Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 787/2015. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 787/2015 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 26-11-2015 în dosarul nr. 787/2015
Acesta este document finalizat
Cod ECLI
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 787/A/2015
Ședința publică de la 26 Noiembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE H. L.
Judecător S. I.
Grefier I. M. G.
Pe rol se află judecarea apelului declarat de reclamantul C. D. M. împotriva Ordonanței Președințială nr.644/2015 pronunțată de Judecătoria S. în dosar nr._ în contradictoriu cu intimata C. C.- I..
Obiectul cauzei ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă în instanță intimata; lipsă fiind apelantul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Se constată că apelantul nu s-a conformat dispozițiilor instanței, stabilite prin rezoluția din 22.10.2015, în sensul de a achita taxă judiciară de timbru în cuantum de 101 lei, până la primul termen de judecată, sub sancțiunea anulării cererii de apel.
În baza art. 131 N.C.P.C, instanța constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta pricină.
Instanța pune în discuție excepția netimbrării apelului.
Intimata solicită anularea apelului ca netimbrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, sau probe de administrat, instanța lasă cauza în pronunțare pe excepție.
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului de față;
Prin cererea de ordonanță președințială înregistrată pe rolul Judecătoriei S. sub dosar nr._ și formulată de reclamantul C. D. M. s-a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C. C.-I., ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună, cu titlu provizoriu, până la soluționarea cauzei pe fond (divorț) având în vedere principiul interesului superior al copilului:
- exercitarea autorității părintești asupra minorului C. V. M., născut la 6.06,2014, de către ambii părinți, în comun;
- stabilirea domiciliului minorului C. V. M., născut la 6.06.2014 la domiciliului tatălui din Oarda de Jos, ., jud. A.;
- obligarea pârâtei Ia plata cheltuielile de judecată efectuate de reclamant cu prezentul proces.
În motivare, se arată că reclamantul și pârâta s-au căsătorit la date de 15.02.2014 din căsătoria acestora născându-se la data de 6.06.2014 minorul C. V. M..
Relațiile deteriorându-se între părți, s-au separat în fapt la data de 10.07.2015, dată de la care pârâta a părăsit imobilul din Oarda de Jos, ., jud. A., unde locuia cu bunicii reclamantului.
De la data a care a părăsit imobilul, reclamantul a reușit să comunice cu pârâta doar o dată - a doua zi după despărțire când arătându-i intenția să meargă la domiciliul acesteia la S. să își vadă copilașul, aceasta i-a spus că nu este acolo, ci în A. la niște rude. După această dată reclamantul nu a mai putut să o mai contacteze pe soția sa, aceasta având telefonul închis. A încercat fără rezultat să ia legătura cu aceasta prin intermediul unchiului acesteia din A., căruia i-a spus că vrea să și vadă copilul și să îi ia lucrurile personale rămase la S..
Arată că, dat fiind că nu știe nimic despre fiul său, este foarte îngrijorat de soarta acestuia. De când minorul s-a născut, a fost mereu lângă el, ajutând-o pe mamă la creșterea acestuia. Participa la ritualurile de hrănire, îmbăiere, plimbare și nu concepea să lase copilul cu alte persoane străine.
Din această cauză, prefera să stea acasă cu fiul acestora decât să meargă în oraș la diferite evenimente (nunți, petreceri). Periodic, vizita imobilul de la Oarda de Jos, la bunicii săi care - foste cadre didactice fiind - și-au dat tot interesul în a-i ajuta la o bună creștere a copilului. În ultimele luni, dat fiind condițiile superioare (curte, dotări) ale imobilul de la Oarda, s-a hotărât cu pârâta să locuiască aici, copilașul simțindu-se foarte bine în acest mediu, aspect cu care pârâta a fost mereu de acord, părând că se înțelege foarte bine cu bunicii reclamantului.
Acum, cu atât mai mult cu cât nu știe unde și cu cine locuiește pârâta dar știind că aceasta, de când s-a născut minorul, nu s-a ocupat niciodată doar ea singură de el având mereu pe reclamant sau pe bunicii săi care să o ajute, este nevoit să solicite instanței să ia această măsură.
