Acţiune pauliană. Sentința nr. 823/2015. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 823/2015 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 17-02-2015 în dosarul nr. 5001/176/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ Nr. 81/A/2015
Ședința publică de la 17 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. V.
Judecător A. S. C.
Grefier D. M. A.
Pe rol fiind soluționarea apelurilor declarate de pârâții R. B. C.,B. D. M., R. E. C. împotriva sentinței civile nr. 823/16.04.2014 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar civil nr._ în contradictoriu cu intimații ȘUTO A., B. D. M. având ca obiect - acțiune pauliană .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că mersul dezbaterilor și concluziile părților sunt consemnate în încheierea inițială de amânare a pronunțării din data de 03.02.2015 și cea ulterioară din 10.02.2015 care fac parte integrantă din prezenta decizie.
TRIBUNALUL
Asupra apelurilor civile de față
Prin sentința nr. 823/16.04.2014 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar civil nr._ a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul SÜTÖ A., în contradictoriu cu pârâții R. B. C. (fostă B.), B. D. M. și R. E. C. și în consecință:
S-a dispus revocarea contractului de vânzare – cumpărare încheiat între pârâta B. B. C. în calitate de vânzător în nume propriu și în calitate de mandatară a vânzătorului B. D. M. și pârâta R. E. C. în calitate de cumpărător, autentificat de Biroul Notarului Public Ș. R. M. prin încheierea nr.1581/30.11.2006, având ca obiect imobilul înscris în Cf nr. 5730 V. de Jos, nr. top. 697/22, arător în suprafață de carte funciară de 3.272 mp, transcris în Cf nr._ V. de Jos și nr. top. 697/23/1, arător în suprafață de carte funciară de 3.974 mp, transcris în Cf nr._ V. de Jos, în limita realizării creanței care a fost stabilită în favoarea reclamantului prin decizia penală nr.838/2010 pronunțată în dosarul Curții de Apel A. I. nr._ .
A fost desființată încheierea de carte funciară nr._ din data de 30.11.2006 prin care s-a întabulat dreptul de proprietate în cotă de 1/1 parte în favoarea pârâtei R. E. C. sub B+7 în Cf nr.5730 V. de Jos, sub B.1 în Cf nr._ V. de Jos și sub B.1 în Cf nr._ V. de Jos.
A fost obligați în solidar pârâții să plătească statului suma de 879,60 lei reprezentând ajutor public judiciar acordat la cererea reclamantului sub formă de scutire de la plata taxei judiciare de timbru.
Au fost obligați pârâții să plătească reclamantului 4.000 cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel pârâții R. B. C., B. D. M., R. E. C., solicitând în principal admiterea apelului, în baza art 480 alin 2 Cod pr. Civilă, anularea în tot a hotărârii atacate și respingerea ca prescrisă a acțiunii formulate, iar în subsidiar admiterea apelului, în baza art 480 alin 2 Cod pr. Civilă, anularea în tot a hotărârii atacate cu consecința respingerii ca neîntemeiată a acțiunii, cu obligarea reclamantului intimat la cheltuielile de judecată ocazionate.
Prin motivele cererilor de apel, cu privire la excepția dreptului la acțiune, se susține prin aceleași considerente, că prin Decizia Înaltei Curți de Casație si Justiție 1698/18.04.2013 s-a stabilit ca acțiunea pauliana, fiind o acțiune patrimoniala prin care creditorul cere revocarea pe cale judecătorească a actelor încheiate de debitor in vederea prejudicierii intereselor sale termenul de prescripție este cel general de 3 ani.
Consideră ca, in ceea ce privește acțiunea înaintată de către reclamantul Suto A. împotriva paratei-apelante Retesan C. E., termenul de prescripție al dreptului material la acțiune s-a împlinit.
Acest termen de prescripție a început sa curgă la momentul în care Suto A. a cunoscut cauza anularii actului incheiat, respectiv la sfârșitul anului 2006 cand a aflat, in urma verificării in cartea funciara, că imobilul era proprietatea paratei-apelante (aspect reținut de către instant de fond in considerentele hotărârii pronunțate - fila 2 Sentința).
