Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 323/2015. Tribunalul ALBA

Sentința nr. 323/2015 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 01-07-2015 în dosarul nr. 467/2015

ROMÂNIA

TRIBUNALUL A.

SECȚIA CIVILĂ

Dosar nr._

DECIZIA CIVILĂ Nr. 467/A/2015

Ședința publică de la 01 Iulie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE A. S. C.

Judecător L. V.

Grefier D. M. A.

Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de reclamantul N. O. împotriva sentinței civile nr. 323/2015 pronunțată de Judecătoria Aiud în dosar nr._ în contradictoriu cu intimata N. N. M., având ca obiect - ordonanță președințială.

La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-a depus la dosar prin serviciul registratură din partea intimatei întâmpinarea la care a făcut referire mandatarul acesteia la dezbaterea cauzei pe fond.

Tot prin serviciul registratură s-a depus la dosar din partea apelantului – prin avocat ales – concluzii scrise.

Mersul dezbaterilor și concluziile părților sunt consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 30.06.2015 care face parte integrantă din prezenta decizie.

TRIBUNALUL

Asupra apelului civil de față

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Aiud sub nr. de mai sus, reclamantul N. O. a solicitat ca prin ordonanță președințială, în contradictoriu cu pârâta N. N. M. să se dispună:

- ca autoturismul marca Ford, cu nr. de înmatriculare_, bun comun al părților dobândit în timpul căsniciei să nu mai poată fi folosit de nici una dintre părți până la finalizarea acțiunii de partaj ce face obiectul dosarului civil nr._ aflat pe rolul Judecătoriei Aiud,

- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în caz de opoziție.

Prin sentința civilă nr. 323/2015 pronunțată de Judecătoria Aiud Admite excepția inadmisibilității invocată din oficiu de instanță.

A fost respinsă ca inadmisibilă cererea de ordonanță președințială formulată de reclamantul N. O., în contradictoriu cu pârâta N. N. M..

Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:

În fapt pârâta folosește autoturismul cu nr. de înmatriculare_, bun care face obiectul unei acțiuni de partaj judiciar în dosarul nr._ aflat pe rolul Judecătoriei Aiud.

Potrivit art. 996 alin.1 din codul de procedură civilă ”instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

Conform alineatului 5 al aceluiași articol, pe cale de ordonanță președințială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond și nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situației de fapt.

Din interpretarea dispozițiilor arătate mai sus rezultă că pentru admisibilitatea unei cereri de ordonanță președințială este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: urgența, aparența dreptului, vremelnicia, neprejudecarea fondului pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara.

Raportat la condițiile de admisibilitate a cererii de ordonanță președințială prevăzute de art. 996, instanța constată că cererea reclamantului nu îndeplinește cumulativ aceste condiții.

Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei a rezultat că în favoarea reclamantului ar exista o aparență de drept, deoarece bunurile mobile dobândite în cursul căsniciei se prezumă că ar fi bunuri comune ale celor doi soți. Mai rezultă că este îndeplinită condiția vremelniciei și a neprejudecării fondului deoarece reclamantul dorește a se interzice folosirea autoturismului până la finalizarea acțiunii de partaj.

În ceea ce privește celelalte condiții instanța a constatat că acestea nu sunt întrunite în speță având în vedere următoarele considerente:

S-a susținut de către reclamant că prezenta acțiune a fost promovată pentru a preveni o pagubă iminentă care nu s-ar putea repara și pentru a se păstra un drept care s-ar păgubi prin întârziere, fără ca în acțiunea introductivă de instanță să se fi detaliat ce pagubă s-ar putea produce și ce drept s-ar păgubi prin întârziere. Totuși la solicitarea instanței, în ședința de judecată din data de 02 aprilie 2015, reclamantul prin avocat a afirmat că prin folosirea autoturismului de către reclamantă s-ar diminua valoarea acestui bun. Referitor la acest aspect instanța reține că autoturismul ce face obiectul prezentului litigiu face obiectul unui partaj judiciar, că părțile au stabilit o valoarea a acestui bun și că folosința acestui bun până la momentul partajului, chiar dacă ar duce la diminuarea valorii bunului, nu este de natură a crea o pagubă ce nu s-ar putea repara. O astfel de pagubă, ca urmare a diminuării valorii autoturismului, ar putea fi acoperită prin plata unei sume de bani, dacă s-ar dovedi existența și întinderea pagubei respective. Prin urmare potențiala pagubă ca urmare a folosirii autoturismului de către pârâtă nu este o pagubă ce nu s-ar putea repara.

