Divort. Decizia 182/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 182/
Ședința publică de la 17 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: George PopaJUDECĂTOR 2: Viorica Mihai Secuianu
JUDECĂTOR 3: Irina
Judecător - - -vicepreședintele Curții de Apel
Grefier -grefier șef secție
-.-.-.-.-.-.-
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de către reclamantul, împotriva deciziei civile nr. 201 din 14.11.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila, în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta și autoritățile tutelareCONSILIUL LOCAL, CONSILIUL LOCAL,n acțiunea civilă având ca obiect divorț.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul-reclamant personal și asistat de av. în baza împuternicirii avocațiale nr.3/15.03.2009 și intimata-pârâtă personal și asistată de av. în baza împuternicirii avocațiale nr. 182/13.02.2009, lipsă fiind autoritățile tutelare.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Apărătorul intimatei-pârâte depune la dosar întâmpinare și învederează că un exemplar al acesteia l- înmânat apărătorului recurentului. Nu are alte cereri în cauză.
Apărătorul recurentului-reclamant confirmă că a primit un exemplar al întâmpinării pe care l- studiat; nu are alte cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat în cauză, Curtea constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și respectiv combaterea recursului civil.
Av. pentru recurentul-reclamant, susține motivele de recurs aflate la dosar, și critică decizia Tribunalului Brăila ca netemeinică, deoarece este în contradicție cu probele administrate în cauză și se bazează pe o greșită apreciere a legii sub aspectul interesului minorei. În stabilirea interesului minorei instanța de apel avut în vedere doar împrejurarea că minora este bine îngrijită la domiciliul bunicilor materni, fapt confirmat și de educatoarea de la grădiniță și că mama, deși plecată din țară a contribuit cu 100 euro lunar la întreținerea minorei. Nu s- avut în vedere atitudinea pârâtului în timpul procesului de divorț iar faptul că apelul nu a vizat și acest capăt de cerere o conduce la concluzia că pârâta își însușește culpa reținută de instanța de fond. Pârâta nu s-a îngrijit de copil, obișnuia să meargă în discotecă, să lovească minora ori de câte ori aceasta se murdărea. După despărțirea în fapt a plecat în străinătate lăsând minora în grija bunicului matern care conviețuiește în concubinaj cu o femeie de 25 ani.
Instanța reținut că ambele părți au condiții bune pentru creșterea și educarea minorei, lucru care nu este real, pentru că din probe a rezultat că reclamantul este cel care are condiții mai bune: în locuința părinților săi sunt 6 camere și anexe, în stare de întreținere igienică foarte bune, dotată cu aparatură casnică necesară, părinții dețin păsări, animale, două vaci cu lapte. Minora a crescut aici timp de 4 ani, reclamantul este legal afectiv de minoră. La locuința bunicilor materni condițiile nu sunt la fel de bune, locuința are 5 camere, singura sursă de existență a familiei este salariul bunicului, iar doi frați ai intimatei-pârâte sunt arestați, bunicii au 6 copii, trăiesc în concubinaj, apreciind că în acest mediu, educația minorei este periclitată.
În concluzie, solicită admiterea recursului, schimbarea în parte a deciziei Tribunalului Brăila, în sensul încredințării minorei la tată. Cu cheltuieli de judecată.
Av. pentru intimata-pârâtă, apreciază că situația expusă de apărătorul recurentului nu este cea reală. Părțile s-au despărțit în luna mai 2007, pârâta plecând din locuința comună împreună cu minora și nu l- acționat în judecată pe reclamant pentru plata pensiei de întreținere, ci a preferat să plece în străinătate să lucreze pentru a asigura condiții de trai mai bun minorei, lăsând-o pe aceasta în grija bunicilor materni. Părinții pârâtei trăiesc în concubinaj de 26 ani, concubinaj din care au rezultat 6 copii, printre care și pârâta; mama pârâtei are 43 ani, este femeie în putere și se ocupă corespunzător de creșterea și educarea minorei pe perioada cât pârâta a lucrat în străinătate. Chiar tatăl reclamantului a spus că fiul lui a vizitat minora doar de 2 ori ducându-i câteva bomboane.
