Supraveghere specializată. Decizia 911/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 911
Ședința publică de la 21 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ionela Vîlculescu
JUDECĂTOR 2: Maria Cumpănașu
JUDECĂTOR 3: Stela Popa
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, judecarea recursului formulat de reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI D împotriva sentinței civile nr.140 din 04 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații pârâți - și, având ca obiect supraveghere specializată.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, ai răspuns consilier juridic pentru recurenta reclamantă DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI D și - și.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care:
Instanța constatând că nu mai sunt cereri de formulat sau excepții de invocat, a acordat cuvântul asupra recursului.
Consilier juridic pentru recurenta reclamantă, a susținut că în prezent minorul a re în prezent 15 ani și consideră că se impune luarea unei măsuri de protecție specială având în vedere comportamentul necorespunzător ala acestuia. A susținut motivele scrise, pe care le-a dezvoltat oral, în raport de care a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței civile în sensul admiterii acțiunii și dispunerea măsurii de supraveghere specializată a minorului în familie.
Reprezentantul Ministerului publica susținut că instanța de fond în mod corect a respins acțiunea DGASPC D deoarece minorul nu a săvârșit nici o faptă dovedită. A solicitat respingerea recursului ca nefondat.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrată la data de 21.05.2009, petenta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului D a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună upravegherea specializată în familie pentru minorul, născut la data de 23.09.1994, în C, județul D, fiul lui și.
În fapt, s-a arătat că minorul provine din relația de concubinaj a părinților, având paternitatea recunoscută.
Minorul în cauză locuiește împreună cu părinții și frații săi într-un imobil format dintr-o cameră. În vara anului 2008, părinții minorului au construit, alături de imobilul în care locuiesc, o casă formată din 3 camere și hol care nu este finisată. Condițiile de locuit sunt satisfăcătoare conform raportului întocmit de responsabilul de caz din cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului
În prezent, minorul frecventează Școala cu clasele I-VIII nr.26 C, jud.
Conform caracterizării primită de la diriginta clasei minorul are rezultate slabe la învățătură, dar este un copil cu un comportament civilizat atât în cursul orelor școlare cât și în afara școli.
Din adresa Secției 6 Poliție Car ezultat că minorul locuiește împreună cu părinții și atât minorul cât și familia sa nu se află în evidențele secției cu fapte de natură penală.
Relațiile în familie sunt bune, părinții se ocupă de creșterea copiilor. Părinții minorului nu recunosc faptele pentru care a fost cercetat fiul lor, motiv pentru care au făcut plângere la Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, împotriva subinspectorului de poliție care a instrumentat cazul.
Plângerea s-a soluționat la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA, Secția de urmărire penală nr. 409/P/2005, iar prin Rezoluția din data de 15.03.2005 s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru subinspectorul de poliție.
Veniturile familiei provin din alocațiile copiilor, în cuantum de 400 lei ajutorul social în cuantum de 170 lei și banii obținuți de părinți în urma muncilor prestate cu ziua.
Minorul în cauză a intrat în atenția Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului D, în urma sesizării primite de Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova, fiind cercetat sub aspectul comiterii infracțiunii prev. și ped. de art. 208 alin 1, 209 alin 1 lit e, g Cod penal.
Părinții minorului au refuzat prezența în Comisia pentru Protecția Copilului, pentru a-și da acordul cu privire la măsura de protecție, declarând că nu sunt de acord cu supravegherea specializată în familie.
Potrivit sesizării nr. 3651/P/2004 primită de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova, minorul Șancar, fiul lui și, a fost cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
În fapt, s-a reținut că minorul a pătruns prin efracție în incinta unor chioșcuri aparținând SC Press și SC SRL de unde a sustras mai multe bunuri.
Conform sesizării nr. 135/ P/2005, primită de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova, minorul, în data de 01.02.2005, în timp ce se afla pe stradă în cart. 1 Mai, împreună cu minorul, i-a smuls părții vătămate -, de sub braț, o sacoșă în care aceasta avea portmoneul cu bani și acte.
