Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 2812/2015. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2812/2015 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 26-02-2015 în dosarul nr. 100/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILA NR. 100/A/2015
Ședința publică de la 26 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. S. C.
Judecător L. V.
Grefier E. P.
Pe rol judecarea se află judecarea apelului declarat de reclamanții D. D. și D. M. împotriva sentinței civile nr.2812/2014 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar nr_ în contradictoriu cu intimatul F. F., având ca obiect ordonanță președințială
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Se constată că mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare inițială a pronunțării din data de 24.02.2015 care face parte integrantă din prezenta sentință, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 26.02.2015 .
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2812/2014 pronunțată de Judecătoria A. I. a fost respinsă ca inadmisibilă cererea pentru emiterea unei ordonanțe președințiale formulată de reclamanții D. D. și D. M., în contradictoriu cu pârâtul F. F..
Au fost obligați reclamanții să plătească pârâtului 500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța aceasta hotarare instanța de fond a reținut următoare:
„Se constată că prin cererea înregistrată la data de 10.11.2014 reclamanții D. D. și D. M. au cerut instanței de judecată ca pe cale de ordonanță președințială să oblige pârâtul F. F. să se abțină pentru viitor de la efectuarea de lucrări de construcție sau demolare la imobilul casă nouă situat în A. I., ..11, înscris în Cf nr.2010 A. I..
Pentru soluționarea cererii instanța reține că în conformitate cu dispozițiile art.996 al.1 din Codul de procedură civilă: „Instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări”.
Prin urmare, pentru admisibilitatea unei cereri de ordonanță președințială noul legiuitorul a impus întrunirea cumulativă a patru condiții: să existe o aparență a dreptului, măsura să aibă un caracter provizoriu, să existe o urgență și să nu fie prejudecat fondul.
Văzând obiectul cererii, extrasul Cf nr.2010 A. I. de la filele 35-36, copia acțiunii civile confesorie de la filele 11-13 care face obiectul dosarului nr._ și procesul – verbal de licitație ce a fost încheiat la data de 20.09.2011 de la fila 9 din dosarul atașat nr._ , cererea pentru emiterea ordonanței de plată va fi respinsă ca inadmisibilă pentru considerentele care vor urma.
1. Potrivit extrasului Cf nr.2010 A. I. de la filele 35-36 asupra imobilelor casă și grădină de sub A.1 și A.1.1, având nr. top.717/2 sunt notați ca fiind proprietari alte persoane decât reclamanții, respectiv Ș. P. și Ș. E., în cotă de 1/1 parte, persoane care potrivit susținerilor reclamanților din cererea de chemare în judecată ce face obiectul dosarului nr._ sunt părinții reclamantei D. M..
Se mai constată de asemenea că potrivit procesului – verbal de licitație ce a fost încheiat la data de 20.09.2011 de la fila 9 și procesului – verbal de predare bun imobil încheiat în data de 03.07.2013 de al fila 28, ambele din dosarul atașat nr._, pârâtul a devenit proprietarul imobilului casă și grădină în suprafață de 169 mp, situat în A. I. pe .. 11, înscris în Cf nr._ A. I., în posesia căruia a și intrat, neexistând vreun motiv să se creadă că licitația a fost contestată sau că nu ar fi produs efecte juridice translative de proprietate.
Verificând în sistemul ECRIS se constată că în dosarul nr._ acțiunea civilă confesorie pe care au formulat-o reclamanții a fost respinsă.
În concluzie, urmare unei sumare analize a situației de fapt și de carte funciară se constată că reclamanții nu au făcut dovada aparenței vreunui drept asupra imobilului.
Existența unei aparențe de drept nu poate să fie stabilită în mod abstract, pe baza susținerilor reclamanților că ar fi dobândit un drept de proprietate asupra imobilului casă nouă, solicitare oricum respinsă de o altă instanță, ci prin raportare la persoana căreia i se opune, or pârâtul este în prezent proprietarul imobilului, instanța nevăzând vreun motiv pentru care să îi impună să se abțină pe viitor de la efectuarea de lucrări de construire sau de demolare.
