Stabilire program vizitare minor. Sentința nr. 1136/2015. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1136/2015 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 23-06-2015 în dosarul nr. 431/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 431/A/2015
Ședința publică de la 23 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. D. - Președinte Secția Civilă
Judecător L. P. P.
Grefier M. P.
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de pârâta V. V. M. împotriva sentinței civile nr. 1136/2014 pronunțată de Judecătoria Aiud în dosar nr._ în contradictoriu cu reclamantul M. O., având ca obiect - stabilire program vizitare minor .
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate prin încheierea de amânare a pronunțării din data de 16.06.2015, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie .
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față ;
Prin sentința nr. 1136/2014 pronunțată de Judecătoria Aiud a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamantul M. O. împotriva pârâtei V. V. M. stabilindu-se dreptul reclamantului de a păstra legătura cu minora M. G. E. n. la data de 31 iulie 2003, conform următorului program de vizită:
În vacanța de vară să locuiască la domiciliul reclamantului o lună și jumătate ;
În vacanța de iarnă și în cea de primăvară să locuiască la domiciliul reclamantului jumătate din timpul vacanței;
În fiecare săptămână a doua și a patra din fiecare lună să poată fi luată de reclamant la locuința acestuia de vinerea de la ora 16,00 până duminica la ora 18,00.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a avut în vedere următoarele: „
Prin acțiunea civilă înregistrată la această instanță, la data de 23.01.2014, sub dosar nr._, reclamantul MĂIERUTIU O., a solicitat ca în contradictoriu cu pârâta V. V. M., prin hotărâre judecătorească să fie stabilit dreptul reclamantului de a păstra legătura cu minora M. G. E. ns. la data de 31 iulie 2003, conform următorului program de vizită:
În vacanța de vară să locuiască la domiciliul reclamantului o lună și jumătate
În vacanța de iarnă și în cea de primăvară să locuiască la domiciliul reclamantului jumătate din timpul vacanței
În fiecare săptămână a doua și a patra din fiecare lună să poată fi luată de reclamant la locuința acestuia de vinerea de la ora 16,00 până duminica la ora 18,00.
În motivarea acțiunii reclamantul arată că prin sentința civilă nr. 149/05.02.2009 a
Judecătoriei Aiud, pronunțată în dosarul civil nr._, a fost desfăcută căsătoria sa cu pârâta și au fost încredințate spre creșterea și educare minorele Maieruțiu M.-V., născută la data de 19.07.1995 și minora Maieruțiu G.-E., născută la data de 31.07.2003.
Reclamantul precizează că de atunci și până in prezent, și-a îndeplinit obligațiile legale de întreținere ale celor două minore, dar din luna decembrie 2013, pârâta nu i-a mai permis luarea minorei la domiciliul reclamantului pe timpul vacantei de iarna pe minora, iar ulterior nici vizitarea acesteia.
În drept au fost invocate dispozițiile e art. 496 alin. 5 din Legea nr. 287/2009 privind Codul Civil.
În probațiune reclamantul a depus în copie acte de stare civilă (fl.3,5), sentința civilă nr.149/2009 pronunțată de Judecătoria Aiud în dosar nr._ (fl.6).
Prin întâmpinarea depusă la fila 19, pârâta a arătat că i-a permis reclamantului vizitarea minorelor, însă acestea au refuzat, întrucât reclamantul are un comportament neadecvat, le lăsa în grija altor persoane și le jignea, motiv pentru care solicită respingerea acțiunii.
În probațiune s-au efectuat anchete sociale la domiciliile părților (fl.36-39), și a fost audiat martorul O. A. M. (fl.47).
Analizând cererea formulata prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate și a apărărilor formulate, instanța reține următoarele:
Părțile au fost căsătorite iar sub durata căsătoriei acestora, a rezultat minora M. G. E., născut la data de 31.07.2003.
Părțile au divorțat la data de 05.02.2009, prin sentința de divorț stabilindu-se domiciliul minorei la mamă.
Arată reclamantul în acțiunea formulată că relațiile cu fiica sa au decurs normal vizitând-o și luând-o la domiciliul său, însă din decembrie 2013 nu i s-a mai permis de către mama minorei să aibă legături cu fiica sa fapt ce l-a determinat a formula prezenta acțiune.
Potrivit art. 401 alin 1 cod civil „părintele sau, după caz, părinții separați de copilul lor au dreptul de a avea legături personale cu acesta”
Din probele administrate în cauză (declarațiile martorului audiat respectiv O. A. M. fila47 dos, concluziile anchetei sociale efectuate la domiciliile părților, procesul verbal încheiat cu ocazia ascultării minorei) instanța reține că în pârâtul s-a interesat tot timpul de minoră, vizitând-o constant și luând-o la domiciliul său; chiar și după ce aceasta nu a mai dorit să meargă la domiciliul tatălui, acesta a continuat să o viziteze la școală.
