Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr. 145/2015. Tribunalul ALBA

Comentarii

0

Sentința nr. 145/2015 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 16-06-2015 în dosarul nr. 152/2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL A.

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIA Nr. 152/R/2015

Ședința publică de la 16 Iunie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE H. L.

Judecător S. I.

Judecător I. S.

Grefier G. M. U.

Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamanta D. (fostă R.) C. împotriva sentinței civile nr. 145/2014 pronunțată de judecătoria B. în dosar nr._ în contradictoriu cu intimații R. V., ., E. N. EUROPE FUNDING II B.V. (F. EFG N. EUROPE FUNDING II BV) și R. M., având ca obiect partaj bunuri comune/lichidarea regimului matrimonial.

La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:

Se constată că mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare inițială a pronunțării din data de 26.05.2015 când instanța, din lipsă de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 02.06.2015 apoi la data de 09.06.2015 și 16.06.2015, încheieri care fac parte integrantă din prezenta decizie.

TRIBUNALUL

Asupra recursului de față;

Prin acțiunea civilă înregistrată în dosar nr._ al Judecătoriei B. formulată de reclamanta D. C. (fostă R.) împotriva pârâților R. V., R. M., . EFG N. Europe Funding II BV s-a solicitat ca prin hotărâre judecătorească:

- să se constate că în timpul căsătoriei cu pârâtul de ordin 1 a dobândit, în cotă de 1/2 părți, următoarele bunuri comune: aragaz Indesit în valoare de 850 lei, frigider Indesit în valoare de 1250 lei, mașină de spălat Indesit în valoare de 1190 lei, mobilă de bucătărie în valoare de 1020 lei, hotă electrică în valoare de 180 lei, chiuvetă de bucătărie în valoare de 185 lei, 3 covoare în valoare de 1230 lei, mobilă dormitor în valoare de 2000 lei, mobilă sufragerie în valoare de 1119 lei, 7 lustre în valoare de 285 lei, televizor color în valoare de 2200 lei, 2 combine muzicale în valoare de 500 lei fiecare, masă și 4 scaune de inox în valoare de 900 lei, 2 televizoare în valoare de 2000 lei, 2 aspiratoare în valoare de 800 lei, cafetieră electronică cu memorie în valoare de 800 lei, automobil Opel Vectra din 1996 în valoare de 3520 lei, echivalentul a 800 euro, teren arabil și viță de vie în suprafață de 2800 mp în valoare de 4000 lei;

- să se constate că la casa proprietatea pârâtei de ordin 2, situată administrativ în Crăciunelu de Jos, ., jud. A., reclamanta și pârâtul au efectuat, în cotă de 1/2 părți fiecare, următoarele lucrări de investiții: instalație de încălzire centrală, centrală termică și calorifere în valoare de 5000 lei; renovat baia, instalat cada de baie din fibră, chiuvetă de baie, piedestal la chiuveta de baie, vas WC și rezervor, baterie duș, baterie lavoar în valoare de 390 lei; montat gresie, valoare gresie și batosan de 108,60 lei; montat 3 uși melaminate în valoare de 2500 lei; renovat imobilul (glet și plăci de rigips) în valoare de 400 lei; efectuat branșament gaz metan în valoare de 333,55 lei, montat contor branșament gaz în valoare de 253 lei, efectuat izolație termică cu vată minerală U. în valoare de 630 lei, montat parchet laminat (izolații sol) în valoare de 3000 lei, toate valorile fiind relative și urmând să fie stabilite prin expertize tehnice;

- să se constate că datoria reprezentând împrumutul bancar, contractat de reclamantă cu pârâta de ordin 3 și cesionat ulterior pârâtei de ordin 4, conform contractului de credit din 27.11.2007 cu actele adiționale, aferente reprezintă o datorie proprie a pârâtului;

- să se dispună sistarea comunității de bunuri mobile prin atribuirea acestora în lotul pârâtului de ordin 1, cu acordare de sultă în favoarea reclamantei, iar cu privire la terenul arabil și vița de vie să se dispună atribuirea în indiviziune, în cotă de 1/2 părți fiecare;

- să se constate că reclamanta are un drept de creanță asupra cotei de 1/2 din investițiile enumerate, ce au adus un spor de valoare la casa pârâtei de ordin 2, și să fie obligat pârâtul la plata acestuia în favoarea reclamantei;

- să fie obligat pârâtul la preluarea creditului restant, astfel cum acesta s-a angajat prin declarația autentificată sub nr.3468/29.12.2011, precum și la plata în favoarea reclamantei a sumelor achitate de aceasta din creditul ce reprezintă datoria proprie a pârâtului;

- cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii (filele 3-4) reclamanta a arătat că a fost căsătorită cu pârâtul, iar căsătoria a fost desfăcută prin sentința civilă pronunțată de Judecătoria B. în dosar nr._, că în timpul căsătoriei părțile au achiziționat mai multe bunuri și au efectuat investiții la imobilul proprietatea mamei pârâtului, iar la data la care reclamanta împreună cu copiii minori au părăsit domiciliul conjugal nu au luat decât lucrurile personale, acest aspect fiind consemnat în înscrisul sub semnătură privată intitulat proces verbal, încheiat în data de 08.10.2011 în prezența a 3 martori.

Reclamanta a mai arătat că a încheiat cu pârâtul și un înscris în care, de comun acord, au stabilit bunurile dobândite în timpul căsătoriei.

Referitor la credit a arătat că în anul 2007, când era încadrată în muncă, a făcut un credit bancar pentru nevoi personale, în scopul de a achita alte datorii ale pârâtului, și că acesta s-a obligat prin declarație notarială autentificată să preia creditul, arătând că a formulat acțiunea și împotriva pârâtelor de ordin 3 și 4 pentru ca hotărârea judecătorească să fie opozabilă acestora.

În drept a invocat art.339, 343, 351 și 357 Cod civil.

