Tagada paternitatii. Decizia 2775/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2775/R/2009
Ședința publică din 27 noiembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ioan Daniel Chiș
JUDECĂTORI: Ioan Daniel Chiș, Anca Adriana Pop
-- -
GREFIER: -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul -, împotriva deciziei civile nr. 187/A/ din 24 septembrie 2009 Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosar nr-, privind și pe pârâta intimată, având ca obiect tăgada paternității.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reclamantul recurent, lipsă fiind pârâta intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termen legal și a fost comunicat intimatei.
S-a făcut referatul cauzei, după care, la întrebarea instanței, referitoare la achitarea taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, reclamantul recurent arată că nu a citit mențiunea de pe citație și nu a achitat taxa judiciară de timbru pentru recurs.
Instanța pune în vedere reclamantului recurent să achite o taxă judiciară de timbru în cuantum de 4 lei la oficiul poștal din incinta instanței, pentru Consiliul Local și să cumpere un timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, sens în care lasă cauza la a doua strigare.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul recurent, lipsă fiind pârâta intimată.
Reclamantul recurent depune la dosar chitanța care atestă plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 4 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, astfel recursul fiind legal timbrat. Arată că nu are de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.
Curtea constată că la data de 06.11.2009 intimata a depus o cerere de amânare a cauzei și de acordare a unui termen de judecată mai, precum și, întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca nefundat.
Nefiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, Curtea după deliberare, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul reclamantului recurent în susținerea recursului.
Reclamantul recurent solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat în scris, să se dispună radierea numelui său, de la rubrica tată, din certificatul de naștere al minorei, deoarece din testul ADN a rezultat că nu este tatăl minorei, astfel că nu este de acord să-i poarte numele.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.1489 din 3.06.2009 pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației, în dosarul nr-, a fost admisă în parte acțiunea civilă introdusă de reclamantul împotriva pârâtei, s-a stabilit că reclamantul nu este tatăl minorei a, născută la data de 27 aprilie 1998, s-a dispus sistarea pensiei de întreținere la care a fost obligat reclamantul pe seama minorei, începând cu data pronunțării sentinței și a fost respinsă cererea reclamantului privind schimbarea numelui minorei. Nu au fost acordate cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, Judecătoria Sighetu Marmațieia reținut că minora a s-a născut la data de 27 aprilie 1998, în timpul căsătoriei părților, fapt pentru care, la rubrica "tatălui" din certificatul de naștere al minorei, apare numele reclamantului.
Căsătoria părților a fost desfăcută prin divorț, în baza sentinței civile nr. 2326/30 noiembrie 2000 în dosar nr. 1887/2000 al Judecătoriei Sighetu Marmației.
Pentru a face dovada că nu este tatăl minorei, reclamantul a solicitat proba cu expertiza medico-legală.
Potrivit concluziilor raportului de expertiză medico legală - ADN, efectuată de Institutul național de Medicină Legală Minovici, reclamantul nu este tatăl biologic al minorei.
Paternitatea reclamantului a fost exclusă și anterior prin expertiza medico-legală privind cercetarea paternității efectuate de Institutul de Medicină Legală Tg
Astfel, raportat la disp. art 54.fam. instanța a admis în parte acțiunea reclamantului și a constatat că acesta nu este tatăl minorei.
Cum reclamantul a fost obligat la plata unei pensii de întreținere pe seama minorei instanța a dispus sistarea plății pensiei de întreținere de la data pronunțării sentinței.
Instanța raportat la disp. art 64 Codul familiei a respins cererea reclamantului privind schimbarea numelui minorei deoarece minora va purta și în viitor numele pe care îl avea mama sa în momentul nașterii, cel de "" (părțile fiind la acea dată căsătorite).
Reclamantul nu a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Prin decizia civilă nr.187 din 24.09.2009 a Tribunalului Maramureș, s-a respins ca nefondat apelul declarat de către apelantul-reclamant.
S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a constatat că prin sentința 1489/03.06.2009, Judecătoria Sighetu Marmațieia stabilit că reclamantul nu este tatăl minorei a, născută la data de 27 aprilie 1998, admițând în parte, respectiv sub acest aspect acțiunea reclamantului.
Cu privire la numele copilului, potrivit art. 64 din Codul familiei, copilul rămâne cu numele luat la naștere, ca fiind numele mamei în momentul nașterii.
