Validare poprire. Decizia nr. 48/2015. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 48/2015 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 29-01-2015 în dosarul nr. 48/2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 48/A/2015
Ședința publică de la 29 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. S.
Judecător G. B. P.
Grefier A. R.
Pe rol fiind soluționarea apelului – după casare cu trimitere spre rejudecare -declarat de creditoarea P. R. B. împotriva sentinței civile nr. 1007/2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosar civil nr._ , în contradictoriu cu intimații Stațiunea de cercetare – dezvoltare vini-viticolă B., DGRFP B., AJFP A., S. F. Mun.B., având ca obiect validare poprire.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă în instanță: av.B. Cezariana mandatara creditoarei P. R. B. și av. G. C. pentru intimata Stațiunea de cercetare – dezvoltare vini-viticolă B., lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Mandatara apelantei depune la dosar chitanța reprezentând achitarea unei taxe de timbru în cuantum de 10 lei.
Față de motivele deciziei de casare, mandatarii părților solicită admiterea apelului, anularea sentinței și fixarea unui termen pentru rejudecarea apelului.
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr. 1007/2013 pronunțată de Judecătoria B. cererea formulată a fost respinsă ca inadmisibilă.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut:
Prin sentința civilă nr. 805/2010 pronunțată de Judecătoria B. în dosar nr._ și prin Decizia civilă nr. 193/2012 a Tribunalul A. pronunțată în același dosar, s-a dispus obligarea debitoarei să plătească creditoarei suma de 115.300 lei cu titlu despăgubiri civile și cheltuieli de judecată.
Urmare acestor hotărâri, creditoarea s-a adresat B. B. T. pentru începerea executării silite. Prin procesul-verbal din data de 05.09.2012 în dosar execuțional 161/2012, s-au stabilit cheltuieli de executare în valoare de 8.071,50 lei, inclusiv TVA .
Prin încheierea nr. 154/2012, Judecătoria B. a încuviințat executarea silită a obligației privind pe debitoare în dosarul de executare nr. 161/2012 al executorului judecătoresc B. T., în oricare dintre formele prevăzute de lege.
La data de 09.05.2012, B. B. T. a emis o somație debitoarei prin care a somat-o, ca în termen de o zi de la primirea prezentei, să procedeze la îndeplinirea obligației stabilită în sarcina sa în temeiul titlurilor executorii aflate în dosarul de executare nr. 161/2012.
Prin sentința civilă nr. 795/2012, Judecătoria B. a admis în parte contestația la executare formulată de către debitoare în contradictoriu cu creditoarea, a anulat parțial somația emisă în data de 09.05.2012 în dosarul execuțional nr. 161/2012 al B. B. T., în ceea ce privește termenul de plată de o zi de la data primirii somației și a dispus amânarea executării silite până în data de 14.11.2012.
La data de 15.01.2013, Judecătoria B. a respins în dosarul nr._ contestația în anulare formulată de către debitoare împotriva creditoarei, ca tardivă și în consecință, a respins cererea de suspendare a executării silite a sentinței civile nr. 805/2010 pronunțată de Judecătoria B. în dosar_ .
La termenul din data de 29.04.2013, Judecătoria B., prin încheierea nr. 408/29.04.2013 a dispus suspendarea provizorie a executării sentinței civile nr.805/27.10.2010 pronunțată de Judecătoria B. în dosar nr._ până la soluționarea cererii de suspendare formulată în dosar nr._ al Judecătoriei B., având ca obiect revizuirea sentinței civile nr.805/27.10.2010.
La data de 10.09.2013, în dosar nr._ al Judecătoriei B., având ca obiect revizuirea sentinței civile nr.805/27.10.2010, s-a dispus suspendarea executării sentinței civile nr.805/27.10.2010 pronunțată de Judecătoria B. în dosar nr._ până la soluționarea irevocabila a prezentului dosar, însă în data de 03.12.2013, Tribunalul A. a respins suspendarea executării sentinței civile nr.805/27.10.2010 pronunțată de Judecătoria B. în dosar nr._ .
În data de 15.05.2013, deși era suspendată provizoriu executarea sentinței civile nr. nr.805/27.10.2010 pronunțată de Judecătoria B. în dosar nr._ care constituie titlul executoriu în dosarul de executare nr. 161/2012, B. B. T. a comunicat patru adrese de poprire către terții popriți Trezoreria B., Banca Comercială Română B., CEC Bank B. și Raiffeisen Bank B..
Având în vedere că la data de 29.04.2013 s-a dispus suspendarea provizorie a executării sentinței civile nr.805/27.10.2010 pronunțată de Judecătoria B. în dosar nr._ până la soluționarea cererii de suspendare formulată în dosar nr._ al Judecătoriei B., având ca obiect revizuirea sentinței civile nr.805/27.10.2010, iar la data de 10.09.2013, în dosar nr._ s-a dispus suspendarea executării sentinței civile menționate anterior, instanța a apreciat că, în data de 15.05.2013 executorul judecătoresc nu a emis în mod legal cele patru adrese de poprire către terții popriți întrucât sentința a cărei executare a fost suspendată constituie titlul executoriu în dosarul de executare nr. 161/2012 al B. B. T..