Menționează că pârâta locuia la S. în apartamentul mamei acesteia, plecată de 16 ani în Spania, la muncă. Apartamentul este situat într-un ., iar pârâtei îi era foarte greu cu căruciorul pe scări, așa încât din aceste motive, atunci când nu putea fi ajutată de reclamant, prefera să nu iasă deloc din casă.
Reclamantul locuiește în imobilul proprietatea personală a bunicilor săi unde beneficiază de casă, curte, ajutorul și atenția sporită a unor oameni cu pregătire didactică și zeci de ani de experiență în învățământ.
Reclamantul deține o pizzerie în S., actualmente închisă pentru renovare, dat fiind că a suferit pagube în urma unei inundații majore. În ceea ce privește veniturile sale și ale pârâtei, arată că în afară de indemnizația de creștere și educare a minorului, trăiau din economiile reclamantului și ajutorul bunicilor, care a fost substanțial, atât material cât și afectiv pentru acesta, pentru pârâtă și pentru copilul acestora.
Pârâta nu are, în schimb, pe nimeni în măsură să o ajute din aceste puncte de vedere. Mama ei este plecată în străinătate, a venit în țară doar de două ori în cei 4 ani de când o cunoaște pe pârâtă din care o dată la nunta părților și o dată la botez. Nu știe cine ar putea-o ajuta material și afectiv să întrețină copilașul, iar condițiile locative în care ar putea aceasta să îl crească fără reclamant sunt cu mult inferioare celor existente la domiciliul din Oarda de Jos.
Din aceste puncte de vedere consideră că sunt justificate toate condițiile pentru promovarea unei cereri în baza art. 996-1001 NCPC. Reclamantul este tată al minorului pe care îl iubește în mod necontestabil.
Datorită vârstei foarte fragede a acestuia consideră că este important pentru formarea lui psiho-afectivă să nu fie desprins de mediul prietenos în care a fost obișnuit. Izolarea acestuia de reclamant și bunicii săi față de care era foarte atașat, periclitează grav o dezvoltare normal, firească a acestuia.
Condiția urgenței rezultă din nevoia de stabilitate a minorului precum și a unui trai decent și a unei educații și supravegheri corespunzătoare. Reclamantul nu cunoaște condițiile efective în care pârâta locuiește cu copilul – nerăspunzându-i la telefon - însă știe faptul că pârâta a beneficiat mereu de autorul reclamantului și a bunicilor săi pentru a-l crește pe minor. Consideră că prin ruperea minorului de casa unde a locuit în ultima lună și de trei dintre persoanele dragi cu care a fost obișnuit de la naștere, pot crea repercusiuni asupra dezvoltării sale mentale care nu pot fi înlocuite altfel.
În ceea ce privește celelalte două condiții a vremelniciei și a neprejudecării fondului, arată că acestea sunt, de asemenea, îndeplinite, prezenta cerere fiind formulate în sensul luării măsurii până la soluționarea pe fond a acțiunii de divorț înregistrate de către pârâtă sub numărul de dosar_, pe rolul Judecătoriei A. I..
În concluzie, solicită instanței să dispună admiterea prezentei acțiuni, având în vedere aspectele mai sus indicate și din prisma principiului general al interesului superior al copilului.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 996-1001 NCPC, art. 263 NCC
În probațiune, s-a solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriul pârâtei, ancheta socială la domiciliul reclamantului din Oarda de Jos, ., jud. A., martori - după cum necesitatea audierii acestora va reieși din poziția exprimată/nonexprimată de către pârâtă.
Pârâta C. C. I. a depus întâmpinare filele 16-18 prin care a solicitat respingerea cererii de ordonanță președințială cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
Pârâta arată că în cererea de ordonanță președințială reclamantul solicită instanței să ia următoarele măsuri provizorii, până la soluționarea acțiunii de divorț, în legătură cu minorul C. V. M., născut la data de 06.06.2014, exercitarea autorității părintești să se facă în comun de către ambii părinți, să se stabilească domiciliul minorului la reclamant, în localitatea Oarda de Jos, ., jud. A..
Reclamantul indică temeiurile de drept ale cererii ca fiind cele prevăzute în art. 996 - 1001 din noul Cod de procedură civilă și art. 263 din Noul Cod Civil.
Pârâta susține că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 920, rap. la art. 997 - art.1000 din noul Cod de procedură civilă, republicat.
Reclamantul indică temeiurile de drept din noul Cod de procedură civilă în forma anterioară republicării acestuia.
