Revendicare imobiliară. Decizia nr. 101/2015. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 101/2015 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 05-05-2015 în dosarul nr. 5057/176/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 101/2015
Ședința publică de la 05 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. P. P.
Judecător G. B. P.
Judecător I. S.
Grefier R. D.
Completul a fost legal constituit conform disp. art. 98(4) din R.O.I.
Pe rol se află judecarea recursului declarat de reclamanta H. C. împotriva sentinței civile nr. 2987/2014 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar civil nr._ în contradictoriu cu intimații V. A. și V. M..
Obiectul cauzei revendicare imobiliară
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Se constată că mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate prin încheierea inițială de amânare a pronunțării din 28 aprilie 2015, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civile de față:
Prin sentința civilă nr. 2987/2014 pronunțată de Judecătoria A. I. s-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată și precizată de reclamanta H. C., prin mandatar H. G., domiciliată în mun.A. I., ., jud. A., în contradictoriu cu pârâții V. A. și V. M., ambii cu domiciliul în A. I., ..13, jud. A..
S-a respins ca neîntemeiată cererea reclamantei în vederea obligării pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
A fost obligată reclamanta la plata către pârâții a sumei 1100 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
A fost obligată reclamanta la plata către expertul H. G. C. a sumei de 2350 de lei cu titlu de diferență onorariu expert.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
„Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 26.10.2007 sub dosar nr._, reclamanții V. A. și V. M. au solicitat în contradictoriu cu pârâții O. M., O. M., Consiliul Local al Municipiului A. I., ca prin hotărârea care se va pronunța:
- să se constate că suprafața reală aferentă imobilului teren, proprietatea reclamanților, înscris în CF 6601 A. I., nr. top 2050/1 și situat administrativ în A. I., .. 13, este de 331 m.p.;
- să se dispună rectificarea înscrierilor din CF 6601 A. I., nr. top 2050/1, în sensul înscrierii suprafeței reale de 331 m.p.;
- să fie obligați pârâții la plata cheltuielilor de judecată, în măsura în care se vor opune admiterii acțiunii.
În motivarea în fapt, au arătat în esență că sunt proprietarii imobilului înscris în CF 6601 A. I., nr. top 2050/1, situat administrativ în A. I., .. 17, format din casă și teren intravilan. Suprafața reală a terenului este mai mare, respectiv de 331 m.p. Reclamanții au devenit proprietarii imobilului prin cumpărarea construcției, potrivit încheierii de CF nr. 2988/1989, și prin atribuire asupra terenului, potrivit încheierii de CF nr. 9428/1997. Pârâții O. M., chemat în judecată în nume propriu și în calitate de moștenitor al defunctei sale soții, O. A., și O. M., în calitate de moștenitor al numitei O. A., au calitatea de proprietari ai imobilului stâng ( față de frontul stradal ), situat administrativ în A. I., .. Asupra terenului limitrof dreapta, înscris în CF 4856 A. I., nr. top 2048/2 – casa și loc de casă, și nr. top 2049/2 – grădina de 252 m.p., este proprietar Statul Român în cota de 1/1 părți, potrivit încheierii de CF nr. 22/1923, iar numita H. C. are drept de folosință asupra terenului. Pârâtul Consiliul Local al Municipiului A. I. este chemat în proces, în calitate de reprezentant al proprietarului tabular Statul Român. Pe celelalte două laturi, terenul proprietatea reclamanților se învecinează cu . .> În drept, a invocat prevederile art .36 alin. 4 din Legea 7/1996.
Prin cererea de intervenție înregistrată la data de 01.06.2009, intervenienta H. C. a solicitat în contradictoriu cu reclamanții:
- să fie respinsă ca inadmisibilă acțiunea reclamanților;
- să se constate că în cauză operează excepția puterii de lucru judecat conform deciziei civile nr. 261/A/2002 a Tribunalului A. și a sentinței civile nr. 2078/bis/2003 a Judecătoriei A. I.;
- să se constate că reclamanții ocupă din imobilul intervenientei înscris în CF nr. 4856 A. I., nr. top. 2048/2 și 2049/2, suprafața de 7 m.p. conform raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit de expertul T. N.;
- să fie obligați reclamanții la plata cheltuielilor de judecată.