Potrivit art 456 C.pr.civ. terțul poprit este obligat ca, în termen de 15 zile de la comunicarea popririi, iar în cazul sumelor de bani datorate în viitor, de la scadența acestora, să consemneze suma de bani și să trimită dovada executorului.
De asemenea, în baza art.452 alin.1 C.pr.civ. sunt supuse executării silite prin poprire sumele de bani, titlurile de valoare sau alte bunuri mobile incorporale urmăribile, veniturile din muncă, datorate debitorului de o a treia persoană sau pe care aceasta i le va datora în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente.
Conform art. 460 Cod procedură civilă "dacă terțul poprit nu-și mai îndeplinește obligațiile ce-i revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc să consemneze suma urmăribilă a liberat-o debitorului poprit, creditorul, debitorul sau organul de executare, în termen de 3 luni de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanța de executare, în vederea validării popririi.”
Rezultă că, pentru a putea fi validată poprirea, potrivit art 460 alin 1 Cod procedură civilă, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: să existe obligația terțului poprit de a plăti o sumă de bani debitorului și refuzul terțului de a indisponibiliza aceste sume, iar acțiunea să fie introdusă în termen de 3 luni de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă.
Cu privire la aceste condiții, apreciind că cele patru adrese de poprire au fost emise de către executorul judecătoresc în mod nelegal întrucât la acea dată executarea sentinței civile nr. 805/27.10.2010 ce constituie titlul executoriu în dosarul de executare nr. 161/2013 a fost suspendată, instanța a constatat că Trezoreria B., Banca Comercială Română B., CEC Bank B. și Raiffeisen Bank B. nu au calitatea de terți popriți, iar potrivit, art. 456 Cod procedură civilă, nu le revine obligația de a consemna sau indisponibiliza suma de bani solicitată de creditoare. De asemenea, nu sunt obligați de a reține și a plăti direct creditoarei suma cuvenită acesteia.
Față de considerentele expuse, întrucât Trezoreria B. nu are calitatea de terț poprit în cauză, aceasta fiind o condiție de admisibilitate a cererii de validare a popririi, instanța a apreciat că este întemeiată excepția inadmisibilității cererii de validare poprire invocată de către debitoare, motiv pentru care a admis-o și, în consecință, a respins cererea de validare a popririi ca inadmisibilă.
Cu toate acestea, instanța a considerat necesar a fi făcute unele precizări și cu privire la fondul cauzei.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel creditoarea P. R. B., criticând-o pentru următoarele motive: soluția încalcă principiul contradictorialității și disponibilității, soluția din dispozitiv este străină și în contradicție cu motivarea soluției, nu se pot deduce motivele pe care se întemeiază soluția, nu este indicat temeiul de drept al soluției pronunțate, aceasta conținând atât apărări de fond cât și de formă care nu justifică soluția pronunțată.
Prin decizia civilă nr. 214/A/2014 Tribunalul A. a admis apelul declarat de creditoarea P. R. B. împotriva sentinței civile nr. 1007/2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosar civil nr._ și în consecință a desființat sentința apelată cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond, reținând următoarele:
Din lecturarea sentinței atacate se constată că aceasta reprezintă o înșiruire a susținerilor invocate de către părți, după care este prezentată o cronologie a sentințelor pronunțate cu privire la litigiul dintre părți. Motivarea se continuă cu prezentarea conținutului unor texte de lege care nu se coroborează cu celelalte considerente ale instanței și cu soluția pronunțată.
De asemenea, deși cererea vizează validarea popririi, instanța analizează temeinicia actelor de executare, depășind astfel limitele cu care a fost investită.
Pe de altă parte, deși reține excepția inadmisibilității cererii formulate, continuă cu o motivare a unor aspecte ce țin de fondul litigiului, dar și cu privire la o eventuală lipsă a calității procesuale pasive a terților popriți.
Prin urmare, se apreciază că această motivare lapidară echivalează practic cu o nemotivare a sentinței pronunțate, atâta timp cât aceasta nu conține clar considerentele și temeiul de drept care au determinat pronunțarea acestei soluții.
În consecință, în baza art. 282 Cod procedură civilă, apelul a fost admis, sentința atacată a fost desființată, iar cauza trimisă spre rejudecare în favoarea aceleiași instanțe pentru cercetarea cauzei în limita investirii și pronunțarea unei soluții judicios motivate pe baza probelor administrate și încadrarea corectă în textele de lege aplicabile.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs creditoarea și debitoarea.
În recursul declarat de creditoarea P. R. B. se solicită admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei atacate în sensul trimiterii cauzei spre rejudecare la instanța de apel pentru a evoca fondul.
În motivarea recursului se arată că în mod greșit a dispus instanța de apel trimiterea cauzei la instanța de fond pentru rejudecare, deoarece creditoarea a solicitat expres ca instanța de apel să rețină cauza spre rejudecare și să evoce fondul.
