Expropriere. Sentința nr. 2717/2013. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2717/2013 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 09-10-2013 în dosarul nr. 1020/108/2012*
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A. Operator 3207/2504
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR.2717
Ședința publică din 9 octombrie 2013
Președinte: A. Ș.
Judecător: D. S.
S-a luat în examinare, în rejudecare, acțiunea civilă exercitată de reclamanta S. M., în contradictoriu cu pârâtul prin Ministerul Transporturilor și Infrastructurii reprezentat prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA prin Direcția regională de Drumuri și Poduri Timișoara, având ca obiect expropriere.
La apelul nominal sunt absente părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Ministerul Public este reprezentat de procuror R. Sorinca din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul A..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, văzând că s-a solicitat judecarea în lipsă și constatând cauza în stare de soluționare, instanța acordă cuvântul în dezbaterea pe fond a acțiunii.
Reprezentanta Ministerului Public pune concluzii de admitere a acțiunii și acordarea de despăgubiri potrivit suplimentulului de expertiză efectuat în cauză.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra acțiunii civile înregistrată la Tribunalul A. la data de 20.02.2012, constată că reclamanta S. M. a chemat în judecată pârâtul S. R. prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale București, solicitând anularea hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 55/89/10.10.2011; obligarea pârâtului la plata despăgubirilor echivalente cu valoarea reală a terenului expropriat în suprafață de 1699 mp, respectiv suma de_ euro raportat la valoarea de 10 euro/mp, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta arată că, este proprietara terenului situat în Pecica, înscris în CF_ nedefinitivă. Pecica, nr. cadastral_ în suprafață de_ mp. În calitate de titulară a dreptului real de proprietate asupra terenului mai sus menționat, a fost înștiințată că pe o suprafață de 1699 mp din terenul de mai sus urmează să treacă autostrada A. – Nădlac, pentru această suprafață de teren expropriată urmând a i se plăti despăgubiri.
Menționează că în data de 08.10.2011, cu ocazia întrunirii Comisiei pentru aplicarea Legii nr.198/2004, prin procesul verbal cu nr. 55/89 s-a stabilit ca limită a despăgubirilor suma de 0,16 euro/mp și arată că nu este de acord cu această limită a despăgubirilor, considerându-le infime față de valoarea de circulație a terenurilor pe piață precum și față de valoarea despăgubirilor acordate anterior, acestea având o valoare cuprinsă între 4,34 euro și 10 euro/mp.
Arată că nu este de acord cu valoarea despăgubirilor stabilite întrucât valoarea medie de piață pentru terenurile extravilane din jurul orașului Pecica, acestea având categoria de folosință superioară, este de 10 euro /mp, iar potrivit art. 26 al. (1) si (2) din Legea nr. 33/1994 aplicabil potrivit art. 9 alin. (3) din Legea nr. 198/2004 „Despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane de același fel în unitatea administrativ - teritorială la data întocmirii raportului de expertiză precum și de daunele aduse proprietarului, sau după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia".
Reclamanta arată că legiuitorul a statuat că despăgubirea cuvenită persoanei expropriate este formată din valoarea reală a imobilului și prejudiciul cauzat proprietarului și/sau unor terți, prin măsura exproprierii. În ceea ce privește prima componentă a despăgubirii, - „valoarea reală" a bunului expropriat aceasta este determinată de prețul cu care se vând imobilele de același fel în unitatea administrativ teritorială la data întocmirii raportului de evaluare.
La calcularea cuantumului despăgubirilor trebuia avut în vedere prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobile de aceeași natură precum și daunele aduse proprietarului, aspecte care în cazul de față nu au fost luate în considerare; menționează că prin această expropriere, valoarea terenului expropriat este diminuată substanțial, deoarece pe acest teren este imposibil a se mai efectua culturi agricole în condițiile în care accesul este restricționat.