În fapt, a arătat în esență că reclamanții încă din anul 1997, luna august, în mod abuziv și-au edificat pe . corpuri de construcție P+1+M și S+P+1, fără să posede titlu de proprietate asupra terenului, fără proiect aprobat și autorizație de construire, construcții ce încalcă proprietatea intervenientei. La data cumpărării de către reclamanți a imobilului situat administrativ pe .. 13( 23.11.198 – încheiere de autentificare nr._/1989), conform contractului de vânzare – cumpărare, aceștia au cumpărat doar construcțiile, iar terenul în suprafață de 119 m.p., aferent acestora, era proprietatea Statului Român. Ulterior, în data de 16.11.1997, reclamanții printr-o cerere adresată Consiliului Local al Municipiului A. I., au solicitat să se propună Prefectului Județului A. să emită ordin de atribuire pentru suprafața de 119 m.p., cuprinsă în contractul de vânzare – cumpărare, teren aferent construcțiilor cumpărate. Prin Ordinul nr. 2155/05.11.1997 li se atribuie reclamanților suprafața de 119 m.p., aferentă construcțiilor cumpărate. Din declarația pe proprie răspundere dată de către vânzătorul K. A. reiese situația de fapt existentă a parcelei în litigiu, la data încheierii contractului de vânzare – cumpărare:
- cele două parcele, a Statului Român și a fam. H. erau delimitate de un gard din lemn, amplasat la o distanță de circa 35-40 cm. față de fila zidului casei H.;
- casa fam. H. era compusă din parter și etaj, cu acoperiș în șarpantă și o ștreașină cu jgheab de colectare a apei pluviale, cu o lățime de circa 35 cm.;
- pe porțiunea de parcelă învecinată nu existau construcții fixe.
Gardul din lemn ce delimita cele două parcele a fost desființat în mod abuziv de reclamanți, iar fâșia de teren din spatele casei fam. H. ( ce a fost între fila zidului și gardul din lemn ) a fost ocupată de construcțiile reclamanților, executate în mod nelegal.
Din raportul de expertiză tehnică judiciară, topografică, întocmit de către expert N. T., în dosar civil nr. 3922/2003 al Judecătoriei A. I., reiese în mod vădit că din suprafața de CF lipsesc în teren, în urma măsurătorilor, 7 m.p., iar expertul face mențiunea că această suprafață se găsește la vecinul din stânga, de pe . reclamanții V..
Prin decizia nr. 261/A/2002 a Tribunalului A., operată în CF 6601 A. I., reclamanții au fost readuși asupra suprafeței inițiale de 119 m.p.
Acțiunea în constatare formulată de către reclamanți, având același obiect ca și în cauza de față, înregistrată în dosarul civil nr. 4950/2002, a fost suspendată la solicitarea acestora. În anul 2003, reclamanții din nou se adresează instanței printr-o acțiune în constatare, cu același obiect ca și cauza de față, acțiunea acestora fiind respinsă prin sentința civilă nr. 2078/bis/16.09.2003.
Raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de către expert O. R. nu este valabil și legal din următoarele considerente:
- expertul a încălcat statutul deontologic;
- expertul nu cunoaște situația reală din teren;
- expertul nu a verificat veridicitatea, autenticitatea actelor pe care s-a bazat la întocmirea raportului, în special nu a verificat CF 6601 A. I. și a planurilor de situație care nu sunt reale;
- expertul nu a convocat vecinii parcelei respective, în special pe fam. H., care este cea mai afectată de construcțiile realizate în mod abuziv de către reclamanți.
În drept, a invocat prevederile art. 49 alin. 2 din C.p.c.
Prin încheierea de ședință din data de 08.12.2009, pronunțată în dosarul nr._, petitul privind constatarea că reclamanții ocupă din imobilul intervenientei înscris în CF nr. 4856 A. I., nr. top. 2048/2 și 2049/2, suprafața de 7 m.p. conform raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit de expertul T. N. a fost disjuns și înregistrat la data de 09.12.2009, sub dosar nr._ .