Prin sentința civilă nr. 145/2014 pronunțată de judecătoria B. în dosar nr._ s-a dispus admiterea în parte a acțiunii civile formulată de reclamanta D. C. (fostă R.), domiciliată în P., nr.13, mun. S., jud. A., în contradictoriu cu pârâții R. V., domiciliat în Crăciunelu de Jos, ., jud. A., R. M., domiciliată în Crăciunelu de Jos, ., jud. A., . sediul în București, ..6A, sector 2, și E. N. Europe Funding II BV (fostă EFG N. Europe Funding II BV), cu sediul în Naritaweg, 165, 1043BW, Amsterdam, Olanda, și în consecință:

Constatarea că părțile au dobândit în timpul căsătoriei, în cote egale de contribuție, următoarele bunuri comune: aragaz Indesit în valoare de 545,77 lei, combină frigorifică Indesit în valoare de 703,45 lei, mașină de spălat Indesit în valoare de 576,95 lei, mobilă de bucătărie în valoare de 604,45 lei, hotă electrică în valoare de 93,12 lei, chiuvetă de bucătărie în valoare de 273,90 lei, două covoare, unul în valoare de 80 lei și unul în valoare de 34 lei, mobilă dormitor în valoare de 809,41 lei, mobilă sufragerie în valoare de 745,72 lei, 7 lustre în valoare totală de 407,87 lei, televizor color Panasonic în valoare de 474,50 lei, 1 combină muzicală Phillips în valoare de 269,37 lei, 2 televizoare neevaluate, care nu au fost găsite la fața locului, 2 aspiratoare în valoare de 322,80 lei, cafetieră Magnifica în valoare de 139,30 lei, bunuri în valoare totală de 6463,81 lei, precum și un Opel Vectra în valoare de 100 euro și un teren arabil și vie de 2800 mp, în valoare de 4.000 lei.

Constatarea că părțile au efectuat, în cotă egală de contribuție, investiții la imobilul proprietatea pârâtei R. M., în valoare totală de 6672,37 lei.

Dispunerea sistării comunității de bunuri prin formarea și atribuirea de loturi, astfel:

Lotul nr.1 format din: combină frigorifică Indesit în valoare de 703,45 lei, mașină de spălat Indesit în valoare de 576,95 lei, două covoare, unul în valoare de 80 lei și unul în valoare de 34 lei, mobilă dormitor în valoare de 809,41 lei, 1 televizor neevaluat (aflat în posesia reclamantei), 1 aspirator în valoare de 161,40 lei, cafetieră Magnifica în valoare de 139,30 lei, bunuri în valoare totală de 2504,51 lei, precum și 1/2 din terenul arabil și via în suprafață de 2800 mp, în valoare de 2.000 lei, se atribuie reclamantei, în cotă de 1/1 părți, lotul având valoarea de 4.504,51 lei.

Lotul nr.2 format din: aragaz Indesit în valoare de 545,77 lei, mobilă de bucătărie în valoare de 604,45 lei, hotă electrică în valoare de 93,12 lei, chiuvetă de bucătărie în valoare de 273,90 lei, mobilă sufragerie în valoare de 745,72 lei, 7 lustre în valoare totală de 407,87 lei, televizor color Panasonic în valoare de 474,50 lei, 1 combină muzicală Phillips în valoare de 269,37 lei, 1 televizor neevaluat (aflat în posesia pârâtului), 1 aspirator în valoare de 161,40 lei, în valoare de 3576,61 lei, 1/2 din terenul arabil și via în suprafață de 2800 mp, în valoare de 2.000 lei, și suma de 100 euro reprezentând contravaloarea autoturismului Opel, se atribuie pârâtului R. V., în cotă de 1/1 părți, lotul având valoarea de 5.576,61 lei și 100 euro.

Obligarea pârâtului să plătească reclamantei suma de 536,05 lei și 50 euro, reprezentând sultă.

Constatarea că reclamanta are un drept de creanță asupra cotei de 1/2 din investițiile în valoare totală de 6672,37 lei efectuate de părți la casa proprietatea pârâtei R. M. și obligă pârâtul R. V. să plătească reclamantei suma reprezentând 1/2 din valoarea investițiilor, respectiv 3336,18 lei.

Respingerea capătului de cerere privind constatarea faptului că împrumutul bancar făcut de reclamantă reprezintă o datorie proprie a pârâtului.

Respingerea cererii privind obligarea pârâtului la preluarea creditului contractat de reclamantă conform contractului de credit CRN 012CSF_ încheiat cu B. SA în data de 27.11.2007, cu actele adiționale, contract cesionat în favoarea E. N. Europe Funding II BV.

Obligarea pârâtului să plătească reclamantei 1/2 din suma datorată de aceasta către B. SA în data de 01.11.2011.

Obligarea reclamantei să restituie ajutorul public judiciar acordat, în cuantum de 531,16 lei, la rămânerea definitivă și irevocabilă a sentinței.

Obligarea pârâtului să plătească reclamantei 1113,65 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut:

Prin sentința civilă nr.252/05.03.2012 (filele 20-23) pronunțată de Judecătoria B. în dosar nr._ a fost declarată desfăcută căsătoria părților, din culpă comună, acțiunea de divorț fiind înregistrată pe rolul instanței în data de 01.11.2011.

Potrivit art.385 Cod civil, în cazul divorțului, regimul matrimonial încetează între soți la data introducerii cererii de divorț, în speță la data de 01.11.2011, astfel cum rezultă din dosarul nr._ .

Conform art.339 Cod civil, bunurile dobândite în timpul regimului comunității legale de oricare dintre soți sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune în devălmășie ale soților.

Față de aceste dispoziții legale, este evident că pot face obiectul partajului numai bunurile comune care există în materialitatea lor la data introducerii cererii de divorț și numai sumele de bani obținute din înstrăinarea bunurilor și dovedite că există în patrimoniul comun al soților.

La interogatoriu (filele 140-143) reclamanta a recunoscut că împreună cu pârâtul au montat centrala termică și cele 6 calorifere pentru confortul propriu, fără ca investiția să profite altcuiva, că la data la care s-au mutat în imobilul proprietatea părinților pârâtului R. V. camerele erau bine îngrijite și erau dotate corespunzător pentru a putea fi folosite fără nici o investiție, că nu a plătit niciodată chirie pe perioada cât la locuit în imobil; a precizat că dintre mijloacele de încălzire erau funcționale o teracotă și o sobă, că inițiativa de a face modificări a aparținut tinerilor; a contestat că părinții pârâtului au contribuit financiar și au prestat muncă efectivă când au fost făcute lucrările de investiții, precum și faptul că aceștia au cumpărat anumite materiale pentru lucrările de investiții; a susținut că terenul arabil și vița de vie au fost cumpărate de ea și fostul soț cu bani proprii, a arătat că nu știa de creditul inițial făcut de pârâtul R. și a arătat că a avut loc de muncă aproape doi ani pe parcursul căsătoriei părților.