În ceea ce privește afirmația reclamantului cum că ar fi introdus prezenta acțiune pentru a se păstra un drept care s-ar păgubi prin întârziere, instanța a reținut că nici nu s-a detaliat care ar fi acest drept și nici nu s-a probat acest aspect, deși sarcina probei este în seama celui care pretinde și afirmă ceva, simplele afirmații ale reclamantului neputând fi reținute de către instanță.

Reclamantul a mai susținut că pârâta se manifestă anacronic cu reclamantul, dar nu a detaliat sau probat în cel fel această manifestare anacronică justifică formularea prezentei ordonațe președințiale.

Având în vedere că cererea reclamantului nu îndeplinește condițiile de admisibilitate a ordonanței președințiale ce trebuie întrunite cumulativ, instanța a reținut că excepția de inadmisibilitate a cererii este întemeiată, drept pentru care a respins cererea ca inadmisibilă.

Dată fiind soluția de respingere a cererii de ordonanță președințială s-a respins și solicitarea reclamantului de a fi obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul solicitând anularea hotărârii și trimiterea cauzei la aceeași instanță de fond pentru rejudecare.

În expunerea de motive arată că autoturismul Marca Ford Tranzit cu nr. de înmatriculare AB – 97_ LAV a fost bun comun dobândit prin cumpărare.

În urma unor neînțelegeri între părți s-a stabilit ca pârâta să folosească autoturismul. Întrucât pârâta se manifestă și în prezent în mod anacronic, pentru a preveni o pagubă iminentă care nu s-ar putea repara a solicitat ca niciuna din părți să nu mai folosească autoturismul până la soluționarea dosarului de partaj aflat pe rol. În mod netemeinic și nelegal instanța a invocat și apoi a admis excepția inadmisibilității cererii.

Intimata a depus întâmpinare prin care arată că hotărârea instanței de fond este temeinică și legală. Invocarea reclamantului că s-ar pricinui o pagubă care nu s-ar putea repara, prin folosirea autoturismului de către pârâtă, nu are susținere, întrucât în cadrul procesului de partaj, pentru acest bun, chiar dacă ar fi înstrăinat, s-ar stabili o sultă. Arată că nu are de gând să-l înstrăineze, este proprietara autoturismului, astfel cum a dovedit prin actele de proprietate, autoturism pe care îl folosește pentru a duce minora părților la cursurile școlare zilnice.

Deliberând asupra apelului, Tribunalul constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:

Pentru admisibilitatea ordonanței președințiale trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: urgența, caracterul provizoriu și neprejudecarea fondului cauzei.Art. 996 NCPC nu definește urgența, însă precizează situațiile în care aceasta se justifică - poate fi utilizată ori de câte ori se solicită luarea de măsuri provizorii pentru: păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere ; prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara; înlăturarea piedicilor care s-ar ivi cu prilejul unei executări.

Există urgență ori de cîte ori dreptul părții care reclamă ar fi amenințat să se piardă cu totul, dacă această parte ar recurge la procedura obișnuită de judecată sau cel puțin ar suferi un prejudiciu imediat, atât de grav încât să fie foarte greu de reparat. La aprecierea urgenței trebuie să se aibă în vedere și perioada de timp din momentul producerii faptului prejudiciabil și data promovării cererii de ordonanță președințială, ori în cauză autoturismul este folosit de intimată de la dobândirea proprietății ca urmare a înțelegerii inițiale dintre părți, astfel că în mod corect prima instanță a reținut că prin folosirea autoturismului de către reclamantă nu se produce o pagubă care nu s-ar putea repara.

Admisibilitatea ordonanței președințiale se analizează nu doar din perspectiva formală a condițiilor mai sus enunțate, ci și din perspectiva consecințelor pe care o astfel de măsură provizorie le poate avea asupra tuturor drepturilor părților implicate în proces. Prin admiterea cererii s-ar indisponibiliza autoturismul în litigiu, măsură specifică sechestrului și inadmisibilă pe această cale prevăzută de procedura ordonanței președințiale.

Nefiind îndeplinite condițiile prev.de art.996 NCPC pentru admisibilitatea cererii de ordonanță președințială, în mod legal și temeinic prima instanță a respins ca inadmisibilă cererea reclamantului apelant. În consecință, în baza art.480 al.1 NCPC, va fi respins ca nefondat apelul declarat de reclamant.

Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată .

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul N. O. împotriva sentinței civile nr. 323/2015 pronunțată de Judecătoria Aiud în dosar nr._ .

Fără cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 01.07.2015.

Președinte,

A. S. C.

Judecător,

L. V.

Grefier,

D. M. A.

C.A.S. 05 Noiembrie 2015

D.A./4.ex

Jud. fond L. M. F.

13.11.2015

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 323/2015. Tribunalul ALBA