Reclamanta consideră că trebuie avută în vedere la stabilirea cuantumului despăgubirilor valoarea prejudiciului cauzat proprietarului prin lipsa de folosință în condițiile în care dacă acesta ar însămânța terenul cu o cultură de floarea soarelui ar obține o producție medie de 3500kg/ha cu o valoare de 8750,00 lei /an iar în 30 ani ar obține_,00 lei, ceea ce nu acoperă sub nici o formă valoarea despăgubirilor acordate în batjocură;
Reclamanta susține că, prin faptul că anterior stabilirii unui alt nivel de despăgubire pentru terenuri cu aceeași categorie de folosință se creează o discriminare între oamenii aparținând aceleași localități și care au în proprietate aceleași categorii de terenuri unele dintre ele chiar învecinate, discriminare care nu are nici un suport legal, terenurile despăgubite anterior fiind de aceeași categorie de folosință;
Reclamanta precizează că, din aceste terenuri expropriate acești oameni își obțin cele necesare traiului, ori din despăgubirile oferite nu ar putea măcar să-și cumpere nici măcar medicamentele necesare pentru o lună de zile dar să le mai acopere beneficiul nerealizat;
Având în vedere cele de mai sus, precum și probele ce urmează a fi administrate, reclamanta solicită admiterea acțiunii așa cum ea a fost formulată, respectiv anularea hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 55/89/10.10.2011, obligarea pârâtului la plata despăgubirilor echivalente cu valoarea reală a terenului expropriat, cu cheltuieli de judecată.
Prin completare la motivarea cererii de chemare în judecată, depusă la dosar la data de 05.04.2012, reclamanta arată că potrivit art. 31 din Legea nr. 255/14.12.2010 actualizată, „orice documentație tehnică sau de evaluare realizată ori aflată în curs de realizare anterior intrării în vigoare a prezentei legi se consideră valabilă" ceea ce înseamnă că expertizele de evaluare a terenurilor întocmite în baza HG nr. 416/28.04.2010 privind declanșarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul de utilitate publică „Autostrada A. - Nădlac" rămân valabile, pentru terenul în cauză stabilindu-se prin hotărârea mai sus menționată o valoare a despăgubirilor de 4,34 euro/mp; dispozițiile art. 3 din HG 416/28.04.2010 arată că „se aprobă ca justă despăgubire pentru imobilele ce constituie amplasamentul lucrării de utilitate publică prevăzută la art. 1 suma globală estimată la 63.000 mii lei, alocată de la bugetul de stat, aprobat potrivit legii, prin bugetul Ministerului Transporturilor și Infrastructurii", dispozițiile de mai sus nefiind abrogate sau modificate; menționează că expertiza efectuată în baza HG nr. 416/28.04.2010 a fost realizată de către expertul U. I. R., în calitate de expert al CNADR, iar prin hotărârea de modificare a hotărârii mai sus menționate publicată la data de 26.05.2011 nu se menționează nici unde că noile sume stabilite ca despăgubiri ar fi fost stabilite printr-o nouă expertiză, ceea ce, consideră că din nou duce la concluzia certă că expertizele de evaluare stabilite ca anexă la HG 416/28.04.2010 rămân valabile. Pe de altă parte, chiar dacă s-ar invoca că a fost efectuată o altă expertiză de evaluare, aceasta nu ar putea fi luată în considerare din două motive: pe de o parte ar însemna ca doi experți ai pârâtei să se contrazică iar pe de altă parte dispozițiile art.31 ale Legii nr.255 sunt clare, expertizele efectuate rămân valabile.
În opinia reclamantei, la stabilirea despăgubirilor datorate de către pârât, nu pot fi avute în vedere valorile stabilite prin expertizele notarilor publici, acestea stabilind doar niște valori orientative și nicidecum niște valori care să determine valoarea reală a terenurilor compusă din valoarea de circulație și prejudiciul cauzat proprietarului prin lipsa de folosință, astfel că invocarea de către pârât a expertizelor notarilor publici nu poate fi luată în considerare, astfel că, având în vedere cele de mai sus precum și probele ce vor fi administrate în viitor, solicită admiterea acțiunii așa cum ea a fost formulată.