Pârâta R. M. a arătat la interogatoriu (filele 144-146) care bunuri au fost cumpărate de părți din banii de nuntă și care au fost aduse de fiul său din Germania în timpul căsătoriei; cu privire la covoare a arătat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei doar un covor și un preș, unul costând 40 lei iar celălalt 30 lei, cu privire la masa și cele 4 scaune de inox a arătat că au fost cumpărate de soțul său, cu privire la autoturismul Opel a arătat că a fost vândut cu 100 euro, iar referitor la terenul arabil și vița de vie a arătat că acesta a fost cumpărat de soțul său; a indicat materialele cumpărate de soțul său pentru investițiile făcute, precum și faptul că au locuit separat, că inițial ea și soțul au suportat cheltuielile curente, reclamanta și soțul ei plătind aceste cheltuieli din când în când.

În cauză s-a administrat și probațiune testimonială, fiind audiați martorii M. S. (fila 197), F. I. (fila 198), T. I. (filele199-201), M. I. D. (fila 202), G. A. F. (fila 215), C. H. N. (fila 216), din declarațiile cărora instanța reține că pârâtul R. V. junior aducea din Germania bunuri folosite și mașini pe care le vindea, că trimitea bani pentru cheltuielile familiei, că în perioada căsătoriei reclamanta a lucrat vreo 2 -3 luni, că defunctul R. V. a lucrat efectiv la investițiile făcut de părți, că pârâta R. M. plătea lunar rate la . pentru materialele cumpărate, că pârâtul obișnuia să cheltuiască bani la jocurile mecanice.

Perioada în care reclamanta a fost încadrată în muncă pe parcursul căsătoriei a fost dovedită prin depunerea copiei carnetului de muncă, relevante fiind mențiunile de la filele 168-178.

În baza prevederilor legale anterior menționate, ținând seama de dispozițiile art.343 alin.1 și 2 Cod civil, potrivit cărora calitatea de bun comun nu trebuie să fie dovedită, iar dovada că un bun este propriu se poate face între soți prin orice mijloc de probă, în condițiile în care o parte din bunurile indicate de reclamantă în acțiunea introductivă și în precizarea de acțiune, ca fiind bunuri comune, sunt contestate de pârât prin întâmpinarea la acțiunea introductivă și în întâmpinarea la precizarea de acțiune, având în vedere și bunurile enumerate în înscrisul sub semnătură privată intitulat „declarație” încheiat între foștii soți (filele 63-64), răspunsurile la interogatorii și declarațiile martorilor, instanța a reținut calitatea de bun comun a bunurilor indicate, exceptând un covor, masa și scaunele cromate.

Referitor la covor, instanța a reținut că pârâtul a arătat în întâmpinare că părțile au dobândit doar două covoare și că unul dintre cele trei covoare indicate de reclamantă în acțiune aparține mamei sale, iar la interogatoriu pârâta R. M. a arătat, de asemenea, că părțile au dobândit doar două covoare, indicând și valoarea aproximativă a acestora, ca fiind de 40 lei și respectiv de 30 lei (întrebarea nr.7, fila 144).

Referitor la masa de bucătărie și scaunele de bucătărie cu cadru cromat, instanța nu a reținut calitatea de bun comun a acestora, față de împrejurarea că pârâtul a contestat această calitate, a precizat că o parte din materialele pentru investiții și aceste 2 bunuri au fost cumpărate de tatăl său R. V. și a depus în acest sens factura nr.4125 din 18.06.2009 (fila 41) în care cumpărător este R. V., posesor al cărții de identitate . nr._, în timp ce pârâtul este posesor al cărții de identitate . nr._ (fila 36).

Referitor la autoturismul Opel Vectra din 1996, față de împrejurarea că la dosar s-a depus contractul de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit (fila 36) din care instanța a constatat că prețul de vânzare a fost de 100 euro, instanța a reținut această valoare pentru autoturismul bun comun, întrucât nu există nici o dovadă că acesta a fost înstrăinat cu suma de 800 euro, cum susține reclamanta, și nici nu s-a solicitat stabilirea valorii de circulație a acestuia.

Valorile bunurilor mobile au fost stabilite prin raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat în cauză de expert B. M. și în completarea la acest raport (filele 248-251 și respectiv 282-287) la suma de 7033,11 lei raportată la data de 08.10.2011, data separării în fapt a părților, astfel: aragaz Indesit în valoare de 545,77 lei, combină frigorifică Indesit în valoare de 703,45 lei, mașină de spălat Indesit în valoare de 576,95 lei, mobilă de bucătărie în valoare de 604,45 lei, hotă electrică în valoare de 93,12 lei, chiuvetă de bucătărie în valoare de 273,90 lei, 3 covoare, din care unul în sufragerie în valoare de 383,20 lei, o mochetă în holul mare în valoare de 80 lei și o mochetă în holul mic în valoare de 34 lei, mobilă dormitor în valoare de 809,41 lei, mobilă sufragerie în valoare de 745,72 lei, 7 lustre în valoare totală de 407,87 lei, televizor color Panasonic în valoare de 474,50 lei, o combină muzicală Phillips în valoare de 269,37 lei, 2 televizoare – nu au fost găsite la fața locului, 2 aspiratoare în valoare de 322,80 lei, cafetieră Magnifica în valoare de 139,30 lei.

Referitor la terenul arabil și vița de vie în suprafață de 2800 mp, în valoare de 4.000 lei, necontestat de pârât, instanța a reținut calitatea de bun comun a acestuia.

Cât privește investițiile susținute ca fiind efectuate de părți în timpul căsătoriei, prin raportul de expertiză și completarea la raport efectuate de expert P. F. (filele 231-244 și 288-292) valoarea lucrărilor și respectiv sporul de valoare adus imobilului a fost stabilit ca fiind de 14.040 lei; identificând lucrările efectuate, astfel cum au fost enumerate în acțiune, experta a stabilit valoarea materialelor la suma de 10.175 lei și manopera la suma de 3865 lei.

Referitor la valoarea acestor investiții, instanța a reținut că este dovedită susținerea pârâtului R. V. că o parte din materialele utilizate au fost cumpărate de tatăl său R. V., la dosar fiind depuse facturile nr.737/08.08.2007 în valoare de 4093 lei și nr.4125/18.06.2009 în valoare de 3274,63 lei achitate de R. V. posesor al CI . nr._, adică de tatăl pârâtului (filele 40-41), precum și contractele de vânzare-cumpărare în rate încheiate între R. V. și ., în contracte fiind de asemenea menționată . nr. cărții de identitate aparținând tatălui pârâtului (filele 39 și 42).

