Pretenţii. Sentința nr. 2217/2015. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2217/2015 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 03-03-2015 în dosarul nr. 5203/176/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ Nr. 117/A/2015
Ședința publică de la 03 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. G.
Judecător M. P.
Grefier A. V.
Pe rol se află judecarea apelului declarat de reclamanta C. M. împotriva sentinței civile nr. 2217/2014 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar nr._ în contradictoriu cu pârâtul B. M..
Obiect cauză – pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă în instanță avocat S. S. pentru reclamantă, lipsă fiind pârâtul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
În baza art. 131 N.C.P.C., instanța constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta pricină.
Mandatara reclamantei apelante depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru și anume, chitanța . nr._/25.02.2015 (37,5 lei).
Instanța se socotește lămurită, declară cercetarea procesului încheiată și acordă cuvântul la dezbaterea fondului, potrivit art. 244 N.C.P.C.
Mandatara reclamantei apelante arată că nu mai are alte cereri de formulat și că este de acord ca dezbaterea în fond a procesului să se facă la termenul de astăzi, în conformitate cu prevederile art. 244 alin. 3 N.C.P.C.
Nemaifiind alte cereri de formulat și incidente de soluționat, instanța deschide dezbaterile asupra apelului, conform prevederilor art.392. N.C.P.C și acordă cuvântul părților.
Mandatara reclamantei apelante solicită admiterea apelului, anularea sentinței atacate și în urma rejudecării, să fie admisă acțiunea civilă cu obligarea pârâtului la plata sumei de 1000 lei reprezentând cuantumul cheltuielilor de judecată efectuate în dosarul nr._ al Jud. A. I., cu cheltuieli de judecată fond și apel (taxă timbru).
Instanța consideră că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, motiv pentru care închide dezbaterile, în baza art.394 N.C.P.C și reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei civile de față:
Prin acțiunea civilă înregistrată la data de 12.06.2014 pe rolul Judecătoriei A. I. sub dosar nr._, reclamanta C. M., a solicitat ca în contradictoriu cu pârâtul B. M., prin hotărâre judecătorească, să se dispună:
- obligarea pârâtului la plata sumei de 1.000 lei, reprezentând cuantumul cheltuielilor de judecată efectuate în dosarul civil nr._ al Judecătoriei A. I., la instanța de fond;
- obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr. 2217/2014, Judecătoria A. I. a respins ca neîntemeiată cererea reclamantei C. M., domiciliată în A. I., ., . împotriva pârâtului B. M., domiciliat în A. I., ., ., ., jud. A..
A respins cererea reclamantei privind obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Cheltuielile de judecată se acordă la cererea părții interesate, nu din oficiu. Ele reprezintă taxe judiciare de timbru, onorariile avocaților, experților, sumele cuvenite martorilor, cheltuieli de transport, cazare.
Temeiul juridic este „culpa procesuală”. Aceasta aparține reclamantului când cererea lui de chemare în judecată a fost respinsă, s-a perimat sau a renunțat la judecată sau la dreptul subiectiv.
Instanța a constatat că prin sentința civilă nr.4336/2012 pronunțată în dosarul nr._, s-a respins cererea pârâtei C. M., de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată, având în vedere că aceasta a depus dovada cheltuielilor ulterior închiderii dezbaterilor și ulterior închiderii ședinței de judecată.
Împotriva sentinței mai sus arătate, a declarat recurs doar reclamantul B. M., iar recursul a fost respins.
Față de cele mai sus arătate, instanța a reținut că partea căreia i s-au respins cheltuielile de judecată solicitate, va putea să le ceară în calea de atac, însă nu pe cale separată, pentru că se opune autoritatea de lucru judecat a hotărârii prin care s-au respins.
Pe cale de consecință, câtă vreme pârâta C. M. nu a declarat recurs împotriva sentinței civile nr.4336/2012 a Judecătoriei A. I., aceasta nu poate să le ceară pe cale separată, pentru că se opune autoritatea de lucru judecat a hotărârii prin care s-au respins.
D. urmare, a respins ca neîntemeiată cererea reclamantei C. M. împotriva pârâtului B. M. prin care solicita obligarea acestuia din urmă la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă în dosar civil nr._, la fond.
Față de respingerea cererii principale, a respins și cererea reclamantei privind obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză, pârâtul nefiind în culpă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta C. M., solicitând admiterea apelului, anularea sentinței atacate și în urma rejudecării, să fie admisă acțiunea civilă cu obligarea pârâtului la plata sumei de 1000 lei reprezentând cuantumul cheltuielilor de judecată efectuate în dosarul nr._ al Jud. A. I., cu cheltuieli de judecată fond și apel.
În expunerea de motive a arătat următoarele:
În temeiul art. 480 alin. 2 Cod procedură civilă, se impune anularea hotărârii apelate și rejudecarea cauzei de către instanța de apel, cu evocarea fondului. Prima instanță nu s-a pronunțat asupra fondului litigiului, reținând excepția autorității de lucru judecat. Sentința apelată este netemeinică și nelegală pentru următoarele motive:
Prin sentința civilă nr. 4336/2012 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosarul nr._ a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea civilă în pretenții formulată de B. M. împotriva reclamantei. Instanța de fond a respins cererea reclamantei privind plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1000 lei, reținând că dovada efectuării acestora (depunerea chitanței privind onorariul avocațial), s-a făcut după închiderea dezbaterilor.