În drept, reclamanta invocă prevederile art.9 pct.10 din HG 941/2004.
Pârâtul a depus la dosar întâmpinare pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând, în esență, că despăgubirile stabilite prin hotărârea de expropriere au fost corect calculate.
Arată că, la momentul promovării Proiectului de Hotărâre a Guvernului nr.416/2010, procedurile de expropriere aplicabile au fost cele prevăzute de Legea nr.198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcție de drumuri de interes național, județean și local și de Normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 434/2009 pentru acele imobile proprietate privată care se regăsesc pe culoarul de expropriere aferent proiectului, prevederi în baza cărora expropriatorul a întocmit o documentație tehnico-economică cuprinzând date privind încadrarea lucrării în planurile de urbanism și amenajare a teritoriului și planuri cu amplasamentul lucrării care conțin delimitarea suprafețelor și a construcțiilor propuse spre expropriere.
În prezent, afirmă pârâtul, cadrul legal în materie de expropriere îl reprezintă Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică necesară realizării unor obiective de interes național, județean și local, iar potrivit art. 5 din această lege, expropriatorul are obligația de a aproba, prin hotărâre de guvern, lista proprietarilor imobilelor care constituie coridorul de expropriere, așa cum rezultă din evidențele unităților administrativ–teritoriale; indicatorii tehnico-economici ai obiectivului de investiții Autostrada Nădlac - A. au fost aprobați prin Hotărârea Guvernului nr. 1480/2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 845 din 8 decembrie 2009, iar prin Hotărârea Guvernului nr. 416/2010 s-a aprobat amplasamentul lucrării, declanșarea procedurilor de expropriere pentru imobilele situate pe amplasamentul lucrării, precum și suma globală estimată, cu titlu de despăgubire, în valoare de 63.000.000 lei, rezultată din raportul de expertiză întocmit de către un expert autorizat ANEVAR, angajat de către expropriator, în conformitate cu vechiul cadru legislativ în materie de expropriere; această sumă a fost ulterior suplimentată cu 17.500.000 lei, prin Hotărârea Guvernului nr. 1248/2010, în situația în care suma globală necesară acestui proiect era de 80.500.000 lei.
În raport de prevederile art.11 din Legea nr.255/2010, s-a procedat la evaluarea proprietăților imobiliare expropriate de către un evaluator specializat, ing. G. N., membru ANEVAR, stabilindu-se, în conformitate cu standardul internațional IVS, că suprafața totală ce urmează a fi expropriată este de 865.211 mp, cu o valoare totală a despăgubirilor în cuantum de 684.356,29 lei.
Așadar, conchide pârâtul că atât timp cât raportul de evaluare a fost întocmit analizând piață specifică a proprietăților imobiliare în cauză, întemeindu-se pe criterii precum definirea pieței (tipul de proprietate, potențialul de a produce venituri, localizare, caracteristicile investitorilor și arendași), gradul de fertilitate al terenului sau echilibrul pieței (cererea, oferta competitiva, etc.), hotărârea de expropriere este temeinică și legală, iar susținerile reclamantului sunt nefondate.
Prin sentința civilă nr.246 din 26.01.2013, pronunțată în dosar nr._ Tribunalul A. a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta S. M., în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin C.N.A.D.N.R. Anulează Hotărârea nr.55/89/10.10.2011 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr.255/2010 Pecica jud. A. în partea privind cuantumul total al despăgubirilor pentru expropriere, pe care l-a stabilit la 836 euro sau echivalentul în lei la data plății.
Instanța a respins restul pretențiilor reclamantei.
Instanța a pârâtul să plătească reclamantei suma de 3.100 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs atât reclamanta S. M., la data de 01.03.2013, cât și pârâtul S. R., reprezentat de Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara, la data de 27.02.2013.