Raportat la aceste probe, instanța a reținut valoarea investițiilor efectuate de părți prin deducerea din valoarea totală a lucrărilor, care este de 14.040 lei, a valorii materialelor pentru care există facturi achitate de R. V. senior, facturi care însumează 7367,63 lei, astfel că valoarea investițiilor efectuate de părți la imobilul proprietatea pârâtei R. M. va fi reținută ca fiind de 6672,37 lei.

Contractele de vânzare cumpărare în rate și facturile depuse, la care s-a făcut anterior referire, înlătură susținerea reclamantei în sensul că părțile au efectuat lucrările de investiții integral, susținere nedovedită cu probele testimoniale administrate și care era oricum greu credibilă în condițiile în care, pe parcursul căsătoriei, reclamanta a fost încadrată în muncă doar 2 - 3 luni, doar pârâtul a avut contract de muncă și a lucrat temporar și în Germania, uneori cu contract de muncă, alteori la negru, iar părțile aveau în întreținere 2 copii (unul rezultat dintr-o relație anterioară a reclamantei, iar celălalt rezultat din căsătoria părților).

Cât privește capătul de cerere referitor la împrumutul bancar contractat de reclamantă pentru achitarea unor datorii personale ale pârâtului, în sensul de a se constata că creditul reprezintă în fapt o datorie proprie a pârâtului, instanța a reținut că părțile au încheiat căsătoria în data de 30.07.2005 (pârâtul arătând în întâmpinare că la nunta părților au participat 110 persoane din care doar 4 persoane au fost din partea reclamantei), că în data de 26.07.2005 (cu 4 zile anterior încheierii căsătoriei) pârâtul a încheiat un contract de credit cu Banca Transilvania pentru suma de 3800 lei (filele 321-326), că în data de 27.11.2007 reclamanta a făcut un credit la B. SA pentru suma de 9400 franci elvețieni (filele 85-89), iar în data de 04.12.2007 pârâtul a solicitat Băncii Transilvania plata în avans a sumei de 1126,11 lei reprezentând rambursare integrală a creditului (fila 316).

Raportat la datele anterior enunțate, este evident că pârâtul a contractat creditul pentru căsătoria părților, a achitat ratele din veniturile obținute și că a rambursat integral creditul prin achitarea sumei de 1126,11 lei din creditul făcut de reclamantă, dar raportat la prevederile care reglementează regimul comunității de bunuri, creditul contractat de pârât reprezintă o datorie proprie a acestuia, iar suma de 1126,11 lei a fost achitată din veniturile comune, astfel că va fi obligat pârâtul să plătească reclamantei 1/2 din această sumă.

În baza art.673¹ și urm. din vechiul Cod de procedură civilă, s-a dispus sistarea comunității de bunuri prin formarea și atribuirea de loturi, astfel:

Lotul nr.1 format din: combină frigorifică Indesit în valoare de 703,45 lei, mașină de spălat Indesit în valoare de 576,95 lei, două covoare, unul în valoare de 80 lei și unul în valoare de 34 lei, mobilă dormitor în valoare de 809,41 lei, 1 televizor neevaluat (aflat în posesia reclamantei), 1 aspirator în valoare de 161,40 lei, cafetieră Magnifica în valoare de 139,30 lei, bunuri în valoare totală de 2504,51 lei, precum și 1/2 din terenul arabil și via în suprafață de 2800 mp, în valoare de 2.000 lei, se va atribui reclamantei, în cotă de 1/1 părți, lotul având valoarea de 4.504,51 lei.

Lotul nr.2 format din: aragaz Indesit în valoare de 545,77 lei, mobilă de bucătărie în valoare de 604,45 lei, hotă electrică în valoare de 93,12 lei, chiuvetă de bucătărie în valoare de 273,90 lei, mobilă sufragerie în valoare de 745,72 lei, 7 lustre în valoare totală de 407,87 lei, televizor color Panasonic în valoare de 474,50 lei, 1 combină muzicală Phillips în valoare de 269,37 lei, 1 televizor neevaluat (aflat în posesia pârâtului), 1 aspirator în valoare de 161,40 lei, în valoare de 3576,61 lei, 1/2 din terenul arabil și via în suprafață de 2800 mp, în valoare de 2.000 lei, și suma de 100 euro reprezentând contravaloarea autoturismului Opel, se va atribui pârâtului R. V., în cotă de 1/1 părți, lotul având valoarea de 5.576,61 lei și 100 euro.

Pentru egalizarea valorică a loturilor, în baza art.673⁵ teza finală Cod procedură civilă din 1865, a fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 536,05 lei și 50 euro, reprezentând sultă.

Cât privește obligarea pârâtului la preluarea creditului restant, astfel cum acesta s-a angajat prin declarația autentificată sub nr.3468/29.12.2011, precum și la plata către reclamantă a sumelor achitate de aceasta din credit, acest capăt de cerere a fost respinsă, față de împrejurarea că debitoarea reclamantă și pârâtul nu pot schimba părțile din contractul de credit legal încheiat între R. C. și . nefiind îndreptățiți să stabilească cedarea obligației de plată altei persoane decât titularul creditului, în speță reclamanta.

Întrucât regimul comunității de bunuri a încetat în data de 01.11.2011, fiind evident că diferența de bani rămasă din creditul luat de reclamantă după rambursarea integrală a creditului pârâtului a fost cheltuită pentru nevoile curente ale familiei, în baza art.364 alin.2 cod civil a fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma reprezentând 1/2 din suma datorată de reclamantă către B. SA în data 01.11.2011, revenind reclamantei riscul suportării dobânzilor și penalităților ulterioare, pentru neplata la termen a ratelor.

Referitor la cheltuielile de judecată, instanța a reținut că taxa judiciară de timbru datorată pentru acțiunea introductivă a fost stabilită la suma de 1062,32 lei, calculată ca fiind 3% din valoarea masei partajabile.

Valoarea bunurilor comune dobândite de părți și a investițiilor, rezultată urmare efectuării rapoartelor de expertiză tehnică judiciară este de 17.576,18 lei, pentru care taxa de timbru este de 627,29 lei.