Reclamanta H. C. a depus precizare și completare a acțiuni – f. 20-21-, prin care a solicitat:
- să se constate că pârâții V. A. și V. M. ocupă din imobilul părții reclamante, înscris în CF nr. 4856 A. I., nr. top. 2048/2 și 2049/2, suprafața de 7 m.p. conform raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit de expertul topo ing. T. N.;
- să fie obligați pârâții să elibereze suprafața respectivă de 7 m.p. și să refacă gardul din lemn pe care l-au desființat, suprafață ce le aparține și care în prezent este ocupată de construcții, iar în cazul de refuz să se dispună autorizarea părții reclamante de a efectua aceste lucrări pe cheltuiala pârâților;
- să fie obligați pârâții la plata daunelor materiale produse asupra imobilului provocate de construcțiile realizate în mod abuziv pe terenul reclamantei, conform Devizului nr. 9/2008, întocmit de firma specializată . A. I., în valoare de 59.042 lei ( RON );
- să fie obligați pârâții la plata cheltuielilor de judecată în toate etapele procesului.
În fapt, a arătat în esență că terenul din spatele casei reclamantei pe care pârâții au edificat în mod abuziv construcțiile, încălcând proprietatea tabulară a reclamantei, a fost și este în proprietatea Statului Român, conform extras CF nr. 6601 A. I..
Pârâții V. A. și V. M. au depus întâmpinare prin care a invocat excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamantei, inadmisibilității acțiunii, față de obiectul cererii ( acțiune în constatare ) și față de dispozițiile art. 111 din C.p.c.. Pe fond, a solicitat respingerea cererii ca nefondată.
În fapt, a arătat în esență că, reclamanta nu este proprietara imobilului în litigiu, iar pârâții au cumpărat imobilul în forma actuală, limitele de vecinătate nemodificându-se de la momentul respectiv și până în prezent, față de niciunul dintre imobilele învecinate. A precizat că a fost legal edificată construcția nouă, fiind emise de către Primăria Municipiului A. I. autorizațiile de construcție.
Reclamanta a depus precizare de acțiune – f. 184-185-, prin care învederează că în cauză operează dispozițiile art. 480 din C. civ., precum și ale art. 41, art. 135 din Constituție.
În probațiune, s-au depus înscrisuri.
La termenul din data de 10.01.2012 instanța a reținut cauza spre soluționare pe fond pe fond, pronunțarea fiind amânată pentru data de 17.01.2012. În acest sens s-a pronunțat sentința civilă nr. 193/2012 (f 287-289) prin care a fost admisă în parte acțiunea civilă, constatându-se că pârâții au ocupat o suprafață de 7 m.0. din terenul proprietatea reclamantei înscris în CF nr._ A. I. ( provenită din conversia de pe hârtie a CF nr. 4856 A. I. ) nr. top 2048/2, 2049/2, fiind respinse restul capetelor de cerere și obligați pârâții să plătească reclamantei suma de 1030 lei, cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței civile nr. 193/2012 reclamanta a formulat recurs pe rolul Tribunalului A., acesta fiind admis, casată hotărârea și trimisă spre rejudecare cauza aceleiași instanțe de fond.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei A. I. la data de 31.07.2012 sub dosar nr._, dosar în care au fost avute în vedere dispozițiile deciziei de casare.
La data de 23.10.2012 reclamanta a depus la dosar note de ședință, cu anexă set înscrisuri iar pentru termenele ulterioare alte înscrisuri.
Pârâții au depus la dosar set înscrisuri.
A fost încuviințată proba testimonială cu numiții K. A. (f 67) și proba privind efectuarea unei expertize topografice și unei completări la aceasta, lucrări care au fost întocmite în cauză de către experți Dimitrean C. S., respectiv H. G. C. și depuse la dosar la filele 237-296, 337-376.