Prin decizia civilă nr.612 din 18.04.2013, Curtea de Apel Timișoara a admis recursurile formulate de recurenta reclamantă S. M. și de recurentul pârât Statul Român prin CNADNR SA împotriva Sentinței civile nr.246 din 24.01.2013 pronunțată de Tribunalul A..
Curtea de apel a casat sentința civilă recurată și a trimis cauza pentru rejudecare aceleiași instanțe, Tribunalul A..
Nu au fost acordate cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, curtea Curtea de apel a reținut următoarele:
Așa cum s-a arătat mai sus, prin recursurile formulate părțile invocă greșita interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, urmare a faptului că nu s-au avut în vedere criteriile imperative prevăzute de lege la determinarea cuantumului despăgubirii ce trebuie să se compună din valoarea reală a imobilului și prejudiciul cauzat proprietarului prin expropriere.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 33/1994 „exproprierea de imobile, în tot sau în parte, se poate face numai pentru cauză de utilitate publică, după o dreaptă și prealabilă despăgubire (…)”, iar conform art. 8 alin. 2 din Legea nr. 255/2010 „în termen de 20 de zile calendaristice de la data notificării prevăzute la alin. (1), proprietarii imobilelor cuprinse în listă au obligația prezentării la sediul expropriatorului, în vederea stabilirii unei juste despăgubiri.”
De asemenea, art. 26 alin. 1 din Legea nr. 33/1994, aplicabil potrivit art. 9 alin. (3) din Legea nr. 198/2004, statuează că „despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite”, iar alineatul 2 al aceluiași articol prevede că „la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia.”
Din cuprinsul actelor normative mai sus menționate care sunt în concordanță cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la CEDO și jurisprudența Curții europene în materie, rezultă consacrarea legislativă a caracterului just al despăgubirii pentru imobilele expropriate, precizându-se explicit că despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului, stabilind obligația legală atât în sarcina instanței, cât și în sarcina experților de a ține seama de prețul cu care se vând, de regulă, imobilele similare (de același fel, cu aceleași caracteristici) în zona respectivă.
Așa cum s-a pronunțat ICCJ în decizii de speță (de ex. Dec. civ. nr. 572/2012), valoarea de piață a imobilului expropriat, se impune a fi determinată în raport de toate caracteristicile bunului prin raportare la amplasamentul acestuia, destinația terenului la momentul evaluării, categoria localității, poziționarea față de localități și căile de acces, echiparea tehnică edilitară a zonei, restricții de folosire, iar nu perspectiva unei dezvoltări viitoare.
Or, în speță, prima instanță nu s-a conformat dispozițiilor legale mai sus menționate, în sensul că nu a stabilit despăgubirea pe baza raportului de expertiză cerut de art. 26 alin. 2 din Legea nr. 33/1994, care să aibă în vedere valoarea reală a imobilului și prejudiciul cauzat, precum și prețul cu care se vând imobile similare, ceea ce echivalează cu necercetarea fondului cauzei, ci a avut în vedere adresa BNP D., cu caracter general, în baza căreia instanța a făcut un simplu calcul matematic.
În raportul de expertiză întocmit în fața primei instanțe se arată în mod expres că abordarea prin comparație a avut ca termeni de raportare oferte asemănătoare proprietății subiect, și nu a avut în vedere prețul cu care s-au vândut imobile similare. Se constată că s-au avut în vedere oferte de vânzare, fără a se lua în considerare prețuri reale de tranzacționare, pentru terenuri similare și fără a se observa cursul pieței imobiliare. În acest sens, este de menționat că expertul B. M., care a semnat cu observații raportul de expertiză, a arătat, prin înscrisul depus la filele 177-178 din dosarul tribunalului, că raportul întocmit în cauză nu tratează corect abordarea de piață, deoarece comparabilele folosite nu sunt similare cu terenul expropriat, ele referindu-se la terenuri care au potențial de conversie din teren agricol în teren pentru uz industrial, respectiv sunt cuprinse în PUZ sau PUD, fapt ce le crește mult valoarea, spre deosebire de terenul expropriat care nu a fost cuprins în planuri de dezvoltare urbanistică, astfel încât comparabilele care sunt cu adevărat similare sunt terenuri agricole extravilane.