Ulterior acelui moment, reclamantul Suto a înaintat o plangere penala impotriva apelantei solicitând cercetarea sa pentru săvârșire infracțiunii de înșelăciune, insa aceasta plângere nu a fost de natura să întrerupă cursul prescripției, cu atat mai mult cu cat a fost soluționata cu soluție de infirmare a măsurii începerii urmăririi penale, procurorii apreciind că in cauza "nu exista indicii ca ar fi comis infracțiunea pentru care s-a început urmărirea penala".
De la acel moment si pana la înaintarea prezentei acțiuni (la mai, bine de 7 ani de la momentul la care a aflat despre actul translativ de proprietate), reclamantul nu a întreprins absolut nici un demers in ceea ce o privește pe apelantă, in vederea unei posibile anulari a actului atacat, respectiv a contractului de vanzare-cumparare autentificat cu nr. 1581/30.11.2006 de BNP S. R. M..
D. urmare, apreciază ca s-a împlinit termenul de prescripție si se impune respingerea prezentei acțiuni, iar pe fondul cauzei, apelanta R. C. E. arată următoarele:
Prin Sentința atacata s-a dispus admiterea acțiunii pauliene formulate de către reclamantul-intimat Suto A. si in consecința revocarea contractului de vanzare-cumparare incheiat intre parata Retesan (fosta B.) B. C., in calitate de vânzător in nume propriu si mandatara a numitului B. D. si parata-apelanta Retesan E. C., autentificat la BNP S. prin încheierea 1581/30.11.2006.
Instanța de fond a apreciat ca din probele administrate reiese ca sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate ale acțiunii pauliene si ca nu se putea invoca autoritatea de lucru judecat a hotărârilor penale in ceea ce ne privește.
Consideră ca, pe de o parte instanța de fond a făcut o greșita apreciere a probelor administrate in cauza si, pe de alta parte, in mod cu totul greșit nu s-a dat nici o eficienta soluției pronunțate in ceea ce o privește in dosarul penal 190/P/2007.
In mod greșit instanța de fond a reținut ca parata Retesan C. a avut cunoștință de intenția paratei Retesan B. de a -l insela pe reclamant si ca a ținut ascunsa fata de reclamantul Suto adevărata situație juridică a terenului (fila 6 alin. 4 Sentința fond).
In acest sens, inca din declarațiile date la nivelul anului 2007 in dosarul penal, insasi reclamantul Suto susține ca apelanta nu a luat parte la negocierile incheiate intre acesta si sora sa Retasan B..
Intreagul comportament al apelantei in ceea ce privește fapta de inselaciune a surorii sale a fost trecut prin prisma cercetărilor dintr-un dosar penal, la momentul săvârșirii presupuselor fapte, ajungându-se la concluzia ca nu exista nici măcar indicii ca as fi comis infracțiunea pentru care s-au efectuat cercetări.
Mai mult, faptul ca a cumpărat un imobil prin contract autentic de vanzare-cumpararc nu conduce automat la concluzia ca ar fi avut cunostința de actele de inselaciune intreprinse de vânzător, după cum apreciază instanța de fond, fara a face nici o trimitere la probe.
Singura proba la care face referire instanța de fond este declarația martorului S. S., audiat in fata instanței civile la mai bine de 7 ani de zile de la incident.
Cu toate acestea, in declarația data de martorul S. in dosarul penal (si depusa in probatiune in prezenta cauza) nu face nici o mențiune despre participarea paratei-apelante Retesan E. la negocierile purtate intre Suto si parata Retesan B..
In același sens este si declarația martorei H. S., data in același dosar, care nu face nici un fel de precizare despre posibila participare la frauda a paratei Retesan E. C..
Apreciază ca aceste declarații care au fost depuse in probatiune la prezentul dosar au valoare probatorie superioara, fiind date in anul 2007, la scurt timp de la faptele cu privire la care reclamantul a înțeles să se plângă.
Starea de fapt din aceasta speța, a fost trecuta si prin prisma unei instanțe penale in dosarul_, a cărei hotărâre, susține in continuare ca, constituie autoritate de lucru judecat in privința existentei faptei, a persoanei care a savarsit-o si a vinovăției si impune respingerea acțiunii, nefiind indeplinita una din condițiile esențiale ale acțiunii pauliene, respectiv participarea la frauda a paratei-apelante Retesan C. E..
