Plasament. Decizia 54/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 54/R/2009
Ședința publică din 13 ianuarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Tania Antoaneta Nistor Traian Dârjan
JUDECĂTORI: Tania Antoaneta Nistor Traian Dârjan, Marta
--- -
- - - președinte al Secției civile
-- -
GREFIER:
TARȚA
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta, împotriva sentinței civile nr. 1894 din 11 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr-, privind și pe reclamanta DIRECȚIA GENREALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI S, precum și pe pârâții - și -, având ca obiect plasament în regim de urgență.
La prima strigare a cauzei, la apelul nominal se prezintă reprezentanta Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CLUJ, procuror și reprezentanta reclamantei-intimate S, consilier juridic, lipsă fiind restul părților.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că în cursul dimineții, reprezentantul pârâtei-recurente a depus la dosar prin fax, o cerere prin care solicită instanței strigarea cauzei la ora 10.30, căreia instanța i-a dat curs.
Cauza este lăsată la a doua strigare, pentru a da posibilitatea tuturor părților de a se prezenta la instanță.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal se prezintă prezintă reprezentanta Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CLUJ, procuror și reprezentanta reclamantei-intimate S, consilier juridic, și pârâta-recurentă, asistată de avocat, în substituirea d-lui avocat, lipsă fiind restul părților
La termenul de azi, reprezentanta reclamantei-initmate DGASPC S depune la dosar delegația de reprezentare, iar reprezentanta pârâtei-recurente depune la dosar delgația de substituire.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta pârâtei-recurente solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat în scris, desființare sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea administrării de probe noi, astfel încât să se dispună încredințarea copiilor minori recurentei.
Întrebată fiind reprezentanta pârâtei-recurente dacă au fost soluționate complet toate problemele de către instanța de fond, aceasta arată că pârâta-recurentă a solicitat la fond audierea ca martor a soțului său, însă această cerere a fost respinsă. În opinia sa administrarea acestei probe era pertinentă și utilă cauzei, întrucât soțul reucrentei cunoaște îndeaproape condițiile și modul de viață al acesteia. Consideră că era necesar ca și minorii să fie audiați în cauză.
Recurenta prezentă învederează instanței faptul că a solicitat audierea ca martor a soțului său în ședința din 1 septembrie 2009, însă această cerere i-a fost respinsă.
La întrebarea instanței, recurenta arată că a aplicat câteodată pedepsele corporale, întrucât se afla în situații extreme, și nici o altă metodă educativă nu avea eficiență. Însă, recurenta nu consideră că aplicarea acestor pedepse este o metodă educativă și îi pare rău că a trebuit să recurgă la acestea. Arată că nu a fost niciodată chemată la consiliere, deși ea a solictat acest lucru.
Reprezentanta reclamantei-intimate arată că i s-a comunicat de la centru că s-a realizat consilierea cu pârâta-recurentă. Aceasta a fost consiliată de psihologul din centrul de plasament din cadrul Complexului de Servicii Comunitare nr. 1
În replică recurenta arată că personal fost la psiholog întrucât a constatat neglijențe cu privire la tratamentul copiilor, însă niciodată nu a beneficiat de ședințe de consiliere.
Reprezentanta reclamantei-intimate susține întâmpinarea depusă la dosar și solicită respingerea recursului pentru motivele arătate în scris, cu consecința menținerii ca temeinică și legală a sentinței recurate. Arată că nu li s-a dat voie copiilor să fie duși în oraș de către lor, recurenta în speță, întrucât nu au certitudinea comportamentului acesteia.
Reprezenanta Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CLUJ arată că în opinia sa comportamentul abuziv al recurentei este permanent. În ceea ce privește audierea ca martor a soțului recurentei, acesta a fost propus pentru a se dovedi condițiile de trai, însă în speță nu aceasta este problema. Nu se contestă condițiile materiale, pe care recurenta le poate oferi copiilor. Arată că minorii au fost plasați pârâtei-recurente în baza unor sentințe pronunțate de Tribunalul Bacău, care sunt încă în vigoare și pe care nu s-a pronunțat Tribunalul Sălaj. Având în vedere acest aspect, consideră că se impune casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a se clarifica și aceste aspecte.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 1894/11.09.2009 pronunțată de Tribunalul Sălaja fost admisă cererea petentei Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului S și s-a dispus menținerea măsurii de plasament în regim de urgență a minorilor, născută la data de 06.11.2000, născut la data de 25.09.2001, ambii din părinții și și a minorilor, născut la data de 27 aprilie 2004 și născut la data de 11.07.2005 din părinții și, în Complexul de servicii comunitare nr.1 Drepturile și obligațiile părintești privind persoana și bunurile copiilor urmând a fi exercitate și îndeplinite de șeful Complexului
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut din raportul asupra anchetei psihosociale a minorilor (fila 3-6), referatul Serviciului pentru îngrijire de tip rezidențial, monitorizare și prevenire a abandonului, reintegrare, plasament la familii sau persoane, adopții (fila 8), certificate medico-legale (fila 9,10), anchetă socială (fila 15-16) că: -, născută la data de 06.11.2000 în localitatea B, jud. B, - ,născut la data de 25.10.2001 în localitatea, jud. B, -, născut la data de 27.04.2004, în localitatea B, jud. B și -, născut la data de 11.07.2005, în localitatea B, jud. B, sunt copiii pârâților - și -.
