Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Hotărâre din 09-05-2013, Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 09-05-2013 în dosarul nr. 17232/55/2011
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.668
Ședința publică din data de 09 mai 2013
Președinte: S. C. Ș.
Judecător S. N.
Judecător N. C.
Grefier: G. S.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurenta reclamantă V. L. M. în contradictoriu cu intimatul pârât N. M. M. împotriva sentinței civile nr.989 din 06.02.2013 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._, având ca obiect partaj bunuri comune.
La apelul nominal se prezintă reprezentantul reclamantei - avocat H. C. din Baroul A. în substituirea avocat I. N. din Baroul A. și intimatul asistat de avocat O. P. din Baroul.
Procedura de citare este legal îndeplinită .
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că recursul a fost declarat și motivat în termen și a fost legal timbrat cu 733,00 lei taxă judiciară de timbru și 5 lei timbru judiciar.
Instanța pune în discuție excepția inadmisibilității recursului raportat la dispozițiile art.2812 Cod proc.civ.
Reprezentantul recurentei solicită respingerea excepție, iar pe fond admiterea recursului și casarea hotărârii primei instanțe cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare la prima instanță; în subsidiar solicită modificarea hotărârii primei instanțe în sensul admiterii acțiunii. Solicită obligarea intimatului la cheltuieli de judecată și depune la dosar chitanță privind onorariu avocațial.
Reprezentantul intimatului solicită admiterea excepției inadmisibilității iar pe fond respingerea recursului, fără cheltuieli .
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra recursului înregistrat la Tribunalul A. la data de 22.03.2013 constată că prin sentința civilă nr.989 din 06.02.2013 pronunțată de Judecătoria A., în dosar nr._ a admis în parte acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanta V. (fostă Nemț) L.-M., în contradictoriu cu pârâtul N. M.-M. și cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant reconvențional N. M.-M. în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă reconvențional, având ca obiect sistarea comunității de bunuri și, în consecință:
S-a constatat că în timpul căsătoriei părțile au dobândit, cu o cotă egală de contribuție următoarele bunuri comune: suprafața de 3900 mp teren arabil înscris în CF_ A., cu nr. top 170.1620/3/1 nr. cad 5404 extravilan A.; suprafața de 5200 mp teren arabil înscris în CF_ A., cu nr. top 170.1620/3/3 nr. cad 5405 extravilan A.; suprafața de_ mp teren arabil înscris în CF_ A., cu nr. top 170.1620/3/4 extravilan A.; suprafața de 3500 mp teren arabil înscris în CF_ A., cu nr. top 173.1640/16 nr. cad 5545 extravilan A.; suprafața de 5000 mp teren arabil înscris în CF_ A., cu nr. top 173.1640/17 nr. cad 5546 extravilan A.; suprafața de 9930 mp teren arabil înscris în CF_ A., cu nr. top 172.1630/2/7 nr. cad_ extravilan A., în valoare totală de_,80 lei; rulota marca ,,Fendt Xaver’’, cu nr._, în valoare de 4461 lei; remorca marca ,,Compa Expres’’, cu nr._, în valoare de 1651 lei; 1 mobilă dormitor, în valoare de 2500 lei; 1 mobilă sufragerie, în valoare de 1500 lei; 1 mobilă bucătărie, în valoare de 2500 lei; 1 cameră video, în valoare de 1081.08 lei; 1 set de plasme auto în valoare de 430 lei; 1 aspirator, în valoare de 100 lei; 1 robot bucătărie, în valoare de 150 lei; 1 călcător, în valoare de 70 lei; 1 hotă, în valoare de 200 lei; 1 set canapea + 2 fotolii, în valoare de 1400 lei; 1 sistem navigație, în valoare de 850 lei; 2 DVD Player, în valoare de 150 lei fiecare; 2 computere, în valoare de 1000 lei; 1 televizor, în valoare de 400 lei; 1 motopompă, în valoare de 850 lei; bijuterii (1 lanț si 1 brățară), în valoare de 4300 lei;
lucrări de îmbunătățire la imobilul proprietate personală a pârâtului situat în A., .-18, ., apt. 8, în valoare de 4927 lei.