În speță, minora s-a născut la data de 27 aprilie 1998, în timpul căsătoriei părților. Mama minorei purta în momentul nașterii minorei numele dobândit prin încheierea căsătoriei, acela de. Minora, potrivit art. 64 din Codul familiei, odată admisă acțiunea în tăgadă de paternitate, devine copil din afara căsătoriei și are numele de familie dobândit la nașterea sa, numele comun al soților, respectiv numele mamei sale din momentul nașterii minorei.
Curtea Constituțională a României, respingând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 64 din Codul familiei, a arătat în considerentele deciziei nr. 60/17.02.2004 că textul de lege criticat reglementează dreptul copilului din afara căsătoriei de a dobândi numele de familie al aceluia dintre părinți față de care filiația a fost mai întâi stabilită. Astfel, prin derogare de la regula potrivit căreia orice drept dă expresie unui interes legitim, dreptul astfel instituit de lege este recunoscut în considerarea interesului exclusiv al copilului.
Curtea Constituțională a reținut că păstrarea de către copil a numelui de familie al tatălui prezumtiv, în condițiile în care acțiunea acestuia în tăgăduirea paternității a fost admisă, nu contravine prevederilor constituționale.
Articolul 64 din Codul familiei instituie o modalitate prin care sunt respectate viața intimă, familială, privată, constituind totodată o componentă a regimului special de protecție și asistență a copiilor și tinerilor în realizarea drepturilor lor.
În ceea ce privește celelalte cereri ale apelantului, referitoare la cheltuielile de judecată efectuate în procesul de fond, pensia de întreținere și daunele morale, tribunalul a constatat că aceste cereri, așa cum recunoaște apelantul atât prin cererea de apel, cât și în fața tribunalului, la prima zi de înfățișare, nu au fost formulate de către apelantul-reclamant în fața judecătoriei.
Articolul 294 Cod procedură civilă statuează că în apel nu se pot face alte cereri noi, care nu au fost formulate în fața primei instanțe.
Apelantul-reclamant nu a solicitat cheltuieli de judecată în fața primei instanțe, așa cum a recunoscut acesta atât prin cererea de apel cât și oral în fața instanței de apel.
Apelantul-reclamant nu a solicitat în fața judecătoriei restituirea pensiei de întreținere achitate, prin urmare această cerere nu poate fi formulată, respectiv soluționată direct în apel.
Apelantul-reclamant nu a solicitat în fața judecătoriei daune morale, ci a formulat această cerere doar în apel.
Împotriva acestei decizii reclamantul a declarat recurs în termen legal, solicitând instanței admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii în întregime a acțiunii civile.
În motivarea recursului reclamantul a arătat că este nemulțumit de hotărârea judecătorească atacată deoarece a cerut cheltuieli de judecată în sumă de 1.500 lei însă aceste cheltuieli nu i-au fost acordate.
Totodată, reclamantul a arătat că solicită ca minora să nu-i mai poarte numele în viitor deoarece nu este tatăl acesteia și nu este de acord ca minora să-i poarte numele.
Intimata, prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului ca nefundat întrucât hotărârea atacată este legală și temeinică.
În susținerea poziției procesuale pârâta intimată a arătat că reclamantul nu a solicitat cheltuieli de judecată în fața instanței de fond, nu a solicitat restituirea pensiei de întreținere achitată și nici daune morale astfel încât în mod corect în temeiul art.294 pr.civ. tribunalul a respins ca nefondat apelul reclamantului.
Reclamantul recurent nu a indicat temeiul de drept al motivelor de recurs invocate însă făcând aplicarea prevederilor art.306 alin.3 pr.civ. Curtea stabilește că dezvoltarea motivelor de recurs face posibilă încadrarea acestora în motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 pr.civ. conform căruia, modificarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Analizând decizia criticată prin prisma motivelor de recurs invocate și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Astfel, motivul de recurs referitor la faptul că în mod greșit tribunalul nu a acordat reclamantului cheltuielile de judecată nu este întemeiat deoarece în fața instanței de fond reclamantul nu a formulat nici o cerere având ca obiect obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Doar prin cererea de apel reclamantul a înțeles să formuleze o astfel de cerere pentru prima dată în calea de atac arătând că, din cauza emoțiilor, a uitat să ceară cheltuielile de judecată.
Potrivit art.294 alin.1 pr.civ. în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi.
Prin urmare, Curtea apreciază că, tribunalul a aplicat în mod corect textul legal mai sus menționat și a stabilit că cererea reclamantului, având ca obiect obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată are caracterul unei cereri noi, cerere care este inadmisibilă în calea de atac a apelului deoarece nu a fost formulată de reclamant în fața primei instanțe, împrejurare recunoscută de reclamant.