În cursul anului 2007, în urma unor neînțelegeri grave, părinții copiilor, care au domiciliul în localitatea, județul B, s-au despărțit în fapt. Deoarece tatăl urma să plece în străinătate (Italia), iar mama nu dispunea de condițiile materiale necesare creșterii și îngrijirii celor 4 copii, prin Sentințele civile nr. 1288, 1289, 1290 și 1291 din 05.09.2007 ale Tribunalului Bacău, s-a instituit măsura de plasament a acestora la paternă, domiciliată în localitatea, județul
La data de 14 iulie c, Saf ost sesizată cu privire la situația copiilor -, în vârstă de 8 ani, -, în vârstă de 7 ani, -, în vârstă de 5 ani și -, în vârstă de 4 ani, a căror sănătate și integritate fizică și psihică este periclitată în familia de plasament, ca urmare a comportamentului agresiv al mătușii paterne, asupra acestora. În urma prezentării reprezentanților S la fața locului, în vederea evaluării cazului, că, într-adevăr, familia de plasament nu constituie un mediu securizant pentru cei 4 copii, impunându-se scoaterea, de urgență, a minorilor din acest mediu, astfel că prin Dispoziția nr. 87 din 16.07.2009 a directorului executiv al DGASPC S s-a dispus plasamentul în regim de urgență a acestora în Centrul de plasament în regim de urgență din cadrul Complexului de Servicii Comunitare Nr. 1
Odată cu stabilirea măsurii de protecție specială a minorilor, a fost efectuată și expertiza medico-legale a acestora. Conform certificatelor medico-legale nr. 1131/I/a/248 și 1132/I/a/249 din 17.07.2009, eliberate de către Serviciul județean de medicină legala - medic specialist legist, dr., constatările specialiștilor s-au confirmat, respectiv copiii - și - prezintă leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire. Copiii mai mari, și, audiați fiind, au arătat că au fost agresați fizic de lor și că se simt bine acum în Complexul de Servicii Comunitare nr. 1 Z, dorind să rămână în acest complex alături de ceilalți doi frați ai lor.
Atitudinea agresivă a mătușii paterne față de minori a fost confirmată și de asistentul social și psihologul sub îndrumarea cărora se află în prezent copiii.
paternă, audiată fiind în ședința din 04.09.2009, arată că și-a întemeiat o familie și dorește să revină copiii la ea, întrucât acum beneficiază de ajutorul soțului. Această apărare nu a fost primită, în condițiile în care pârâta este căsătorită de un an și J, bucurându-se de ajutorul soțului, iar agresiunile asupra copiilor s-au întâmplat în această perioadă de când ea este căsătorită. În considerarea interesului superior al minorilor, în baza art. 58 alin.(1) lit. c, art. 59, art.6, art.61 alin. (2) lit.a, art.62 alin. (4), art.64, art.65 alin.(1) și art. 66 alin. (1) și (2) din Legea nr. 272/2004 tribunalul admis cererea petentei așa cum a fost formulată, stabilindu-se totodată ca drepturile și obligațiile părintești privind persoana și bunurile copiilor să fie exercitate și îndeplinite de șeful Complexului de servicii comunitare nr.1
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta solicitând admiterea recursului și desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a se dispune încredințarea copiilor minori mătușii paterne.
În motivarea recursului pârâta a arătat că sentința recurată a fost pronunțată în baza unui probatoriu insuficient administrat. Recurenta a arătat că s-a confruntat cu problemele comportamentale ale fetiței, care fura bani de acasă și de la școală nu își făcea temele. Băiatul C mare a repetat de două ori grupa pregătitoare și nu își îndeplinea sarcinile dată de doamna educatoare, copiii având o atitudine de sfidare a școlii și a societății. Copiilor li s-au dat teme de vacanță pentru a-și corecta comportamentul și temele erau făcute sub supravegherea și cu ajutorul recurentei. Aceasta a arătat că în acest context au apărut stări de tensiune care au condus la aplicarea pedepselor corporale, pedepse folosite pentru mobilizarea și stimularea copiilor. folosite educaționale au dat roade, astfel încât copiii își efectuau exercițiile de scriere și citire.