Întrucât c/valoarea bunurilor și a sultei atribuite reclamantei sunt în cuantum de 7841,69 lei la care sa adaugă 1/2 din suma datorată de aceasta către B. SA în data de 01.11.2011, iar suma totală depășește de 10 ori cuantumul ajutorului public judiciar acordat, care a fost de 531,16 lei, în baza art.50² din OUG nr.51/2008 a fost obligată reclamanta să restituie ajutorul public, la rămânerea definitivă și irevocabilă a sentinței.

În consecință, în baza art.274 și urm. Cod procedură civilă, a fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 1113,65 lei cheltuieli de judecată, constând din 313,65 lei reprezentând 1/2 din taxa de timbru și 800 lei reprezentând 1/2 din onorariile experților, fiecare parte urmând să suporte onorariul avocatului.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta D. C.(fostă R.) prin care s-a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii recurate în sensul admiterii acțiunii reclamantei așa cum a fost formulată și precizată, cu cheltuieli de judecată.

În expunerea motivelor de recurs se aduc critici sentinței atacate în sensul că:

Sentința Civilă nr. 145/2014 pronunțată de Judecătoria B. la data de 10.02.2014 este nelegală și netemeinică.

I. a) In mod greșit instanța de fond, stabilind valoarea investițiilor efectuate în corpul de clădire din imobilul din C. unde a locuit în timpul căsătoriei, reține că din suma totală de 14.040 lei- stabilită prin raportul de expertiză P. F. suma de 7.367,63 lei ar reprezenta investiții efectuate de tatăl pârâtului R. V. senior, întrucât există facturi de achiziții de materiale pe numele său, și doar suma de 6.672,37 lei reprezintă investiții efectuate de către reclamantă împreună cu fostul ei soț, pârâtul R. V..

Instanța neglijează faptul că din probele administrate - declarații martori, răspunsurile la interogatorii, a rezultat în mod clar faptul că:

- reclamanta împreună cu pârâtul locuiau într-un corp de clădire distinct de corpul de clădire în care locuia și se gospodăreau părinții pârâtului, chiar dacă locuiam pe aceeași curte.

- investițiile efectuate și evaluate de către experta P. F. vizează în mod exclusiv corpul de imobil folosit și amenajat de reclamantă și pârât.

- în perioada în care a locuit la Căciunel și părinții pârâtului au efectuat propriile amenajări la corpul de imobil folosit de aceștia.

- a dovedit faptul că, R. V. senior- tatăl pârâtului - singurul care realiza venituri- avea pensie- mama pârâtului neavând nici un venit, în ultima parte a vieții a fost grav bolnav, necesitând numeroase internări în spital, tratamente medicale și regim alimentar constisitor, astfel încât, nu se poate susține că acesta ar fi avut veniturile necesare efectuării investițiilor atât la corpul de imobil pe care-l folosea, cât și la cel folosit de părți.

Pârâtul a încercat, și a reușit să inducă în eroare instanța de judecată, folosindu-se de cheltuielile efectuate de părinții săi pentru amenajarea propriului corp de imobil, pentru a diminua valoarea investițiilor aduse de acesta și de reclamantă la imobil.

Nu este de neglijat, și deloc "greu credibil"- cum susține instanța - faptul că deși reclamanta a lucrat scurte perioade de timp - fiind în concediul de creștere copil, a avut venituri, care, cumulate cu veniturile pârâtului - relativ la care instanța a reținut faptul că "a avut contract de muncă și a lucrat temporar și în Germania, uneori cu contract de muncă, alteori la „negru”- au fost de natură să acopere contravaloarea investițiilor efectuate.

b.) Instanța de judecată a fost investită să constate că la imobilul din Crăciunelul de Jos, proprietatea mamei fostului soț, a efectuat în timpul căsătorie, împreună cu acesta, în cotă de 1/2 parte fiecare, o . investiții, enumerate și precizate prin petitul acțiunii.

Hotărârea instanței de fond este contradictorie, în sensul că, deși reține că valoarea totală a investițiilor efectuate este de 14.040 lei conform lucrării de expertiză, fără să stabilească care investiții nu au fost efectuate de părți, reține că o parte din materialele utilizate au fost cumpărate de tatăl său R. V..

I c). Instanța s-a pronunțat asupra a ceea ce nu s-a cerut. Deși nu a fost sesizată și investită cu vreo cerere de constatare fie a unei cote mai mari a pârâtului pentru pretinsele investiții efectuate cu ajutorul părinților, nici pârâta R. M. nu a formulat vreo cerere relativ la pretinsele lucrări de investiții efectuate de soțul ei, instanța de judecată diminuează în mod nelegal valoarea investițiilor efectuate de reclamantă și pârât, cu motivarea că o parte din materiale ar fi fost cumpărate de către tatăl pârâtului. Atât timp cât investițiile au fost efectuate de părți, iar pârâtul nu a solicit o cotă mai mare din acestea, părinții pârâtului au, eventual, doar un drept de crență, reprezentând contravaloarea materialelor cumpărate de aceștia, în măsura în care acestea au fost folosite la corpul de imobil locuit de părți si sunt dovedite.

In condițiile în care nu s-a solicitat din partea pârâtei R. M. contravaloarea acestor materiale, instanța în mod greșit a diminuat valoarea investițiilor efectuate de reclamantă și pârât la imobil.

II. Hotărârea instanței de fond este nelegală cu privire la soluționarea petitelor privind împrumutul bancar contractat de reclamantă pentru achitarea unei datorii proprii a pârâtului și preluarea creditului restant de către acesta, conform declarație autentificată sub nr. 3468/29.12.2011.

Instanța de fond s-a raportat în analizarea utilizării creditului contractat de subsemnata -în timpul căsătoriei- doar la creditul contractat de pârât de la Banca Transilvania, ignorând creditul contractat de acesta de la BCR S.A. Sucursala B. la data de 06.03.2006 contract nr. 89.

Acest credit de la BCR a fost contractat de pârât în perioada când reclamanta era plecată în din 14 februarie 2006 Germania până în 17.04.2006, aceasta făcând dovada cu copia de pe pașaport și biletul de călătorie.

Instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la acest credit, pentru acoperirea căruia a fost utilizat creditul contractat de reclamantă de la B..

III. Reținând că diferența de bani rămasă din creditul contractat de reclamantă după rambursarea integrală a creditului pârâtului a fost cheltuită pentru nevoile curente ale familiei, fiind deci o datorie comună- în mod nelegal instanța apreciază că, după dată de 01.11.2011, data divorțului, a încetat și caracterul comun al datorie, al creditului, reclamantei revenindu-i riscul suportării dobânzilor si penalităților ulterioare, pentru neplata la termen a ratelor.