Or, observațiile aduse raportului de expertiză de către acest expert nu au fost luate în considerare de către prima instanță, care era obligată să dispună efectuarea unei expertize potrivit art. 26 alin. 2 din Legea nr. 33/1994, experții trebuind, în cadrul metodei comparațiilor directe, să utilizeze comparabile cu adevărat similare, respectiv terenuri cu aceleași caracteristici.
Deoarece tribunalul nu a respectat criteriile prevăzute de lege pentru efectuarea expertizei tehnice conform art.26 din legea nr.33/1994, curtea a constatat că prima instanță a pronunțat o hotărâre nelegală fără a cerceta fondul pretențiilor formulate de reclamantă, fiind necesară suplimentarea probatoriului pentru a fi lămurite și constatate în cuprinsul hotărârii împrejurările esențiale ale cauzei, aceste situații fiind asimilate de jurisprudență unei necercetări a fondului și a determinat soluția casării cu trimitere.
Având în vedere toate considerentele de mai sus și deoarece este necesară administrarea unei probe noi, respectiv unui supliment la raportul de expertiză prin care să se stabilească despăgubirea în raport de prețul cu care se vând imobilele similare la data întocmirii raportului de expertiză și de prejudiciul cauzat proprietarului, în baza art. art. 312 alin. 1, 3 și 61 rap. la art.305 Cod proc. civilă, a admis recursurile formulate de reclamantă și de pârât, a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului A..
În rejudecare, instanța a solicitat experților să compare, în concret, caracteristicile terenului expropriat și ale terenurilor similare (ce au făcut obiectul contractelor de vânzare-cumpărare depuse în primă instanță și în recurs) urmând ca instanța să țină seama și de celelalte critici aduse prin cererile de recurs.
Dată fiind soluția de casare cu trimitere spre rejudecare, în această fază procesuală nu au putut fi acordate cheltuieli de judecată, ele urmând a fi avute în vedere la soluționarea pricinii de către prima instanță, când se va cunoaște partea căzută in pretenții, conform art.274 alin.1 Cod proc.civilă.
Din probele administrate în cauză, instanța, în rejudecare, reține în fapt următoarele :
Prin încheierea ședinței publice din data de 19 iunie 2013, s-a dispus celor trei experți să efectueze un supliment de expertiză potrivit considerentelor deciziei pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, iar la data de 16.09.2013, s-a depus la dosar această probă.
Prin Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 55/99 din 10.10.2011 a Comisiei de aplicare a Legii nr.255/2010, s-a dispus exproprierea de la reclamanți a suprafeței de 1699 mp, din terenul situat în localitatea Pecica Jud. A., Pecica, având nr. cadastral_ și s-a stabilit ca limită a despăgubirilor suma de 0,16 euro/mp, iar reclamanții au contestat această hotărâre susținând că suma oferită de expropriator este derizorie, atât față de valoarea de circulație a terenurilor, cât și față de sumele oferite pentru alte terenuri, în baza legilor de expropriere anterioare.
Cererea reclamanților este grefată, într-adevăr, pe dispozițiile art. 22 alin. 1 din Legea nr.255/2010 conform cărora, expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii prevăzute stabilite de expropriator se poate adresa instanței judecătorești competente în termenul general de prescripție, care curge de la data la care i-a fost comunicată hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii, sub sancțiunea decăderii, fără a putea contesta transferul dreptului de proprietate către expropriator asupra imobilului supus exproprierii, iar exercitarea căilor de atac nu suspendă efectele hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii și transferului dreptului de proprietate.