Recurenta a recunoscut și a regretat faptul că a aplicat pedepse corporale copiilor, dar a apelat la acestea deoarece metodele educaționale folosite nu au dat rezultat. S-a arătat că psihologul și asistentul social care au fost consultați de instanță nu au purtat o discuție cu recurenta, soțul acesteia sau copii pentru a cunoaște situația sau atmosfera familială.
A fost criticată hotărârea primei instanțe apreciindu-se că nu au fost administrate suficiente probe, trebuia audiat soțul recurentei sau alte persoane: vecini, învățătoare, educatoare, persoane care au avut legătură nemijlocită cu copiii.
Recurenta a arătat că situația copiilor este una specială, provin dintr-o familie dezbinată, singurul care păstrează legătura cu copiii fiind tatăl acestora. În opinia recurentei copiii au fost traumatizați prin faptul audierii lor, iar atmosfera din centru nu este una propice dezvoltării lor, deoarece nu există jocuri pentru copii, nu au spații special amenajate pentru joacă. Mai mult, recurenta a susținut că, copiii nu sunt bine îngrijiți în centrul de plasament, nu sunt adecvat îmbrăcați și nu există preocupare pentru educația acestora.
Recurenta a învederat instanței că este o persoană cu o conduită morală corespunzătoare, cu o educație aleasă, capabilă să determine copiii să aibă un comportament adecvat normelor de conviețuire socială. S-a mai arătat că recurenta și soțul acesteia beneficiază de codiții care permit dezvoltarea armonioasă a celor patru copii.
Prin întâmpinare Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului S a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Copii au fost găsiți singuri, fără supraveghere, cu urme de lovituri pe corp, aplicate de recurentă. Comportamentul și starea emoțională a copiilor a indicat faptul că aceștia au fost abuzați fizic de către lor.
Analizând sentința recurată, raportat la motivele de recurs invocate curtea reține următoarele:
Criticile invocate de recurenta pârâtă vizează faptul că probatoriul administrat de tribunal este insuficient, deoarece nu au fost administrate probe testimoniale pentru a se verifica situația celor patru copii în familia recurentei și modul în care aceasta se ocupa de creșterea și educarea lor.
Aceste motive sunt nefondate deoarece, măsura provizorie a plasamentului la un centru de plasament s-a dispus pentru că acești copii au fost abuzați fizic și emoțional de lor și nu pentru faptul că nu ar fi avut condiții materiale sau locative.
Prin sentința civilă 1289/D/05.09.2007, pronunțată de Tribunalul Bacăus -a dispus plasamentul copilului la paternă. Prin sentința civilă nr.1290/D/05.09.2007 pronunțată de Tribunalul Bacăus -a dispus plasamentul copilului la paternă. Prin sentința civilă nr. 1291/05.09.2007 pronunțată de Tribunalul Bacăus -a dispus plasamentul copilului la paternă. Prin sentința civilă nr. 1288/05.09.2007 pronunțată de Tribunalul Bacăus -a dispus plasamentul copilului la paternă. După cum rezultă din hotărârile mai sus arătate, față de acești copii a fost luată măsura de protecție a plasamentului la paternă, deoarece au fost neglijați de părinți. Această măsură de protecție specială este o măsură cu caracter temporar, care se impune a fi luată dacă familia se află într-o perioadă de criză și copiii nu sunt protejați în familie.
Familia sau persoana la care copiii au fost plasați trebuie să prezinte garanții morale că se va preocupa de creșterea și educarea copiilor asigurându-le acestora cele mai bune condiții, potrivit art. 58 al. 2. 272/2004.
Din ancheta socială rezultă că atitudinea pârâtei recurente față de copiii s-a schimbat în ultima vreme și aceasta aplica pedepse corporale copiilor, urmele de violență fiind vizibile la doi dintre ei.
Din raportul privind starea emoțională și comportamentul copiilor, la intrarea în centrul de primire în regim de urgență, se reține că efectele metodelor educaționale folosite de recurenta sunt indicatorii concreți ai abuzului psihic și fizic la care au fost supuși copiii în cadrul familiei acesteia. În urma ședințelor de consiliere, urmate de copii în centrul în care au fost plasați în regim de urgență, comportamentul agresiv al copiilor s-a diminuat, iar relaționarea în grupul de egali și adultul s-a îmbunătățit.
Recurenta a recunoscut că a aplicat pedepse corporale copiilor și acestea au fost apreciate, ca având efecte benefice în educarea copiilor.