In ceea ce o privește pe Retesan E. C. prin Ordonanța din 28.05.2007 data in dosar nr. 190/P/2007 se infirma măsura începerii urmăririi penale, procurorul apreciind ca in cauza "nu exista indicii ca ar fi comis infracțiunea pentru care s-a început urmărirea penala".
Aceasta soluție înseamnă că au fost finalizate orice cercetări in ceea ce o privește. Nu au mai continuat actele de urmărire penala, care sa vizeze nici latura panala, nici latura civila.
Mai mult, nici reclamantul nu a mai contestat aceasta măsura desi avea la dispoziție instituția plângerii la masurile procurorului, si nici instanța de fond nu a schimbat aceasta soluție, declarația data in calitate de martor de către apelantă fiind reținuta in considerentele hotărârii pronunțate in dosarul penal.
Cu alte cuvinte, ordonanța echivala cu o sentința/decizie prin care se incheia procesul cu privire la apelanta, existând astfel autoritate de lucru judecat in ceea ce privește participarea la frauda a paratei-apelanlo Retesan E..
Apelanta R. B. C. înțelege să solicite respingerea ca neîntemeiata a acțiunii câtă vreme pârâta Retesan Eicaterina C. nu a participat la fraudarea intereselor reclamantului-intimat Suto, nefiind îndeplinite astfel condițiile acțiunii pauliene,
Acest aspect rezulta fara putința de tăgada si din soluția pronunțata in dosarul nr. 190/P/2007 prin ordonanța din 28.05.2007 - in ceea ce o privește pe Retesan E. C. se infirma măsura începerii urmăririi penale, procurorul apreciind ca in cauza ""nu exista indicii ca ar fi comis infracțiunea pentru care s-a inceput urmărirea penala".
Apelantul B. D. M., arată că prin sentința atacata s-a dispus admiterea acțiunii pauliene formulate de către reclamantul-intimat Suto A. si in consecința revocarea contractului de vanzare-cumparare incheiat intre parata Retesan (fosta B.) B. C., in calitate de vânzător in nume propriu si mandatara a apelantului si parata de ordinul 2 Retesan E. C., autentificat la BNP S. prin încheierea 1581/30.11.2006.
Instanța de fond a apreciat ca sunt îndeplinite fata de paratul-apelant B. D. condițiile de admisibilitate ale acțiunii pauliene, fara a face absolut nici o trimitere la probe sau la motivele care au creat aceasta convingere.
Starea de fapt reținuta de către instanța de fond nu corespunde adevărului, iar fata de subsemnatul nu sunt îndeplinite condițiile acțiunii pauliene, după cum urmează:
Prin acțiunea pauliana creditorul cere pe cale judecătoreasca revocarea actelor încheiate de debitor in fraudarea intereselor sale.
Arată că nu a fost niciodată debitorul reclamantului Suto A.. Acest aspect reiese fără putința de tăgada din probele administrate, reclamantul având relații civile doar cu celelalte părți din dosar.
Acest aspect reiese si din faptul ca reclamantul, desi a înaintat o plângere penala pentru înșelăciune, nu a solicitat sa fiu si cu cercetat in acel dosar si nu a realizat pe pere ursul anilor absolut nici un demers judiciar in ceea ce îl privește.
Solicită a se avea in vedere si următoarele aspecte:
In fapt, in timpul căsătoriei cu parata de ordinul 1, Retesan B. C., a dobândit împreuna dreptul de proprietate asupra imobilelor înscrise in CF 5730 Vintu de Jos compuse din nr. top. 697/22 (arator in suprafața de 3272 mp), transcris ulterior in CF_ Vintu de Jos, si nr. top. 697/23/1 (arator in suprafața de 3974), transcris ulterior in CF_ V. de Jos.
Prin procura nr. 3405/2004 autentificata de BNP Dotiu D.-A., in calitate de coproprietar al imobilului din speța, a împuternicit pe soția sa a efectua toate demersurile necesare în vederea realizării unui eventual contract de vânzare-cumpărare.