Stabilirea despăgubirilor cuvenite în caz de expropriere, chiar dacă aceasta se realizează în temeiul legii speciale - Legea nr.255/2010 - se face în conformitate cu prevederile cadrului normativ general cuprins în Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică.
În cauză sunt incidente prevederile art. 26 alin.2 din Legea nr.33/1994, conform cărora: „alin.1 - Despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite; alin.2 ,, La calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia.
Pentru stabilirea despăgubirilor cuvenite reclamanților, se reține din Raportul de Expertiză Tehnică Judiciară, că, valoarea pe 1 mp a terenului expropriat, este de 3,84 Euro/ 1 mp .
Finalitatea procedurii de expropriere este aceea de a stabili o dreaptă (justă) despăgubire, în condițiile în care exproprierea reprezintă o ingerință permisă nu numai de art.44 din Constituție, dar și de art.1 Protocolul nr.1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în măsura în care este fundamentată pe o cauză de utilitate publică.
Or, o dreaptă sau justă despăgubire presupune acordarea proprietarului expropriat a prețului pe care l-ar fi încasat în cazul în care ar fi vândut de bună voie terenul, acesta fiind prețul pieții, adică prețul cu care se vând sau se cumpără, în mod obișnuit astfel de terenuri.
Fiind în realitate o vânzare forțată, în care consimțământul vânzătorului nu este cerut de lege, în considerarea efectelor general benefice a utilității publice căreia îi va fi afectat imobilul, este firesc ca despăgubirea pentru bunul expropriat să cuprindă doar un preț echivalent cu prețul la care s-ar fi vândut, în mod normal bunul, în cazul unei vânzări obișnuite, consimțite de ambele părți, dar și eventualul prejudiciu cauzat proprietarului-vânzător, reprezentat inclusiv de eventualul beneficiu de care a fost lipsit ca urmare a unei exproprieri intempestive, în raport de lucrările realizate și care urmau să aducă un beneficiu cert și previzibil.
Exproprierea creează în sarcina statului obligația de a acorda expropriatului o despăgubire justă, conform art. 481 din Codul civil, ori, se remarcă faptul că Legea nr.255/2010 nu a modificat criteriile de determinare a despăgubirii, acestea fiind în continuare, la fel ca în cazul Legii nr. 198/2004: prețul de vânzare a imobilelor de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și expertizele întocmite și actualizate de camerele notarilor publici, potrivit art. 771 alin. (5) din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal modificată, aceste criterii stând la baza HG nr.488/2011.
Împrejurarea dacă actuala evaluare estimativă a terenurilor realizată prin HG nr.488/2011 este una corectă sau nu, se determină în cadrul acțiunii civile exercitate potrivit art. 22 alin. 1 din Legea nr.255/2010 împotriva hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii, în ipoteza în care această hotărâre preia valoarea despăgubirii stabilită prin hotărârea guvernului, iar expropriatul este nemulțumit de aceasta.
Potrivit îndrumărilor Curții de Apel Timișoara din decizia de casare s-a efectuat un supliment de expertiză, în cadrul căruia experții pentru stabilirea valorii de piața a terenului expropriat, au utilizat următoarele comparabile (primul criteriu de comparabilitate 1-a constituit localizarea - extravilanul localității Pecica, pentru eventualele diferențe se vor efectua corecții conform ghidurilor metodologice de evaluare):
-Teren extravilan Pecica, categoria de folosința teren arabil, cu suprafața de 5000 mp, vândut la data de 27 nov 2012 prin contractul nr. 2.433 cu 4,1 euro/mp; este situata la cea 3,8 km de intravilanul localității Pecica;
- Teren extravilan Pecica, categoria de folosința teren arabil si pasune(50% pasune), cu suprafața de 12.200 mp, vândut la data de 12 aug 2011 prin contractul nr. 1608 cu 2,5 euro/mp; este situata la cea 3,9 km de intravilanul localității Pecica
- Teren extravilan Pecica, categoria de folosința curți construcții, cu suprafața de 8.371 mp, vândut la data de 17 mai 2012 prin contractul nr. 1650 cu 2,39 euro/mp ; este situata ia cea 300 m de intravilanul localității Pecica.