Practica judiciară statuat că plecarea unui părinte în străinătate temporar ca să lucreze, n poate conduce la concluzia încredințării copilului minor celuilalt părinte și invocă în acest sens decizia 7 din 31.01.2005 a Curții de Apel Ploiești.
Audiată la instanța de fond, minora și- exprimat dorința de a fi încredințată mamei și, având în vedere că probatoriile dosarului au demonstrat că interesul minorei la cei 5 ani, este acela de crește pe mai departe lângă mama, solicită în concluzie, respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca fiind legală și temeinică a deciziei pronunțată de Tribunalul Brăila. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Însurăței sub nr-, reclamantul cheamă în judecată pe pârâta solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună desfacerea căsătoriei înregistrată la data de 20.11.2004 în registrul de stare civilă al Primăriei comunei, încredințarea spre creștere și educare a minorei, născută la 6.12.2003, obligarea pârâtei la plata în favoarea acesteia a unei pensii de întreținere și revenirea pârâtei la numele dobândit anterior încheierii căsătoriei, acela de " ".
În motivarea cererii reclamantul a arătat că s-a căsătorit cu pârâta la data de 20.11.2004, iar din conviețuirea acestora a rezultat minora, născută la 6.12.2003. Neînțelegerile dintre părți au apărut la scurt timp, datorită faptului că pârâta nu era o femeie gospodină și pleca des de acasă. În prezent, aceasta este plecată în Spania, iar minora se află în îngrijirea bunicului matern. Între tată și minoră s-au păstrat legăturile personale, reclamantul ducându-i acesteia deseori pachete cu alimente, bani.
Deși legal citată, pârâta nu s-a prezentat în fața instanței și nu a depus întâmpinare.
Prin nr. 65/7.02.2008 a Judecătoriei Însurăței, s-a admis acțiunea dedusă judecății, s-a declarat desfăcută căsătoria încheiată de părți la data de 20.11.2004, din vina exclusivă a pârâtei, s-a dispus ca pârâta să revină la numele avut anterior încheierii căsătoriei, s-a încredințat tatălui spre creștere și educare minora și a fost obligată mama la plata în favoarea acesteia a unei pensii de întreținere de 75 lei lunar, începând cu data de 5.09.2007 și până la majoratul minorei.
S-a reținut, potrivit declarațiilor martorilor și că pârâta a părăsit domiciliul conjugal, fără motiv, luând cu ea și minora în vârstă de 5 ani, ducându-se la părinții săi, în comuna.
Martorii au arătat că pe timpul cât au locuit părțile la ei, reclamantul s-a comportat normal, nu o lovea pe pârâtă, nu o jignea și contribuia la cheltuielile gospodărești. Astfel plecarea pârâtei din domiciliul conjugal nu se justifică.
S-a reținut că relațiile dintre părți sunt grav și iremediabil vătămate, iar căsătoria nu mai poate continua.
În temeiul art. 42 Codul Familie s-a dispus ca pârâta să revină la numele purtat anterior încheierii căsătoriei, acela de "G".
Criteriul avut în vedere de instanța de fond la încredințarea minorei tatălui a fost interesul acesteia. În determinarea interesului, s-a ținut cont de posibilitatea de dezvoltare fizică, morală și intelectuală a copilului.
Din referatele de anchetă socială întocmite în cauză, a rezultat că reclamantul are condiții bune pentru creșterea și educarea fetiței, părinții săi deținând o locuință compusă din șase camere, mobilate corespunzător, un ha teren, cinci vaci, șapte porci, cincizeci păsări și trei cabaline.
Minora locuiește cu bunicul matern, împreună cu ceilalți copii ai acestuia, precum și cu concubina sa. Din relatările bunicului matern a rezultat că mama trimite aproximativ 100 euro pe lună pentru îngrijirea minorei.
Faptul că pârâta este plecată la muncă în străinătate nu constituie un aspect negativ, dar aceasta nu poate să-și exercite în lipsă drepturile și obligațiile părintești și, de asemenea, nu poate lăsa copilul în grija altor persoane, chiar bunicul matern, care este rudă de gradul II față de minoră, este în vârstă și trăiește în concubinaj cu o femeie străină de copil.