Față de cele ce preced, cum în favoarea reclamanților nu se poate reține existența unei aparențe de drept, urmează ca cererea să fie respinsă ca inadmisibilă.
2. Chiar dacă s-ar trece peste acest aspect care primează, cererea de ordonanță președințială nu poate să fie admisă pentru motivul invocat: „bănuim că pârâtul intenționează a efectua lucrări de practicare a unei treceri directe între casa veche și casa nouă”, deoarece legiuitorul în aprecierea condiției urgenței nu se referă la posibile pagube sau piedici, ci la o pagubă iminentă, deci certă și care nu s-ar putea repara, or nefiind în fața unuia dintre cazurile grabnice enumerate în cuprinsul art.996 al.1 din codul de procedură civilă din nou cererea apare ca fiind inadmisibilă.
Căzând în pretenții, în temeiul art.453 din Codul de procedură civilă reclamanții vor fi obligați la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 500 lei reprezentând onorariu de avocat.”
Impotriva sentintei mentionate au declarat apel in termen legal reclamanții D. D. și D. M., solicitând anularea hotărârii pronunțate de instanța de fond și reținerea cauzei spre rejudecare în fața instanței de apel, în fața căreia solicită admiterea cererii lor așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată în ambele faze procesuale .
În motivarea apelului arată că hotărârea apelată este nelegală, deoarece așa după cum reiese de pe portalul instanței a fost pronunțată pe excepția inadmisibilității, excepție ce nu a fost pusă în discuția părților, or, instanța nu se poate pronunța asupra unei excepții ce nu a fost pusă în discuția părților și față de care nu și-au putut formula apărări.
Cererea dedusă judecății este una admisibilă și fondată, având în vedere faptul că sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de art. 996 cod pr.civ.
Așa cum au arătat și în fața instanței de fond, în dosarul nr._ al Judecătoriei A. I., între reclamanții apelanți și pârâtul în cauză, se poartă un litigiu în care au solicitat să se constate dreptul lor de proprietate asupra construcției casă nouă identificat cu datele de carte funciară si administrative indicate în petitul acțiunii și un drept de superficie asupra terenului aferent. Pârâtul din prezenta cauză, care este pârât și în dosarul de fond, a invocat excepția autorității de lucru judecat, excepție admisă de instanța de fond. Deoarece pronunțarea soluției instanței de fond s-a făcut de puțin timp, nu au reușit până în prezent să intre în posesia acestei hotărâri pentru a formula apelul în cauză.
În cursul verii acestui an au aflat de la vecinii imobilului că pârâtul a început lucrări de modificare a construcției, fără a putea identifica dacă aceste lucrări se efectuează la casa veche, care nu este în litigiu sau la casa nouă, cea în litigiu.
Au formulat o acțiune pe calea ordonanței președințiale în dosarul nr._, prin care au solicitat să se dispună sistarea lucrărilor de modificare a casei noi, cea care se află în litigiu în dos. nr._, dosar în care pe lângă probele testimoniale s-a dispus și proba cu cercetarea locală.
Ca urmare a cercetării locale, s-a identificat că la noua construcție nu s-au efectuat până la data cercetării locale, lucrări de modificare, astfel de lucrări fiind efectuate doar la vechea construcție.
Dar, față de lucrările efectuate la casa veche, este evident că aceasta nu poate fi folosită ca o unitate locativă distinctă, separată, ci doar împreună cu casa nouă.
Susțin acest lucru, deoarece casa veche nu are prevăzute băi proprii, bucătărie sau dormitoare, ea având la această dată doar hol și o cameră foarte mare.
În aceste condiții, este evident că cele doua construcții urmează a forma o singură unitate locativă. Dacă se finalizează lucrările la construcția veche, fără a se face legătura cu cea nouă, este evident că la momentul la care se va face o astfel de legătură, lucrările nou efectuate la casa veche pot suferi multe daune. Pentru acest motiv, bănuim că pârâtul intenționează a efectua și lucrări de practicare a unei treceri directe între casa veche și casa nouă.