Această apărare nu poate fi primită de curte ca fiind pertinentă deoarece dispozițiile art. 90. 272/2004, interzic aplicarea pedepselor fizice sub orice formă, atât în familie, cât și în orice instituție care asigură protecția, îngrijirea și educarea copilului. Dacă recurenta a constat că este depășită de situație și nu poate să gestioneze problemele de comportament ale copiilor trebuia să sesizeze direcția generală de asistență socială și protecția copilului S și să solicite consiliere sau încetarea măsurii plasamentului. Din probele administrate și din susținerile recurentei rezultă cu claritate abuzul fizic la care au fost supuși copiii nu a fost un incident singular, ci pedepsele fizice erau considerate măsuri educative și aplicate în mod repetat copiilor.
Prin urmare abuzul fizic și psihic la care au fost supuși copii a fost dovedit și nu se impune casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru suplimentarea probațiunii, cum a solicitat recurenta. Cu toate acestea casarea sentinței se impune pentru motivul de ordine publică invocat de reprezentanta parchetului, acela că instanța de fond nu a revocat măsura plasamentului copiilor la recurentă, în acest moment existând două hotărâri cu dispoziții diferite.
Direcția generală de asistență socială și protecția copilului este obligată să monitorizeze aplicarea măsurilor de protecție specială dispuse de comisia pentru protecția copilului sau instanță și să sesizeze instanța în vederea modificării lor, dacă împrejurările avute în vedere la stabilirea lor s-au modificat, după cum reiese din art. 68 al. 1,2 din 272/2004.
În cazul de față curtea constată că prin hotărârile judecătorești mai sus enunțate, față de copii(, născută la data de 06.11.2000, născut la data de 25.09.2001, născut la data de 27 aprilie 2004 și născut la data de 11.07.2005) s-au dispus măsuri de protecție specială și aceștia au fost plasați la paternă,. Deoarece copiii au fost abuzați fizic măsura plasamentului în regim de urgență a fost dispusă de către directorul direcției generale de asistență socială și protecția copilului potrivit art. 65 al.1 272/2004. Reclamanta avea obligația, potrivit art. 66 din aceeași lege să sesizeze instanța de judecată ca acesta să se pronunțe, după caz, cu privire la menținerea plasamentul în regim de urgență, revenirea la situația anterioară, respectiv reintegrarea copiilor în familie sau la familia de plasament, în speță.
Tribunalul Sălaja menținut măsura plasamentului în regim de urgență în Complexul de servicii comunitare nr. 1 Z, dar a făcut abstracție de faptul că existau patru hotărâri de plasament pe care nu le-a revocat.
Din dispozițiile art. 68. 272/2004 rezultă cu claritate obligația instanței de amodificamăsura de protecție dispusă dacă împrejurările avute în vedere la luarea acesteia s-au schimbat. Curtea constată că tribunalul nu s-a pronunțat cu privire la măsura plasamentului copiilor la pârâta și a dispus menținerea plasamentul în regim de urgență, ca și cum aceasta ar fi prima măsură de protecție luată față de acești copii.
Prin urmare tribunalul era chemat să se pronunțe cu privire la oportunitatea menținerii măsurii plasamentului la paternă și respingerea măsurii plasamentului în regim de urgență sau menținerea măsurii plasamentului în regim de urgență și revocarea măsurii plasamentului la paternă, deoarece cele două măsuri de protecție specială nu pot coexista. Este real că sesizarea formulată de reclamată este defectuoasă și aceasta nu a solicitat expres revocarea măsurii plasamentului copiilor la recurentă,dar dispozițiile legale mai sus invocate sunt clare, tribunalul fiind obligat să se pronunțe asupra modificării măsurii de protecție.
Curtea constată că tribunalul nu s-a pronunțat asupra modificării măsurii de protecție plasamentului la paternă, deși era necesar întrucât s-a dispus menținerea unei alte măsuri de protecție, cu altă finalitate.
Având în vedere că nu au fost respectate dispozițiile art. 68 al. 2. 272/2004, curtea în temeiul art. 312 al.5 Pr.Civ. va admite recursul declarat de pârâta împotriva sentinței civile nr. 1984 din 11 septembrie 2009 Tribunalului Sălaj pronunțată în dosar nr-, pe care o va casa și va trimite cauza spre rejudecare, Tribunalului Sălaj.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta împotriva sentinței civile nr. 1984 din 11 septembrie 2009 Tribunalului Sălaj pronunțată în dosar nr-, pe care casează și trimite cauza spre rejudecare, Tribunalului Sălaj.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 13 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Tania Antoaneta Nistor Traian Dârjan, Marta
- - - - - - -
GREFIER
TARȚA
Red. dact. GC
7ex/21.01.2010
Jud.primă instanță:
Președinte:Tania Antoaneta Nistor Traian DârjanJudecători:Tania Antoaneta Nistor Traian Dârjan, Marta
| ← Tagada paternitatii. Decizia 2775/2009. Curtea de Apel Cluj | Stabilire program vizitare minor. Decizia 12/2010. Curtea de... → |
|---|
