Expropriere. Sentința nr. 849/2013. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 849/2013 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 27-02-2013 în dosarul nr. 984/108/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A. Operator 3207/2504
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 849
Ședința publică din 27 februarie 2013
Președinte H. O.
Grefier D. P.
S-a luat în examinare acțiunea civilă exercitată de reclamanții K. I. si K. I. în contradictoriu cu S. R. prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, având ca obiect expropriere, în vederea pronunțării.
La apelul nominal nu se prezintă nimeni.
Ministerul Public este reprezentat de procuror Sorinca R. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul A..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că dezbaterea fondului cauzei a avut loc în ședința publică din 20 februarie 2013, când a fost amânată pronunțarea pentru acest termen, iar încheierea de amânare face parte integrantă din prezenta.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra acțiunii civile înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 20.02.2012, constată că reclamanții K. I. si K. I. a chemat în judecată pârâtul S. R. prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, solicitând obligarea acestuia, în calitate de expropriator, la anularea hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 53/87/10.10.2011 și obligarea pârâtului la plata unor despăgubiri în sumă de 8.960 Euro, raportat la valoarea de 10 euro/mp. pentru terenul expropriat în suprafață de 896 mp.
În dezvoltarea motivelor susțin că, în calitate de proprietari a terenului situat în Pecica, înscris în CF_ nedefinitivă Pecica, nr. cadastral_, în suprafață de 71.600 mp., au fost înștiințați că pe o suprafață de 896 mp. urmează a se construi autostrada A. – Nădlac, iar ca un echivalent al parcelei expropriate urmează a li se plăti despăgubiri materiale.
În data de 08.10.2011, cu ocazia întrunirii Comisiei pentru aplicarea Legii nr.198/2004, prin procesul-verbal cu nr.51/85 s-a stabilit, ca limită a despăgubirilor, suma de 0,16 Euro/mp., însă reclamanții nu sunt de acord cu această sumă, pe care o consideră derizorie atât față de valoarea de circulație a terenurilor pe piață, cât și față de valoarea despăgubirilor acordate anterior care aveau o valoare cuprinsă între 4,34 Euro/mp. și 10 Euro/mp., în condițiile în care valoarea medie de piață pentru terenurile extravilane din jurul orașului Pecica, având categoria de folosință superioară, este de 10 Euro /mp.
În același sens invocă dispozițiile art. 26 alin. (1) și (2) din Legea nr.33/1994 - aplicabil potrivit art. 9 alin. (3) din Legea nr. 198/2004, conform cărora „Despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane de același fel în unitatea administrativ - teritorială la data întocmirii raportului de expertiza precum si de daunele aduse proprietarului, sau după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare si dovezile prezentate de aceștia".
În ceea ce privește prima componentă a despăgubirii, respectiv „valoarea reală" a bunului expropriat, reclamanții consideră că această valoare este determinată de prețul cu care se vând imobilele de același fel în unitatea administrativ teritorială la data întocmirii raportului de evaluare, iar la calcularea cuantumului despăgubirilor trebuie avute în vedere inclusiv daunele aduse proprietarului, aspecte care în cazul de față nu au fost luate în considerare, în ciuda faptului că, în prezent, pe acest teren este imposibil a se mai efectua culturi agricole în condițiile în care accesul este restricționat.
Apreciază că la stabilirea cuantumului despăgubirilor trebuie avută în vedere inclusiv valoarea prejudiciului cauzat proprietarului prin lipsa de folosință, în condițiile în care dacă acesta ar însămânța terenul cu o cultură de floarea soarelui ar obține o producție medie de 3.500 kg/ha., cu o valoare de 8.750 lei/an, iar în 30 ani, ar obține 262.500 lei, ceea ce nu acoperă sub nici o formă valoarea despăgubirilor.
Mai mult decât atât, învederează reclamanții că prin diferența existentă între valoarea stabilită prin noua reglementare și cea stabilită anterior, pentru aceleași terenuri, cu aceeași categorie de folosință, se creează o discriminare între oamenii aparținând aceleași localități și care au în proprietate aceleași categorii de terenuri, unele dintre ele chiar învecinate.