Dispozițiile art. 920 din noul Cod de procedură civilă prevăd limitativ cazurile în care instanța poate dispune, pe tot timpul procesului de divorț, măsuri provizorii cu privire la copiii minori rezultați din relațiile de căsătorie și anume: stabilirea locuinței copiilor minori, obligația de întreținere, încasarea alocației de stat pentru copii și la folosirea locuinței familiei.
Art. 920 din noul Cod de procedură civilă nu prevede ca prin ordonanță președințială instanța să dispună măsuri vremelnice cu privire la exercitarea autorității părintești asupra minorilor rezultați din căsătorie.
Această problemă urmează a fi soluționată de instanță doar în cadrul procesului de divorț, potrivit prevederilor art. 397 și art. 398 din noul Cod civil.
Așa fiind, solicită respingerea ca inadmisibil a capătului de cerere privind exercitarea în comun a autorității părintești cu privire la minorul C. V. M., pe durata procesului de divorț.
Pârâta se opune la admiterii capătului de cerere privind stabilirea la reclamant a domiciliului minorului.
Acest capăt de cerere este formulat greșit, ca referindu-se la domiciliul minorului, în realitatea este vorba de locuința minorului, așa cum prevede art. 920 din noul Cod de procedură civilă, precum și art. 400 din noul Cod civil.
Reclamantul solicită ca locuința minorului să fie la domiciliul său din municipiul A. lulia, localitatea Oarda de Jos, ., jud. A., unde susține că locuiește cu bunicii săi.
În realitatea reclamantul și bunicii săi nu locuiesc la adresa de mai sus ci pe ., Cartierul Oarda de Jos, din A. lulia.
Nu negă faptul că și reclamantul, pe durata conviețuirii, a ajutat uneori la îngrijirea copilului însă, în marea majoritate a timpului, se ocupă personal de minor.
Pârâta arată că locuiește în apartamentul nr. 19, de pe . 168, de pe . municipiul S., proprietatea mamei sale G. I., care este plecată la lucru în Spania.
Apartamentul este bine îngrijit și mobilat, asigurând condiții optime de creștere și îngrijire a minorului.
Chiar dacă mama sa este plecată la lucru în Spania, în situații speciale poate fi ajutată de rudele acesteia, care locuiesc în A. lulia și care au locuință și la țară.
Nu se pune problema nici un moment ca minorul să nu fie îngrijit și supravegheat în permanență.
Nu este de acord ca minorul să aibă locuința la reclamant, chiar dacă acesta pretinde că va fi ajutat de bunicii săi, care sunt persoane onorabile.
Bunicii săi sunt persoane în vârstă, bolnavi și nu pot înlocui părinții copiilor în îndeplinirea obligațiilor de creștere și îngrijire a minorului.
Nu este de acord ca locuința minorului să rămână la reclamant și pentru că acesta are un comportament necorespunzător.
În dosarul nr._ al Tribunalului A. reclamantul este cercetat penal pentru săvârșirea infracțiunii de inițiere, constituire de grup infracțional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup,( art. 7 din Legea nr. 39/2003).
Iar anterior, prin sentința penală din 18.04.2011, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 150/11.12.2012 a Curții de Apel A. lulia, reclamantul a fost condamnat la 2 ani închisoare și interzicerea exercitării drepturilor, cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o durată de 4 ani termen de încercare, pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri prev. de art. 2 din Legea nr. 143/2000.
Pârâta arată că nu se opune ca în intervalul de timp până la pronunțarea definitivă a hotărârii de divorț reclamantul să vină și să viziteze minorul, în modalitatea în care să o convenim .
Problema locuinței minorului urmează a fi rezolvată prin sentința de divorț.
Pentru toate aceste considerente solicită respingerea cererii de ordonanță președințială.
În probațiune s-a solicitat interogarea reclamantului, audiere martori.
Judecătoria S. prin Ordonanța președințială nr. 644/2015 pronunțată la data de 29.09.2015 a respins cererea de ordonanță președințială formulată de reclamantul C. D. M. în contradictoriu cu pârâta C. C. I., CNP_.