Ulterior acestui moment, respectiv de la data de 21.05.2005 (anterior tuturor presupuselor acte de fraudare invocate de reclamantul-intimat Suto), apelantul a început executarea unei pedepse privative de libertate in Germania, după cum rezulta din Sentința penala nr. 387/F/2010 a Curții de Apel București prin care s-a dispus recunoașterea sentinței penale nr._/2005 9 KÎs/15.05.2007 a Tribunalului Land Koblenz - Germania
Apelantul nu a avut nici un moment intenția sau posibilitatea de a frauda pe reclamantul-intimat Suto A., cu atât mai mult cu cat nu a avut contact cu acesta niciodată.
Cu toate acestea instanța de fond apreciază ca sunt îndeplinite condițiile privind acțiunea pauliana si cu privire la paratul-apelant B. insa nu face absolut nici o trimitere la probe sau motivele pentru care îsi formează aceasta convingere.
Mai mult, nici reclamantul Suto A. nu administrează in prezentul dosar absolut nici o proba cu privire la paratul B., întregul probatoriu administrat in cauza fiind concentrat in jurul paratelor Retesan B. si Retesan C..
In mod cert reclamantul Suto A. avea obligația de a administra probe pentru a dovedi îndeplinirea condițiilor acțiunii pauliene și cu privire la apelant, însa a ales sa nu administreze absolut nici o proba in ceea ce îl privește.
Deliberând asupra apelurilor,Tribunalul constată că acestea sunt nefondate pentru următoarele:
Prin Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr.1698/18.04.2013 invocată de apelanți s-a stabilit că acțiunea pauliană, fiind o acțiune patrimonială prin care creditorul cere revocarea pe cale judecătorească a actelor juridice încheiate de debitor în vederea prejudicierii intereselor sale, termenul de prescripție este cel general, de 3 ani, și începe să curgă, potrivit dispozițiilor art. 9 alin. (2) din Decretul nr. 167/1958 (art. 2529 NCC), de la momentul în care creditorul a cunoscut cauza anulării. În acea speță, pe calea acțiunii pauliene, reclamantul a cerut desființarea unor contracte de vânzare-cumpărare a unor imobile, pe motiv că, prin înstrăinarea acestor bunuri din averea sa, debitorul s-a sustras de la executarea silită pornită împotriva sa. Înalta Curte a reținut că, în această situație, termenul de prescripție va curge de la momentul în care s-a realizat publicitatea privind ieșirea din patrimoniul debitorului a bunurilor respective, acesta fiind momentul subiectiv în care creditorul a putut lua cunoștință de actul încheiat de debitor în vederea prejudicierii intereselor sale.
Înalta Curte, prin Decizia nr.1/2014 a admis recursurile în interesul legii declarate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și de Colegiul de conducere al Curții de Apel C..
În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5, art. 201 și art. 223 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil și ale art. 6 alin. 4 ), art. 2.512 și art. 2.513 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, a stabilit că prescripțiile extinctive începute anterior datei de 1 octombrie 2011, împlinite ori neîmplinite la aceeași dată, rămân supuse dispozițiilor art. 18 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, republicat, astfel încât atât instanțele de judecată, din oficiu, cât și părțile interesate pot invoca excepția prescripției extinctive, indiferent de stadiul procesual, chiar în litigii începute după 1 octombrie 2011.
Potrivit art.17 din Decretul nr.167/1958, întreruperea șterge prescripția începută înainte de a se ivi împrejurarea care a întrerupt-o. În cazul în care prescripția a fost întreruptă printr-o cerere de chemare în judecată sau arbitraj, noua prescripție nu începe să curgă cât timp hotărârea de admitere a cererii nu a rămas definitivă.
Deoarece prin constituirea de parte civilă formulată de intimat în dosarul penal nr._ a fost întrerupt cursul prescripției, al cărui termen a început să curgă la data de 30.11.2006, raportat la data rămânerii definitive a hotărârii penale – 10.11.2010 și a introducerii cererii de chemare în judecată în prezenta cauză – 31.07.2013, Tribunalul va respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de apelanți.