Față de aceste considerente, solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
În drept invocă dispozițiile art.9 pct.10 din HG nr.941/2004, iar în probațiune depune înscrisuri.
Prin completarea la motivarea cererii de chemare în judecată, depusă la dosar în data de 21 martie 2012, reclamanții susțin că, așa cum prevăd chiar dispozițiile art.31 din Legea nr.255/2010, actualizată, expertizele de evaluare a terenurilor întocmite în baza HG nr.416/28.04.2010 privind declanșarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul de utilitate publică Autostrada A. – Nădlac și prin care, în cazul de față, s-a stabilit o valoare a despăgubirilor în cuantum de 5,58 Euro/mp., rămân valabile, cu atât mai mult cu cât niciunde în cuprinsul hotărârii de modificare a H.G nr.416/2010 nu se menționează că noile sume stabilite ca despăgubiri ar fi fost stabilite printr-o nouă expertiză; ori chiar dacă s-ar invoca efectuarea unei alte expertiză de evaluare, aceasta nu ar putea fi luată în considerare deoarece ar presupune că doi experți ai pârâtei să se contrazică.
Nu în ultimul rând, precizează reclamanții că la stabilirea despăgubirilor nu pot fi avute în vedere nici valorile stabilite prin expertizele notarilor publici, întrucât acestea stabilesc niște valori orientative și nicidecum niște valori care să determine valoarea reală a terenurilor compusă din valoarea de circulație și prejudiciul cauzat proprietarului prin lipsa de folosință.
Prin întâmpinarea depusă, pârâtul prin reprezentant a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând, în esență, că despăgubirile stabilite prin hotărârea de expropriere au fost corect calculate.
Arată că, la momentul promovării Proiectului de Hotărâre a Guvernului nr.416/2010, procedurile de expropriere aplicabile au fost cele prevăzute de Legea nr.198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcție de drumuri de interes național, județean și local și de Normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 434/2009 pentru acele imobile proprietate privată care se regăsesc pe culoarul de expropriere aferent proiectului, prevederi în baza cărora expropriatorul a întocmit o documentație tehnico-economică cuprinzând date privind încadrarea lucrării în planurile de urbanism și amenajare a teritoriului și planuri cu amplasamentul lucrării care conțin delimitarea suprafețelor și a construcțiilor propuse spre expropriere.
În prezent, afirmă pârâtul, cadrul legal în materie de expropriere îl reprezintă Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică necesară realizării unor obiective de interes național, județean și local, iar potrivit art. 5 din această lege, expropriatorul are obligația de a aproba, prin hotărâre de guvern, lista proprietarilor imobilelor care constituie coridorul de expropriere, așa cum rezultă din evidențele unităților administrativ – teritoriale; indicatorii tehnico-economici ai obiectivului de investiții Autostrada Nădlac - A. au fost aprobați prin Hotărârea Guvernului nr. 1480/2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 845 din 8 decembrie 2009, iar prin Hotărârea Guvernului nr. 416/2010 s-a aprobat amplasamentul lucrării, declanșarea procedurilor de expropriere pentru imobilele situate pe amplasamentul lucrării, precum și suma globală estimată, cu titlu de despăgubire, în valoare de 63.000.000 lei, rezultată din raportul de expertiză întocmit de către un expert autorizat ANEVAR, angajat de către expropriator, în conformitate cu vechiul cadru legislativ în materie de expropriere; această sumă a fost ulterior suplimentată cu 17.500.000 lei, prin Hotărârea Guvernului nr. 1248/2010, în situația în care suma globală necesară acestui proiect era de 80.500.000 lei.
În raport de prevederile art.11 din Legea nr.255/2010, s-a procedat la evaluarea proprietăților imobiliare expropriate de către un evaluator specializat, membru ANEVAR, stabilindu-se, în conformitate cu standardul internațional IVS, că suprafața totală ce urmează a fi expropriată este de 865.211 mp, cu o valoare totală a despăgubirilor în cuantum de 684.356,29 lei.
