Revendicare imobiliară. Sentința nr. 783/2015. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 783/2015 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 19-05-2015 în dosarul nr. 347/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 347/A/2015
Ședința publică de la 19 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE H. L.
Judecător S. I.
Grefier I. M. G.
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de pârâtul D. I. împotriva sentinței civile nr. 783/2014 pronunțată de Judecătoria S. în dos. nr._ în contradictoriu cu intimatul H. N..
Obiectul cauzei revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Se constată că s-a depus la dosar din partea intimatului prin serviciul registratură în data de 15.05.2015 o adresă la care atașează dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 287 lei.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 12.05.2015, când instanța pentru a da posibilitatea intimatului să completeze taxa judiciară de timbru la fond a amânat pronunțarea la data de astăzi. Încheierea din data de 12.05.2015 face parte integrantă din prezenta decizie.
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului;
Prin cererea înregistrată la Judecătoria S. sub dosar nr._, precizată ulterior la data de 18.03.2014, reclamantul H. N. chemam in judecata paratul DRAGOIU I. și a solicitat să fie obligat pârâtul sa-i lase in deplina proprietate si posesie imobilul teren nr. 2994/16 înscris in TP nr._/1430 eliberat de Comisia Județeană pentru Stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor A. și obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecata.
In motivele de fapt expuse reclamantul arată că in anul 2000, in baza unei înțelegeri verbale, acesta l-a lăsat pe pârât să folosească suprafața de 2900 mp din .. 2941/16 înscrisă in TP nr._/1430 eliberat de Județeană pentru Stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor A. situate in locul "L. Sărații".
La aceasta dată, pârâtul a predat reclamantului suma de 190 lei cu titlu de arvuna, fără insă ca părțile să se informeze cu privire la preț și să încheie acte de vânzare - cumpărare in cazul in care pârâtul va vrea să cumpere, iar reclamantul să vândă.
Ulterior, reclamantul s-a informat cu privire la prețul terenului și i l-a comunicat pârâtului, dar acesta a refuzat să-i plătească prețul, a refuzat să încheie acte de vânzare cumpărare si mai mult a refuzat și sa elibereze terenul.
Reclamantul susține că este coproprietar asupra parcelei de teren împreuna cu U. Istina. Cf. art. 643 al. 1: „fiecare coproprietar poate sta singur in justiție indiferent de calitatea procesuala, in orice acțiune privitoare la coproprietate, inclusiv in cazul acțiunii in revendicare”.
Prin urmare, in speță, este o acțiune in revendicare, pentru care numita U. Istina a.si dat declarație autentica ca este de acord cu admiterea acesteia.
Hotărârile judecătorești pronunțata in folosul coproprietății, profita tuturor coproprietarilor, motiv pentru care in baza art 643 C civ., reclamantul H. N. poate sta singur in justiție.
Prin întâmpinarea formulată inițial de pârât(f. 16) acesta a înțeles să invoce excepția inadmisibilității acțiunii, față de împrejurarea că reclamantul nu a făcut dovada parcurgerii procedurii de mediere conform art. 60 ind.1 lit.c din Legea 192/2006, precum și inadmisibilitatea acțiunii in revendicare promovată doar de către unul dintre coproprietari, față de împrejurarea că înțelegerea părților a fost făcută in anul 2000, anterior intrării in vigoare a NCC.
Față de precizarea de acțiune depusă de reclamant, pârâtul a formulat întâmpinare(f. 37-38) prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondata si totodată obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecata in favoarea pârâtului.
In motivare arată că, intre reclamant și pârât s-a încheiat in cursul anului 2000 o înțelegere verbală, prin care reclamantul înstrăina in favoarea pârâtului suprafața de 2900 mp teren din locul numit L. Sărat ii. In acel moment părțile au negociat prețul stabilind de comun acord suma de 1.900.000 lei vechi(190 lei noi) ,suma. achitata la acel moment de către parat,si care de altfel este recunoscuta de reclamant prin acțiunea introductivă.
