Partaj judiciar. Sentința nr. 724/2015. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 724/2015 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 11-12-2015 în dosarul nr. 865/2015
Cod ECLI
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILA NR. 865/A/2015
Ședința publică de la 11 Decembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. S. C.
Judecător L. V.
Grefier E. P.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de pârâtul H. U. A. împotriva sentinței civile nr. 724/2010 pronunțată de Judecătoria S. în dosar nr._ în contradictoriu cu intimata C. R. (în calitate de moștenitoare a intimaților Ș. A., Ș. A.) și intimata H. M. O., având ca obiect - partaj judiciar .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Se constată că s-a depus la dosar din partea apelantului H. U. A. prin Serviciul Registratură la data de 10.12.2015 concluzii scrise.
Mersul dezbaterilor a fost consemnate în încheierea de amânare inițială a pronunțării din 4.12.2015 când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea pentru astăzi, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie .
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 724/2010 pronunțată de Judecătoria S. în dosarul nr._ a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamanta H. M.-O., în contradictoriu cu pârâții H. U. A., Ș. A. și Ș. A. și în consecință:
S-a constatat că în timpul căsătoriei, dintre reclamantă și pârâtul H. U. A., au dobândit următoarele bunuri:
I. au edificat o casa noua, compusă din: 7 camere sus, 3 camere jos, 2 garaje cu porți metalice, 3 bai-nefinisate și fără obiecte sanitare, o pivnița tencuita, racordată la apa curenta si canalizare, porți metalice automate si curte pavata;
II. au efectuat următoarele investiții la imobilul ,,casă veche", aparținând paratului:
- ras tencuială și retencuit imobilul;
- schimbat geamurile si ușile interioare;
- spart zidul de la pivnița si montat o ușa din lemn;
- zugrăvit toate camerele;
- schimbat acoperișul, țigle, caferi, etc;
- montat scocuri;
- gresiat o camera mare și bucătăria;
- construit trepte de beton, placă si 3 ziduri noi;
S-a constatat că asupra imobilului "casa noua", reclamanta are un drept de coproprietate în cota de 1/2 părți, iar asupra imobilului "casa veche", un drept de creanța in cota de 1/2 părți .
S-a dispus sistarea comunității de bunuri asupra investițiilor efectuate la imobilul casă veche, în valoare de 141.057 lei, prin atribuirea acestora în cota de 1/1 părți în favoarea pârâtului.
A fost obligat pârâtul H. U. A. la plata sumei de_,5 lei în favoarea reclamantei, reprezentând sultă.
S-a dispus sistarea comunității de bunuri asupra imobilului construcție casă nouă, în valoare de 498.036 lei, prin atribuirea acesteia pârâtului în cotă de 1/1 părți.
A fost obligat pârâtul H. U. A. la plata sumei de_ lei în favoarea reclamantei, reprezentând sultă.
S-a dispus anularea absolută parțială a contractului de vânzare-cumpărare nr. 275/2003, încheiat, la data de 12.02.2003, între pârâtul H. U. A. și parații Ș. A. și Ș. A., având ca obiect imobilul înscris în C.F.nr.1898, P., nr.top.386 si 387, pentru cota de ½ părți din imobilul „casă nouă” edificat de părți în timpul căsătoriei.
A fost obligat pârâtul H. U. A. la plata sumei de 5212,6 lei reprezentând cheltuieli de judecată, în favoarea reclamantei.
A fost obligat pârâtul H. U. A. să achite expertului G. L., suma de 645,9 reprezentând diferență onorariu.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
„Excepțiile au fost soluționate prin încheierea din data de 13.04.2006, prin respingerea acestora, ca neîntemeiate.
Potrivit susținerii părților și extrasului de CF (f.11) imobilul teren asupra căruia se află construcțiile în litigiu a fost proprietatea pârâtului de ordinul unu, fostul soț al reclamante.
Potrivit depoziției martorului Tordat E. (f.130), la casa proprietatea pârâtului Udro A., în timpul căsătoriei acestui pârât cu reclamanta s-a adus numeroase îmbunătățiri, atât la casa veche, existentă pe teren, proprietatea pârâtului și totodată s-a construit o casă nouă pe locul unde înainte erau cotețele și grajdul.
Martorul relatează că la casa veche a fost schimbat acoperișul, s-a refăcut tencuiala și au fost efectuate zugrăveli.
De asemenea, tot din depoziția martorului, rezultă că în continuarea casei vechi a fost edificată o construcție nouă cu 16 încăperi . În anul 2002 martorul relatează că întregul imobil, era racordat la rețeaua de gaz, la canalizare și apă. Totodată, întregul imobil era zugrăvit și era electrificat.
Din declarația martorei Țirlea C. (f.12 vol.2) rezultă împrejurarea că pereții imobilului casă veche a fost consolidați și, în continuarea casei vechi s-au edificat încăperi noi. Totodată, tot în timpul căsătoriei părților s-a montat gresie, faianță, dale prin curte
Din declarația martorului Tordat E. ( f.21 vol 2), rezultă că la vechiul imobil s-a efectuat îmbunătățiri, respectiv efectuat tencuieli, acoperiș, scări, pivniță, gresiat și zugrăvit și în continuarea casei vechi, s-a edificat o construcție nouă, o parte din noua casă fiind suprapusă pe vechea construcție iar o parte în continuarea acesteia.