Pentru a evita ca în cursul procesului dintre noi să fie efectuată o astfel de lucrare, solicită să se dispună obligarea pârâtului de a se abține de la efectuarea vreunor lucrări la construcția nouă.
Potrivit prevederilor art. 996 al. 1 cod pr. civ., una dintre situațiile în care ordonanța președințială este admisibilă este aceea în care se cere să se dispună măsuri grabnice pentru păstrarea unui drept sau pentru prevenirea vreunei pagube. Exact într-o astfel de situație ne aflăm și în prezenta cauză, deoarece nu putem aștepta începerea unor astfel de lucrări ca să solicităm sistarea lor, deoarece acestea există riscul să fie finalizate până la o eventuală finalizare a procesului.
În fața instanței de fond, pârâtul a susținut că nu are o astfel de intenție, situați în care, cu atât mai mult se impunea admiterea cererii lor, care nu ar fi impietat asupra intereselor pârâtului.
Față de aceste aspecte, apreciază că apelul este fondat și se impune admiterea lui.
Datorită faptului că de la pronunțarea sentinței și până la expirarea termenului de apel, sunt trei zile libere, nu au posibilitatea să intre în posesia sentinței, situație în care, în baza prevederilor art. 470 alin. 5 cod pr.civ. vor completa aceste motive de apel.
Reclamanții D. D. și D. M. au depus motive suplimentare de apel prin care au solicitat ca avându-se în vedere și motivele formulate în apelul inițial, să se pronunțe soluția solicitată de ei în apel.
Instanța de fond a reținut în mod total nelegal că în cauză nu sunt îndeplinite prevederile art. 996 al 1 cod pr. civ., în sensul că nu există aparențe vreunui drept în favoarea subsemnaților.
Or, aparența dreptului au invocat-o prin faptul că au formulat o acțiune în justiție, ceea ce contestă fiind tocmai dreptul de proprietate pe care intimatul pârât îl invocă pe baza înscrisurilor reținute și de instanța de fond.
Dacă ar interpreta acest text de lege ca fiind unul atât de limitativ cum îl interpretează instanța de fond, ar însemna că încălcă principiul potrivit căruia norma legală se interpretează în sensul în care produce efecte și nu în sensul în care nu are astfel de efecte.
Tocmai pentru astfel de situații există posibilitatea de a se solicita măsuri provizorii până la soluționarea fondului cauzei.
Nu se poate anticipa soluția asupra fondului până la pronunțarea unei hotărâri definitive, iar aparența dreptului se raportează la susținerile noastre din acțiunea asupra fondului dedusă judecății. Intimatul pârât nu are doar o aparență a dreptului, ci el este chiar titular al dreptului la această dată. Posibilitatea dată de textul legal este tocmai aceea în favoarea celui ce are doar aparența dreptului nu în favoarea celui care este deținătorul dreptului și care se bucură de prerogativele conferite de drept.
Un al doilea aspect, pe care instanța de fond îl apreciază ca fiind un impediment în soluția de admitere a cererii, îl reprezintă lipsa unui caz grabnic.
În această a doua situație, instanța de fond se contrazice cu motivul pentru care le-a fost respinsă proba cu martori. Cu această probă am dorit să dovedim faptul că lucrările de modificare a casei vechi sunt pe cale să afecteze și structura casei noi, cea pentru care noi ne judecăm în dos.nr._ . O astfel de soluție, prin care ni se respinge posibilitatea de a administra proba, pentru ca prin sentința pronunțată să li se impute faptul că nu au probat susținerile lor, este evident una nelegală.
Dar, instanța de fond a admis proba cu acvirarea dosarului nr._ al Judecătoriei A. I., dosar din care au invocat în probațiune procesul-verbal încheiat cu ocazia cercetării la fața locului. Acest proces-verbal atesta că din casa veche au fost desființate zidurile interioare, lucru care a făcut ca această casă veche să aibă o singură încăpere, ce nu ar putea fi folosită, exploatată, decât dacă va fi legată prin spargerea unui zid înspre casa nouă, cea care se află în litigiu în dos.nr._ .