Prin sentința civilă nr. 140 din 04.06.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, a fost respinsă cererea formulată de petenta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului D, în contradictoriu cu intimații și.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Instanța de fond a considerat că, în lipsa unor probe concrete, nu poate stabili cu exactitate dacă minorul în cauză a săvârșit această faptă prevăzută de legea penală și astfel, având în vedere și principiul prevăzut de art. 66 din Codul d e procedură penală, în care se arată că, învinuitul sau inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție și nu este obligat să-și dovedească nevinovăția, consideră că minorul nu se face vinovat de săvârșirea vreunei fapte de natură penală.
S-a mai reținut că, în cazul de față, procurorul a pronunțat soluția de scoatere sau de neîncepere a urmării penale pe considerentul că minorul are sub 14 ani și nu răspunde penal, fără să mai cerceteze alte aspecte, respectiv dacă fapta există, cine este persoana care a săvârșit-o și care este forma de vinovăție cu care s-a acționat. Or, în această situație, instanța civilă nu ar putea dispune luarea vreunei măsuri dintre cele prev. de art. 55 lit. a sau lit. c din Legea 272/2004, cu care a fost investită, fără ca măcar ea să analizeze dacă sunt întrunite condițiile privind luarea unor astfel de măsuri.
Un alt argument în soluționarea cauzei reținut de către instanța de fond se referă la faptul că, de la data săvârșirii presupuselor fapte (anii 2004-2005) și până în prezent, au trecut 4-5 ani și deci, și dacă a existat o anumită rezonanță socială negativă a acestor fapte, aceasta s-a stins prin trecerea acestui interval mare de timp, cu atât mai mult cu cât minorul nu a mai săvârșit o altă faptă în această perioadă.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs petenta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului D, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Se critică de către recurentă că instanța de fond în mod greșit a respins cererea formulată pentru instituirea măsurii de supraveghere specializată în familie, în situația în care, potrivit dispoz. art. 67 alinb.1 din Lg. 272/2004, măsura de supraveghere specializată se dispune față de copilul care a săvârșit o faptă penală și care nu răspunde penal. Potrivit dispoz. art. 67 alin.2 din lege, această măsură se dispune de către instanță, avându-se în vedere și prevederile art. 80 alin.2 din Lg. 272/2004, iar în cazul de față, instanța de fond a făcut aprecieri care exced dispozițiilor legale privind luarea măsurii supravegherii specializate în familie.
Recursul de față este fondat și se va admite pentru următoarele considerente:
Protecția specială a copilului reprezintă ansamblul măsurilor, prestațiilor și serviciilor destinate îngrijirii și dezvoltării copilului lipsit temporar sau definitiv de ocrotirea părinților săi sau a celui care, în vederea protejării intereselor sale, nu poate fi lăsat în grija acestora, în conformitate cu prevederile art. 50 din același act normativ.
Măsurile de protecție specială a copilului sunt: plasamentul, plasamentul în regim de urgență și supravegherea specializată, potrivit art. 55 lit. a-c din lg. 272/2004.
Supravegherea specializată ca măsură de protecție specială se dispune față de copilul care a săvârșit o faptă penală și care nu răspunde penal, în conformitate cu art. 56 lit. "e" și art. 67 din același act normativ. În cazul în care există acordul părinților sau al reprezentantului legal, măsura se dispune de către comisia pentru protecția copilului, iar în lipsa acestui acord, de către instanța judecătorească.
Se dispune, astfel, față de minor, una dintre măsurile prevăzute de art. 55 lit. "a" și "c", respectiv plasament sau supraveghere specializată prin menținerea copilului în familia sa, cu respectarea anumitor obligații, în condițiile art. 81 din lege.
La alegerea uneia sau alteia dintre măsurile mai sus prezentate se are în vedere criteriile prevăzute de art. 80 alin.2 din Lg. 272/2004, respectiv: condițiile care au favorizat săvârșirea faptei, gradul de pericol social al faptei, mediul în care a crescut și a trăit copilul, riscul săvârșirii din nou de către copil a unei fapte prevăzută de legea penală și orice alte elemente de natură a caracteriza situația copilului.