Printr-o acțiune revocatorie se urmărește readucerea în gajul general al creditorilor chirografari de valori care au ieșit fraudulos din patrimoniul debitorului și îndreptățesc pe creditor să ceară revocarea actelor juridice încheiate de debitor în frauda lor, când prin acestea se tinde la mărirea insolvabilității sale. Când actul este cu titlu oneros, condiția anulării lui este legată de complicitatea terțului dobânditor; complicitatea este prezumată în situația în care, chiar dacă nu a cunoscut intenția debitorului de a prejudicia interesele creditorului, a cunoscut totuși faptul că prin actul la care participă, a creat sau a mărit insolvabilitatea debitorului.
Prin sent.pen.nr.81/2009 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosarul nr._ s-a dispus condamnarea apelantei R. B. C. și a tatălui acesteia, R. G. C. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în convenții prev.de art.215 al.1 și 3 c.pen. S-a reținut că fapta inculpaților R. B. C. și R. G. C., care la data de 24.11.2006, prin săvârșirea unor afirmații mincinoase cu privire la calitatea de proprietari a unui teren, au indus în eroare pe partea vătămată Suto A., intimat în cauză și l-au determinat să încheie un precontract de vânzare cumpărare, primind suma de 15.000 lei și 10.000 euro, iar ulterior R. B. a trecut terenul în proprietatea surorii ei, apelanta R. E. C..
Prin decizia penală nr.838/2010 pronunțată de Curtea de Apel A. a fost stabilit cuantumul despăgubirilor civile datorate părții civile Suto A. la 30.000 lei și 10.000 euro sau echivalentul în lei la data plății efective.
La data de 31.07.2013 s-a dispus prin încheiere încetarea executării silite pornită împotriva debitorilor R. B. și R. G. C. în dosarul nr.346/EX/2013 al B. Cherșa S., deoarece executarea silită nu poate fi continuată pentru că debitorii nu dețin nici un bun, nu obțin nici un venit, iar în urma blocării conturilor bancare nu s-a încasat nici o sumă de bani.(f.27 dosar fond).
În mod corect prima instanța a reținut că sunt îndeplinite condițiile de admitere a acțiunii revocatorii, respectiv actul atacat a creat un prejudiciu, debitorul micșorându-și activul patrimonial, frauda debitorului, care comite o fraudă dacă este conștient că prin actul respectiv își creează sau mărește o stare de insolvabilitate și complicitatea terțului la fraudă.
Vânzarea terenului la un preț derizoriu – de 7000 lei, în condițiile în care prețul solicitat intimatului a fost de 200.000 lei, prezumă condiția complicității apelanților B. D. M. și R. E. C..
Debitoarea R. B. C., căsătorită la acea dată cu apelantul B. D. M. s-a lipsit cu bună-știință de unicul bun imobil important din patrimoniul său, despre care știa că va putea face obiect al executării silite. În consecință, prin actul atacat debitorul a acționat cu intenția de a-și provoca sau mări starea de insolvabilitate, prejudiciind astfel creditorul .
Chiar dacă apelanții B. D. M. și R. E. C. nu au fost condamnați prin hotărârea penală menționată, frauda în dauna debitorului nu presupune neapărat savârșirea unei infracțiuni, fiind suficient ca prin actul respectiv debitorul să își creeze sau mărească o stare de insolvabilitate, iar terțul să cunoască că prin încheierea actului atacat debitorul devine insolvabil, cei doi apelanți fiind părți contractante în calitate vânzător și cumpărătoare.Așa cum s-a arătat anterior, prin vânzarea terenului la un preț derizoriu, după încheierea promisiunii de vânzare cumpărare cu intimatul, rezultă că apelanții B. D. M. și R. E. C. au cunoscut că apelanta-debitor și-a provocat starea de insolvabilitate.
Intimatul creditor a solicitat revocarea contractului de vânzare cumpărare în limita realizării creanței stabilite prin Decizia penală nr.838/2010 a Curții de Apel, și nu pentru a obține pronunțarea unei hotărâri care să tină loc de act autentic de vânzare cumpărare ca urmare a încheierii antecontractului cu privire la imobilul în litigiu.Potrivit disp.art.1021 c.civ., creditorul are posibilitatea de a solicita executarea silită a convenției sau desființarea acesteia, cu daune interese.