Or, instanța de fond, deși le-a încuviințat proba, nu a indicat deloc care au fost motivele pentru care nu a avut în vedere această probă (cu procesul-verbal de cercetare locală), ce a determinat instanța de fond să înlăture această probă.
Or, în această situație, hotărârea apelată este evident una nelegală și se impune schimbarea ei cu consecința admiterii apelului.
Prin întâmpinare pârâtul F. F. a solicitat respingerea apelului formulat împotriva sent.civ.nr. 2812/27-11-2014 a Judecătoriei A. I., si pe cale de consecința să fie menținută, ca fiind legala si temeinica.
Solicită obligarea apelanților la plata sumei de 500 lei in favoarea pârâtului cheltuieli de judecata in apel.
Prezentul apel, este nefondat pentru următoarele considerente:
În mod eronat se susține ca instanța de fond a solutionat cauza, pe excepția inadmisibilitatii acțiunii, in realitate soluția vizează fondul cauzei.
Indamisibilitatea, nu este o excepție, ci o apărare de fond, instanța fiind obligata fata de obiectul cererii de ordonanța președintiala - sa o analizeze prin prisma disp. art. 966 din codul de procedura civila, text ce impune imperativ ca si condiție de admisibilitate îndeplinirea cumulativa a 4 condiții .
In acest demers legal, corect judecătorul fondului, a reținut ca reclamant apelanți nu au făcut dovada unei aparente a dreptului privind imobilul in cau2 din A. I. .. 11 c.f.2010 A. I., aceștia nefiind intabulați in cartea funciara, iar pârâtul este proprietarul de drept în urma adjudecării lui la licitație publica conform p.v. din 2011, si predat lui în posesie prin p.v. din 3-07-2013 .
Pe de alta parte, desi are un proces dos._, referitor construcția noua existenta pe imobil, acesta este respins la fond, astfel temeinic se retine de instanța de fond., ca reclamanții nu au făcut dovada existentei în favoarea lor a unei aparente de drept privind imobilul in cauza, care este proprietatea pârâtului conform actelor dosarului.
Probele dosarului, prin raportare si la motivarea cererii reclamanți confirma faptul ca solicitările lor, sunt abstracte, prezumtive, situație in care sunt in prezenta unei situații de - urgența- care sa justifice luarea unei mas provizorii, ce s-ar impune doar in cazul existentei unei pagube iminente, certe și care nu s-ar putea repara. Ori chiar reclamanții susțin in motivarea acțiunii, că ei bănuiesc că pârâtul intenționează să fac anumite lucrări in viitor, bănuiala pe care avut-o si in dos. nr._ al Judecătoriei A. I., având acel obiect, cerere respinsa pentru aceleași considerente de fapt si de drept prin sent.civ.nr.1811/2014 .
Raportat la aspectele de fapt si de drept mai sus menționate, corect stabilit ca cererea reclamanților nu întrunește condițiile prev. de art. 966 C. ea fiind pe cale de consecința este inadmisibila .
In drept invocă disp. art._ c.p.c.
Apelul este nefondat.
Potrivit disp.art.996 al.1 NCPC - privind condițiile de admisibilitate ale ordonanței președințiale, instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Există astfel posibilitatea utilizării ordonanței președințiale pentru a dispune nu numai măsuri conservatorii, ci și măsuri considerate necesare în vederea prevenirii unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara.
În baza art.996 NCPC se pot lua măsuri pe cale de ordonanță președințială și înainte de a se fi produs faptele menite să pericliteze existența dreptului fiind de ajuns ca pericolul care amenință acest drept să fie iminent.
Apelanții invocă aspectul că în cursul verii anului 2014 au aflat de la vecinii imobilului în litigiu că pârâtul intimat a început lucrări de modificare a construcției, fără a putea identifica dacă aceste lucrări se efectuează la casa veche, sau la casa nouă, cea care este în litigiu.