Referitor la suma de 190 lei susține că acea suma a reprezentat întreg prețul pentru teren si nu doar arvuna așa cum se susține prin precizarea de acțiune. deoarece cu acea sumă de bani se vindeau terenuri similare in zona, acestea neconstituind un preț derizoriu.
Deși pârâtul i-a solicitat reclamantului să cumpere întreaga parcelă care era dublă ca și suprafața acesta a refuzat motivând ca restul aparține unei mătuși de-ale sale.
Motivul pentru care nu s-a încheiat un act de vânzare cumpărare s-a datorat tot reclamantului care i-a învederat pârâtului că până in prezent (respectiv in anul 2000) nu s-a eliberat titlul de proprietate,asigurându-l totodată că in momentul in care primește TP ii va încheia acte de vânzare asupra acestui teren.
In dovedirea împrejurării ca acel preț achitat a fost unul serios ,a anexat la dosar antecontractul de vânzare cumpărare încheiat in 2011 prin care, un teren învecinat cu cel in litigiu s-a vândut cu aceeași suma (suprafața a fost dubla fata de cea in litigiu la fel si suma achitata).
Deși in cursul anului 2004 s-a eliberat in favoarea reclamantului TP unde este înscrisă si . a refuzat cu rea credința încheierea contractului,deși prețul fusese primit de acesta,aspect recunoscut prin prezenta acțiune. Mai mult,dând dovada tot de rea credința reclamantul s-a deplasat la o alta persoana din localitate si i-a oferit spre vânzare aceeași suprafața de teren (practic dorind să vândă a doua oara acest teren) insa persoana respectiva știind ca terenul a fost cumpărat anterior de paratul Dragoiu I.,a refuzat acest lucru.
Într-o alta ordine de idei,de la data cumpărării terenului paratul este cel care lucrează acest teren fiind cel care achită taxele si impozitele aferente conform adeverinței emise de Primăria comunei Spring. In aceste condiții, si față de împrejurarea că reclamantul a declarat că după acest teren obține subvenții de la APIA ,deși cunoaște faptul că terenul nu este exploatat de el a formulat plângere penala împotriva acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune,urmând ca. reprezentanții APIA sa se îndrepte împotriva sa in vederea recuperării sumelor de bani acordate cu. titlu de subvenție.
Aspectele invocate anterior, respectiv ca acest teren a fost cumpărat, in anul 2000 cu suma de 1.900.000 lei vechi conform înțelegerii părților precum si faptul că acest teren este lucrat doar de pârât tot din acel an, le va dovedi cu probatoriul testimonial.
Față de considerente expuse solicită respingerea acțiunii.
Prin răspunsul la întâmpinare formulat de reclamantul H. N. odată cu precizarea acțiunii(f. 27), acesta a solicitat in baza art. 643 C civ, respingerea excepției inadmisibilității acțiunii in revendicare promovată de reclamant in baza art. 60 ind. 1 din Legea nr. 192/2006, respingerea excepția inadmisibilității acțiunii, deoarece pentru acțiunile in revendicare nu este obligatorie participarea la ședința de informare. Mai mult reclamantul H. N., s-a adresat Biroului de mediator T. F. pentru a invita paratul Dragoiu I. să participe la ședința de informare privind avantajele medierii.
La primul termenul de judecată al cauzei, pârâtul prin mandatar a arătat că renunță la excepțiile invocate prin întâmpinare.
Judecătoria S. prin Sentința civilă nr. 783/2014 pronunțată în dosar nr._ a admis acțiunea civilă formulată de reclamantul H. N. în contradictoriu cu pârâtul D. I. și, în consecință:
A obligat pârâtul să lase reclamantului în deplină posesie și proprietate imobilul teren înscris în TP_/1430 eliberat de Comisia Județeană A. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor sub nr.cad 2994/16.
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 1240 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele :
Cererea dedusă judecății este o acțiune în revendicare prin care reclamantul H. N. chemat in judecata pe paratul DRAGOIU I. și a solicitat să fie obligat pârâtul sa-i lase in deplina proprietate si posesie imobilul teren nr. 2994/16 înscris in TP nr._/1430 eliberat de Comisia Județeană pentru Stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor A. și obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecata.