CURTEA, analizând legalitatea deciziei atacate, în raport de criticile formulate, a reținut următoarele:
Judecătoria B. prin sentința nr. 1007/2013 a admis excepția inadmisibilității și a respins ca inadmisibilă cererea de validarea a popririi formulată de creditoarea P. R. B. în contradictoriu cu debitoarea Stațiunea de C. și Dezvoltare pentru Vinicultură și Vinificația B. și cu terții popriți DGRFP B., AJFP A. și SFM B..
Față de soluția menționată în dispozitivul hotărârii, indiferent de considerentele acesteia, este evident faptul că prima instanță a soluționat cauza pe cale de excepție, situație ce făcea de prisos analizarea fondului cauzei.
Prin decizia pronunțată de Tribunalul A. în apel s-a apreciat că, deși vastă, motivarea instanței de fond este lapidară, fapt ce echivalează cu o nemotivare a sentinței pronunțate, atât timp cât aceasta nu conține clar considerentele și temeiul de drept ce au determinat pronunțarea acestei soluții.
Reținerea instanței de apel este corectă, având în vedere că din considerentele hotărârii rezultă că instanța a analizat condițiile în care se poate valida poprirea. Neîndeplinirea acestor condiții duce la respingerea cererii pe fondul ei (ca nefondată) și nu ca inadmisibilă, instanța de fond nearătând în concret pe ce considerente a apreciat ca inadmisibilă cererea.
Pe de altă parte, în soluționarea excepției, prima instanță constată că Trezoreria B., BCR B., CEC B. și Raiffeisen Bank B. nu au calitatea de terți popriți, pentru ca în final să concluzioneze că întrucât Trezoreria B. nu are calitatea de terț poprit, aceasta fiind o condiție de admisibilitate a cererii de validare a popririi, instanța să aprecieze că este întemeiată excepția inadmisibilității cererii. Însă acești terți popriți nu au fost chemați în judecată și nu aveau calitatea de părți în prezentul dosar.
Cât timp instanța de apel nu a putut verifica pe baza considerentelor hotărârii raționamentul instanței de fond, aceasta echivalând cu o necercetare a fondului cauzei, soluția legală era aceea de anulare a sentinței atacate.
Ceea ce a aplicat greșit instanța de apel sunt dispozițiile art. 297 alin.1 teza a II-a C.proc.civilă, care prevăd expres că după anularea sentinței, trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond se face numai dacă părțile au cerut acest lucru în mod expres. În speță, prin cererea de apel creditoarea a cerut în mod expres ca în urma admiterii apelului, Tribunalul să-și păstreze cauza spre rejudecarea fondului, astfel că ne regăsim în situația reglementată de art. 297 alin.1 teza I C.proc.civilă, Tribunalul trebuind să anuleze hotărârea atacată și să judece procesul, evocând fondul.
Față de cele menționate, reținând incidența în cauză a motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct.9 C.proc.civilă prin raportare la dispozițiile art. 312 C.proc.civilă, Curtea a admis recursurile declarate de creditoarea P. R. B. și de debitoarea Stațiunea de C. - Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație B. împotriva deciziei civile nr. 214/A/2014 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ și în consecință:
A casat decizia atacată și a trimis cauza Tribunalului A. pentru rejudecare.
In rejudecarea apelului, tribunalul având în vedere dispozițiile exprese ale art. 315 Cod pr. civilă va face aplicarea prevederilor art. 297 alin.1 teza I Cod pr. civilă, anulând sentința apelată și fixând termen pentru rejudecarea apelului, pentru următoarele considerente:
Din lecturarea sentinței atacate se constată că aceasta reprezintă o înșiruire a susținerilor invocate de către părți, după care este prezentată o cronologie a sentințelor pronunțate cu privire la litigiul dintre părți. Motivarea se continuă cu prezentarea conținutului unor texte de lege care nu se coroborează cu celelalte considerente ale instanței și cu soluția pronunțată.
De asemenea, deși cererea de față vizează validarea popririi instanța analizează temeinicia actelor de executare depășind astfel limitele cu care a fost investită.
Pe de altă parte, deși reține excepția inadmisibilității cererii formulate, continuă cu o motivare a unor aspecte ce țin de fondul litigiului dar și cu privire la o eventuală lipsă a calității procesuale pasive a terților popriți.
Prin urmare, se apreciază că această motivare lapidară echivalează practic cu o nemotivare a sentinței pronunțate, atâta timp cât aceasta nu conține clar, considerentele și temeiul de drept care au determinat pronunțarea acestei soluții.
Aceste considerente instanța de recurs le-a apreciat a fi corect reținute și le-a menținut.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de creditoarea P. R. B. împotriva sentinței civile nr: 1007/2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosar civil nr._ și în consecință:
Anulează sentința apelată și fixează termen la data de 12 .03.2015 pentru rejudecarea apelului.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 29.01.2015.
PREȘEDINTEJUDECĂTOR
I. SIMIONGEORGETA B. P.
GREFIER
A. R.
Red. BPG
Tehnoredactat RA/ 7 ex/10.03.2015
j.fond. R. E. S.
| ← Întoarcere executare. Decizia nr. 258/2015. Tribunalul ALBA | Fond funciar. Decizia nr. 300/2015. Tribunalul ALBA → |
|---|