Motivul de recurs privitor la soluționarea petitului din cererea de chemare în judecată având ca obiect schimbarea numelui copilului ca efect al admiterii acțiunii în tăgăduirea paternității este apreciat de C ca fiind întemeiat din considerentele ce urmează a fi expuse.
Astfel, în cazul admiterii acțiunii în tăgăduirea paternității, copilul devine din afara căsătoriei cu efect retroactiv de la momentul nașterii astfel încât se consideră că soțul mamei nu a fost niciodată tatăl copilului.
Cu alte cuvinte, legătura de rudenie, care în temeiul prezumției legale de paternitate este înlăturată, ca efect al admiterii acțiunii în tăgăduirea paternității prin hotărâre judecătorească, nu numai pentru viitor, dar și pentru trecut, cu efect retroactiv de la data nașterii sale.
Copilul din căsătorie poartă, potrivit art.62 alin.1 fam. numele de familie comun al părinților săi; dacă aceștia nu au un nume de familie comun copilul va lua numele de familie al unuia dintre ei, ori numele lor reunite, potrivit învoielii părților declarată la serviciul de stare civilă odată cu declararea nașterii ori potrivit autorității tutelare, în lipsa unei atare învoieli.
Conform art.64 alin.1 fam. copilul din afara căsătoriei dobândește numele de familie al aceluia dintre părinți față de care filiația a fost mai întâi stabilită.
În speță, copilul a născută la data de 27.04.1998 a luat numele de familie al soților, acela de "", potrivit învoielii părților declarată la Serviciul de Stare Civilă odată cu declararea nașterii.
Prin hotărârea de admitere a acțiunii în tăgăduirea paternității copilul pierde calitatea de copil din căsătorie, astfel încât nu mai poate beneficia de dispozițiile art.62 fam.
Legiuitorul nu a prevăzut în mod expres în Codul familiei care este numele de familie pe care urmează să îl poarte copilul după ce prezumția legală de paternitate a soțului mamei sale a fost cu succes tăgăduită astfel încât soluționarea acestei probleme urmează a se realiza în temeiul dispozițiilor de drept comun privitoare la nume, a principiilor generale de drept și ale dispozițiilor art.8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ratificată prin Legea nr.30/1994.
Ordonanța nr.41/2003 privind dobândirea și schimbarea pe cale administrativă a numelor persoanelor fizice stipulează în art.1 și art.2 alin.1 și alin.2 că, numele cuprinde numele de familie și prenumele. Numele de familie se dobândește prin efectul filiației și se schimbă de drept prin modificarea intervenită în statutul civil al persoanei fizice, în condițiile prevăzute de lege. Prenumele se stabilește la data înregistrării nașterii, pe baza declarației de naștere făcută de persoana care declară nașterea.
Art.8 par.1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale statuează că, orice persoană are dreptul la respectarea vieții sale private și de familie, a domiciliului său și a corespondenței sale.
Deși textul legal al art.8 din Convenție nu conține dispoziții explicite privitoare la dreptul la nume, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis constant în jurisprudența sa că, numele, ca atribut de identificare a persoanei și de evidențiere a unei legături familiale determinate, întră în conținutul noțiunii de "viață privată personală" protejată și garantată de acest text. Împrejurarea că statul și societatea în ansamblul ei sunt interesate în reglementarea dreptului la nume nu poate conduce la o altă concluzie pentru că, în această materie, interesele publice trebuie îmbinate armonios cu cele personale.
Din interpretarea art.64 alin.1 fam. ar rezulta că, după admiterea acțiunii din tăgăduirea paternității, copilul, devenit din afara căsătoriei va trebui să poarte numele de familie al mamei sale din momentul nașterii, deci numele de familie comun al mamei cu soțul său, respectiv numele propriu al soțului dinaintea încheierii căsătoriei, respectiv acela de "".
În speță, prin sentința civilă nr.2326/30.11.2000 a Judecătoriei Sighetu Marmației, pronunțată în dosarul nr.1887/2000 s-a dispus desfacerea căsătoriei părților, încredințarea minorei a la pârâtă spre creștere și educare, precum și, reluarea de către pârâtă a numelui avut înainte de căsătorie, acela de. Ulterior desfacerii căsătoriei părților pârâta a dobândit, prin modificarea stării civile un nou nume de familie acela de "".