Atât caracterul de bun comun, cât și de datorie comună încetează la momentul sistării comunității de bunuri și nu la momentul divorțului.

Dacă împrumutul contractat - debitul principal- are caracter de datorie comună a soților, același caracter îl au și accesoriile, neputându-se face distincție între debit și accesorii. Dobândă și penalitățile ulterioare, aferente ratelor neplătire, sunt, în mod cert, în situația în care instanța a stabilit că, este datorie comună a soților creditul contractat de reclamantă, DATORIE COMUNĂ.

Prin urmare, pârâtul trebuia să fie obligat la suportarea a 1/2 din contravaloarea și a ratelor neplătite și a accesoriilor, până la stingerea integrală a creditului.

IV. In mod greșit nu se ia în considerare Declarația autentificată sub nr. 3468 din 29.12.2011 la BNP O. B. pârâtul se obligă să preia creditul contractat de reclamantă de la B..

In condițiile în care foștii soți pot stabili asupra modalității de partajare atât a bunurilor și a datoriilor, nimic nu împiedică ca aceștia să stabilească și cu privire la creditele contractate în timpul căsătorie, cu atât mai mult cu cât a fost utilizat pentru o datorie personală a pârâtului.

Mai mult, banca este parte în cauză, pentru opozabilitatea hotărârii, astfel că nu există nici un impediment a se lua act de voința părților, exprimată în mod clar, lipsit de echivoc prin declarația autentică dată.

Având în vedere toate acestea, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată.

Prin întâmpinarea depusă de intimați – f. 31 – 35 – s-a solicitat respingerea recursului formulat ca fiind netemeinic și nelegal și să se dispună menținerea hotărârii instanței de fond, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare se arată că:

Din punctul de vedere al intimaților prin hotărârea pronunțata de către Judecătoria B. se poate susține ca au fost dezavantajați raportat la poziția pe care au avut-o pe parcursul judecații, dar cu toate acestea pentru a evita continuarea procesului au decis sa renunțe la a mai formula calea de atac impotriva hotărârii. Instanța de fond a acordat recurentei mult mai mult decât i s-ar cuveni si cu toate acestea a fost formulat recurs in cauza tot de către aceasta.

Toate inscrisurile care au fost depuse la dosar de către intimați referitor la investițiile care au fost făcute de către părinții numitului Radoaca V. se refera exclusiv la investițiile pe care susține in mod netemeinic ca le-ar fi făcut apelata împreuna cu fostul sot si nicidecum la alte investiții la vre-un alt corp de clădire. In acea perioada veniturile numitului RADOACA V. SENIOR au fost considerabile importanta fiind totodată si manopera pe care a executat-o acesta . Perioada in care tatăl intimatului a fost bolnav a fost una scurta asa ca susținerile referitoare la cheltuielile făcute raportat la starea de sănătate in ultima parte a vieții acestuia sunt nefondate. Recurenta nu a putut sa probeze faptul ca a realizat venituri in acea perioada venituri care sa justifice posibilitatea efectuării asaziselor investiții pe care aceasta le-a făcut.

Instanța de judecata in mod temeinic si raportat la probatoriul de la dosar si a intampinarii formulate in cauza a constatat faptul ca o . materiale au fost cumpărate de către tatăl intimatului astfel ca nu puteau intra in discuție acele materiale care nu au aparținut soților. Sub nicio forma nu poate fi vorba despre vre­un drept de creanța al părinților intimatului cu privire la materiale cumpărate de ei retinandu-se faptul ca vorbim despre materiale cumpărate de către părinții intimatului si care au fost folosite la imobilul proprietatea lor. Recurenta trebuie sa nu uite ca imobilul la care s-au făcut investiții nu a fost niciodată proprietatea sa, fiind proprietatea părinților fostului sot.

Reclamanta nu a putut face sub nicio forma dovada faptului ca datoria reprezentând împrumutul bancar pe numele sau a fost folosit pentru a fi achitate datoriile personale ale paratului, reprezentând o datorie proprie a paratului, astfel ca cererea a fost respinsa in cauza fiind vorba despre un credit de nevoi personale al acesteia, banii fiind folosiți exclusiv de către aceasta, astfel ca se impune sa ramana in continuare o datorie proprietate a reclamantei.

Intimatul nu este răspunzător de dobânzile si penalitățile pentru neplata la termen a ratelor astfel ca instanța in mod temeinic a dispus doar obligarea intimatului la plata a V2 din suma datorata de către recurenta in data de 01.11.2011, neplata la timp fiind datorata culpei recurentei.

In ceea ce privește critica referitoare la neluarea in considerare a declarației de preluare a creditului bancar de către intimat, instanța retine ca recurenta si intimatul nu pot schimba părțile din contractul de credit, aceștia nefiind îndreptățiți sa stabilească cedarea obligației de plata altei persoane decât titularul creditului. Menționează faptul ca este vorba despre un credit de nevoi personale, declarația data nu indeplineste forma legala in care ar fi putut fi cedata obligația de plata pe viitor a debitului. Oricum intimatul stia ca trebuie sa semneze un act pentru a putea fi dus copilul la cresa, astfel ca el a semnat declarația fara sa o citească, având reprezentarea ca este vorba despre actul referitor la copil.

A arătat faptul ca intimații ar putea fi considerați ca fiind nemulțumiți de hotărârea instanței de fond având in vedere poziția care si-au exprimat-o prin intampinare in fata instanței de fond unde au arătat faptul ca din bunurile enumerate la petitul nr. 1 lit. A nu toate sunt bunuri comune. Astfel mobila dormitor, televizor color, combina muzicala sunt bunuri proprii ale paratului RADOACA V.. Unul dintre cele 3 covoare la care se face referire este al paratei RADOACA M.. Masa împreuna cu cele 4 scaune au fost cumpărate de către tatăl paratului fiind proprietatea paratei R. AC A M.. In ceea ce privește cele doua televizoare trebuie avut in vedere faptul ca unul se afla la reclamanta si unul la paratul RADOACA V.. Cafetiera electronica este un bun fara valoare întrucât este defecta. Automobilul OPEL VECTRA a fost vândut la prețul de 100 EURO suma care va face obiectul partajului. Terenul arabil si vita de vie cu toate ca a fost cumpărat pe banii părinților paratului, acesta nu se opune sa fie partajat in natura.