Aceleași aspecte au fost invocate și în dosarul atașat (_ ), fără să indice în plus noi împrejurări care ar putea constitui un pericol iminent.
Din procesul verbal încheiat în dosarul civ.nr._ al Judecătoriei A. I., cu ocazia cercetării la fața locului, rezultă că, în urma deplasării instanței și în imobilul vechi, s-a constatat că nu există nici o spărtura în zidul care desparte casa veche de cea nouă. Există o bucată de perete netencuită despre care pârâtul arată, iar reclamanții confirmă că pe acel perete a existat o cămară; reclamanții au declarat că după ce au văzut starea actuală a imobilului în litigiu (construcția nouă) au realizat că de fapt parații au început să lucreze la casa veche, lucru confirmat de pârâți (f.54-55 dosar atașat).
Faptul că prima instanță nu a făcut referire expresă la procesul verbal de cercetare la fața locului nu este de natură să schimbe soluția pronunțată, câtă vreme din conținutul acestuia nu rezultă temeinicia susținerilor apelanților, iar Judecătoria a reținut că nu există urgență în cazul în care reclamanții au bănuit că pârâtul intenționează a efectua lucrări de trecere între casa veche și casa nouă, procesul verbal menționat consemnând că nu există nici o spărtură în zidul despărțitor.
Respingerea ca inadmisibilă a cererii reclamanților apelanți s-a dispus ca urmare a analizării condițiilor de admisibilitate prev.de art.996 al.1 NCPC ( nu pe excepție, așa cum susțin apelanții) reținând că în favoarea lor nu există aparența de drept a dobândirii dreptului de proprietate, nefiind îndeplinită nici condiția urgenței.
În mod corect prima instanță a reținut că apelanții nu au făcut dovada aparenței de drept asupra imobilului.
Deși pe calea ordonanței președințiale nu poate fi examinată validitatea titlurilor invocate de părți în legătură cu dreptul real principal, deoarece prin aceasta s-ar rezolva fondul, apelanții nu au probat că în favoarea lor exista aparența dreptului de proprietate asupra casei noi de locuit. Introducerea unei acțiuni prin care solicită să se constate dobândirea dreptului de proprietate, nu creează aparența de drept în favoarea acestora, întrucât, dacă s-ar accepta un asemenea punct de vedere, s-ar ajunge la situația unei pronunțări anticipate asupra temeiniciei acțiunii în constatare, ceea ce nu este posibil în cadrul unei ordonanțe președințiale.
Potrivit art.7 alin.23 din Legea nr.50/1991, autoritățile fac publică emiterea autorizației de construire și pun la dispoziția publicului informații privind conținutul autorizației de construire și al anexelor aferente, care includ toate condițiile necesare a fi îndeplinite de solicitanți.
Iminența pericolului de efectuare a unor lucrări de construcție ar putea rezulta dintr-o astfel de autorizație de construire, nefiind suficientă susținerea apelanților că cele două case nu pot fi privite ca unități locative distincte.
În consecință, în baza art. 480 al. 1 NCPC, Tribunalul va respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanți.
Fiind în culpă procesuală, în baza art.453 al.1 NCPC, aceștia vor fi obligați la 500 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimatului F. F., reprezentând onorariu de avocat(f.38).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanții D. D. și D. M. împotriva sentinței civile nr. 2812/27.11.2014 pronunțată de Judecătorie A. I. în dosar civil nr._ .
Obligă apelanții la 500 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimatului F. F. .
Definitivă .
Pronunțată în ședința publică din data de 26 Februarie 2015.
Președinte, A. S. C. | Judecător, L. V. | |
Grefier, E. P. |
RED.CAS
Tehnored.PE
Data 25.03.2015
Jud fond. F. S. C.
Ex 5
| ← Legea 112/1995. Decizia nr. 32/2015. Tribunalul ALBA | Pretenţii. Sentința nr. 24/2015. Tribunalul ALBA → |
|---|