În consecință, în baza art. 480 al. 1 NCPC, Tribunalul va respinge ca nefondate apelurile.
Fiind în culpă procesuală, în baza art.453 al.1 NCPC, apelanții R. C. E., R. B. C. și B. D. M. vor fi obligați la suma de 4000 lei reprezentând cheltuieli de judecată în favoarea intimatului Suto A., constând în onorariu de avocat (f.73,74).
Prin rezoluția din data de 03.07.2014 s-a pus în vedere intimatului reclamant Suto A. să completeze taxa judiciară de timbru datorată la instanța de fond, în sumă de 625,40 lei (f.11), iar prin încheierea nr.62/CC/A/2014 a fost admisă cererea de acordare a ajutorului public judiciar formulată de intimat, acesta fiind scutit de la plata sumei de de 625,4 lei reprezentând completare taxă judiciară de timbru datorată la fond (f.43).
Cheltuielile pentru care partea a beneficiat de scutiri sau reduceri prin încuviințarea ajutorului public judiciar vor fi puse în sarcina celeilalte părți, dacă aceasta a căzut în pretențiile sale. Partea căzută în pretenții va fi obligată la plata către stat a acestor sume.
În baza art. 18 din OUG nr.51/2008, obligă în solidar apelanții la plata sumei de 625,4 lei reprezentând ajutor public judiciar acordat intimatului sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru, în favoarea Statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de apelanți.
Respinge ca nefondate apelurile declarate de pârâții R. C. E., R. B. C. și B. D. M. împotriva sentinței civile nr. 823/16.04.2014 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar civil nr._ .
Obligă în solidar apelanții la suma de 4000 lei reprezentând cheltuieli de judecată în favoarea intimatului Suto A..
Obligă în solidar apelanții la plata sumei de 625, 4 lei reprezentând ajutor public judiciar acordat intimatului sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 17.02.2015.
Președinte, L. V. | Judecător, A. S. C. | |
Grefier, D. M. A. |
Red. C.S.A.
Tehn. D.A./8.ex
Jud. fond F. sergiu C.
13.03.2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ALBAAlba I., 17.03.2015
Dosar nr._
Poziția în registru .
Operator de date cu caracter personal Nr.3822
C Ă T R E,
PRIMĂRIA A. I.
SERVICIUL IMPOZITE ȘI TAXE
În conformitate cu dispozițiile art.21 din O.U.G. Nr.51/2008 raportat la art. 137 din OG nr. 92/2003, vă înaintăm alăturat spre executare silită, titlul executoriu – Decizia civilă nr. 81/A/2015, definitivă, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul cu numărul de mai sus, prin care
-în baza art. 18 din OUG nr. 51/2008, au fost obligați apelanții R. C. E. dom în A. I., str. .. 7, .. 10, jud. A. CNP_; apelanta R. B. C. (fostă B.) dom în A. I. . Băsești, nr. 3, jud. A. CNP_ și apelantul B. D. M. dom în A. I. ..2,B, ., jud. A. CNP_ (toți în solidar) la plata în favoarea statului a sumei de 625,4 lei reprezentând ajutor public judiciar acordat intimatului Șuto A. sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru.
Vă rugăm să ne confirmați de urgență primirea titlului executoriu pentru a face mențiunile corespunzătoare în evidențele noastre.
Președinte,Grefier,
V. L. A. D.
ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE .
Nr. .din data de .
C Ă T R E
Tribunalul A.
S E C Ț I A .
Confirmăm primirea adresei dvs. nr. ././. prin care ni s-a comunicat titlul executoriu - Sentința/Decizia civilă nr. ., pronunțată de Tribunalul A., poziția în Registru . privind pe ., pentru executarea silită a sumei de . lei, reprezentând ajutor public judiciar.
Director general Șef serviciu
Colectare și executare silită
| ← Fond funciar. Decizia nr. 33/2015. Tribunalul ALBA | Pretenţii. Sentința nr. 2217/2015. Tribunalul ALBA → |
|---|