Prin decizia nr. 69/5.02.2013 pronunțată în dosar nr._, Tribunalul A. a respins ca nefondat recursul declarat de B. M. împotriva sentinței civile nr. 4336/2012 a Judecătoriei A. I., astfel că această hotărâre a rămas irevocabilă.
Prin cererea de chemare în judecată din prezenta cauză, reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1000 lei, efectuate la instanța de fond, în dosarul menționat mai sus. Ca urmare a respingerii acțiunii formulate de B. M., acesta este ținut a o despăgubi pe reclamantă pentru cheltuielile suportate.
În mod greșit, instanța de fond a reținut că în cauză operează excepția autorității de lucru judecat deoarece prin sentința civilă nr. 4336/2012 a fost respinsă cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor și nu a declarat recurs împotriva acestei hotărâri.
Această excepție nu este incidentă în litigiul dedus judecății, întrucât prin respingerea capătului de cerere prin care a solicitat plata cheltuielilor, instanța nu s-a pronunțat asupra temeiniciei sau netemeiniciei acestei solicitări, reținând doar că dovada efectuării acestora s-a făcut tardiv, după închiderea dezbaterilor.
Din acest considerent, deși a depus nota de cheltuieli și chitanța înainte de închiderea ședinței de judecată, nu a formulat recurs.
În acest context, solicită să se constate netemeinicia acestei excepții (care nici măcar nu a fost pusă în discuție de către instanța de fond), să fie anulată hotărârea primei instanțe și, în rejudecare, să fie admisă acțiunea civilă formulată de reclamantă.
În ceea ce privește fondul cauzei, precizează că l-a convocat pe pârât la sediul mandatarei sale av. S. S., în data 10.10.2013, în vederea soluționării pe cale amiabilă a litigiului. Acesta nu s-a prezentat și nu a trimis nici un înscris, deși a fost notificat prin scrisoare recomandată primită în data de 27.09.2013. de altfel, acesta nu a înțeles să plătească nici cheltuielile stabilite în sarcina sa în căile de atac pronunțate în dosarul civil nr._, fiind nevoită reclamanta să recurgă la executarea silită.
În drept a invocat art. 1349, 1381 Cod civil, art. 453 și art. 480 alin. 2 din Noul Cod de procedură civilă.
Intimatul, deși legal citat, nu a formulat întâmpinare.
Verificând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, Tribunalul constată că apelul de față este fondat pentru următoarele considerente:
Deși instanța de fond a respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată, aceasta a reținut în considerente autoritatea de lucru judecat a hotărârii prin care au fost respinse și care nu mai permite solicitarea acestora pe cale separată, astfel că instanța de control judiciar urmează a se raporta la acest aspect, reținând că potrivit art. 430 din noul Cod de procedură civilă, hotărârea judecătorească ce soluționează în tot sau în parte fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată.
Analizând sentința civilă nr. 4336/2012 în raport de disp. art. 430 și următoarele din noul Cod de procedură civilă, Tribunalul reține că soluția de respingere a cererii de acordare a cheltuielilor de judecată nu se circumscrie prevederilor citate, judecătorul nepronunțându-se asupra temeiniciei ori legalității cererii pentru a putea fi opusă autoritatea de lucru judecat în prezenta cauză ci doar a reținut un impediment procedural ce nu mai permitea acordarea în respectivul litigiu și anume depunerea dovezii cheltuielilor ulterior închiderii dezbaterilor (în aceeași zi).
Față de aceste considerente, Tribunalul apreciază apelul de față ca fondat, urmând a fi admis ca atare în baza art. 480 din noul Cod de procedură civilă cu consecința schimbării în tot a sentinței atacate în sensul admiterii cererii reclamantei și obligarea pârâtului la plata sumei de 1000 lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă în dosarul nr._ în care pârâtul a căzut în pretenții, constatându-se îndeplinite condițiile prev. de art. 453 și urm. din noul Cod de procedură civilă.
În prezenta cauză nu s-au justificat cheltuieli de judecată, astfel că nu vor fi acordate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de reclamanta C. M. împotriva sentinței civile nr. 2217/2014 pronunțată de Judecătoria A. I..
Schimbă în tot sentința atacată și procedând la o nouă judecată:
Admite acțiunea civilă formulată de reclamanta C. M. domiciliată în A. I., ., . împotriva pârâtului B. M., domiciliat în A. I., ., ., ., jud. A. și în consecință:
Obligă pârâtul la plata în favoarea reclamantei a sumei de 1000 lei cu titlu de pretenții.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 3.03.2015.
Președinte, D. G. | Judecător, M. P. | |
Grefier, A. V. |
Red. G.D.
Tehnored. A.V. 4 ex.
A.V. 8 mai 2015
Judecător fond: S. – P. I. C.
| ← Acţiune pauliană. Sentința nr. 823/2015. Tribunalul ALBA | Pretenţii. Decizia nr. 200/2015. Tribunalul ALBA → |
|---|