În cauză, în mod cert, s-a stabilit că minorul a fost cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 208 alin.1 și art. 209 alin.1, lit. "e", "g" Cod penal, stabilindu-se că acesta a pătruns, prin efracție, în incinta unor chioșcuri aparținând SC PRESS și SC SRL, de unde a sustras mai multe bunuri și că, împreună cu numitul, minor, i-a smuls părții vătămate, -, de sub braț, o sacoșă în care aceasta avea portmoneul cu bani și acte.
La această dată, minorul nu răspunde penal, fiind incidente dispoz. art. 50 și 99 Cod penal, urmând ca față de acesta, DGASPC D să ia una din măsurile de protecție prev. de art. 55 din Lg. 272/2004.
În toate cazurile care privesc stabilirea, înlocuirea ori încetarea măsurilor de protecție specială stabilite de Lg. nr. 272/2004, pentru copilul care a săvârșit o faptă penală și nu răspunde penal, se va întocmi un raport și din partea serviciului de reintegrare și supraveghere de pe lângă instanța judecătorească.
Aceste activități desfășurate în cadrul serviciilor specializate destinate protecției copilului care a săvârșit o faptă penală și nu răspunde penal au printre alte obiective: responsabilizarea și conștientizarea copiilor față de factorii care le-ar putea periclita dezvoltarea fizică și morală, reintegrarea școlară, familială ori socială a copilului.
În cazul de față, respectarea măsurilor stabilite cu ocazia măsurilor stabilite cu ocazia instituirii măsurii, în conformitate cu art. 81 din Lg. 272/2004, situația socială a minorului rezultată din ancheta socială efectuată, faptul imperios ca acest minor să fie reintegrat în școală, să înceapă să frecventeze din nou cursurile școlare, constituie motive temeinice pentru a dispune luarea măsurii de supraveghere specializată.
Prin urmare, în cauză, nu se mai putea pune în discuție nici existența faptei prevăzută de legea penală și nici săvârșirea acesteia de către minor - ci doar care dintre măsurile prevăzute de art.55 lit. a și c din Legea 272/2004 la care face trimitere art.80 din aceeași lege se impune a se lua față de minor.
În acest sens, instanța stabilește măsura în funcție de criteriile prevăzute în alin.2 al art.80 din lege - respectiv condițiile care au favorizat săvârșirea faptei, gradul de pericol social al faptei, mediul în care a crescut și trăit copilul, riscul săvârșirii din nou de către copil a unei fapte prevăzute de legea penală, orice alte elemente de natură a caracteriza situația copilului.
Totodată, instanța de judecată va stabili în ce constă măsura supravegherii specializate -în cazul în care va dispune această măsură - având în vedere dispoz.art.81 din Legea 272/2004.
Ținând cont de aceste dispoziții legale și în funcție de gravitatea faptei, precum și de încrederea pe care o inspiră mediul familial al minorului (potrivit rapoartelor depuse la dosar) ca disponibilitate și ca resurse educative - se apreciază că se impune luarea măsurii de supraveghere specializată a minorului și menținerea minorului în familia sa, dar cu condiția respectării de către acesta a obligației frecventării cursurilor școlare.
Măsurile prevăzute de art.55 din Lg.272/2004 se iau pentru protecția specială a copilului, pentru a se preveni săvârșirea de către aceasta a altor fapte prevăzute de legea penală, iar nu în considerarea rezonanței sociale negative a faptei - așa cum s-a reținut în considerentele sentinței.
Față de toate aceste considerente și în baza art.312 rap. la art.304 pct.9 Cod pr. civ. urmează a se admite recursul, a se modifica sentința, a se admite acțiunea și a se dispune măsura supravegherii specializate în privința minorului - măsură constând în menținerea minorului în familia sa sub condiția respectării de către acesta a obligației de a frecventa cursurile școlare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI D împotriva sentinței civile nr.140 din 04 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți - și.
Modifică sentința civilă nr. 140 din 04 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-.
Admite acțiunea și dispune supravegherea specializată în familie a minorului cu condiția respectării obligației de frecventare a cursurilor școlare.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. jud. -
Tehn.
4 ex./14.10.2009
Președinte:Ionela VîlculescuJudecători:Ionela Vîlculescu, Maria Cumpănașu, Stela Popa
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Divort. Decizia 1282/2009. Curtea de Apel Craiova → |
|---|