La termenul din data de 27.11.2014 instanța, în temeiul art. 164 Cod pr.civ., a dispus disjungerea capătului de cerere vizând plata daunelor materiale pretinse de reclamantă de la pârâți ca urmare a amplasării celor două imobile și formarea unui nou dosar cu nr._, având ca obiect pretenții, dosar care a fost suspendat la aceeași dată – 27.11.2014 – în temeiul art. 155/1 Cod pr.civ.
La același termen de judecată – 27.11.2014 – instanța a reținut cauza spre soluționare pe fond în ce privește acțiunea în revendicare, pronunțarea fiind amânată la data de 04.12.2014 pentru concluzii scrise și ulterior la data de 11.12.2014 pentru deliberare.
În termenul de pronunțare, la data de 04.12.2014, pârâții au depus la dosar concluzii scrise (f 390).
La data de 12.12.2014, după pronunțarea cauzei, reclamanta a depus la dosar cerere de suspendare a cauzei, cu anexă înscrisuri medicale (f. 393-397).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În dosarul de față, reclamanții au solicitat instanței să constate că pârâții le ocupă o suprafață de 7 mp, instanța să-i oblige pe pârâți să elibereze reclamanților suprafața de 7 mp și să refacă gardul din lemn din spatele casei reclamanților.
Astfel, instanța este investită cu capătul de cerere privind revendicarea celor șapte mp de teren pe care pârâții i-ar fi ocupat din terenul reclamanților. Pentru acest motiv, nu se vor face referiri la legalitatea construcțiilor existente pe teren, acest aspect nefăcând obiectul dosarului.
Cu privire la capătul de cerere referitor la daunele materiale pretinse de către reclamanți, instanța a dispus disjungerea acestui capăt de cerere și formarea dosarului cu nr._ în care judecata s-a suspendat în baza art.155 ind. 1 din Codul de Procedură Civilă.
Potrivit extrasului CF nr._ (nr.vechi 4856) A.-I., reclamanta este proprietară asupra terenului cu nr.top 2048/2; 2049/2 în suprafață de 270 de mp (f.43, f.228 din dosar_, f.294 din dosar nr._ ), situat administrativ în mun.A.-I., ., jud.A..
Pârâții dețin în proprietate imobilul înscris în CF nr.6601 A.-I. nr.top 2050/1 în suprafață de 119 mp (f.63), situat administrativ în mun.A.-I., .. 13, jud.A..
În dosarul nr._ al Judecătoriei A.-I., prin Sentința Civilă nr.4713/15.12.2009, definitivă, (f.86-f.89 din dosar nr._ ) s-a respins acțiunea civilă formulată de către pârâții V. A. și V. M., prin care aceștia au solicitat rectificarea suprafeței imobilului înscris în CF nr.6601 A.-I. nr. top 2050/1 de la suprafața de 119 de m la suprafața de 331 de m.
Din schițele și din planșele de situație depuse la dosar, rezultă că cele două imobile de carte funciară, sunt relativ învecinate, fiind situate lateral, una în spatele celeilalte, fiecare având ieșire la străzi diferite. În cazul în care suprafața de teren deținută de către pârâții V. A. și V. M. ar fi fost rectificată la suprafața de 331 de mp, imobilul deținut în proprietate de către aceștia ar fi ajuns să aibă ieșire și către . H., iar pe porțiunea de teren dinspre . V. ar fi limitrofă cu imobilul familiei H.. În fapt, pârâții V. folosesc întreaga suprafață de 331 de m, imobilul acestora fiind într-adevăr limitrof cu imobilul familiei H..
Martorul Komaroni A., în declarația autentificată depusă la fila 47 din dosarul nr._ al Judecătoriei A.-I., audiat fiind și în fața instanței potrivit declarației depuse la fila 67 din dosar, a arătat că între cele două imobile a existat un gard din lemn care se afla la 30-40 de cm de zidul casei familiei H.. Instanța apreciază că existența acelui gard de lemn nu înseamnă că amplasamentul acelui gard se afla limita dintre cele două proprietăți
În raportul de expertiză întocmit de către expert C. D. (f.290 ) la gardul de lemn care ar fi existat cândva între proprietatea reclamantei și Statul Român, nu se poate pronunța întrucât nu mai există nici o urmă a existenței acestuia și nici acte care să-i ateste existența.