Așadar, conchide pârâtul că atât timp cât raportul de evaluare a fost întocmit analizând piață specifică a proprietăților imobiliare în cauză, întemeindu-se pe criterii precum definirea pieței (tipul de proprietate, potențialul de a produce venituri, localizare, caracteristicile investitorilor și arendași), gradul de fertilitate al terenului sau echilibrul pieței (cererea, oferta competitiva, etc.), hotărârea de expropriere este temeinică și legală, iar susținerile reclamanților sunt nefondate și se impune respingerea acestora ca atare.
Prin concluziile scrise, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, motivând că expertiza efectuată în cauză nu este concludentă în stabilirea valorii despăgubirilor întrucât nu a fost întocmită cu respectarea prevederilor legale.
Susține că această expertiză nu pornește de la prețurile la care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel situate în aceeași unitate administrativă, indicate prin Adresa nr. 221/08.05.2012 emisă de un biroul notarial situat chiar în orașul Pecica, ci de la oferte culese de pe internet, care prezintă semne de întrebare cu privire la veridicitatea și concludența lor.
Solicită instanței a observa că, în urma apariției Legii nr.255/2010, valoarea despăgubirilor propuse a fi plătite expropriaților a fost stabilită prin efectuarea unei expertize care respectă cerințele legislative apărute în urma publicării acestei legii, care a fost efectuată de . și care a stabilit o valoare justă ce trebuie acordată persoanelor expropriate.
Din probele administrare în cauză, respectiv hotărâri de stabilire a despăgubirilor, încheieri CF, contracte de vânzare-cumpărare, raport de evaluare proprietăți imobiliare, schițe cadastrale, raport de expertiză tehnică judiciară și supliment la expertiză, instanța reține în fapt următoarele:
Prin Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 53/87/10.10.2011 a Comisiei de aplicare a Legii nr.255/2010, s-a dispus exproprierea de la reclamanții K. Iosit si K. I. a suprafeței de 896 mp. din terenul situat în localitatea Pecica, jud. A., nr. cad._ și s-a stabilit un cuantum al despăgubirilor la suma de 638,85 lei.
Reclamanții contestă această hotărâre, susținând că suma oferită de expropriator este derizorie atât față de valoarea de circulație a terenurilor, cât și față de sumele oferite pentru alte terenuri, în baza legilor de expropriere anterioare.
Cererea reclamanților se grefează pe dispozițiile art.22 alin.1 din Legea nr.255/2010, conform cărora expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii stabilite de expropriator se poate adresa instanței judecătorești competente în termenul general de prescripție, care curge de la data la care i-a fost comunicată hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii, sub sancțiunea decăderii, fără a putea contesta transferul dreptului de proprietate către expropriator asupra imobilului supus exproprierii, iar exercitarea căilor de atac nu suspendă efectele hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii și transferului dreptului de proprietate.
Stabilirea despăgubirilor cuvenite în caz de expropriere, chiar dacă aceasta se realizează în temeiul legii speciale - Legea nr.255/2010 – se face în conformitate cu prevederile cadrului normativ general cuprins în Legea nr.33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică.
Prin urmare, în cauză sunt incidente prevederile art.2 alin.2 din Legea nr.33/1994, conform cărora:
„alin.1 - Despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite.
alin.2 - La calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia.”
Pentru stabilirea despăgubirilor cuvenite reclamanților, instanța a procedat, conform art.25 din Legea nr.33/1994, numind o comisie de trei experți, din care unul desemnat de instanță și câte unul nominalizat de persoana expropriată, respectiv de către pârâtul expropriator.
Potrivit concluziilor raportului de expertiză, valoarea de circulație a suprafeței de 896 mp, ar fi de 14.940 lei, echivalentul a 3361 Euro. Raportul de expertiză a fost semnat cu observații de către domnul expert M. B., dânsul subliniind faptul că raportul de expertiză nu tratează corect abordarea prin piață.