Potrivit TP de la f. 5 din dosar, reclamantul împreună cu U. Istina sunt coproprietari asupra imobilul teren nr. 2994/16 înscris in TP nr._/1430 eliberat de Comisia Județeană pentru Stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor A.
Prin cererea dedusă judecății, reclamantul arată că între acesta și pârât a existat o înțelegere verbală in anul 2000 și că, în baza acestei înțelegeri l-a lăsat pe pârât să folosească suprafața de 2900 mp din .. 2941/16 înscrisă in TP nr._/1430 eliberat de Județeană pentru Stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor A. situate in locul "L. Sărații".
Și pârâtul, prin întâmpinare invocă existența înțelegerii dintre acesta și reclamant.
Diferențele între susținerile celor doi apar doar în ceea ce privește cuantumul prețul imobilului ce a făcut obiectul înțelegerii celor doi .
Cu toate acestea, pârâtul nu a înțeles să opună reclamantului o acțiune prin care să-și valorifice eventual, dreptul obținut în urma înțelegerii sale cu reclamantul, astfel încât, instanța, constatând că sunt îndeplinite prevederile art.563 și 643 Cod civ a admis acțiunea formulată de reclamant și a obligat pârâtul să lase reclamantului în deplină posesie și proprietate imobilul teren înscris în TP_/1430 eliberat de Comisia Județeană A. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor sub nr.cad 2994/16.
În temeiul art. 453 C. instanța a fost obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 1240 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul D. I. solicitând admiterea apelului, anularea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare în favoarea instanței de fond, Judecătoria S..
A solicitat obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
În expunerea motivelor de apel se arată următoarele :
Prin acțiunea introductiva și precizată, reclamantul H. N. a promovat împotriva pârâtului apelant D. I. o acțiune în revendicare, solicitând să fie obligat pârâtul să-i lase în deplina proprietate și posesie imobilul teren înscris în TP_/1430 având număr de .>
Prin întâmpinare pârâtul s-a opus admiterii acțiunii, motivând că în cursul anului 2000 a intervenit între părți o înțelegere verbală privind vânzarea acelei suprafețe de teren, dată de la care o lucrează și plătește impozitul aferent. Sperând într-o înțelegere din partea reclamantului a acestei situații, și bazându-se pe buna credință a reclamantului precum și din motive financiare, pârâtul nu a înțeles să formuleze cerere reconvențională la acea dată.
Prin sentința atacată s-a admis acțiunea formulată de reclamant.
Acțiunea a fost introdusă sub imperiul noului cod de procedură civilă.
O primă critică adusă sentinței instanței de fond se referă la faptul că în conformitate cu disp.art.194 pct. c) din codul de procedura civilă, reclamantul, în litigii având ca obiect imobile, în prezentul caz revendicare, avea obligația de a anexa la cererea de chemare în judecată extrasul CF al imobilului.
Reclamantul avea obligația efectuării publicității imobiliare în vederea întabulării titlului de proprietate, obligație neîndeplinită atât de reclamant cât și de instanța de judecată, care nu i-a pus în vedere acest aspect.
Din acest punct de vedere susține că prezenta cauză ar trebui trimisă spre rejudecare în vederea efectuării publicității imobiliare, cu atât mai mult cu cât se impunea acest lucru pentru a observa dacă terenul revendicat de către reclamant se identifică cu cel folosit de pârâtul D. I..
Arată că, pe parcursului cercetării procesului, pârâtul a solicitat probe cu martori, pe care instanța inițial i-a admis pentru ca apoi, la ultimul termen de judecată să revină asupra probelor încuviințate și să lase cauza în pronunțare, în aceste condiții pârâtul fiind în imposibilitate de a-și valorifica dreptul pretins.