Și în completarea la raportul de expertiză întocmită de către expertul H. G. C., acest expert a arătat că reclamanta folosește suprafața de 267 de mp, cu 3 m mai puțin decât suprafața de 270 de mp, asupra căreia este proprietar tabular. Pârâții V. A. și V. M. folosesc suprafața de 344 de mp cu 225 mp mai mult decât suprafața 119 mp, asupra căreia sunt proprietari tabulari, înscrisă în CF 6601 A.-I., cu nr.top 2050/1.
Potrivit opiniei expertului (f.342), acesta a arătat că pârâții nu ocupă nici o suprafață de teren din proprietatea reclamanților, iar linia de graniță este cea existentă în prezent, descrisă de punctele 30, 27,24, 10, 25 pe planul de situație (f.342).
În ceea ce privește raportul de expertiză întocmit de către expert T. N. (f.131-f.136 din dosar nr._ ), instanța observă că acesta a constatat că terenul proprietatea familiei H. are suprafața de CF de 270 de mp și suprafața măsurată de 263 de mp, aceștia fiind în proces cu vecinul din stânga de pe . determinată de picătura streașinii casei, rezultând un minus de 7 față de CF. Ca atare nu se indică de către expert care ar fi exact delimitarea suprafeței de teren ocupate, deducându-se doar că diferenta de 7 mp ar putea fi terenul de sub streașina casei familiei H.. Din schița anexată aceluiași Raport, (f.136) rezultă că zidul casei familiei H. este amplasat pe limita dintre cele două proprietăți.
Instanța observă de asemenea, că pe schița depusă la fila 143 din dosar, făcând parte din proiectul nr.5077/1976 în baza căruia s-a construit „adăugire și supraetajare” de către reclamanta H. C., limita dintre proprietatea acesteia și vecina Hanoe T. ( de la care au cumpărat pârâții fam.Vințat) este stabilită pe linia dată de zidul construcției, fără a se evidenția vreo fâșie de teren între clădirea familie H. și terenul alăturat.
Și în harta de CF din 1932, depusă la fila 303 din dosar de către reclamanți se observa că limita dintre terenurile cu nr.top 2048/2 și nr.top 2049/2 și nr.top 2048/1, 2049/1 pe de o parte, și terenul cu nr.top 2050 și 2051 este dreaptă, liniară, de la o stradă la cealaltă. În această situație, instanța constată că nu este verosimilă susținerea reclamanților că între casa lor și terenul învecinat ar mai fi o fâșie de teren care le aparține (după cum se arată în schița de la fila 304) pentru că, atunci linia despărțitoare între cele două terenuri învecinate nu ar mai fi dreaptă și liniară așa cum rezultă din harta de CF întocmită în 1932.
Din schița întocmită de către expertul L. I., depusă la fila 225 din dosarul nr._ se observa că lungimea imobilului aparținând reclamanților, limitrofă cu imobilul aparținând pârâților este de 20,4 mp. Dacă ar fi reale susținerile reclamanților, privind existența unui gard între cele două proprietăți la o distanță de cca 30-40 de cm de zidul casei fam.H., care ar fi delimitat cele două proprietăți, atunci suprafața care ar fi lipsit din terenul reclamanților și care ar fi fost ocupată de către fam. V., ar fi fost mult mai mare decât cei 7 mp.
Față de motivele expuse, instanța va respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată și precizată de reclamanta H. C., prin mandatar H. G., în contradictoriu cu pârâții V. A. și V. M..
Va obliga reclamanta la plata către expertul H. G. C. a sumei de 2500 de lei cu titlu de diferență onorariu expert, sumă care rezultă din decontul final al expertizei depus la fila 375 din dosar în care este menționată valoarea totală de 2800 de lei, raportat la plata parțială în cuantum de 300 de lei efectuată conform chitanței depuse la fila 326 din dosar.