Mai reține instanța că pârâta a învederat că minora este cea care nu dorește să meargă la domiciliul tatălui său motivat printre altele de faptul că îi este teamă de acesta, iar tatăl o lasă în grija altor persoane.
Însă, reține instanța că din nicio probă administrată nu s-a făcut dovada că reclamantul ar avea un comportament necorespunzător față de minoră sau ar pune în vreun fel în primejdie dezvoltarea acesteia
Dispozițiile Legii nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului prevăd că toate măsurile luate trebuie să se subordoneze cu prioritate principiului interesului superior al copilului, care se determină prin examinarea tuturor criteriilor de apreciere, cum sunt vârsta copilului, conduita fiecărui părinte, situația lor materială, posibilitățile lor concrete de a se ocupa efectiv de copil.
În acest sens, în mod constant și Curtea Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale a statuat că interesul superior al minorului poate, în funcție de natura și de importanța sa, să prevaleze față de cel al părintelui (hotărârile E.P. împotriva Italiei, Johansenh împotriva Norvegiei, Pini, Bertani împotriva României).
În acord cu aceste concepte, în prezenta cauză, instanța va acorda deci prioritate intereselor minorului, apreciind că în interesul acestuia este menținerea legăturilor firești cu tatăl său,â.
Consideră instanța că eventualele neînțelegeri apărute între tată și fiicăîn mod evident nu vor fi soluționate ci din contră, în condițiile în care reclamantului nu i s-ar permite să aibă legături cu fiica sa; apreciază instanța că scurtele vizite pe care acesta le-ar face la domiciliul fiicei sau la școală, nu sunt de natură să ducă la consolidarea relației firești de afecțiune care trebuie să existe între părinți și copii, ci, s-ar putea obține efectul contrar, putându-se ajunge la o îndepărtare a minorei de tatăl său, ceea ce, apreciază instanța în niciun caz nu ar fi în interesul său.
Pentru motivele mai sus expuse va admite instanța prin urmare acțiunea formulată și va stabili dreptul reclamantului de a păstra legătura cu minora M. G. E. ns. la data de 31 iulie 2003, conform următorului program de vizită:
În vacanța de vară să locuiască la domiciliul reclamantului o lună și jumătate
În vacanța de iarnă și în cea de primăvară să locuiască la domiciliul reclamantului jumătate din timpul vacanței
În fiecare săptămână a doua și a patra din fiecare lună să poată fi luată de reclamant la locuința acestuia de vinerea de la ora 16,00 până duminica la ora 18,00”
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta V. V. M. solicitând admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței apelate în ceea ce privește stabilirea programului de vizitare al minorei de către reclamant numai la domiciliul apelantei sâmbăta în a doua și a patra sâmbătă și duminică din lună, sâmbăta între orele 14 și 18 și Duminica între orele 10-18 .
În motivarea apelului s-a arătat că instanța de fond nu a avut în vedere faptul că minora a refuzat întâlnirea cu reclamantul și că din depoziția minorei rezultă că aceasta nu mai dorește să meargă la domiciliul tatălui în Ocna M., aceasta declarând că după pronunțarea hotărârii de către instanța de fond că nu va respecta acest program de vizită.
Analizând actele și lucrările depuse la dosarul cauzei inclusiv depoziția minorei dată în fața instanței de apel instanța apreciază ca fondat prezentul apel pentru considerentele ce vor fi expuse.
Părinții minorei au fost legal căsătoriți, căsătoria fiind desfăcută prin ..2009M a Judecătoriei Aiud.
Prin această sentință au fost încredințate reclamantei spre creștere și educare minorele: M. V. n. 19.07.1995 și G. E. n. 31.07.2003 .
Din acțiunea civilă promovată de reclamantă rezultă că începând cu luna dec. 2013 pârâta a refuzat să mai lase pe minora GABRILA E. în vizită la tatăl său în timpul vacanței de iarnă.
Din depoziția minorei dată în apel rezultă că o perioadă de timp după despărțirea părinților lor ambele fete l-au vizitat pe tatăl acestora la domiciliu acestuia dar că în ultima perioadă minora G. E. a refuzat să-l mai vizite pe tată la domiciliul său.