Apelantul la rândul său a formulat pe rolul Judecătoriei S. o acțiune în prestație tabulară prin care intenționează să-și valorifice înțelegerea din anul 2000 avută cu intimatul H., (dosar nr._ ) și instanța observând că este vorba despre un imobil și în conformitate cu disp.art.194 enumerate anterior i-a pus în vedere reclamantului D. (care nici măcar nu deține titlul de proprietate originalul) să depună documentația tehnică cadastrală a imobilului, avizată OCPI (a depus copie după adresa Judecătoriei S. emisă în 16 ianuarie 2015).
În aceste condiții, cu atât mai mult, se impune trimiterea cauzei spre rejudecare având în vedere legătura care există între aceste două dosare, respectiv_ aflat pe rolul Tribunalului A. și dosarul_ aflat pe rolul Judecătoriei S., (în prezent în faza de regularizare) în ambele dosare discutându-se despre aceeași suprafață de teren, suprafață de teren pe care numitul D. I. o folosește de 14 ani. Susține că este greu de crezut că, dacă ar fi fost vorba despre o arvună așa cum susține intimatul H. la ultimul termen de judecată, în cadrul declarației luate acestuia de către instanța de judecată (fila 72), acesta l-ar fi lăsat pe apelant să o folosească timp de 14 ani pentru care ulterior să o revendice de la acesta.
În aceste condiții cât și prin prisma disp. art. 22 C. apreciază că se impune admiterea apelului așa cum acesta a fost formulat și motivat.
În probațiune: copie adresa Judecătoria S., copie acțiune înregistrată la Judecătoria S., probe.
În drept: art. 480 și urm C., art. 451 C..
Tribunalul, verificând, potrivit art.479 din Noul Cod de procedură civilă, în limita cererii de apel, stabilirea situație de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, reține următoarele:
Instanța de fond a stabilit corect situația de fapt dedusă judecății pe baza analizării pertinente a materialului probator administrat în dosar și a făcut o corectă aplicare a legii, dând eficiență în mod corespunzător prevederilor art. 563 alin.1 din Noul Cod Civil.
Potrivit art. 563 alin.1 NCC, proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la altă persoană care în deține fără drept. El are, de asemenea, dreptul la despăgubiri, dacă este cazul.
În speța de față reclamantul a dovedit existența dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu, acesta fiind reconstituit în patrimoniul său prin titlul de proprietate nr._/1430/12.07.2004 de către Comisia Județeană pentru Stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor A..
Susținerea apelantului că reclamantul o dată cu cererea de chemare în judecată trebuia să depună extrasul de carte funciară ori potrivit art. 194 lit. c din codul de procedură civilă este nefondată deoarece această obligație era în sarcina acestuia numai când imobilul era înscris în cartea funciară.
Art. 565 cod civil prevede în aceiași ordine de idei că „ În cazul imobilelor înscrise în cartea funciară, dovada dreptului de proprietate se face cu extrasul de carte funciară”.
Textul instituie o restricție în materie de probațiune, însă până la finalizarea lucrărilor de carte funciară, trebuie permisă dovada dreptului de proprietate și prin alte mijloace de probă”.
Împrejurarea că pe rolul Judecătoriei S. se află înregistrată o cauză sub dosar nr._ având ca obiect prestație tabulară nu poate constitui un motiv de anulare a hotărârii și trimitere spre rejudecare a cauzei deoarece art. 481 pct.3 Cod procedură civilă limitează expres situațiile când se poate dispune o asemenea soluție: soluționarea procesului fără a se intra în cercetarea fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost legal citată.
În cauză nu ne aflăm în niciuna din ipotezele de mai sus și instanța de apel nu poate dispune peste textul de lege, astfel încât în baza art. 480 pct.1 Cod procedură civilă se va respinge ca nefondat apelul de față.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de pârâtul D. I. împotriva sentinței civile nr. 783/2014 pronunțată de Judecătoria S. în dos. nr._ .
Obligă apelantul D. I. la plata în favoarea intimatului H. N., a sumei de 620 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19 Mai 2015.
Președinte, H. L. | Judecător, S. I. | |
Grefier, I. M. G. |
Red. L.H.
Tehnored. I.G./09.12.2015/4ex
Judecător fond S. R.
| ← Succesiune. Sentința nr. 211/2015. Tribunalul ALBA | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr.... → |
|---|