2. Referitor la petitul nr. 1 lit. B, nu toate lucrările de investiții la care face referire reclamanta sunt făcute de ea impreuna cu fostul sot. Astfel montat gresie, valoare gresie si batosan, montat 3 usi metalice, renovat imobil (gled+placi rigips), efectuat izolație termica cu vata minerala, montat parchet melaminat, izolații sol, au fost făcute de către părinții paratului RADOACA V. astfel ca nu pot face obiectul prezentului partaj. Cele trei usi metalice au fost cumpărate de către părinții paratului fiind folosiți si banii din vânzarea ușilor vechi care erau . buna, fiind vândute de către aceștia sobe cu termostat si teracote la persoane din . la nr. 1 la nr. 9 trebuie eliminate punctele 3,4,5,8,9, urmând sa faca obiectul partajului doar sporul de valoare raportat la punctele 1,2,6,7.

3. In ceea ce privește solicitarea reclamantei din cuprinsul petitului nr. 2 de a se constata ca datoria reprezentând împrumutul bancar pe numele sau a fost folosit pentru a fi achitate datoriile personale ale paratului, reprezentând o datorie proprie a paratului, a solicitat sa fie respinsa ca fiind netemeinica, in cauza fiind vorba despre un credit de nevoi personale al acesteia, banii fiind folosiți exclusiv de către aceasta, astfel ca se impune sa rămână in continuare o datorie proprie a reclamantei.

4. Se impunea a fi sistata comunitatea de bunuri a pârtilor, insa parații au arătat faptul ca se opun ca bunurile mobile sa fie atribuite lor, dupa care sa fie obligați la plata sultei întrucât ar fi nejust si totodată nelegal întrucât sunt foarte ușor de partajat in natura. Având in vedere si investițiile care au fost realizate de parti (cele indicate de către parat) la imobilul proprietatea paratei RADOACA M. apreciază ca este justa si legala o partajare pe cat posibil in natura, astfel ca părțile sa nu fie obligate la sulta sau daca se impune pentru egalizarea loturilor sa fie vorba despre sulta la o valoarea cat se poate de redusa.

Paratul a fost de acord ca imobilul teren sa fie impartit de parti fiecăreia revenindu-i 1/2 din imobil, neimpunadu-se sa ramana in indiviziune, in caz contrar fiind nejustificat un astfel de capăt de cerere.

5. Parații s-au opus admiterii punctului nr. 4 din petit impunandu-se ca pentru cota de 1/2 din valoarea investițiilor făcute de către aceștia, care i-ar reveni reclamantei, de aceasta valoare sa ii fie atribuite bunuri imobile tocmai pentru a nu se ajunge la sulta.

Poziția paraților este justificata de faptul ca reclamanta uita ca a stat mulți ani in imobilul proprietatea părinților fostului sau sot, anumite investiții fiind făcute pentru confortul ei propriu astfel ca a fi nedrept sa primească jumătate din banii care au fost folosiți de ea impreuna cu soțul sau, in situația in care este posibil sa primească bunuri mobile mai multe decât soțul sau. Centrala termica si cele 6 calorifere au fost folosite de către ea împreuna cu soțul sau, astfel ca nu mai au valoarea inițiala. Reclamanta ar trebui sa manifeste respect si mulțumire fata de parata RADOACA M. pentru faptul ca a primit-o sa locuiască in casa sa si a lasat-o ba mai mult chiar a ajutat-o sa isi creeze un confort de viata. Reclamanta ar trebui sa analizeze si aspectul ca parata RADOACA M. a lasat-o sa locuiască in imobilul proprietatea sa fiara sa ii fie plătită niciodată chirie. Pentru toate aceste considerente apreciază ca nu se impune ca instanța de judecata sa il oblige pe parat sa ii plătească reclamantei 1/2 din sporul de valoare care a fost adus imobilului echitabil ar fii ca in lotul reclamantei sa fie atribuire cat mai multe bunuri mobile dintre cele comune ala pârtilor.

6. In ceea ce privește solicitarea reclamantei din cadrul petitului nr. 5 si anume de obligare a paratului la preluarea creditului restant precum si la plata in favoarea reclamantei a sumelor achitate de ea din acest credit, ce reprezintă o datorie proprie paratului, a solicitat sa fie respinsa ca fiind netemeinica si nelegala. Reclamanta face referire la o declarație care nu are valoarea de care intelege sa se folosească. Menționează faptul ca este vorba despre un credit de nevoi personale, declarația data nu îndeplinește forma legala in care ar fi putut fi cedata obligația de plata pe viitor a debitului. Paratul stia ca trebuie sa semneze un act pentru a putea fi dus copilul la cresa, astfel ca el a semnat declarația fiara sa o citească, având reprezentarea ca este vorba despre actul referitor la copil.

Reclamanta a omis sa arate faptul ca la plecarea ei din domiciliul conjugal a lăsat datorii la gaz de 1.600 lei.

Instanța de judecata trebuie sa analize veniturile pe care le-a realizat reclamanta pana la data divorțului, sumele de bani care au fost folosite de către aceasta exclusiv in interes propriu, printre care amintește lucrări la dantura in suma de 3.000 lei, procesul pentru pensia de întreținere a fiului ei din alta căsătorie si totodată sumele de bani pe care le-a realizat paratul muncind in străinătate sume de bani care au ajuns tot la reclamanta (500-700 euro lunar) si care nu au fost folosite de către aceasta in interesul familiei. Cu toate ca a fost vorba despre un credit de nevoi personale, paratul a fost cel i-a dat reclamantei bani pentru a plați ratele. Nu trebuie neglijat nici marele sprijin material care a venit din partea părinților paratului pe parcursul in care reclamanta a locuit in imobilul proprietatea acestora.

In ceea ce privește nunta pe care au facut-o părțile subliniază faptul ca au fost 110 invitați intre care doar 4 au fost din partea reclamantei, fiind evident sprijinul venit din partea părinților paratului, nunta fiind făcuta la Craciunelu de Jos. Nu trebuie neglijate nici obligațiile pe care le are pe viitor paratul de a merge la nunțile persoanele care au fost invitate din partea sa.

Valoarea bunurilor si investițiilor care a fost indicata de către reclamanta nu este cea reala fiind mult peste aceasta.