Va obliga reclamanta la plata către pârâții a sumei 1100 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu expert conform chitanțelor depuse la filele 267 (300 de lei); f.303 (450 de lei) și f.312 (450 de lei).
În conformitate cu prevederile art.211, art.213, dispoziția privind plata diferenței onorariu expert are caracter executoriu.”
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta H. C., solicitând casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
În expunerea de motive s-au adus critici de netemeinicie a soluției pronunțată și de asemenea de nelegalitate a acesteia.
Instanța de fond a reținut în mod eronat că pârâții sunt proprietari asupra unei suprafețe de teren mult mai mare decât suprafața de teren de 119 mp înscrisă în C.F. Suprafața de teren de 119 mp se regăsește sub construcția veche a pârâților și din toate probele administrate în litigiile între părți pe care expertul ar fi trebuit să le aibă în vedere la întocmirea lucrării de expertiză rezultă că pârâții au ocupat o suprafață de teren mai mare asupra cărora nu sunt proprietari.
De asemenea din probele dosarului rezultă că reclamanta deține în realitate suprafața de 263 mp față de suprafața de 270 mp înscrisă în CF care atestă proprietatea sa.
În prezenta cauză s-au efectua un nr. de 4 lucrări de expertiză tehnică, experții ajungând la concluzii diferite în ceea ce privește temeinicia acțiunii promovate de reclamanți.
Lucrarea de expertiză pe care a avut-o în vedere instanța de fond la pronunțarea sentinței recurate nu a avut în vedere sentința civilă nr. 755/C. /15.04.2014 a Tribunalului A. prin care s-a dispus demolarea corpului de construcție S+P+1 hotărâre judecătorească în curs de executare. Corpul de clădire P+1 + M se suprapune peste corpul de construcție S+P+1 porțiunea laterală de 20,4 m, ceea ce confirmă de asemenea susținerile reclamantei din prezenta acțiune.
De asemenea reclamanta a făcut referire în susținerea motivelor de recurs la modalitatea emiterii autorizației de construcție în favoarea pârâților și la modalitatea în care aceștia au respectat datele cuprinse în autorizațiile de construcție, aspecte constatate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile și de care instanța de fond nu a ținut cont.
Instanța de fond a prorogat discutarea celorlalte probe solicitate de reclamantă respectiv cercetarea la fața locului și audierea de martori, până după depunerea raportului de expertiză tehnică, iar după depunerea acestei lucrări discuția nu a mai fost reluată astfel că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra acestor probe nici în sensul admiterii și nici în sensul respingerii lor.
Analizând actele și lucrările depuse la dosarul cauzei se apreciază ca fondat prezentul recurs, urmând ca potrivit art. 312 Cod procedură civilă să fie admis prezentul recurs, casată sentința recurată și cauza să fie trimisă spre rejudecare.
Prin decizia 372/2012 pronunțată de Tribunalul A. prin care a fost casată sentința civilă nr. 193/2012 a Judecătoriei A. I. și cauza trimisă în rejudecare instanței de fond, s-a dispus în mod expres analiza schițelor și a planurilor ce au stat la baza emiterii autorizației de construcție, pe numele pârâților V., administrarea tuturor probelor inclusiv declarații de martori ce conduc la soluționarea cauzei, stabilirea prin lucrarea de expertiză tehnică, dacă, construcțiile S+P+1 și P+1 +M au fost edificate pe suprafața de 119 mp înscrisă în CF sau pe suprafața de teren cuprinsă între cei 119 mp și 331 mp cât folosesc în realitate pârâții.
Instanța de fond a procedat la administrarea unor probe stabilite prin decizia de casare fără însă să dea eficiență probațiunii și obiectivelor anterior expuse în prezenta decizie.
Se poate constata că prin încheierea din 3.04.2014 instanța a prorogat punerea în discuție și pronunțarea asupra necesității administrării probei cu cercetarea la fața locului și a probei testimoniale pentru termenul următor de judecată, prorogare dispusă și prin încheierea din 24.04.2014, până după depunerea completării lucrării de expertiză tehnică dispusă în cauză.