În urma procesului de evaluare a rezultat, conform fisei anexate, valoarea de piață unitară pentru terenul evaluat de 3,7 euro/mp.
Experții au mai precizat că valoarea obținută este similară cu cele obținute prin metoda comparațiilor cu analiza statistică, metoda comparațiilor cu utilizarea de oferte vânzare terenuri respectiv metoda de randament (ultimele două utilizate în raportul de expertiza inițială).
Astfel rezultă că valoarea de piață estimată în raportul de expertiză tehnică judiciară este corectă - 3,85 euro/mp prin metoda comparațiilor directe, respectiv 3,84 euro/mp prin metoda capitalizării rentei funciare.
Având în vedere valoarea de piață unitară obținută in prezentul supliment la raportul de expertiză elaborat în acest dosar (3,7 euro/mp) și explicațiile referitoare la daune din raportul de expertiză inițial, rezultă: Valoare teren în euro – 12.624 și valoare teren lei – 56.287; de asemenea, valoare daune euro – 631, valoare daune lei – 2.813.
Răspunzând la obiectivele stabilite de instanța de judecată, experții au precizat că valoarea finală a despăgubirilor solicitate conform obiectivelor stabilite de instanța de judecata este 30.109 lei (6.753 euro), valori extrem de apropriate de cele stabilite în raportul de expertiza întocmit în acest dosar (31.224 lei sau 7.003 euro).
Pentru considerentele de fapt si de drept expuse, instanța va admite în parte acțiunea civilă exercitată de reclamanta S. M., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Transporturilor și Infrastructurii reprezentat prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, având ca obiect despăgubiri și va dispune anularea în parte a Hotărârii de despăgubire nr. 55/89 din data de 10.10.2011 emisă de Comisia de aplicare a Legii nr. 256/2010 cu privire la valoarea despăgubirilor și va obliga pârâtul să-i plătească reclamantei suma de 6753 euro, echivalentul sumei de_ lei pentru exproprierea suprafeței de 1699 mp. de teren arabil.
Privitor la cheltuielile de judecată, se reține că, fundamentul juridic al acordării cheltuielilor de judecată este reprezentat de culpa procesuală a părții „care cade în pretenții”, astfel va obliga pârâtul să plătească reclamanților suma 1.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite în parte acțiunea civilă exercitată de reclamanta S. M., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Transporturilor și Infrastructurii reprezentat prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, având ca obiect despăgubiri.
Dispune anularea în parte a Hotărârii de despăgubire nr. 55/89 din data de 10.10.2011 emisă de Comisia de aplicare a Legii nr. 255/2010 cu privire la valoarea despăgubirilor și obligă pârâtul să-i plătească reclamantei suma de 6753 euro, echivalentul sumei de_ lei pentru exproprierea suprafeței de 1699 mp. de teren arabil.
Obligă pârâtul la plata sumei de 1500 lei cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 09.10.2013.
Președinte: Grefier:
A. Ș. D. S.
Red.A.Ș, Tred.S.D.
Ex.5/3 .
Se comunică cu:
1. reclamanta S. M. – A., dom.ales cab. Av. Stanoiov L. – A. ., .> 2. pârâtul S. R. prin CNADN prin DRDP Timișoara – .. 18
3. P. de pe lângă Tribunalul A.
Prima instanță:Tribunalul A.: jud. S. C. Ș.
| ← Expropriere. Sentința nr. 849/2013. Tribunalul ARAD | Contestaţie la executare. Decizia nr. 454/2013. Tribunalul ARAD → |
|---|