Finalitatea procedurii de expropriere este aceea de a stabili o dreaptă (justă) despăgubire, în condițiile în care exproprierea reprezintă o ingerință permisă nu numai de art.44 din Constituție, dar și de art.1 Protocolul nr.1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în măsura în care este fundamentată pe o cauză de utilitate publică.
Din întreg ansamblul probator administrat în cauză nu rezultă că la momentul exproprierii terenul ar fi fost însămânțat ori cultivat și că, urmare a exproprierii, reclamanții nu ar mai fi putut să culeagă recolta adică roadele muncii depuse. De altfel, nu rezultă că terenul cu pricina ar fi fost cultivat până la momentul la care a intervenit exproprierea, astfel că acordarea de despăgubiri pentru pretinsul prejudiciu eventual și incert, legat de imposibilitatea cultivării terenului expropriat, nu își are nici o fundamentare legală.
De asemenea, nu se justifică nici acordarea unor despăgubiri suplimentare pentru dauna provocată ca urmare a interdicției de construire pe lățimea benzii de siguranță și protecție, atâta timp cât terenul expropriat a fost teren agricol, iar reclamanții nu au făcut dovada că a fost aprobat un plan urbanistic zonal care anterior exproprierii nu a schimbat categoria de folosință a terenului din teren agricol extravilan în teren cu construcții.
Argumentele și susținerile reclamanților legate de faptul că unii proprietari au intrat deja în posesia despăgubirilor exorbitante stabilite inițial, nu pot constitui un argument care să determine instanța a stabili o despăgubire mai mare decât cea care rezultă din prospectarea pieții imobiliare din zonă, criteriul legal din art.26 din Legea nr.33/1994 nu poate fi înlăturat pe acest considerent.
Tribunalul având în vedere sumele stabilite prin raportul de expertiză, apreciază că, suma la care este îndreptățit reclamantul, trebuie să reprezinte prețul cu care acesta și-ar putea cumpăra un alt teren, și nu o sumă virtuală, adică pierderi pentru viitor, câtă vreme pentru a obține veniturile pretinse în egală măsură trebuie să se facă și investiții.
Pentru aceste considerente, instanța va admite în parte acțiunea reclamanților, respectiv va anula în parte hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 53/87/10.10.2011, va obliga pârâtul să plătească reclamanților suma de 14.940 lei, cu dobânda legală calculată asupra diferenței dintre suma acordată de instanță și cea în cuantum de 638,85 lei stabilită prin Hotărârea nr. 53/87/10.10.2011, începând cu data scadenței din 10 ianuarie 2012 și până în ziua plății efective.
Va respinge restul pretențiilor solicitate
În baza art. 274 cod procedură civilă va obliga pârâtul să plătească reclamanților suma de 2.000 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții K. I. și K. I. în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, având ca obiect despăgubiri.
Anulează în parte hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 53/87/10.10.2011.
Obligă pârâtul să plătească reclamanților suma de 14.940 lei cu titlu de despăgubiri, pentru suprafața de 896 mp. teren cu dobânda legală calculată asupra diferenței dintre suma acordată de instanță și cea în cuantum de 638,85 lei stabilită prin Hotărârea nr. 53/87/10.10.2011, începând cu data scadenței din 10 ianuarie 2012 și până în ziua plății efective.
Respinge restul pretențiilor solicitate.
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 2.000 lei cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 27 februarie 2013 .
PREȘEDINTE GREFIER
H. O. D. P.
Red.OH
Tred. DP 6 ex./4 .
Se comunică părților:
RECLAMANȚI
reclamanții K. I. și K. I. - A., dom. ales C.. Av. Stanoiov L. – ., .>
PÂRÂT
S. R. prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale - sector 1, București, .. 38
Parchetul de pe lângă Tribunalul A.
| ← Acordare personalitate juridică. Decizia nr. 508/2013.... | Expropriere. Sentința nr. 2717/2013. Tribunalul ARAD → |
|---|