Minora G. E. are în prezent 13 ani și cu certitudine are și problemele specifice etapei de dezvoltare psiho emoțională pe care le traversează fiecare adolescent. Acest aspect este confirmat de stările pe care chiar minora le descrie ca fiind trăite de către ea în prezența sau din cauza unor motive reale sau imaginare datorate de comportamentul tatălui său .
Cu certitudine interesul superior al copilului este să păstreze legăturile cu ambii părinți .
Din probele administrate în dosarul cauzei nu rezultă că reclamantului i se poate reproșa atitudinea pe care o are față de situația minorei sau un comportament neadecvat în prezența și în legătura cu minora .
Chiar dacă reclamantului nu i se poate reproșa nimic privind relațiile pe care le are cu minora și chiar dacă se constată că acesta are un drept incontestabil de a păstra legături cu fiica sa, instanța nu poate înlătura poziția pe care minora o are raportat la vizitele pe care aceasta ar urma să le facă la domiciliul tatălui său .
Atitudinea conflictuală dintre părinți și copii poate să apară și în situațiile în care între părinții copilului nu s-a produs o separare și ele nu pot fi rezolvate decât cu mult tact din partea părinților, ca persoane adulte din acea familie .
Este posibil ca minora „ să-l pună la încercare pe tatăl său „ pentru a i se confirma cât de mult acesta este implicat în relația tată - fiică, iar această situație cu certitudine nu poate fi depășită decât cu mult tact din partea tatălui, cu păstrarea unui program de relații personale cu minora cât mai adecvat atât dorinței minorei, cât și realizării interesului superior al copilului corelativ cu dreptul tatălui de a-și vizita fiica .
Încet cu răbdare reclamantul poate înlătura toate temerile minorei de a fi singură în prezența tatălui în cadrul acestor vizite, în timp ce minora pe de altă parte va fi ținută de respectarea unui program pe care ea l-a dorit, dar care este totuși un program .
În soluționarea acestei situații instanța va pleca de la situația concretă a minorei care își dorește păstrarea legăturilor cu tatăl său, dar care pe un fond de stres și nemulțumire le dorește restrânse, în corelare strânsă cu interesul superior al minorei de a păstra legăturile personale cu tatăl său și cu dreptul reclamantului de a păstra aceste legături .
Instanța apreciază că interesul superior al minorului poate prevala față de cel al părintelui și că în momentul de față stabilirea unui program de relații personale a tatălui cu minora în condițiile și pe durata de timp pe care minora nu le agreează ar putea conduce tocmai la lezarea interesului superior al acesteia precum și la provocarea unor situații ce pot scăpa de sub controlul ambilor părinți .
Pentru aceste considerente prezentul apel va fi admis, va fi schimbată în parte sentința apelată doar în ceea ce privește modul în care reclamantul va păstra legături personale cu minora pe care îl va stabili în a doua și în a patra săptămână a fiecărei luni în zilele de sâmbătă și / duminică în intervalul 10-19, la domiciliul minorei sau prin participarea la evenimente cultural educative și plimbări în Municipiul A. I. cu precizarea că minora poate solicita să fie însoțită de o persoană aleasă de ea pe parcursul acestor întâlniri .
Vor fi înlăturate toate dispozițiile contrare acestor dispoziții și menținute celelalte dispoziții ale sentinței civile apelate .
Pârâta intimată nu a solicitat cheltuieli de judecată, reclamantului intimat nu i se cuvin, astfel că nu vor fi acordate .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de pârâta V. V. M. împotriva Sentinței civile nr. 1136/2014 pronunțată de Judecătoria Aiud.
Schimbă în parte sentința civilă apelată sub aspectul stabilirii programului și a modalității exercitării dreptului reclamantului de a păstra legături cu minora G. E. și procedând la judecarea cauzei sub aceste aspecte
Stabilește dreptul reclamantului de a păstra legături personale cu minora în a doua și a patra săptămâna a fiecărei luni în zilele de sâmbătă și /sau duminică în intervalul oral 10-19 la domiciliul minorei sau prin participarea la evenimente cultural educative și plimbări în municipiul A. I. .
La solicitarea minorei aceasta poate fi însoțită de o persoană aleasă de ea.
Înlătură celelalte forme de păstrare a legăturilor cu minora stabilite de instanța de fond.
Menține neschimbate celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă .
Pronunțată în ședința publică din 16.06.2015
Președinte, L. D. - Președinte Secția Civilă | Judecător, L. P. P. | |
Grefier, M. P. |
Red: P.P.L./ Tehnored. P.P.L. / 4ex
14.08.2015
| ← Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 787/2015. Tribunalul ALBA | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... → |
|---|