Și din depoziția martorului I. I. (f.136 vo.II) rezultă că în timpul căsătoriei celor doi soți s-au adus îmbunătățiri la casa veche, respectiv efectuat acoperișul, înălțat mansarda, tencuieli, pardoseli, instalație de apă și canal, amenajat spațiu comercial la parter, tâmplărie, încălzire. De asemenea, martorul relatează că părțile au edificat și o construcție nouă.
Față de aceste depoziții testimoniale, coroborate cu împrejurarea că prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei pârâtul nu contestă efectuarea lucrărilor indicate în acțiune ci, cota de contribuție a reclamantei la edificarea lucrărilor sau faptul că unele dintre lucrări au fost edificate de o terță persoană, instanța reține că sunt întemeiate petitele prin care reclamanta solicită - să se constate că, în timpul căsătoriei, dintre reclamantă și paratul de ordinul l, aceștia, au dobândit următoarele bunuri:
Au edificat o casa noua, compusă din: 7 camere sus, 3 camere jos, 2 garaje cu porți metalice, 3 bai-nefinisate și fără obiecte sanitare, o pivnița tencuita, racordată la apa curenta si canalizare, porți metalice automate și curte pavata;
Au efectuat următoarele investiții la imobilul ,,casă yeche", aparținând paratului:
- ras tencuială și retencuit imobilul;
- schimbat geamurile si ușile interioare;
- spart zidul de la pivnița si montat o ușa din lemn;
- zugrăvit toate camerele;
- schimbat acoperișul, țigle, caferi, etc;
- montat scocuri;
- gresiat o camera mare și bucătăria;
- construit trepte de beton, placă si 3 ziduri noi;
Prin acțiunea sa reclamanta solicită, să se constate ca asupra imobilului "casa noua", aceasta are un drept de coproprietate în cota de 1/2 părți, iar asupra imobilului "casa veche" ,un drept de creanța in cota de 1/2 pârti din valoarea investițiilor efectuate .
Susținerea pârâtului față de acest capăt de cerere este aceea că reclamanta ar fi putut dobândi doar un drept de creanță și nu un drept de proprietate, este neîntemeiată, deoarece, așa cum rezultă din depozițiile martorilor audiați, chiar dacă noua clădire s-a efectuat în continuarea casei vechi, față de împrejurarea că noua clădire reprezintă o nouă construcție și nu doar o îmbunătățire a vechii case, în care, potrivit depoziției martorului Tordat E. urma să locuiască două familii,
De altfel și proiectul și memoriul tehnic depuse de pârâtul de ordinul unu prin avocat, la dosarul cauze ( f.194-199), dovedesc că obiectivul realizat de părți este de fapt o nouă asă de locuit, o unitate locativă distinctă, astfel încât, instanța apreciază că prin edificarea noii construcții pe terenul celuilalt soț, reclamanta a dobândit un drept de proprietate asupra acesteia și nu un drept de creanță.
Asupra cotei de contribuție a celor doi soți la dobândirea bunurilor comune, instanța reține că art.30 Cod fam. instituie o prezumție legală relativă, atât în ceea ce privește calitatea de bun comun a burilor dobândite în timpul căsătoriei cât și sub aspectul cotei egale de contribuție a soților la dobândirea bunurilor comune.
Sarcina probei în dovedirea unei contribuții mai mari, respectiv de 95% în favoarea pârâtului, în dobândirea bunurilor comune, revine acestuia.
În acest sens, instanța reține că apărările pârâtului formulate prin întâmpinare, potrivit cărora, cea mai mare parte a acestora au fost făcute cu contribuția exclusivă a sa, atât financiară cât și prin muncă fizică fiind calificat in meseriile de zidar, zugrav, faianțar, ajutat fiind de fratele său prin munca fizica, sunt neîntemeiate.
De asemenea pârâtul susține că, reclamanta nu a realizat venituri în toată perioada căsătoriei, nefiind angajată, și nici nu a contribuit prin munca fizica la efectuarea lucrărilor, iar mai mult decât atât, pe aproape toată perioada lucrărilor reclamanta nu s-a aflat în România, ci în Germania unde, de asemenea, se gospodărea tot din banii pârâtului.
Datorita acestei stări de fapt, pentru efectuarea unor lucrări, pârâtul arată că a fost nevoit sa lucreze ore suplimentare și chiar să împrumute de la un prieten suma de 7000 DM, pe care i-a restituit singur după divorț.
Nici una din aceste apărări ale pârâtului nu au fost confirmate de probele administrate în cauză, dimpotrivă martorul Tordat E. învederează că întradevăr reclamanta nu a lucrat în timpul efectuării investițiilor reținute, dar acest lucru s-a datorat voinței pârâtului care a dorit ca reclamanta să se poată îngriji de cei doi copii minori. Însă contribuția pârâtei s-a manifestat prin aceea că se ocupa de hrana necesară pentru muncitori, de supravegherea acestora și de obținerea actelor necesare construirii.
Chiar dacă reclamanta nu a contribuit efectiv la lucrările efectuate la imobil, așa cum a făcut-o pârâtul, care potrivit probelor a lucrat uneori alături de echipele de muncitori angajați în acest scop, contribuția acesteia în îngrijirea color doi copii minori și în efectuarea treburilor casnice nu poate fi ignorată, iar pârâtul nu poate fi îndreptăți la o cotă de contribuție mai mare decât cea a reclamantei.
Împrejurarea că martora C. A. (f.203 vol1) afirmă că banii cu care s-au efectuat investițiile au aparținut pârâtului de ordinul 1 este neîndestulătoare pentru a reține o cotă de contribuție mai mare pârâtului atâta vreme cât nu s-a făcut dovada că sumele pe care pârâtul le deținea se circumscriu prevederilor art. 31 din Codul familiei.
Față de probele administrate, instanța va reține cota egală de contribuție a celor doi soți în dobândirea bunurilor comune.
Reclamanta a solicitat sistarea comunității de bunuri dobândite în timpul căsătoriei prin atribuirea imobilului casă nouă și a investițiilor de la casa veche, pârâtului cu obligarea acestuia de a achita în favoarea reclamantei contravaloarea cotei acesteia de contribuție.
Având în vedere că pârâtul a fost proprietarul imobilului teren precum și a imobilului casă veche, precum și împrejurarea că pârâtul este cel care a dispus de imobil prin încheierea contractului de vânzare-cumpărare, instanța admite, în temeiul art. 36 din Codul familiei cererea reclamantei și va dispune sistarea comunității de bunuri în modalitatea solicitată de reclamantă.
Investițiile efectuate de părți în timpul căsătoriei precum și valoarea construcției noi edificată de părți au fost evaluate de către expert G. L., prin raportul de expertiză depus la f.170-185.
Valoarea îmbunătățirilor efectuate la imobilul casă veche a fost stabilită de către domul expert la suma de 141.057 lei.
Valoarea casei noi a fost stabilită de către domul expert la suma de 498.036 lei.
Instanța va dispune sistarea comunității de bunuri asupra investițiilor efectuate la imobilul casă veche, prin atribuirea acestora în cota de 1/1 părți în favoarea pârâtului, cu obligarea acestuia la plata sumei de_,5 lei în favoarea reclamantei, reprezentând sultă
Imobil construcție casă nouă, a cărei valoare a fost stabilită către domul expert la suma de 498.036 lei va fi atribuită pârâtului în cotă de 1/1 părți, cu obligarea acestuia la plata sumei de_ lei în favoarea reclamantei, reprezentând sultă.
Cererea prin care se solicită să se constate nulitatea parțiala a contractului de vânzare-cumpărare nr. 275/2003, încheiat între pârâtul de ordinul 1 si parații de ordinul 2, având ca obiect imobilul înscris în C.F.nr.1898, P., nr.top.386 si 387; instanța o consideră întemeiată, pentru următoarele considerente:
Prin acțiunea dedusă judecății, reclamanta a invocat ca temei de drept al cererii sale, care vizează anularea contractului de vânzare-cumpărare, cauza falsă ( art.966 și 968 Cod civ), prețul neserios și lipsa consimțământului ( art. 971 Cod civil.).
Instanța față de împrejurarea că până în prezent a reținut în favoarea reclamantei un drept de proprietate în cotă de ½ din imobilul construcție casă nouă, reține că pentru înstrăinarea acestui imobil, potrivit prevederilor art.971 din Codul civil, era necesar consimțământul acesteia, pentru transmiterea dreptului de proprietate asupra acestui imobil, corespunzător cotei sale de proprietate de ½.
Sancțiunea prevăzută de art.971 cod civil este nulitatea absolută iar riscul contractului aparține dobânditorului, în speță pârâții de ordinul doi și trei, deoarece textul de lege instituie acest lucru, respectiv: „In contractele ce au de obiect translația proprietății, sau unui alt drept real, proprietatea sau dreptul se transmite prin efectul consimțământului părților, și lucrul rămâne în rizico-pericolul dobânditorului, chiar când nu i s-a făcut traditiunea lucrului. (Cod civil 1079 și urm., 1156, 1295, 1406, 1479 și urm.).”.
Față de acest text de lege, instanța reține că apărările formulate de acești pârâți cu privire la împrejurarea că extrasul de carte funciară nu reflecta dreptul de proprietate al reclamantei și că nu cunoșteau de existența acestui drept, sunt nerelevante.
Pe de altă parte, instanța reține că apărările formulate de pârâți sunt nesincere, față de depoziția martorului I. I. care relevă împrejurarea că pârâtul de ordinul unu a folosit imobilul în litigiu și după înstrăinarea acestuia în favoarea pârâților de ordinul 2 și trei, și că acest imobil este îngrijit de către o rudă a fratelui pârâtului. Totodată martorul Tordat E. învederează că pârâții de ordinul 2 și 3 sunt bunicii actualei soții a pârâtului de ordinul unul. Toate aceste aspecte, dovedesc că imobilul în litigiu a fost înstrăinat pentru o cauză falsă, deoarece părțile nu au urmărit transmiterea bunului, fiind folosit și în prezent de către vânzător.
Având în vedere cele două motive de nulitate absolută, instanța va dispune anularea absolută parțială a contractului de vânzare-cumpărare nr. 275/2003, încheiat între pârâtul de ordinul 1 si parații de ordinul 2, având ca obiect imobilul înscris în C.F.nr.1898, P., nr.top.386 si 387, pentru cota de ½ părți din imobilul „casă nouă” edificat de părți în timpul căsătoriei.
În temeiul art 274 Cod pr.civ., instanța va obliga pârâtul de ordinul unu la plata sumei de 4000 lei reprezentând onorariu avocat, la plata sumei de 1793, 9 lei onorariu expert, urmând ca suma de 654,9 lei să o achite direct domnului expert G. L., potrivit încheierii din data de 08.06. 2010, reclamanta achitând domnului expert suma de 1139 lei din onorariul stabilit de instanță de 1793,9 lei precum și la plata sumei de 73, 6 lei reprezentând taxă de timbru”.
Împotriva sentinței a declarat apel în termen legal pârâtul H. U. A..
În expunerea de motive, depusă la data de 07.12.2010 (f.27-30 ) arată că:
Prin sentința atacata instanța de fond, ca urmare a admiterii acțiunii civile formulata de reclamanta - intimata H. M.-O., a constatat ca reclamanta are calitatea de coproprietara in cota de 1/2 parti asupra imobilului „casa noua „, iar asupra imobilului „casa veche „un drept de creanța in cota de 1A parti si, in consecința, a sistat comunitatea de bunuri atribuind investițiile efectuate la imobilul casa veche si imobilul „casa noua „in favoarea apelantului -parat, cu obligarea acestuia la plata sumelor de_,5 lei si 249.018 lei in favoarea intimatei - reclamanta cu titlu sulta .
Totodată, a dispus anularea absoluta parțiala a contractului de vânzare-cumpărare nr. 275/2003 încheiat intre apelant și intimații-pârâți - S. A. si S. A., având ca obiect imobilul înscris in CF. 1898 P., nr. top. 386 si 387, pentru cota de V2 părți din imobilul „casa noua „ edificat in timpul căsătoriei.
O prima critica a sentinței atacate vizează modul defectuos in care s-a stabilit cuantumul sumelor pe care apelantul parat a fost obligat sa le achite reclamantei cu titlu sulta, sume pe care le consideră exagerat de mari raportat la valoarea reala de circulație a imobilului.
În fata instanței de fond, a contestat raportul de expertiza întocmit în cauza de expert G. L., sens in care a formulat obiecțiuni care au fost consemnate în încheierea de ședința din data de 29.06.2010, obiecțiuni care au fost respinse ca neîntemeiate, fără nicio argumentare din partea instanței.
A arătat faptul ca sunt nemulțumiți de modalitatea de calcul a contravalorii investițiilor si a imobilului casa noua .
a) A precizat faptul ca expertul nu a stabilit valoarea fiecăreia din lucrările de investiție pretins efectuate la casa veche, asa cum acestea au fost indicate de reclamanta in acțiunea introductiva și cum, de altfel, s-a solicitat prin obiectivele de expertiza, ci a stabilit valoarea globala a acestora . In lipsa unei solicitări exprese si in lipsa unor alte probe, doar pe baza susținerilor mamei reclamantei, expertul a stabilit ca valoarea structurii folosite de la casa veche este de 40 %, iar investițiile efectuate la imobil reprezintă un procent de 60 % din valoarea întregii case . Astfel, pentru a stabili valoarea investițiilor a stabilit mai întâi valoarea casei vechi, pentru actualizarea căreia a aplicat coeficienții pozitivi de corecție de natura a spori valoarea imobilului, respectiv: instalații electrice, sanitare, încălzire cu gaz - in condițiile in care acestea nu se regăsesc printre investițiile enumerate de reclamanta in acțiune - iar la valoarea astfel stabilita a aplicat procentul de 60% reprezentat de investiții
Apreciază că, era necesar a se stabili valoarea pentru fiecare investiție in parte, întrucât s-a susținut si demonstrat prin probele administrate in cauza ca, o parte din investiții - mai precis „spart zidul de la pivnița si montat o ușa din lemn, zugrăvit o camera si bucătăria, montat spărtura de marmura in camera si bucătărie „ etc, - au fost efectuate de o terța persoana ,in scopul desfășurării de către aceasta a unor activități comerciale iar nu de către cei 2 soți. În atare situație, fata de împrejurarea ca apelantul era proprietarul exclusiv al imobilului „casa veche” în lipsa unor pretenții din partea terțului care a făcut investițiile, apreciază că sporul de valoare adus imobilului profita proprietarului, iar contravaloarea acestora nu poate fi supusă partajului.
b) valoarea construcției noi a fost stabilita de către expert doar pe baza susținerilor mamei reclamantei si a unor schițe ale imobilului, schițe care au fost întocmite personal de partea reclamanta și nu de o persoana autorizata. Din acest motiv expertul a stabilit o suprafața utila de 275,9 mp, cu mult mai mare decât cea reala care este de 196,50 mp - așa cum rezulta din proiectul de construire și memoriul tehnic al imobilului și, implicit, o valoare a imobilului cu mult mai mare decât cea reală .
Totodată, la stabilirea valorii construcției noi expertul a avut in calcul un alt regim de înălțime a construcției respectiv subsol, parter si etaj, în condițiile în care regimul real este parter si etaj.
De asemenea, contestă valoarea imobilului „casa noua" si pentru faptul ca in suprafața utila a imobilului expertul a inclus suprafețele unor încăperi care nu au destinația de spațiu de locuit, respectiv magazie, garaj, casa scărilor, precum si pentru faptul ca nu a diminuat valoarea pe mp cu procentul reprezentat de lipsa lucrărilor electrice, sanitare ,de canalizare, deși expertul retine lipsa acestora . Mai precis expertul a omis a aduna procentul reprezentat de lipsa acestor lucrări care este de 12,58%, cu procentul de 16,26 % reprezentat de lipsa celorlalte elemente de construcții.
Tot în mod greșit expertul a stabilit valoarea tehnica a construcției, iar nu valoarea de circulație a acesteia, in condițiile in care dispozițiile legale prevăd în mod concret ca sulta se stabilește prin raportarea cotei de proprietate la Soarea de circulație a imobilului la data efectuării partajului.
Față de aspectele expuse pe larg, apreciază că se impune refacerea raportului de expertiza urmând ca expertul sa aibă in vedere atât obiecțiunile formulate cat si proiectul si memoriul tehnic de construire a imobilului, acte depuse la dosarul cauzei, filele 189-199 .
Într-o alta ordine de idei, apreciem ca in mod greșit instanța de fond a dispus anularea absoluta parțiala a contractului de vânzare cumpărare, in condițiile in care motivele de nulitate invocate de reclamanta in acțiune au vizat prețul imobilului pe care l-a considerat neserior față de valoarea reala și împrejurarea că imobilul nu este locuit de către cumpărători - pârâții de ord. 2 . Ori, instanța dispunând nulitatea actului atacat pe un alt motiv decât cel invocat si solicitat de către reclamanta, se impune desființarea hotărârii astfel pronunțate.
Aspectele invocate de reclamanta în motivarea cererii de chemare în judecata nu atrag nulitatea absoluta a actului încheiat ci, eventual, nulitatea relativa a acestuia care nu poate fi invocata de reclamanta - ca terț fata de contract, ci doar de părțile contractante .
Prețul de_ lei cu care s-a achiziționat imobilul în luna februarie 2003 este unul serios, în conformitate cu valoarea notariala a imobilelor, în vigoare la acea data . În sensul legii, prețul - ca si condiție de valabilitate a unei vânzări - cumpărări, trebuie să fie determinat în scris, printr-o cifra care nu se apreciază in funcție de factori extrinseci voinței pârtilor contractante, cum ar fi cursul pieței, valoarea de circulație etc,prețul fiind neserios numai în ipoteza in care el este astfel exprimat încât nu poate fi considerat ca existent. Prin urmare, un preț mai mic, chiar daca nu ar reprezenta echivalentul valoric al imobilului nu poate afecta validitatea convenției, neconstituind motiv de nulitate absoluta ci una relativa, care poate fi invocata numai de părțile contractante .
Mai mult decât atât, tranzacția dintre părțile contractante nu poate fi considerata ca fiind formala pe motiv ca parații de ord. 2 nu folosesc imobilul, exercitarea acestui drept rămânând la aprecierea acestora, a dobânditorilor, nici o lege necondiționând valabilitatea dobândirii dreptului de proprietate de locuirea efectiva a imobilului.
Apreciază că, pentru a dispune anularea actului încheiat intre parați, cu argumentarea ca înstrăinarea imobilului se bazează pe o cauza falsa întrucât imobilul mai este folosit uneori si de către vânzător, instanța trebuia sa analizeze cauza de nulitate in raport cu momentul încheierii actului si nu in raport cu o data ulterioara .
Astfel, imobilul a fost înstrăinat paraților de ord. 2 in timpul căsătoriei apelantului cu reclamanta. Faptul ca ulterior încheierii actului si după divorțul părților, vânzătorul (apelantul) s-a căsătorit cu nepoata cumpărătorilor nu constituie o cauza falsă care să atragă nulitatea contractului încheiat.
Pe de alta parte, față de împrejurarea ca reclamanta a solicitat atribuirea imobilului casa noua si a investițiilor de la casa veche in favoarea paratului-apelant, instanța de fond ar fi trebuit să rețină că, în aceste condiții, anularea contractului de vânzare - cumpărare devine inutila, fiind lipsita de interes. Chiar daca s-ar putea pune în discuție o eventuala nevalabilitate a contractului încheiat, ca urmare a atribuirii imobilului în lotul pârâtului, dreptul de proprietate al cumpărătorului s-ar consolida, iar vânzarea - cumpărarea ar deveni perfect valabila .
Practica judiciara și literatura de specialitate au statuat faptul că, in situația in care bunul asupra căruia exista un drept de proprietate . fără acordul unuia dintre coproprietari, actul de vânzare - cumpărare este supus unei condiții rezolutorii, iar existenta sa depinde de rezultatul partajului. Actul de vânzare încheiat cu un terț de către un singur coproprietar este valabil daca bunul in litigiu a fost atribuit coproprietarului ce a dispus de el deoarece contractul s-a consolidat, cu efect retroactiv, de la data încheierii sale, in baza ficțiunii juridice constând în caracterul declarativ al partajului, care prezuma ca bunul a aparținut chiar de la dobândirea lui în mod exclusiv coproprietarului căruia i-a fost atribuit.”
În drept a invocat 282 și urm. C.P.C
Prin întâmpinare intimata H. M.-O. ( f.48-51 ) a solicitat:
In principal pe cale de excepție - solicită, anularea ca insuficient timbrat a apelului declarat. Așa,cum rezultă din motivarea apelului,se contesta de către reclamant, atât valoarea imobilului - așa cum aceasta a fost stabilita printr-un raport de expertiză, cat si cuantumul sultei,la plata căreia a fost obligat in favoarea intimatei
Reținând, că ambele valori, sunt concret stabilite prin sentința atacata si făcând aplicabilitatea disp. art. II,pct.3 al. I,din L.146/1997,se impune obligarea apelantului,la plata a 5o%,din taxa datorata la suma contestata.
B. In subsidiar - urmează a retine ca apelantul,nu si-a îndeplinit obligația de motivare a apelului pana la prima zi de înfățișare, conform prev.art.287 c.pr.civ. Deși apelul a fost declarat prin apărător acesta nu a fost motivate, în termenul de apel legal prevăzut,dar nici pana la prima zi de înfățișare ci mult după aceasta data, respectiv după suspendarea cauzei,pentru termenul din o5.o4.2oII,care este cel de al-2-lea termen de judecata.
Simpla mențiune, ca hotărârea este nelegală și netemeinică nu echivalează cu o motivare în fapt și în drept a apelului astfel încât, în baza disp.art.287,pct.2,c.pr.civ.,se impune aplicarea sancțiunii decăderii,aferenta neîndeplinirii cerințelor de la pct.3,4 ale textului de lege menționat
C. Pe fondul cauzei solicită respingerea ca nefondat a apelului declarat,cu obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecata.
Intimata și apelantul, au fost căsătoriți, din conviețuirea acestora rezultând doi copii minori, iar în data de o2.12.2oo3, prin sentința pronunțata în dos.nr.4D F 542003,a fost declarata desfăcuta căsătoria lor.
Apelantul, a deținut, anterior încheierii căsătoriei, un imobil situat în localitatea Petresti, înscris in C.F.nr.l898, P., nr.top.386 si 387, compus dintr-o casa veche si terenul aferent. Pe parcursul conviețuirii soților, aceștia, prin contribuția lor comună, au efectuat la imobilul vechi, o . investiții menite să-i sporească valoarea și gradul de confort si anume:
- ras tencuiala si retencuit imobilul;
- schimbat geamurile si ușile interioare;
- spart zidul de la pivnița si montat o ușa din lemn;
- zugrăvit toate camerele;
- schimbat integral acoperiș ul,prin înlocuirea țiglelor si a caferilor,etc;
- montat scocuri;
- gresiat camera mare si bucătăria;
- construit trepte de beton,placa si 3 ziduri noi;
toate aceste lucrării fiind evaluate,in conformitate cu lucrarea de expertiza efectuata in cauza, la suma de 141.057 lei.
Pe același imobil, prin contribuția soților, a fost edificat un imobil nou,compus din 7 camere sus, 3 camere jos,3 garaje cu porți metalice,3 bai,o pivnița, imobil care, este racordat la rețeaua de apa, canalizare si electricitate,iar curtea acestuia a fost padimentata cu dale și prevăzută cu porți metalice automate.
Probatoriul testimonial administrat și aici face referire la declarațiile martorilor Tordat E.-sen si jr. si C. A.-D., este de natura a confirma susținerile intimatei,in legătura cu investițiile la casa veche,dar si cu edificarea construcției noi,prin contribuția egala a soților si cu ajutorul material si fizic al familiei intimatei,respectiv verilor acesteia-Tordat E. si O..
Tot din declarațiile martorilor, rezulta că, în perioada in care intimata nu a fost încadrată în munca,aceasta era cea care se ocupa de gospodăria familiei, de creșterea si îngrijirea minorilor,iar in perioadele de timp,când reveneau in tara,se ocupa de pregătirea hranei pentru muncitori si de supravegherea lucrărilor fiind de notorietate ca imobilul era construit de cei doi soți.
Aceste aspecte, sunt de natură, a înlătura apărările apelantului, în sensul ca doar el este cel care a făcut lucrările mai sus menționate, prin contribuție exclusivă. Contribuția soților la dobândirea bunurilor comune,trebuie să fie înțeleasa, nu numai sub forma activităților direct producătoare de venituri,ci si prin aprecierea muncii depusa de femeie in gospodărie, realizarea de economii sau reducerea cheltuielilor gospodărești, aceasta activitate constituind in mod indirect o contribuție la dobândirea bunurilor.
Față de aspectele invocate, solicită a retine, raportat la casa veche, care a constituit proprietatea apelantului, ca ceea ce constituie bunul comun al soților, este sporul de valoare, pe care l-a dobândit bunul propriu ca urmare a îmbunătățirilor și reparațiilor efectuate in timpul căsătoriei, urmând a dispune obligarea la plata in favoarea apelantei a cotei de 12 părți din acesta, respective 70.528 lei.
Cu privire la construcțiile noi, făcute în timpul căsătoriei, pe terenul proprietatea exclusiva al apelantului, precum si construcțiile alăturate, învecinate sau suprapuse construcției vechi fiind bunuri dobândite în timpul căsătoriei, sunt bunuri comune. In consecința, apelantul, era proprietar exclusiv al terenului și al vechii construcții, însă construcția nouă, constituie bun comun al ambilor soți, apelantul neavând dreptul să dispună asupra acesteia fără acordul intimatei.
Profitând de împrejurarea ca erau separați, intimata aflându-se in Germania, apelantul, cu scopul de a eluda prevederile legale si a încălca drepturile intimatei,a înstrăinat imobilul in litigiu,in favoarea bunicilor actualei sale soții, concubina în momentul vânzări. Probatoriul administrata demonstrat faptul că, cei doi dobânditori ai imobilului,nu au intrat niciun moment in folosința acestuia, nu au fost văzuți în zona,cel care, administrează în continuarea casa fiind apelantul fapt confirmat si prin raportul de expertiza tehnica. Citați la interogator, parații si apelantul, nu s-au prezentat, astfel încât sunt aplicabileprev.art.225,c.pr.civ.
Contractul de vânzare - cumpărare nr.275/2oo3, este nul absolut,cauza pentru care s-a încheiat fiind ilicita si imorala,iar prețul stipulat, pentru un asemenea imobil fiind neserios,urmând a fi anulat cu privire la drepturile apelantei,căreia pt. cota sa de proprietate ii revine sulta de stabilita de instanța.
În apel a fost administrată proba cu completările expertizei tehnice de către exp. G. L. (f. 127-129, f.171-176),raportul de expertiză tehnică efectuat de ing. G. I.(f.239-248), înscrisuri (f.268,286-288,290-292,297-298).
Prin decizia civ.nr.99/A/2014 pronunțată în dosarul civ.nr._ s-a constatat perimat apelul declarat de pârâtul H. U. A. împotriva sent.civ.nr.724/2010 pronunțată de Judecătoria S. în dosar nr._ .
Prin Decizia civ.nr.226/A/07.04.2015 pronunțată în dosarul civ.nr._ au fost admise contestațiile în anulare formulate de contestatorii H. U. A. și C. R. împotriva Deciziei civile nr.99/A/2014 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul civ.nr._ , a fost anulată decizia contestată și s-a fixat termen pentru soluționarea apelului (f.59-62).
Apelul este fondat în limitele și pentru următoarele considerente:
Prin raportul de expertiză tehnică efectuat de ing. G. I. în apel (f.239-248 dosar apel) s-a stabilit că valoarea de circulație a investițiilor efectuate la casa veche este de 153.000 lei, valoarea de circulație a casei noi este de 448.000 lei, cota de ½ părți fiind în valoare de 300.500 lei.
Obiecțiunile la acest raport formulate de apelant (f.72) au fost respinse deoarece trebuiau invocate la termenul imediat următor producerii neregularității, aceste neregularități se acoperă dacă nu au fost invocate la prima zi de înfățișare următoare, potrivit disp.art.108 al.3 cod.pr.civ. În acest sens, contestația în anulare a fost admisă pentru neregularitățile procedurale de la termenul când a fost soluționată cauza.
La data de 26.11.2012 expertul G. I. a arătat că intimatul Ș. A. a decedat (f.221 dosar apel).La această apelantul era reprezentat prin avocat, reprezentare care a încetat și a fost adusă la cunoștința instanței ulterior, doar la 15.01.2014 ( f.305 dosar apel).Aceste aspecte trebuiau invocate la termenul de judecată din data de 27.11.2012 (f.227).
Din raportul de expertiză tehnică efectuată în apel de către ing.G. I. ( f.239-248 dosar apel), Tribunalul reține că valoarea masei bunurilor comune este de 601.000 lei, motiv pentru care sulta la care va fi obligat apelantul în favoarea reclamantei va fi stabilită în cuantum de 300.500 lei, în loc de 319.546,5 lei, valoarea de circulație a bunurilor fiind cea de la data împărțirii bunurilor și nu de la un al moment – al încheierii contractului de vânzare-cumpărare cu def.Ș. A., așa cum se susține de către apelant.
Cu privire la celelalte critici :
Prin cererea introductivă se arată că înstrăinarea în favoarea unui terț s-a făcut de către pârâtul apelant pentru a eluda legea și drepturile patrimoniale ale reclamantei,în condițiile în care părțile erau separate în fapt și în proces de divorț, indicând disp.art.968 care prevede: cauza este nelicită când este prohibită de legi. Sunt reale susținerile apelantului că reclamanta a invocat cauza ilicită, nu cauza falsă, dar considerentele hotărârii apelate se încadrează în motivul de nulitate indicat de reclamantă – cauza ilicită, chiar dacă în acestea se menționează în mod greșit și cauza falsă (art.966 c.civ.).
Cauza ilicită atrage nulitatea absolută a contractului întrucât consimțământul reclamantei la înstrăinarea casei noi de locuit nu a existat (art. 35 Codul familiei ), cauza urmărită de către părțile contractului de vânzare cumpărare fiind înlăturarea calității de coproprietar a reclamantei, în devălmășie, astfel că în mod corect prima instanță a admis cererea și a constatat nulitatea absolută a contractului atacat, doar parțială, în limita cererii de chemare în judecată (prin care s-a solicitat nulitatea contractului doar cu privire la cota reclamantei).Deși nulitatea intervine cu privire la întregul act juridic, el neputând fi considerat valabil în limitele părții codevălmașe a bunului comun ce s-ar cuveni soțului care a încheiat actul, instanța nu poate acorda mai mult decât s-a cerut.
Bunurile dobândite în timpul căsătoriei, neîmpărțite între cei doi soți își păstrează caracterul de bunuri comune – așa cum prevede de altfel și art. 36 al.2 teza finală din Codul familiei și orice act de înstrăinare sau grevare a unui imobil bun comun numai de către unul din soți, fără consimțământul expres al celuilalt soț, este lovit de nulitate. Soluția de admitere a acțiunii și de constatare a nulității absolute parțiale a contractului de vânzare cumpărare atacat are ca temei legal încălcarea prevederilor art. 35 C. fam. și ale art. 968 C. civ., raportat la art. 948 pct. 4 C. civ.
În cazul în care se invocă mai multe cauze (motive) de nulitate prin aceeași cerere de chemare în judecată având ca obiect desființarea unui act juridic, nu există o ordine în care instanța trebuie să analizeze aceste motive, având în vedere că motivele de nulitate sunt concomitente, producând aceleași efecte în cazul în care sunt întemeiate, iar aceasta indiferent că nulitatea ar fi absolută sau relativă. Este suficient ca instanța să găsească un motiv de nulitate întemeiat, astfel că devine inutil să se cerceteze și alte motive de nulitate. D. în cazul în care acțiunea în nulitate se respinge, instanța trebuie să analizeze în considerentele hotărârii toate motivele de nulitate invocate, aceste considerente având autoritatea lucrului judecat, o nouă cerere de chemare în judecată prin care se solicită nulitatea pentru unul din motivele respective nemaiputând fi cercetată pe fond. În acest sens, neseriozitatea prețului nu se mai impunea a fi analizată.
Bunurile comune ale părților constau în dreptul de proprietate asupra casei noi de locuit și îmbunătățirile efectuate la casa veche – bun propriu al apelantului, fără terenul pe care sunt situate, astfel că nu se impunea chemarea în judecată a proprietarului tabular.
În consecință, în baza art.296 cod.pr.civ., Tribunalul va admite apelul declarat de pârâtul H. U. A. împotriva sent.civ.724/2010 pronunțată de Judecătoria S. în dosarul nr._ și va schimba în parte sentința apelată sub aspectul cuantumului sultei datorate de pârâtul apelant în favoarea reclamantei H. M. O. ; rejudecând cauza sub acest aspect, obligă pârâtul H. U. A. la plata sultei de 300.500 lei în favoarea reclamantei, în loc de 319.546,5 lei.
Va fi menținută în rest sentința apelată.
Fără cheltuieli de judecată,deoarece nu au fost solicitate de apelant .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de pârâtul H. U. A. împotriva sent.civ.724/2010 pronunțată de Judecătoria S. în dosarul nr._ .
Schimbă în parte sentința apelată sub aspectul cuantumului sultei datorate de pârâtul apelant în favoarea reclamantei H. M. O. și rejudecând cauza sub acest aspect, obligă pârâtul H. U. A. la plata sultei de 300.500 lei în favoarea reclamantei, în loc de 319.546,5 lei.
Menține în rest sentința apelată.
Fără cheltuieli de judecată .
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare .
Pronunțată în ședința publică din data de 11.12.2015.
Președinte, A. S. C. | Judecător, L. V. | |
Grefier, E. P. |
red. CAS 22 Februarie 2016
tehnored. PE
data 22.02.2016
jud fond: R. S.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 2238/2015. Tribunalul ALBA | Pretenţii. Sentința nr. 415/2015. Tribunalul ALBA → |
|---|