A solicitat instanței de judecata din prima instanța sa aiba in vedere pe cat posibil partajarea in natura a bunurilor astfel ca paratul sa nu fie obligat la sulta sau la 1/2 din sporul de valoarea urmând ca in lotul reclamantei sa fie incluse mai multe bunuri mobile pana la concurenta a 1/2 din sporul de valoarea adus imobilului. Cu alte cuvinte in contul a 1/2 din sporul de valoare sa ii fie atribuite reclamantei bunuri mobile, după care daca mai rămân de împărțit bunuri mobile sa fie împărțite in mod echitabil intre părți.

Tribunalul, verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma celor susținute de recurentă dar și a prev. art. 3041 Cod procedură civilă, reține următoarele :

Referitor la primul motiv de recurs din întreg probatoriul testimonial administrat în fața instanței de fond la filele 197 – 202, 215 și 216 rezultă că investițiile s-au realizat numai la imobilul tinerilor și nu al părinților pârâtului iar acestea s-au făcut la inițiativa foștilor soți tocmai pentru a se bucura de confort, fiind sprijiniți material de foștii socrii ai reclamantei.

Nu se va primi susținerea recurentei că aceste investiții în sumă de 14.040 lei nu sunt determinate întrucât instanța de fond a specificat că cele realizate cu contribuția tatălui pârâtului rezultă din materialele facturate pe numele acestuia potrivit actelor de la filele 39 – 42 iar aceste înscrisuri se coroborează cu declarația martorului T. I..

Instanța fondului nu a pronunțat plus petita prin hotărârea recurată deoarece partajul bunurilor comune ale soților, ca operațiune juridică, urmărește să pună capăt stării de codevălmășie, trecând bunurile stăpânite în comun ale foștilor soți în proprietatea exclusivă a fiecărui copărtaș, potrivit cu întinderea dreptului cuvenit.

Unicitatea sub care se prezintă universalitatea juridică a bunurilor comune, privită ca o masă de drepturi și obligații, face ca în mod corelativ la încetarea stării de comunitate, împărțirea să se realizeze, de asemenea, prin unicitatea de cote stabilite pentru fiecare codevălmaș în raport de contribuția sa reală la dobândirea bunurilor luate în ansamblu, iar nu prin pluralitate de cote, adică nu prin diferențierea cotelor în raport de anumite bunuri. De aceea, cotele de contribuție corespunzând aportului fiecărui soț la dobândirea bunurilor comune se stabilesc asupra totalității bunurilor comune și nu pe categorii de bunuri mobile sau imobile și nici asupra unui anumit bun, chiar dacă acel bun ar reprezenta o valoare mult mai importantă în comparație cu restul masei.

In baza acestui principiu instanța de fond în mod corect a respins ideea reținerii unei cote diferite pentru bunurile mobile, iar la stabilirea cotelor părților pentru întreaga masa de împărțit a analizat contribuția ambelor părți.

Creditul contractat de pârât la BCR SA prin contractul nr. 89/06.03.2006 reprezintă fără îndoială o datorie comună a soților fiind luat în timpul căsătoriei părților însă instanța de fond nu avea de ce să mai constate acest aspect întrucât aceasta era lichidată, aspect recunoscut de chiar recurentă întrucât pentru acoperirea acestuia s-a luat credit de la B. Post S.A.

Cu privire la acesta din urmă instanța de fond a dispus ca numai debitul, dobânzile și riscul penalităților să fie suportate numai până la data încetării regimului comunității de bunuri ori faptul că reclamanta a fost de acord să contracteze acest credit, care stipula în mod expres achitarea unui credit contractat la BCR, în timpul căsătoriei, de către pârât, dovedește că această datoria a soților este comună și a fost făcută pentru a răspunde unui interes de asemenea comun iar actul prin care s-a creat obligația se consideră încheiat, din punct de vedere juridic, de către ambii soți, deși a fost efectiv încheiat numai de către unul dintre soți. Aceasta în virtutea dispozițiilor art. 35 din Codul Familiei, potrivit cărora „soții administrează și folosesc împreună bunurile comune și dispun tot astfel de ele” și oricare dintre soți, exercitând singur aceste drepturi, este socotit că are și consimțământul celuilalt soț, adică în temeiul prezumției legale de mandat tacit reciproc între soți. Prin urmare, soțul care apare în actul încheiat cu privire la administrarea bunurilor comune figurează în nume propriu (art. 32 lit. a Cod. Fam.) și în numele celuilalt soț (art. 35 Cod. Fam. ).

În cauză nu s-a probat că pârâtul s-ar fi opus la încheierea contractului de împrumut și că creditorul ar fi cunoscut, la contractare, această împotrivire. Numai în această situație datoria nu ar fi fost comună.

În aceste condiții plata datoriei la B. Post este comună și se va întinde și după încetarea regimului matrimonial iar suportarea consecințelor neplății la timp a ratelor nu trebuie să fie suportată numai de titularul contractului de credit.

Față de cele expuse mai sus în baza art. 312 Cod proc. civ se va admite ca fondat recursul de față și se va modifica în parte sentința atacată în sensul că stabilește ca pârâtul să plătească reclamantei ½ din suma datorată de aceasta la B. S.A. până la stingerea integrală a creditului.

În baza art. 274 Cod procedură civilă vechi față de soluția adoptată și poziția avută în calea de atac vor fi obligați intimații pârâți R. V. și R. M. să plătească recurentei reclamante D. C.(fostă R.) suma de 1804 lei cheltuieli de judecată în recurs, constând în taxă judiciară de timbru și onorariu avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de reclamanta D. C.(fostă R.) împotriva sentinței civile nr. 145/2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosar nr._ pronunțată de Judecătoria B. în dosar nr._ .

Modifică în parte sentința civilă atacată în sensul că stabilește ca pârâtul să plătească reclamantei ½ din suma datorată de aceasta la B. S.A. până la stingerea integrală a creditului.

Menține în rest celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

Obligă intimații pârâți R. V. și R. M. să plătească recurentei reclamante D. C.(fostă R.) suma de 1804 lei cheltuieli de judecată în recurs.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din data de 16 iunie 2015.

Președinte, H. L.	Judecător, S. I.	Judecător, I. S.
	Grefier, G. M. U.

Red LH/Tehnored UGM/2ex/22.02.2016

J. fond C. F.

← Pensie întreţinere. Decizia nr. 155/2015. Tribunalul ALBA		Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 787/2015. Tribunalul ALBA →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță