Pretenţii. Sentința nr. 1917/2015. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1917/2015 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 28-04-2015 în dosarul nr. 2412/176/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ Nr. 270/A/2015
Ședința publică de la 28 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. V.
Judecător A. S. C.
Grefier D. M. A.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de pârâții V. I. și I. M. împotriva sentinței civile nr. 1917/2014 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar nr._ în contradictoriu cu intimații N. E. M., N. T. V., având ca obiect - pretenții .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av C. A. cu împuternicire avocațială la dosar pentru apelanți și av Ladanyi A. C. cu împuternicire avocațială pentru intimați, lipsă părțile personal.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-a depus la dosar prin serviciul registratură din partea apelanților chitanța nr._/20.04.2015 în sumă de 1 178,50 lei reprezentând taxa judiciară de timbru.
Mandatara apelanților solicită încuviințarea probei cu înscrisuri și depune la dosar publicația de vânzare din 06.02.2015 emisă de B.Ex. J. T. O. N. și nota de cheltuieli la care a atașat chitanțele reprezentând onorariu avocat. Învederează că nu mai are cereri.
Mandatarul intimaților depune la dosar dovada cheltuielilor de judecată efectuate prin virament bancar, reprezentând asistență juridică și învederează că nu mai are cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța declară închisă probațiunea și acordă cuvântul în apel.
Mandatara apelanților solicită admiterea apelului în principal schimbarea în parte a hotărârii atacate în sensul admiterii în parte a acțiunii așa cum a fost formulată doar pentru suma de 13 159,26 euro și 9 117,45 lei..
În subsidiar solicită în temeiul dispozițiilor art 466 și urm. NCPC coroborat cu disp. art 480 alin (3) teza II NCPC, anularea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe pentru stabilirea cadrului procesual. Arată că hotărârea instanței de fond este netemeinică și nelegală pornind de la o greșită reținere a stării de fapt, cu o greșită aplicare a legii instanța de fond pronunțându-se asupra unor aspecte cu care nu a fost investită, care nu au fost puse în discuția părților și nu au făcut obiectul cererii de chemare în judecată. Nici interogatoriul nu a fost solicitat în fața instanței de fond prin acțiunea introductivă. Expune detaliat motivele astfel cum le-a dezvoltat și în scris.
Cu cheltuieli de judecată.
Mandatarul intimaților solicită respingerea apelului și menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală, rezultând clar din piesele dosarului că există prejudiciu și este clar, răspunzând punctual tuturor criticilor aduse de apelanți hotărârii instanței de fond. Interogatoriul a fost luat în baza rolului activ al instanței, iar în ce privește proba cu martori, pârâții nu s-au opus.
Cu cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față
Prin sentința civilă nr. 1917/2014 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar nr._ a fost admisă în parte cererea formulată de reclamanții N. E. M., și N. T. V., în contradictoriu cu pârâții V. I. și I. M..
Au fost obligați pârâții, în solidar, la plata către reclamanți a sumei de_,03 euro sau echivalentul în lei al acestei sume la data plății, precum și a sumei de_,92 lei, reprezentând daune – interese.
A fost respinsă cererea de obligare a pârâților la plata daunelor cominatorii, ca neîntemeiată.
Au fost obligați pârâții, în solidar, la plata către reclamanți a sumei de 3000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
“Prin contractul de credit pentru uz personal nr.50/25.03.2006 (f.8 -10), reclamanții N. E. M. și N. T. V. au împrumutat de la Banca Comercială Sanpaolo Imi Bank S.A. suma de 27.000 euro, cu o dobândă de 7,5% pe an.
Adevărații beneficiari ai sumei împrumutate au fost însă pârâții Vald I. și I. M., astfel cum rezultă din răspunsurile acestora la întrebarea 1 la interogatoriul administrat (f.154), pârâții obligându – se să ramburseze creditul conform graficului de rambursare și să plătească dobânzile și comisioanele bancare prevăzute în contract.
Astfel, conform angajamentelor de plată încheiate la data de 21.10.2012, respectiv 01.11.2012, pârâții au recunoscut că suma împrumutată conform contractului de credit bancar le-a fost predată pentru a fi utilizată în numele acestora și al societății S.C. Esanto Invest Company S.R.L.., pârâții obligându-se, în solidar, să ramburseze suma împrumutată și nerestituită.
Cu toate acestea, pârâții nu și –au îndeplinit decât parția obligația asumată, conform înțelegerii cu reclamanții, achitând numai suma de 9699,63 euro, astfel cum rezultă din extrasele de cont emise de banca creditoare.
În consecință, societatea bancară a demarat executarea silită împotriva reclamanților în dosarul execuțional nr.90/2012 al B. C. C., ca urmare a neplății ratelor de credit, a dobânzilor și a comisioanelor neachitate, pentru suma de 31.164,26 euro și 9117,45 lei, în temeiul titlului executoriu reprezentat de contractul de credit, reclamanții fiind beneficiari aparenți ai sumei împrumutate.
La data de 02.10.2012 a fost emisă somația (f.13), iar ulterior s-a procedat la urmărirea silită a imobilului situat în Cristești, . H, jud. M., proprietatea reclamanților.
Reclamanții au formulat contestație la executare împotriva actelor de executare întocmite în dosarul nr.90/2012, ce a făcut obiectul dosarului nr._/320/2012 al Judecătoriei Târgu – M. (f.35 - 37), însă au renunțat la judecarea contestației în urma încheierii unei înțelegeri cu creditoarea cu scopul de a suspenda executarea silită, între părțile contractante fiind încheiat un acord cu privire la restituirea unei părți substanțiale a creditului restant.
Astfel, conform acestei convenții de plată (f.152 verso, 153), reclamanții se obligă, în schimbul suspendării executării silite de către bancă, la plata debitului datorat în 12 rate lunare, 11 rate lunare în valoare minimă de 1000 euro, iar cea de –a 12 –a rată va fi suma rămasă de plată, plus diferența rezultată din dobânzi și comisioane calculate până la plata efectivă.
Pentru a respecta convenția cu banca, reclamanții au angajat mai multe credite, prin intermediul unor terțe personae, care le-au acordat sumele obținute reclamanților, cu titlu de împrumut (f.142, 149, 173).
Astfel, prin contractul de credit nr._/24.05.2013 (f.176 -183), martorul D. M. Ș. a împrumutat suma de_ lei, din care, potrivit extraselor de cont aflate la filele 222 – 285, s-au plătit către creditoarea Banca Comercială Sanpaolo Imi Bank S.A. sumele de_,50 euro, cu titlul de rambursare credit restant, 1583,87 lei reprezentând recuperare cheltuieli prime asigurare și 2046,04 lei recuperare cheltuieli de executare.
În vederea achitării debitului datorat băncii în integralitate, precum și pentru a asigura plata ratelor, dobânzilor și comisioanelor creditului contractat de D. M. Ș., reclamantul N. T. V. a încheiat contractul de credit nr._/25.09.2013 (f. 123 -141), în sumă de_ lei.
În același scop numiții N. T. și N. E. au împrumutat suma de_ lei potrivit contractului de credit RQ_64 încheiat cu CEC BANK S.A. (f.145 - 148), din care s-a rambursat creditul luat prin D. M. Ș., s-au achitat ratele de 1000 euro conform convenției încheiate cu banca creditoare la 02.07.2013, taxa judiciară de timbru și onorariul avocațial.
În conseciță, potrivit extraselor de cont aflate la dosar, reclamanții au restituit creditoarei Banca Comercială Sanpaolo Imi Bank S.A.suma totală de_,03 euro și 3269,91 lei.
Totodată, aceștia au fost obligați să achite, pentru a evita vinderea la licitație a imobilului deținut, sumele de 4611,81 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru în dosarul având ca obiect contestație la executare, 3977,31 lei, reprezentând rest de plată din cheltuielile de executare efectuate în dosarul execuțional nr.90/2012,_,29 lei, reprezentând comision și dobânzi datorate pentru rambursarea creditului angajat pri martorul D. M. Ș., 7015,31 lei, reprezentând comision și dobânzi aferente contractului de credit nr._/25.09.2013 și 7188,29 lei, reprezentând dobândă și comision aferent contractului de credit nr. RQ_64, prejudiciul total produs în patrimoniul reclamanților ca urmare a neachitării sumelor de bani datorate de pârâți fiind în sumă totală de_,03 euro și_,92 lei.
În conformitate cu dispozițiile art.1350 alin.1 cod civil din 2009, orice persoană trebuie să își execute obligațiile pe care le-a contractat, iar potrivit alin.2 al aceluiași text de lege, atunci, când fără justificare, nu își îndeplinește această îndatorire, ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat și este obligat să repare acest prejudiciu, în condițiile legii.
Având în vedere situația de fapt mai sus reținută, instanța apreciază că, în speță, sunt îndeplinite condițiile pentru angajarea răspunderii contractuale a pârâților.
Fapta ilicită a acestora constă în neîndeplinirea obligației la care s-au angajat la încheierea contractului de credit, așa cum rezultă și din angajamentele de plată aflate la dosar, respectiv plata ratelor de credit, a dobânzilor, comisioanelor și a celorlalte cheltuieli efectuate de către reclamanți pentru a achita creditul datorat de pârâți. Astfel, potrivit art.1516 Cod civil din 2009, creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației, faptul neexecutării constând în încălcarea dreptului de creanță al reclamanților.
În ceea ce privește condiția existenței unui prejudiciu patrimonial, acesta este dovedit din probele aflate la dosarul cauzei. Potrivit art. 1531 Cod civil din 2009, creditorul are dreptul la repararea integrală a prejudiciului pe care l-a suferit din faptul neexecutării, iar debitorul este ținut să plătească atât pierderea efectivă, cât și câștigul nerealizat. Astfel, prejudiciul cauzat reclamanților îndeplinește și conditiile cerute de lege pentru a se putea obține obligarea autorului faptei ilicite la repararea lui și anume, de a avea un caracter cert si previzibil. Prejudiciul este cert, deoarece din situația de fapt reținută rezultă existența sa neîndoielnică, fiind, totodată, evaluat la sumele de_,03 euro și_,92 lei.
În privința cuantumului debitului, instanța urmează a avea în vedere că pârâții nu au administrat nicio dovadă în sensul achitării debitului pretins.
Totodată, și condiția raportului de cauzalitate între prejudiciu și fapta ilicită este îndeplinită în speță, întrucât prejudiciul produs a fost provocat de fapta ilicită a pârâților.
De asemenea, vinovăția acestora din urmă este de necontestat și constă în neexecutarea culpabilă a obligației contractuale asumate. Instanța reține astfel că potrivit art.1548 Cod civil din 2009, culpa debitorului unei obligații contractuale se prezumă prin simplul fapt al neexecutării, iar în speța de față, pârâții nu au făcut dovada unei cauze exoneratoare de vinovăție cu privire la nerespectarea obligațiilor contractuale.
Față de cele de mai sus, instanța urmează a reține că, în speță, s-a făcut dovada existenței în patrimoniul reclamanților a unei creanțe certe.
Potrivit art. 662 alin. 2 Cod procedură civilă din 2010, creanța certă este aceea a cărei existență neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu. A.. 3 al aceluiași articol dispune că o creanță este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elemente care permit stabilirea lui. De asemenea, art.662 alin.4 dispune că este exigibilă creanța dacă obligația debitorului este ajunsă la scadență sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată.
Având în vedere aceste considerente, în temeiul art.1270 Cod civil din 2009, instanța urmează să admită cererea și să oblige pârâții să achite reclamanților sumele_,03 euro și_,92 lei, reprezentând daune - interese.
În ceea ce privește capătul doi de cerere, instanța reține că odată cu . Legii nr.138/2010 privind Codul de procedură civilă, legiuitorul a renunțat la reglementarea daunelor – cominatorii, creditorul în favoarea căreia debitorul are de îndeplinit o obligație de a face sau a nu face, având posibilitatea de a solicita aplicarea de penalități.
Astfel, în conformitate cu dispozițiile art.905 alin. (1) Cod proc.civ., dacă în termen de 10 zile de la comunicarea încheierii de încuviințare a executării debitorul nu execută obligația de a face sau de a nu face, care nu poate fi îndeplinită prin altă persoană, acesta poate fi constrâns la îndeplinirea ei, prin aplicarea unor penalități, de către instanța de executare.
Așadar, în cazul obligațiilor de a face intuitu personae, care nu au fost executate voluntar, legea prevede mijloace de constrângere indirectă, prin care se exercită presiuni asupra debitorului pentru a-l sili să execute în natură obligația înscrisă în titlul executoriu, sub forma penalităților.
Instanța reține că aplicarea penalităților este dată în competența instanței de executare, iar termenul stabilit de legiuitor pentru introducerea cererii este de 10 zile de la comunicarea încheierii de încuviințare a executării silite.
Așadar, din analiza dispoziției legale rezultă că legiuitorul a stabilit ca și condiție anterioară solicitării aplicării de penalități, obligația creditorului de a solicita încuviințarea executării silite, numai după acest moment acesta având posibilitatea de a solicita aplicarea de penalități în ipoteza refuzului debitorului de a executa obligația.
Prin urmare, instanța apreciază ca fiind neîntemeiat cel de-al doilea capăt de cerere formulat de reclamanți, urmând să îl respingă ca atare.
Față de toate aceste considerente, instanța va admite în parte cererea formulată de reclamanți și va obliga pârâții, în solidar, la plata către aceștia a sumei de_,03 euro sau echivalentul în lei al acestei sume la data plății, precum și a sumei de_,92 lei, reprezentând daune – interese, urmând să respingă, ca neîntemeiată, cererea de obligare a pârâților la plata daunelor cominatorii, ca neîntemeiată.
În temeiul art.453 Cod proc.civ., reținând culpa procesuală a pârâților, având în vedere soluția de admitere în parte a cererii, îi va obliga pe aceștia, în solidar, la plata către reclamanți a sumei de 3000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, constând în taxă judiciară de timbru (f.6).
Instanța nu îi va obliga pe pârâți și la plata onorariului mediatorului, având în vedere faptul că potrivit art.2 alin.1 indice 4 din Legea nr.192/2006, serviciile de informare privind avantajele medierii sunt gratuite, neputându-se percepe onorarii, taxe sau orice alte sume, indiferent de titlul cu care s-ar putea solicita.
În ceea ce privește onorariu avocațial, instanța reține că reclamanții au depus la dosar facturile fiscale emise în temeiul contractului de asistență juridică, neînsoțit de nicio chitanță care să ateste plata onorariului, având în vedere faptul că factura fiscală nu reprezintă document de plată justificativ pentru acordarea cheltuielilor de judecată. Plata onorariul avocațial se dovedește prin depunerea la dosarul cauzei a originalului chitanței reprezentând achitarea onorariului de avocat sau a ordinului de plată, însoțite de un exemplar al facturii fiscale, care să menționeze numărul contractului de asistență juridică sau numărul dosarului pentru care au fost achitate aceste sume. Justificarea acestui raționament are în vedere că în raport de actele justificative ale plăților efectuate, instanța va acorda cheltuielile de judecată, iar dispozitivul hotărârii poate fi pus în executare silită în ceea ce privește aceste cheltuieli. Deci, dreptul de creanță al părții căreia i-au fost acordate cheltuieli de judecată este stabilit prin hotărârea instanței, care va constitui înscris justificativ pentru partea care a avansat aceste cheltuieli”.
Împotriva sentinței au declarat apel în termen legal pârâții solicitând în principal în temeiul disp. art. 466 si următoarele N.C.P.C., coroborat cu disp. art.480 alin.(2) teza II N.C.P.C, și art. 476 N.C.P.C. solicităm schimbarea în parte a hotărârii atacate în sensul admiterii în parte a acțiunii așa cum a fost formulată doar pentru suma de 13.159,26 EURO si 9.117,45 lei
In subsidiar: în temeiul disp. art.466 si următoarele .N.C.P.C. coroborat cu disp. art.480 alin.(3) teza II N.C.P.C solicităm anularea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de fond în vederea stabilirii cadrului procesual.
Cu cheltuieli de judecată în apel.
În expunerea de motive arată că apreciază hotărârea instanței de fond nelegală si netemeinică: pornind de la o reținere greșită a stării de fapt aceasta face o greșită aplicare a legii pronunțându-se asupra unor aspecte cu care nu a fost investită, nu au fost puse în discuția părților și care nu au făcut obiectul cercetării judecătorești motiv pentru care nu s-au administrat probe în acest sens, reluând pur și simplu motivarea reclamanților (parțial) din concluziile scrise și înlăturând nejustificat recunoașterile reclamanților
Prin cererea de chemare în judecată reclamanții N. E. M. și N. T. V. au chemat în judecată pârâții apelanți pentru ca prin hotărâre judecătorească să fie obligați, în solidar, la plata sumei de:
- 31.164.26 EURO - echivalentul sumei de 140.541,46 lei la cursul BNR din 14.03.2014 / fără să precizeze cu ce TITLU, ce anume reprezintă această sumă, modul de calcul
13.829.26 lei - de asemenea fără să precizeze cu ce TITLU, ce anume reprezintă această sumă, modul de calcul;
În drept: S-a invocat doar art. 1350 N.C.C.
În probatiune s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri: atașându-se D. Contractul de credit 50/23.05.2006 alături de alte înscrisuri ( fără a se anexa și ALTE contracte de împrumut). Nu s-a solicitat proba cu interogatoriul pârâților.
S-a solicitat proba testimonială fără să se indice procedural numele, adresa martorilor și teza probatorie, conform art. 194, lit.e N.Cod proc.civilă. In această situație instanța trebuia, în temeiul disp. art. 200 alin.2 N.C.proc. civilă să pună în vedere reclamanților să-și regularizeze cererea de chemare în judecată în sensul celor menționate mai sus pentru a da posibilitate pârâților să facă opoziție la martori și la teza probatorie propusă.
In fapt în motivarea și argumentarea acestor sume reclamanții fac referire doar la Contractul de credit 50/23.05.2006 precizând că aceste sume reprezintă cheltuielile ocazionate cu
“ rambursarea creditului și toate celelalte cheltuieli aferente creditului, dosarului de executare silită", (MOTIVARE acțiune, alin.3 ) fără niciun fel de alte precizări, detalieri pe perioade sau pe sume pretinse.
Arată de asemenea, că hotărârea este nelegală și se sprijină pe probe care nu au fost solicitate de reclamanți procedural sau pe probe administrate cu încălcarea dispozițiilor imperative ale legii.
S-a administrat proba cu interogatoriul pârâților deși această probă nu a fost solicitată prin cererea de chemare în judecată și din răspunsurile pârâților s-a extras secvențial doar ce profită reclamanților.
Astfel, la întrebarea nr.l ambii pârâți învederează că discuția s-a purtat doar de pârâtul I. în calitatea lui de asociat al unei societății comerciale și nu în nume propriu, societate în care mai era asociat și pârâtul V..
Instanța de fond a administrat proba testimonială cu încălcarea dispozițiilor imperative ale - art.309 alin.(2 ) Cod proc.civilă care prevede expres că:
„Niciun act juridic nu poate fi dovedit cu martori, dacă valoarea obiectului său este mai mare de 250 lei.nîgnorând acest text de lege instanța de fond încuviințează proba cu cei doi martori N. T. (fila 154 fond) care face referire la suma de 40.000 lei și D. M. Ș. (fila 155 fond ) care face referire la suma de 54.800 lei, iar conform dispozițiilor art.315, alin.fl ) ,pct.l Cod proc.civilă care prevede expres că „Nu pot fi martori: 1. Rudele și afinii până la gradul al treilea inclusiv ”
Ori martorul N. T. ( fila 154 dosar fond ) fiind tatăl reclamantului este în grad prohibit de lege pentru a depune ca martor, motiv pentru care solicită ca declarația acestuia să fie înlăturată din ansamblul probator.
Din cuprinsul declarației rezultă că deși a fost întrebat dacă este rudă cu părțile sau în ce fel de raporturi cu acestea se află, apare barat răspunsul în sensul că se neagă orice fel de legătură cu părțile, din acest punct de vedere martorul săvârșind infracțiunea de „mărturie mincinoasă.
Deși reclamanții sunt artizanii cadrului procesual înțelegând să-și promoveze acțiunea în baza art. 1350 Cod civil – răspunderea contractuală, instanța de fond, fără a pune în discuția părților, le „precizează acțiunea” amestecând răspunderea contractuală cu răspunderea delictuală astfel că în final nu se mai știe care răspundere se antrenează, pentru ce acte și fapte juridice și între ce subiecte de drept. Astfel la fila 3, alin.7, Considerente se reține: „Având în vedere situația de fapt mai sus reținută, instanța apreciază că în speță sunt îndeplinite condițiile pentru angajarea răspunderii contractuale a pârâților ”
În condițiile în care pârâții nu sunt parte în niciunul din contractele pe care le enunță instanța, prin hotărâre nu se explică, în concret, cu argumente juridice și texte de lege cum este antrenată această răspundere în sarcina pârâților care sunt terți față de toate contractele de credit depuse la dosar.
In continuare instanța vorbește de fapta ilicită a debitorului pentru ca la fila 3, alin, ultim Considerente să concluzioneze: „ Totodată și condiția raportului de cauzalitate între prejudiciu și fapta ilicită este îndeplinită în speță, întrucât prejudiciul produs a fost provocat de fapta ilicită a pârâților
Apoi se analizează vinovăția, faptele exoneratoare de vinovăție care, din punctul de vedere al apelanților nu au nicio legătură cu prezenta cauză dedusă judecății.
Susțin apelanți că răspunderea civilă contractuală apare în cazul nerespectarii clauzelor unei convenții, iar răspunderea civilă delictualaă se concretizează într-o obligație de reparare a unui prejudiciu cauzat printr-o faptă ilicită.
Pentru angajarea răspunderii civile delictuale este necesară săvârșirea unei fapte ilicite. In materia răspunderii civile delictuale, fapta ilicită este definită ca fiind orice fapta prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv aparținând unei persoane. In alte formulări, fapta ilicită a fost definită ca fiind acțiunea sau inacțiunea care are ca rezultat încălcarea drepturilor subiective sau intereselor legitime ale unei persoane sau ca reprezentând un act de conduită prin săvârșire a căruia se încalcă regulile de comportament în societate.
Arată apelanții că instanța de fond a analizat și s-a pronunțat asupra unor aspecte cu care nu a fost investită și care nu au fost puse în discuția părților ; în considerente aceasta reia pur și simplu motivarea reclamanților din Concluziile scrise ( care nu sunt în măsură să investească instanța) și înlătură nejustificat recunoașterile reclamanților.
Se poate observa cu ușurință că instanța de fond redă o stare de fapt pe care nici măcar reclamanții nu au redat-o și nu au susținut-o prin cererea de chemare în judecată, ci doar prin concluziile scrise, care nu sunt de natură să investească instanța. Din aceleași Concluzii scrise instanța de fond înlătură recunoașterea reclamanților în ceea ce privește sumele de bani plătite de pârâți și evidențiate în Extrasul de cont euro nr. RQ26WBAN_0822 . Astfel, la fila 4, alin.2, lit.a-d și la fila 5 lit.e din Concluzii scrise se recunoaște că din TOTALUL plăților evidențiate în acest extras de cont în euro reclamanții au achitat doar suma de 4.961,54 euro ( 987,76 euro + 986,76 euro + 988,95 euro + 995,09 euro +1001,98 euro ) pentru ca în continuare, să se precizeze că:
„Celelate sume de bani evidențiați în extrasul de cont al reclamanților depus la dosar au fost achitate de pârâți ” DUPĂ ÎNCEPEREA EXUTĂRII SILITE !!!
Din conținutul Extrasului de cont euro nr. RQ26WBAN_0822,
coroborat cu cele afirmate și susținute de reclamanți în Concluziile scrise rezultă că pârâții au achitat prin bancă următoarele sume, după cum urmează:
- 9.699,63 EURO la data de 27.05.2013 ; -1.008,99 EURO la data de 18.07.2013 ; -1.002,20 EURO la data de 21.08.2013 ; -1.006,71 EURO la data de 19.09.2013 ; -1.007,65 EURO la data de 30.10.2013 ; -1.000,00 EURO la data de 25.11.2013 ;
14.725,18 EURO
Pe lângă aceste sume s-a mai predat reclamanților, în luna februarie 2013, în numerar suma de 15.000 iei consemnată cu titlu de cauțiune de către reclamantul N. T. V. în Dosar execuțional 11._ al Judecătoriei Tîrgu - M.. Această sumă a fost restituită reclamantului de Judecătoria Tîrgu - M. prin încheierea civilă din 05 februarie 2014 pronunțată în Dosar nr.l 1._ și a rămas în posesia acestuia!!!
Ori la data promovării acțiunii - 21.03.2014 - reclamanții intraseră deja în posesia acestei sume de bani în cuantum de 15.000 lei pe care, dacă o convertim în EURO, la cursul dat de reclamanți în acțiunea introductivă de 1 EURO = 4,5097 RON obținem suma de 3.326 EURO. În total pârâții au achitat suma de 18.051 EURO ( 14.725 + 3.326 ).
La fila 2, alin.5 de jos Considerente instanța de fond a reținut că la data demarării executării silite debitul reclamanților era în cuantum de 31.164,26 EURO.
Condiția eșalonării debitului restant a fost virarea unei sume substanțiale, ceea ce s-a întâmplat la data de 27.05.2013 când s-au virat cei 9.699,63 EURO și apoi cele 5 rate de 1.000 EURO menționate mai sus.
Făcând un calcul simplu la suma datorată în EURO obținem suma efectivă de plată, respectiv: 31.164,26 EURO -18.051 EURO = 13.159,26 EURO
La o simplă analiză a stării de fapt expusă de instanța de fond la fila 3, alin.l, 2 și 3 din Considerente ( stare de fapt neinvocată de reclamanți prin cererea de chemare în judecată ) se obține suma totală de 120.600 lei pretins a fi contractată prin credite de către terțe persoane, respectiv:
a) 54.800 lei - Contractul de credit nr._ / 24.05.2013 ( f. 176-183 )"
b) 25.800 lei - Contractul de credit nr._ / 25.09.2013 (f.123-141)
c)40.000 lei - Contractul de credit cu CEC Bank S.A. / 02.07.2013 (f. 145-148
120.600 lei = 26.800 EURO
În final instanța de fond apreciază că pârâții ar datora reclamanților, conform dispozitivului hotărârii 19.329, 03 EURO și 44.546,92 lei la un curs de 4,5 lei/ 1 euro obținem suma de 9.899,30 EURO, deci un TOTAL = 29.228,38 EURO sumă totală care apreciază apelanții că nu are niciun suport nici real și nici probator pentru următoarele motive:
a)Față de suma 54.800 lei care face obiectul Contractului de credit nr._ / 24.05.2013 ( f.176-183 ) încheiat între D. M. Ș. pe de o parte și Banca Comercială Sanpaolo îmi Bank S.A. pe de altă parte, pe care-1 reține instanța în Considerente fila 3,alin.l ca fiind datorată, apreciem că reclamanții nu se legitimează activ, atât reclamanții cât și pârâții fiind terți.
b)De asemenea, suma de 25.800 lei care face obiectul Contractul de credit
nr._ / 25.09.2013( f.123-141 ) contractată reclamanți se susține că s-a
împrumutat pentru stingerea unui credit dublu ( cel menționat mai sus ), plus dobânzi, comisioane.
c)Față de suma de 40.000 lei care face obiectul Contractului de credit cu CEC
Bank S.A. / 02.07.2013 (f. 145-148 ) încheiat între această bancă și părinții reclamantului de asemenea reclamanții nu se legitimează procesual activ, atât reclamanții cât și pârâții fiind terți.
Pârâții nu și-au luat avocat la fond și au recunoscut la interogator înțelegerea dintre ei tocmai datorită faptului că reclamanții le-au spus că nu este nevoie, că nu au pretenții decât la sumele precizate de noi.
Intimații au depus întâmpinare solicitând respingerea apelului declarat de pârâți și păstrarea Sentinței civile nr. 1917/2014 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosarul mai sus indicat.
Aduc următoarele argumente pentru respingerea apelului și pentru combaterea susținerilor și argumentației apelanților în ceea ce privește probele administrate în cauză, acestea au îndeplinit toate condițiile de fond și de formă prevăzută de lege fiind legale, admisibile, pertinente și concludente. În acest sens, arată că în virtutea rolului activ al instanței consacrat și de art. 254 alin. 5 instanța este abilitată de a încuviința și de a administra proba cu interogatoriul. Astfel, potrivit prevederii legale mai sus invocate "dacă probele propuse nu sunt îndestulătoare pentru lămurirea în întregime a procesului, instanța va dispune ca părțile să completeze probele. De asemenea, judecătorul poate, din oficiu, să pună în discuția părților necesitatea administrării altor probe, pe care le poate ordona chiar dacă părțile se împotrivesc."
În ceea ce privește admisibilitatea probei testimoniale, raportat la dispozițiile art. 309 alin. 2 Cod procedură civilă, arată că prin criticile aduse de apelanți, aceștia ignoră prevederile aceluiași art. 309 alin. 4 potrivit căruia proba testimonială este admisibilă în cazurile când:
"1.partea s-a aflat în imposibilitate materială sau morală de a-și întocmi un înscris pentru dovedirea actului juridic;
2.există un început de dovadă scrisă, potrivit prevederilor art. 310;
3.partea a pierdut înscrisul doveditor din pricina unui caz fortuit sau de forță majora;
4.părțile convin, fie și tacit, să folosească această probă, însă numai privitor la drepturile de care ele pot să dispună;
5.actul juridic este atacat pentru fraudă, eroare, doi, violență ori este lovit de nulitate absolută pentru cauză ilicită sau imorală, după caz;
6.se cere lămurirea clauzelor actului juridic
Or, în cazul de față sunt incidente cazurile prevăzute de punctele 1, 2 și 6 din mai sus citatul articol, având în vedere:
•imposibilitatea morală de a întocmi un înscris între părți la momentul încheierii actului juridic pentru dovedirea acestuia în considerația relației de prietenie existente între intimați și pârâtul V. loan;
•faptul că există început de dovadă scrisă (a se vedea angajamentele de plată din
21.10.2012, 01.11.2012).
În ceea ce privește ascultarea ca martor a numitului N. T., tatăl reclamantului N. T. V., arătăm că la solicitarea încuviințării ca martor s-a adus la cunoștința instanței gradul de rudenie existent între martorul propus și reclamant și s-a solicitat încuviințarea având în vedere prevederile art. 315 alin 2 potrivit căreia "părțile pot conveni, expres sau tacit, să fie ascultate ca martori și persoanele prevăzute la alin. (1) pct. 1-3", or pârâții au acceptat în mod tacit încuviințarea probei. De asemenea, aratăm că în momentul administrării probei, martorul N. T. a recunoscut gradul de rudenie existent între el și reclamantul N. T. V. (a se vedea în acest sens înregistrările audio).
în ceea ce privește, sumele de bani pe care apelanții le-ar datora intimaților, apreciază că acestea au fost corect stabilite de către instanța de fond și bine explicate în considerentele hotărârii.
Apelul este fondat pentru urmatoarele considerente:
Prin contractul de credit nr.50 din 23.05.2006 intimatii au imprumutat suma de 27.000 euro si Banca Comerciala Sanpaolo IMI Bank Romania Sa, imprumut garantat cu ipoteca de rangul I asupra imobilului situat in A. I.,compus din atelier de imbuteliat bauturi racoritoare in sp.de 208 mp inscris in cf.nr.1900 Paclisa nr.top.1061/1/1, proprietatea apelantului V. I. si sotiei acestuia V. G..
La data de 2.10.2012 a fost emisa somatia catre intimatii debitori N. E. M. si N. T. V. de catre B. Cotoara C., in dosarul nr.90/2012, prin care au fost somati sa achite suma de 31.164,26 euro si 9.117,45 lei, reprezentand debit si cheltuieli de executare, in baza titlului executoriu contract de credit nr.50/23.05.2006 si procesului verbal de stabilire a cheltuielilor de executare silita din data de 02.10.2012 (f.13 dosar fond).
Prin inscrisul intitulat Angajamente de plata, apelantii au recunoscut ca suma imprumutata conform contractului de credit nr.50/23.05.2006 le-a fost predata de intimati integral si ca s-au obligat sa restituie bancii suma imprumutata, dobanzile si comisioanele bancare rezultate din contract, precum si sa suporte in solidar toate cheltuielile pe care intimatii le vor efectua (taxe de timbru,taxe postale,onorarii avocatiale, onorarii expert), precizand ca la data de 31.08.2012 datoria era de 31.146,26 euro si 2.087,65 lei.
Conform adresei emisa de Intesa Sanpaolo Bank, la data de 25.04.2014 soldul creditului a fost de 2.982,81 euro, la care se adauga dobanda aferenta dupa formula euribor 1 M plus 10,25 % (f.68 dosar fond).
Prin cererea introductiva, reclamantii intimati au solicitat obligarea paratilor la plata sumei de 31._ euro si la 13.829,26 lei, pretentii rezultate din nerambursarea creditului bancar si celelalte cheltuieli aferente acestuia, temeiul de drept al cererii fiind raspunderea contractuala prev.de art.1350 NCC.La termenul de judecata din data de 9 septembrie 2014 prima instanta a luat act de modificarea cuantumului pretentiilor de catre reclamanti – la 19.329,03 euro si 44.546,92 lei.
Prima instanta a solutionat cauza pe temeiul raspunderii delictuale, cu referire si la creditele contractate de reclamanti pentru stingerea datoriei in litigiu, desi cererea de chemare in judecata este intemeiata pe raspunderea contractuala, derivand din incheierea contractului de credit nr. si angajamentele de plata semnate de parati .
Potrivit disp.art.480 al.3 NCPC, in cazul in care se constata ca in mod gresit prima instanta a solutionat procesul fara a intra in judecata fondului, instanta de apel va anula hotararea atacata si va judeca procesul evocand fondul.Cu toate acestea, instanta de apel va anula hotararea atacata si va trimite cauza spre rejudecare primei instante sau altei instante egale in grad cu aceasta din aceeasi circumscriptie, in cazul in care partile au solicitat in mod expres luarea acestei masuri prin cererea de apel ori prin intampinare.
Necercetarea fondului cauzei are loc atunci cand instanta de fond solutioneaza cauza in temeiul unei exceptii ori cand se pronunta asupra unei alte pretentii decat cea ceruta, fapt care denota o necercetare a fondului cauzei, cu consecinta trimiterii dosarului spre rejudecare.
Deoarece in cauza prima instanta nu s-a pronuntat asupra pretentiilor solicitate prin cererea de chemare in judecata, iar prin cererea de apel s-a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare, in baza art.480 al.3 NCPC, Tribunalul va admite apelul, va anula hotărârea atacată și va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Sunt nefondate criticile apelantilor privind administrarea probei cu declaratiile martorilor ascultati de prima instanta deoarece nu s-au opus, fiind astfel incidente disp.art.309 al.4 si 315 al.2 NCPC, precum si cea cu interogatoriul paratilor, administrarea acestei probei nu a dus la amanarea judecatii, in acord cu disp.art.254 al.2 pct.4 NCPC .
In rejudecare, se va efectua expertiza contabila - proba solicitata de catre reclamanti prin cererea de chemare in judecata, care nu a fost pusa in discutia partilor si asupra careia prima instanta nu s-a pronuntat – prin care se vor determina sumele achitate de reclamanti, cele achitate de parati, suma datorata de parati reclamantilor potrivit contractului de credit nr.50/23.05.2006 (f.8-10 dosar fond) si obligatiilor asumate de parati prin angajamentele de plata incheiate la 21.10.2012 si 01.11.2012 (f.41,42 dosar fond), in functie de extrasele de cont emise de catre societatea bancara creditoare .
In baza art.453 al.1 NCPC, reclamantii intimati vor fi obligati la plata sumei de 3.000 lei cheltuieli de judecata in favoarea apelantului V. I., reprezentand onorariu de avocat .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de pârâții V. I. și I. M. împotriva sentinței civile nr. 1917/2014 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar_ și în consecință:
Anulează hotărârea atacată și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Obligă reclamanții intimați la plata cheltuielilor de judecată în favoarea apelantului V. I. în sumă de 3000 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 28.04.2015.
Președinte, L. V. | Judecător, A. S. C. | |
Grefier, D. M. A. |
Red.CAS/09.07.2015
Tehn A.D./6.ex
Jud. fond L. H.
10.07.2015
Prin Încheierea nr. 82/CC/A/2015 s-a dispus îndreptarea erorii materiale.
Grefier,
A. D.
| ← Partaj judiciar. Hotărâre din 28-04-2015, Tribunalul ALBA | Partaj judiciar. Decizia nr. 93/2015. Tribunalul ALBA → |
|---|
