Stare civila. Decizia 1224/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(1711/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 1224
Ședința publică din 5.10.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Doinița Mihalcea
JUDECĂTOR 2: Daniela Adriana Bînă
JUDECĂTOR 3: Ioana
Grefier -
- XX -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procurorul.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul reclamant, împotriva deciziei civile nr. 386 din 6.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimata reclamantă, cu intimatul pârât Consiliul Local al Sectorului 2 B și cu intimatul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 2
Cauza are ca obiect acțiune civilă pentru modificarea act de stare civilă.
La apelul nominal se prezintă avocatul, în calitate de reprezentant al recurentului reclamant, în baza împuternicirii avocațiale nr. -/2009, eliberată de Baroul București și lipsesc intimata reclamantă, intimatul pârât Consiliul Local al Sectorului 2 B și intimatul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 2
Se face referatul cauzei de către grefier, învederându-se faptul că procedura este legal îndeplinită, după care:
Avocatul recurentului depune la dosar două chitanțe în cuantum total de 6 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,50 lei, aferente cererii de recurs, pe care instanța le anulează.
Arată că, în conținutul motivelor de recurs s-a strecurat o eroare, în sensul că a menționat ca nume al minorei pentru care a solicitat modificarea numelui, în loc de. Depune la dosar o precizare a recursului în acest sens, înmânând și reprezentantului Ministerului Public un exemplar al acestei petiții și solicită admiterea acestei cereri.
Avocatul recurentului și reprezentantul Ministerului Public arată că nu au alte cereri sau probe de solicitat.
Având în vedere faptul că nu se solicită administrarea de probe, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocatul recurentului reclamant solicită admiterea cererii de recurs astfel cum a fost formulată, susținând că hotărârea atacată a fost pronunțată cu încălcarea prevederilor art. 62, 63 și 64 din Codul Familiei.
Potrivit art. 63 din sus menționatul act normativ, copilul din afara căsătoriei, recunoscut, are aceleași drepturi ca și cel născut din căsătorie.
Prin urmare, având în vedere că dispozițiile art. 62 din Codul Familiei stabilesc faptul că un copil născut din căsătorie va purta nume comun al părinților sau numele reunite ale acestora, și pentru copilul născut în afara căsătoriei sunt aplicabile aceleași reguli.
Pentru toate aceste motive, astfel cum au fost prezentate pe larg în memoriul de recurs depus la dosar, solicită admiterea recursului și modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii cererii introductive de instanță.
De asemenea, susține și motivul de recurs întemeiat pe prevederile art. 304 alin. 1 pct. 1 din Codul d e procedură civilă, referitor la constituirea completului de judecată, arătând că, în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 57 din Legea nr. 119/1996, modificarea actului de stare civilă putându-se face numai în baza concluziilor procurorului.
Față de acest motiv, solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
La solicitarea instanței, arată că nu a declarat apel pe acest motiv, însă și-a însușit motivele de apel formulat de Parchet. Oricum, acest aspect fiind un motiv de ordine publică, poate fi invocat oricând pe parcursul procesului și, mai mult, chiar dacă a primit deja o dezlegare de către o instanță, acea soluție poate fi atacată.
Reprezentantul Ministerului Public arată că, în mod corect, a reținut instanța de apel împrejurarea că situația de față nu se încadrează în prevederile art. 57 din Legea nr. 119/1996, nefiind obligatorie participarea procurorului.
Cu privire la numele purtat de minoră, apreciază, de asemenea, că instanța a reținut în mod corect aplicabilitatea dispozițiilor art. 64 din Codul Familiei.
Prin urmare, solicită respingerea recursului, ca nefondat.
În replică, avocatul recurentului arată că, atât timp cât părinții s-au înțeles cu privire la numele pe care urmează să-l poarte copilul și cât ambii se ocupă de creșterea și educarea acestuia, contează foarte mult în evoluția copilului, numele pe care-l poartă.