Pârâta a fost obligată la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorei, de la data pronunțării hotărârii și până la majoratul copilului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel apelanta arătând că interesul minorei de 4 ani și 6 luni este de a fi încredințată mamei spre creștere și educare, mai ales că aceasta a fost crescută din momentul nașterii de către mamă.
Chiar după despărțirea în fapt a părților minora a însoțit-o pe mama sa, iar aceasta nu a solicitat obligarea intimatului la plata unei pensii de întreținere. Practica judiciară a statuat că plecarea mamei la muncă în străinătate este cu caracter temporar și nu constituie prin ea însăși o împrejurare esențială de natură să atragă după sine încredințarea minorei tatălui. Din moment ce, pe perioada cât apelanta a fost plecată în străinătate, a ținut legătura cu minora, i-a asigurat întreținerea lunară, trimițându-i bani, în timp ce tatăl a vizitat-o timp de un an doar de "vreo două ori", după cum arată martorul, se consideră că interesul minorei este să fie încredințată mamei spre creștere și educare. Cu privire la obligarea apelantei la plata unei pensii de întreținere de la data introducerii acțiunii -5.09.2007- urmează să se constate că minora a fost întreținută de către mamă și obligarea trebuia dispusă de la data pronunțării hotărârii.
Prin decizia civilă nr. 201 din 14 noiembrie 2008, Tribunalul Brăila a admis apelul formulat de apelanta, împotriva sentinței civile nr. 65/7 februarie 2008 pronunțată de Judecătoria Insurăței în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatul, a schimbat în parte sentința în sensul că a încredințat pe minora spre creștere și educare mamei; a obligat pe intimatul să plătească suma de 100 lei lunar, reprezentând pensie de întreținere pentru minoră cu începere de la data de 22 aprilie 2008 și până la majoratul minorei, înlăturând dispozițiile de obligare a apelantei la plata pensiei de întreținere și a păstrat restul dispozițiilor sentinței.
Pentru pronunța această decizie, Tribunalul a reținut următoarele:
Potrivit prevederilor art. 42 din Codul Familiei, odată cu pronunțarea divorțului, instanța hotărăște cu privire la încredințarea copiilor minori ținând seama, în exclusivitate, de interesele acestora.
În determinarea acestui interes se va ține seama de o serie de factori, printre care asigurarea bunăstării materiale și a unei îngrijiri corespunzătoare, vârsta copilului, comportarea părinților față de copil înainte de divorț, legăturile de afecțiune stabilite între copil și familie, sexul copilului, starea sănătății lui.
Din referatele de anchetă socială efectuate în apel rezultă că atât apelanta cât și intimatul asigură condiții corespunzătoare de creștere și educare pentru minoră. Aceștia locuiesc împreună cu părinții lor, în imobilele proprietatea celor din urmă. Nu se pot lua în considerare susținerile potrivit cărora familia apelantei nu este închegată, în condițiile în care se reține că bunicul matern are o relație de concubinaj de 26 de ani, acesta și concubina sa au locuit și gospodărit împreună, și-au crescut copii împreună.
În cursul anului trecut și a acestui an minora a urmat cursurile grădiniței din. Din caracterizarea efectuată de educatoare reiese că minora frecventează cu regularitate cursurile, este bine îngrijită, mama și rudele acesteia manifestând interes în pregătirea copilului pentru școală, pentru sănătatea ei, prezentându-se la medicul de familie ori de câte ori a fost necesar. Tatăl nu a luat legătura cu minora, nu s-a preocupat de pregătirea copilului din acest punct de vedere.
Martorii, și audiați la propunerea părților, arată că până la despărțirea în fapt a părților minora a locuit cu părinții săi și cu bunicii paterni. După plecarea apelantei din domiciliu minora a locuit cu mama sa, atât timp cât aceasta s-a aflat în țară, iar apoi a rămas în îngrijirea bunicilor materni.