Raportat la împrejurările cauzei, Curtea are în vedere, prin prisma art.8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, asigurarea realizării unui just echilibru între interesele individuale și cele al societății în ansamblul ei. La stabilirea numelui pe care minora a îl va purta ca efect al admiterii prezentei acțiuni în tăgăduirea paternității, Curtea apreciază că trebuie luate în considerare atât interesul legitim al minorei de a purta un nume de familie, cât și interesul legitim al reclamantului de a refuza ca minora să poarte în viitor numele său de familie, în lipsa legăturii biologice dintre reclamant și minoră.
În consecință, minora a, pierzând calitatea de copil din căsătorie și devenită copil din afara căsătoriei ca efect al tăgăduirii cu succes a paternității de către reclamant, va dobândi numele de familie propriu al mamei sale, adică cel dobândit de mamă prin filiație, iar nu numele comun purtat de mamă și de reclamant în momentul nașterii copilului așa cum rezultă din aplicarea art.64 alin.1 fam. deoarece acest nume comun este stabilit pe baza art.27 fam. prin învoiala intervenită între soți la încheierea căsătoriei ori nu se poate presupune că, atunci reclamantul s-ar fi învoit ca până și copilul a cărui paternitate ar fi eventual nevoit să o tăgăduiască, să poarte numele său propriu de familie, în viitor.
Ținând seama că în sistemul legislației românești conform art.2 alin.1 din Ordonanța nr.41/2000 numele de familie se dobândește prin efectul filiației și se schimbă de drept prin modificarea intervenită în statutul civil al persoanei fizice, în cazurile și condițiile prevăzute de lege, copilul a cărei paternitate a fost tăgăduită, fiind un copil din afara căsătoriei și având filiația stabilită doar față de mamă, va trebui să poarte numele acesteia, însă numele ei dinaintea căsătoriei (dobândit tot prin filiație) astfel încât, la data când a născut copilul ea nu poate transmite copilului, prin filiație, decât numele ei patronimic și nu acela vremelnic dobândit prin căsătorie, căsătorie care de altfel a fost desfăcută prin divorț.
Prin adoptarea acestei soluții, Curtea apreciază că s-a realizat un just echilibru între interesul superior al minorei care constă în dreptul acesteia la nume și care va purta în viitor numele de familie al mamei sale, precum și interesul legitim al reclamantului referitor la dreptul său la viața privată, în lipsa existenței legăturii de rudenie cu minora, cu respectarea art.8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
De asemenea, Curtea reține și împrejurarea că reclamantul nu are dreptul de a solicita schimbarea numelui de familie al minorei pe cale administrativă întrucât ipoteza că derivă din prezenta speță nu este prevăzută de art.4 din OUG nr.41/2003.
Pentru aceste considerente, Curtea în temeiul art.312 alin.1 și 3.pr.civ. coroborat cu art.304 pct.9 pr.civ. va admite în parte recursul reclamantului, va modifica în parte decizia atacată în sensul că, în temeiul art.296 pr.civ. va admite în parte apelul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.1489/03.06.2009 a Judecătoriei Sighetu Marmației pe care, în temeiul art.64 alin.1 fam. o va schimba în parte în sensul că va admite și petitul privind schimbarea numelui minorei a dispunând ca pe viitor minora să poarte numele de "" în loc de "" menținând restul dispozițiilor din decizie și sentință.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite în parte recursul declarat de reclamantul -, împotriva deciziei civile nr. 187/A/ din 24 septembrie 2009 a Tribunalului Maramureș pronunțată în dosar nr-, pe care o modifică în parte, în sensul că admite în parte apelul declarat de reclamantul -, în contra sentinței civile nr. 1489/03.06.2009 a Judecătoriei Sighetu -M, pe care o schimbă în parte, astfel:
Admite și petitul din cererea de chemare în judecată privind schimbarea numelui minorei -a și, în consecință:
Dispune ca pe viitor minora -a, născută la data de 27.04.1998, să poarte numele de familie al mamei sale, acela de "", în loc de "".
Menține restul dispozițiilor din decizie și sentință.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 27.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Ioan Daniel Chiș, Anca Adriana Pop
--- - --- - -- -
GREFIER
-
RED./MB
18.12.09/5 ex.
jud.fond:
jud.apel:;
Președinte:Ioan Daniel ChișJudecători:Ioan Daniel Chiș, Anca Adriana Pop
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Plasament. Decizia 54/2010. Curtea de Apel Cluj → |
|---|