După depunerea completării raportului de expertiză tehnică, respectiv la termenul din 9.10.2014, instanța nu s-a mai pronunțat asupra probelor solicitate de reclamantă, prorogare dispusă doar ulterior la termenul din 3.11.2014. La termenul din 27.11.2014 instanța deși la dosarul cauzei se afla atât cererea reprezentantului reclamantei cât și actele medicale ale acestuia a pus în discuție probele solicitate de reclamantă pe care le-a respins fără ca reclamanta să aibă posibilitatea să justifice necesitatea administrării acestei probe.
Necesitatea administrării acestor probe și a efectuării unei lucrări de expertiză care să explice neconcordanțele dintre lucrările de expertiză tehnică anterior realizate rezulta în primul rând din decizia de casare pronunțată de Tribunalul A. și în al doilea rând din concluziile lucrării de expertiză tehnică întocmită de expert H. C..
În dosarul cauzei expertul H. C. a fost numit pentru a răspunde unor obiecțiuni la lucrarea de expertiză tehnică anterior întocmită de expert D. C. S. (radiat din corpul experților tehnici) astfel că lucrarea pe care acesta a întocmit-o este o precizare mai explicită a lucrării anterior efectuate în acest dosar. Expertului nu i s-a solicitat să aibă în vedere amplasarea construcțiilor și eventuala lor suprapunere, așa cum s-a dispus prin decizia de casare, acesta precizând în conținutul lucrării că, nefiind expert constructor nici nu se poate pronunța de aspectele ce țin de lucrările de construcție.
În atare situație instanța trebuia să pună în discuția părților necesitatea efectuării unei lucrări de expertiză tehnică de către experți specializați în domeniul topo și construcții, pentru a soluționa unul din motivele stabilit prin decizia de casare.
Plecând de la obiectul cererii de chemare în judecată din prezenta cauză, revendicare imobiliară pentru suprafața de 7 mp instanța de fond trebuia să stabilească unde anume se află cei 7 mp revendicați de către reclamantă și modalitatea în care aceștia au fost ocupați de pârâți. Numai în stabilirea acestor aspecte devine relevantă probațiunea privind existența unui gard în spatele proprietății reclamantei și locația amplasării construcțiilor de către pârâți, în prezenta cauză neexistând capăt de cerere pentru stabilirea liniei de graniță între cele două proprietăți.
Din lucrarea de expertiză întocmită de expert H. C. rezultă că proprietatea reclamantei provine din imobilul cu nr. top 2048 și 2049 în timp ce proprietatea pârâților provine din imobilul cu nr. top 2050, situație în care în stabilirea întinderii suprafețelor de teren pentru fiecare în parte expertul a analizat suprafețele de teren ale celorlalte desmembrăminte ce provin din topograficii mamă, fără a analiza și schița acestor dezmembrări. Întrucât cele două proprietăți nu provin din același nr. top. de bază este clar că instanța trebuie să administreze probe din care să rezulte cu certitudine dacă printr-o acțiune directă pârâții au pătruns sau nu pe proprietatea reclamantei și au ocupat o suprafață de teren și unde anume este situată aceasta.
Nu este fără relevanță administrarea probei cu expertiza tehnică efectuată de experții care și-au exprimat părerii contradictorii cu privire la aceste aspecte și pentru o corelare a datelor scriptice chiar și o vizualizare a amplasamentului imobilelor de către instanță dacă apreciază necesar.
Pentru motivele invocate va fi casată sentința atacată și trimisă cauza spre rejudecare la aceiași instanță de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta H. C. împotriva sentinței civile nr. 2987/2014 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar civil nr._ și în consecință:
Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceiași instanță de fond.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 05.05.2015
Președinte, L. P. P. | Judecător, G. B. P. | Judecător, I. S. |
Grefier, R. D. |
Red. P.P.L.
Tehnored. R._ 2015
JUDECĂTOR FOND: G. G.-F.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 287/2015. Tribunalul ALBA | Pretenţii. Sentința nr. 961/2015. Tribunalul ALBA → |
|---|