A fost obligat reclamantul la plata sumei de 620 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele :
Prin dispoziția prev.de art.919 NCPC se instituie o procedură specială, prin care se pot dispune unele măsuri cu caracter vremelnic a căror urgență este justificată de necesitatea evitării prejudicierii unor drepturi sau interese legitime. Prin urmare, se creează posibilitatea pentru cel vătămat să se adreseze justiției, fiind o garanție a asigurării echilibrului între persoane cu interese contrare .
În situațiile în care legea prevede, așa cum este cazul de față posibilitatea luării unor măsuri pe calea ordonanței președințiale, nu mai trebuie verificată urgența dispunerii acestora, însă trebuie analizate caracterul provizoriu si neprejudecarea fondului, conform disp.art.996 NCPC.
Stabilirea locuinței s-a solicitat până la soluționarea procesului de divorț, fiind îndeplinita condiția caracterului provizoriu a unei asemenea măsuri. Cât privește interdicția rezolvării litigiului în fond, aceasta oprește instanța de a verifica condițiile materiale concrete, legătura afectivă care există între părinți și copii, precum și garanțiile morale pe care aceștia le prezintă.
Instanța este abilitată să verifice aparența dreptului, cu analizarea principiului interesului superior al minorului.
Din declarațiile martorilor, rezultă că pârâta este o mamă dedicată, care se ocupă în mod corespunzător de minor. Totodată, din adeverința medicală depusă la dosar, rezultă că pârâta alăptează minorul.
Față de cele reținute din depozițiile martorilor și vârsta minorului, instanța fondului a constatat că, la acest moment, interesul superior al minorului este să locuiască împreună cu mama sa, astfel că cererea reclamantului urmează a fi respinsă.
În temeiul art. 274 C., instanța a obligat reclamantului la plata sumei de 620 lei cheltuieli de judecată.
La data de 06.10.2015, împotriva sentinței civile nr. 644/29.09.2015, pronunțată de Judecătoria S. în dosarul nr._, a declarat apel reclamantul C. D. M. .
Prin cererea de apel, apelantul reclamant, în temeiul art. 1041 alin. 5 Cod de procedură civilă, au solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței apelate în sensul admiterii cererii și a se dispune până la soluționarea divorțului având în vedere principiul interesului superior al copilului stabilirea domiciliului minorului la tatăl său.
Intimata C. C. I. nu a depus Întâmpinare.
Cererea de apel nu a fost timbrată.
În faza de regularizare a cererii, prin adresele comunicate la data de 23.10.2015, apelantului - reclamant, în baza art. 23 raportat la art. 6 alin. 3 din OUG nr. 80/2013, i s-a pus în vedere să facă dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 lei, sub sancțiunea anulării cererii de apel.
Constatând că până la acest termen de judecată acesta nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 100 lei, intimata - pârâtă a invocat excepția de netimbrare a apelului.
Deliberând asupra excepției invocate, instanța reține următoarele:
In condițiile art. 33 alin.1 din OUG nr. 80/2013„Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege.”, iar, potrivit art. 33 alin. 2, din același act normativ, „Dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I din Codul de procedură civilă, obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței”, sancțiunea procedurală aplicabilă în cazul neîndeplinirii obligației de plată până la termenul stabilit, este anularea cererii.
Potrivit exigentelor art. 470 alin 2 din Noul Cod de procedură civilă, stipulate în materie de apel, la cererea de apel se va atașa dovada achitării taxelor de timbru; cerința de la alin. (2) este prevăzuta sub sancțiunea nulității, lipsa dovezii achitării taxei de timbru putând fi complinită până la primul termen de judecată la care partea a fost legal citată în apel, norma procedurală nerespectată de apelantul reclamant în prezenta cauză.
Așa fiind, instanța, potrivit art. 470 alin 2 din Noul Cod de procedură civilă, și în temeiul art. 33 alin.1 din OUG nr. 80/2013, Tribunalul va anula apelul ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția netimbrării apelului și în consecință:
Anulează ca netimbrat apelul declarat de reclamantul C. D. M. împotriva Ordonanței Președințială nr.644/2015 pronunțată de Judecătoria S. în dosar nr._ .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 26.11.2015.
Președinte, H. L. | Judecător, S. I. | |
Grefier, I. M. G. |
Red. /Tehnored. L.H./30.12.2015/4 ex.
Judecător fond: S. R.
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr.... | Stabilire program vizitare minor. Sentința nr. 1136/2015.... → |
|---|