La interpelarea instanței, precizează că obiectul acțiunii îl constituie încuviințarea cererii ca minora să poarte numele reunite ale părinților și modificarea actelor de stare civile în acest sens.
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 11.04.2008, sub nr-, pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 B, precizată la data de 09.06.2009, reclamanții și au solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul Consiliul Local al Sectorului 2 B să ia act de învoiala părților, făcută în temeiul art.64 alin.2 coroborat cu art.62 și art.63 din Codul familiei, în sensul ca minora să poarte numele reunite ale reclamanților, respectiv -, să se încuviințeze ca minora să poarte pe viitor acest nume și să se dispună înscrierea mențiunii filiației și încuviințarea purtării numelui - în actul de naștere.
Motivându-și acțiunea, reclamanții au susținut că minora s-a născut în afara căsătoriei părților și a fost recunoscută de reclamant prin declarația notarială nr.2228/12.12.2007 autentificată de BNP și, declarație pe baza căreia a fost pronunțată și sentința civilă nr.11360/19.12.2007, irevocabilă.
De la data recunoașterii paternității, reclamantul și-a executat în permanență drepturile și obligațiile parentale, în deplină înțelegere și colaborare cu reclamanta, mama minorei, iar în prezent ambele părți sunt de acord ca minora să poarte pe viitor numele reunite ale acestora, respectiv -.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.62 - 64 din Codul familiei și art.44, 57 din Legea nr.119/1996.
Prin sentința civilă nr.5444/09.06.2008, Judecătoria Sectorului 2 a respins cererea reclamanților privind încuviințarea purtării de către minoră a numelor reunite ale părților, ca neîntemeiată și cererea privind înscrierea mențiunii filiației, ca inadmisibilă.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că legea nu prevede un drept al părinților de a obține modificarea numelui copilului lor, ci un drept al minorului, în persoana căruia este analizat în concret interesul promovării acțiunii.
În ceea ce privește cererea de înscriere a mențiunii filiației au fost reținute dispozițiile art.45 din Legea nr.119/1996, potrivit cărora o astfel de înscriere se face din oficiu sau la cererea celui interesat, pe baza actului de recunoaștere întocmit potrivit legii sau a hotărârii judecătorești definitive și irevocabile. În consecință, operațiunea este pur administrativă și se efectuează din oficiu, în baza sentinței civile nr.11360/19.12.2007, prin care s-a stabilit paternitatea minorei, iar nu prin mijlocirea instanței, care se poate pronunța doar în ipoteza unei plângeri împotriva unui eventual refuz al autorității de a efectua cuvenitele mențiuni.
Împotriva sentinței instanței de fond a declarat apel reclamantul și recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de recurs dezvoltate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 B s-a susținut că acțiunea formulată de reclamanți are ca obiect modificarea certificatului de naștere al minorei iar judecarea acesteia în primă instanță nu se putea face legal, conform dispozițiilor art.57 din Legea nr.119/1996, decât cu concluziile procurorului. În consecință, s-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței instanței de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Sectorului 2 B, cu participarea obligatorie a procurorului.
Prin motivele de apel formulate de reclamantul s-a susținut că potrivit Codului familiei, minorul din afara căsătoriei, față de care s-a stabilit paternitatea ulterior înregistrării nașterii, are același statut ca și copilul din căsătorie, iar atâta timp cât pentru copilul din căsătorie, părinții sunt cei care stabilesc ce nume să poarte, este firesc și legal ca și pentru cel din afara căsătoriei, pentru care s-a stabilit filiația ulterior, tot părinții să stabilească numele pe care urmează să-l poarte.
S-a susținut de apelant că instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile art.64 alin.2 din Codul familiei atunci când a reținut că numai minora ar putea fi titularul unei astfel de acțiuni. Este adevărat că interesul trebuie apreciat în persoana minorului dar cererea trebuie introdusă de cei care au dreptul să stabilească numele copilului, adică de părinți.
În ceea ce privește capătul de cerere privind înscrierea noului nume în certificatul de naștere, apelantul a susținut că a fost interpretat greșit de instanța de fond ca referindu-se la înscrierea mențiunii stabilirii filiației, în realitate fiind vorba de înscrierea noului nume.
de atac exercitate împotriva sentinței instanței de fond au fost înregistrate pe rolul Tribunalului București - Secția a V-a Civilă, sub același număr unic de dosar, iar prin încheierea pronunțată în ședința publică din data de 18.12.2008 s-a dispus trimiterea cauzei la registratura acestei secții în vederea repartizării aleatorii a cauzei la un complet specializat de minori și familie, având în vedere faptul că acțiunea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art.64 din Codul familiei.
Prin repartizare aleatorie cauza a fost înregistrată pe rolul aceleiași secții, la un complet specializat de minori și familie, iar la termenul de judecată din 18.02.2009, instanța a calificat calea de atac exercitată în cauză de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 B ca fiind apel și nu recurs, cum din eroare a fost denumită.
Prin decizia civilă nr.386/06.03.2009 instanța a respins apelurile ca fiind nefondate.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că acțiunea formulată de reclamanți, astfel cum a fost precizată de aceștia la instanța de fond, nu se încadrează în dispozițiile art.57 din Legea nr.119/1996, respectiv nu are ca obiect anularea, completarea sau modificarea actelor de stare civilă și a mențiunilor înscrise pe acestea, ci este formulată în temeiul art.45 din același act normativ, ceea ce înseamnă că participarea procurorului la judecarea cererii nu era obligatorie.
Cu privire la apelul formulat de apelantul - reclamant, instanța a reținut că este nefondat, iar soluția instanței de fond de respingere a acțiunii urmează a fi menținută, dar nu pentru considerentele reținute în hotărârea acestei instanțe, ci având în vedere dispozițiile art.62 alin.2 din Codul familiei și art.64 alin.2 din Codul familiei, care permit minorului să poarte numele reunite ale părinților în cazul în care filiația acestuia a fost stabilită față de ambii părinți la același moment, nu și în cazul în speță, în care filiația minorei a fost recunoscută succesiv față de cei doi părinți ai săi. S-a considerat că în această din urmă situație legea nu prevede posibilitatea luării de către copil a numelor reunite ale părinților, ci numai posibilitatea încuviințării purtării numelui părintelui față de care filiația a fost stabilită ulterior.
Și împotriva deciziei instanței de apel a formulat recurs apelantul - reclamant, susținând că aceasta a fost pronunțată cu interpretarea și aplicarea greșită a legii.
În motivare s-a susținut că instanța de apel a aplicat greșit dispozițiile art.62, 63 și 64 din Codul familiei, potrivit cărora copilul din afara căsătoriei a cărui filiație a fost stabilită prin recunoaștere sau hotărâre judecătorească are aceeași situație legale ca și copilul din căsătorie și prin urmare, poate lua ca și acesta numele reunite ale părinților, dacă aceștia sunt de acord.
S-a mai susținut de recurent că în acțiunea introductivă de instanță au fost invocate ca și temei juridic al cererii dispozițiile art.57 din Legea nr.119/1996, în raport de care soluționarea acțiunii în primă instanță nu se putea face decât cu participarea obligatorie a procurorului.
Analizând decizia instanței de apel în raport de dispozițiile articolelor 62-64 din Codul familiei și de criticile dezvoltate în scris de recurent, Curtea va reține că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin acțiunea adresată instanței de fond, astfel cum a fost precizată de recurentul - reclamant prin cererea depusă la data de 09.06.2008 (fila 24 dosar fond) s-a solicitat instanței să se ia act de faptul că părțile s-au învoit ca minora să poarte pe viitor numele lor reunite, respectiv, să se încuviințeze ca minora să poarte pe viitor aceste nume și să se dispună înscrierea mențiunii filiației și încuviințarea purtării numelor reunite ale părinților în actul de naștere al fetiței.
În drept, au fost invocate de către reclamant dispozițiile articolelor 62-64 din Codul familiei și dispozițiile articolului 45 din Legea nr.119/1996.
Soluționând acțiunea instanțele anterioare au reținut următoarea situație de fapt, ce nu mai poate fi schimbată în recurs și care de altfel este recunoscută de ambele părți: minora, născută la data de 10.12.2006 este fiica reclamantului și a numitei, filiația față de acesta fiind stabilită ulterior filiației față de mamă, respectiv prin sentința civilă nr.11360/19.12.2007 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3
Conform dispozițiilor articolului 64 alin.2 din Codul familiei, în cazul în care filiația a fost stabilită ulterior și față de celălalt părinte, instanța judecătorească poate da încuviințareacopiluluisă poarte numele acestuia din urmă. O astfel de cerere poate fi făcută deci, doar de copil nu și de tatăl acestuia și poate avea ca obiect doar încuviințarea ca minorul să poarte numele părintelui care l-a recunoscut ulterior.
Posibilitatea ca minorul să poarte numele de familie reunite ale părinților, fie prin învoiala acestora, fie, în lipsa unei asemenea învoieli, prin dispoziția autorității tutelare, prevăzută de articolul 62 din Codul familiei se aplică, conform articolului 64 alin.ultim din același cod, doar în cazul în care copilul a fost recunoscut în același timp de ambii părinți.
În condițiile în care, minora din prezenta cauză a fost recunoscută ulterior de tată, în mod corect instanțele anterioare au apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de articolul 62 alin.2 din Codul familiei, iar instanța nu poate lua act de învoiala părților și nici nu poate încuviința ca minora să poarte pe viitor numele reunite ale părinților.
În consecință, critica formulată de recurent, prin care se susține că instanța de apel ar fi interpretat și aplicat greșit dispozițiile articolelor 62-64 din Codul familiei, urmează a fi respinsă ca nefondată.
Cea de-a doua critică formulată de recurent vizează greșita respingere de către instanța de apel a motivului de apel invocat de apelantul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 B, privind nelegalitatea sentinței de fond pentru faptul de a fi fost pronunțată fără concluziile procurorului, deși acestea erau obligatorii, conform articolului 57 din Legea nr.119/1996.
Soluționând acest motiv de apel, tribunalul a reținut în mod corect că acțiunea formulată de reclamant a fost întemeiată în drept pe dispozițiile articolului 45 din Legea nr.119/1996 care reglementează înscrierea mențiunii de stabilire a filiației pe actul de naștere și a mențiunii privind încuviințarea purtării numelui de familie al părintelui față de care s-a stabilit filiația ulterior prin hotărâre judecătorească, și nu pe dispozițiile articolului 57 din aceiași lege care reglementează anularea, modificarea, rectificarea sau completarea actelor de stare civilă.
Din punct de vedere procedural se reține însă că recurentul nu a formulat o astfel de critică de nelegalitate a sentinței instanței de fond prin propriul memoriu de apel, situație în care nu o mai poate formula direct în recurs.
Invocarea acestei critici de nelegalitate a sentinței instanței de fond direct în recurs și analizarea ei de către instanța de recurs ar reprezenta o încălcare gravă a principiuluiomissio medio, indiferent de concluziile puse de recurent asupra apelului declarat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 B în fața instanței de apel.
În consecință, apreciind că decizia instanței de apel a fost pronunțată cu interpretarea și aplicarea corectă a legii, Curtea va dispune, în baza articolului 312 Cod Procedură Civilă, respingerea recursului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul - reclamant, împotriva deciziei civile nr.386/06.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă, cu intimatul - pârât CONSILIUL LOCAL AL SECTORULUI 2 B și cu intimatul MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA SECTORULUI 2
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 05.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
./
2 ex./15.10.2009
TB-5 -;
Jud.2 -
Președinte:Doinița MihalceaJudecători:Doinița Mihalcea, Daniela Adriana Bînă, Ioana
| ← Plasament. Decizia 774/2009. Curtea de Apel Timisoara | Plasament. Decizia 660/2009. Curtea de Apel Pitesti → |
|---|