Dacă martorii audiați la propunerea apelantei arată că minora este bine îngrijită de bunici, că mama a trimis bani din străinătate, preocupându-se de nevoile de creștere și educare ale acesteia, că există o puternică afecțiune între mamă și minoră, martorii audiați la propunerea intimatului arată că minorei nu i se asigură condiții corespunzătoare, fiind găsită de tată bolnavă și neîngrijită. Acesta a fost să o viziteze pe minoră de câteva ori. I-a trimis bani și pachete cu alimente, dar s-a refuzat primirea lor de către rudele apelantei. Mama nu se preocupa de creșterea minorei corespunzător nici când părțile conviețuiau, minora fiind lăsată de multe ori în grija bunicilor paterni.
Tribunalul a reținut că mama se ocupa de creșterea și educare minorei și în perioada în care părțile locuiau împreună, în momentul în care aceasta pleca din domiciliu, de copil ocupându-se bunica paternă și nu tatăl său. Nu se pot lua în considerare susținerile potrivit cărora după despărțirea în fapt minora a fost îngrijită necorespunzător, în condițiile în care educatoarea, o persoană neinteresată în cauză, arată că atât mama cât și rudele acesteia s-au preocupat de sănătatea, creșterea și dezvoltarea corespunzătoare a acesteia.
În aceste condiții, apelanta a făcut dovada că se poate ocupa efectiv de minoră și că are posibilitatea de fi ajutată la îngrijirea și supravegherea ei, cel puțin pentru perioada următoare de dezvoltare, când o poate îndruma mai bine.
Simpla împrejurare că minora dorește să locuiască cu mama sa, nu este de natură a duce la concluzia că interesul acesteia este ocrotit prin respectarea opțiunii sale, însă celelalte împrejurări de fapt, esențiale, legate de conduita și afecțiunea părinților și de modul în care sunt îndeplinite obligațiile de către aceștia conduc spre această concluzie.
Apreciind că este în interesul minorei să fie încredințată mamei spre creștere și educare, în temeiul art. 93 din Codul familiei s-a dispus obligarea intimatului la plata în favoarea acesteia a unei pensii de întreținere. La stabilirea cuantumului pensiei s- avut în vedere împrejurarea că intimatul nu realizează venituri, urmând a se ține cont de venitul minim pe economie net de 423 lei.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate prin prisma aplicării greșite a legii, motiv prevăzut de art. 304 pct.9 Cod procedură civilă.
Susține reclamantul, în dezvoltarea motivelor de recurs, greșita apreciere a criteriilor prin prisma cărora trebuia reținut interesul superior al minorului, în aplicarea corectă a dispozițiilor art.42 Codul familiei.
Că instanța de apel nu motivat convingător de ce este în interesul minorei ca aceasta să fie încredințată mamei. Mai mult, a ignorat o serie de aspecte care, într-o interpretare corectă, ar fi conturat, cu certitudine că interesul minorei impune ca aceasta să rămână la tată, singurul care i-a asigurat constant atât condițiile materiale cât și climatul afectiv necesar unei dezvoltări fizice și publice corespunzătoare.
Recursul declarat este nefondat.
Verificând decizia civilă recurată doar prin prisma aplicării greșite a dispozițiilor art.42 Codul familiei, nu și prin prisma interpretării greșite a probelor administrate în cauză, Curtea reține că în mod justificat a apreciat tribunalul că se impune ca minora să fie încredințată spre creștere și educare mamei.
Potrivit art.42 Codul familiei, încredințarea minorului unuia dintre părinți se face în exclusivitate în interesul acestuia. În respectarea textului de lege menționat și a coroborării probelor administrate s-a reținut că vârsta minorei, atașamentul acesteia față de mamă, condițiile materiale și morale oferite de aceasta constituie tot atâtea motive ce au condus la conturarea interesului copilului de a locui împreună cu mama sa.
Așadar, constatând că instanța de apel a apreciat corect "interesul minorei" motivând argumentat această convingere, Curtea va respinge ca nefondat recursul, făcând în cauză aplicarea dispozițiilor art.312 pct.1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul civil reclamantul, împotriva deciziei civile nr. 201 din 14.11.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 17 martie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red./15.04.2009
decizie VM/17.04.2009
2 ex./17.04.2009
Fond: Judecătoria Însurăței: judecător
Apel: Tribunalul Brăila - judecători:
Președinte:George PopaJudecători:George Popa, Viorica Mihai Secuianu, Irina
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Stabilire program vizitare minor. Decizia 98/2008. Curtea de... → |
|---|