A fost sistată comunitatea de bunuri prin formarea a două loturi care vor fi atribuite, în natură, părților, după cum urmează:
Lotul I, compus din: suprafața de 3500 mp teren arabil înscris în CF_ A., cu nr. top 173.1640/16 nr. cad 5545 extravilan A.; suprafața de 5000 mp teren arabil înscris în CF_ A., cu nr. top 173.1640/17 nr. cad 5546 extravilan A.; suprafața de 9930 mp teren arabil înscris în CF_ A., cu nr. top 172.1630/2/7 nr. cad_ extravilan A., 1 set de plasme auto; 1 DVD Player; bijuterii (1 lanț si 1 brățară), în valoare totală de 28.101,8 lei, a fost atribuit, în natură, reclamantei-pârâtă reconvențional.
Lotul II, compus din: suprafața de 3900 mp teren arabil înscris în CF_ A., cu nr. top 170.1620/3/1 nr. cad 5404 extravilan A.; suprafața de 5200 mp teren arabil înscris în CF_ A., cu nr. top 170.1620/3/3 nr. cad 5405 extravilan A.; suprafața de_ mp teren arabil înscris în CF_ A., cu nr. top 170.1620/3/4 extravilan A.; rulota marca ,,Fendt Xaver’’, cu nr._ ; remorca marca ,,Compa Expres’’, cu nr._ ,; 1 mobilă dormitor; 1 mobilă sufragerie; 1 mobilă bucătărie; 1 cameră video; 1 aspirator,; 1 robot bucătărie; 1 călcător; 1 hotă; 1 set canapea + 2 fotolii; 1 sistem navigație; 1 DVD Player; 2 computere; 1 televizor; 1 motopompă; lucrări de îmbunătățire la imobilul proprietate personală a pârâtului situat în A., .-18, ., apt. 8, în valoare totală de_,08 lei, a fost atribuit, în natură, pârâtului-reclamant reconvențional.
A fost obligat pârâtul-reclamant reconvențional să plătească reclamantei-pârâtă reconvențional, în termen de 6 luni de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, suma de 9832,14 lei, cu titlu de sultă.
S-a dispus înscrierea ipotecii legale asupra imobilelor atribuite pârâtului-reclamant reconvențional, în favoarea reclamantei-pârâtă reconvențional, pentru garantarea plății sultei.
A fost îndrumat Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară A. să efectueze cuvenitele mențiuni în cartea funciară.
Sa constatat că pârâtul-reclamant reconvențional are un drept de creanță asupra reclamantei-pârâtă reconvențional în sumă de 188 lei.
A fost obligată reclamanta-pârâtă reconvențional să plătească pârâtului-reclamant reconvențional suma de 188 lei.
A fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului-reclamant reconvențional pentru capătul de cerere având ca obiect predarea microbuzului marca ,,Mercedes Sprinter’’ 209 Diesel și respinge cererea de predare a bunului.
A fost respinsă în rest acțiunea precizată și cererea reconvențională.
Au fost compensate cheltuielile de judecată între părți.
A fost obligată reclamanta-pârâtă reconvențional V. (fostă Nemț) L.-M. la plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 842 lei.
A fost obligat pârâtul-reclamant reconvențional N. M.-M. la plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 842 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut în motivare faptul că reclamanta-pârâtă reconvențional și pârâtul-reclamant reconvențional s-au căsătorit la data de 15.08.2002, căsătoria fiind desfăcută prin sentința civilă nr. 4639/04.09.2011, pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._ . Din căsătoria părților a rezultat un copil minor care, odată cu desfacerea căsătoriei, a fost încredințat spre creștere și educare reclamantei.
Sub durata căsătoriei foștii soți au dobândit mai multe bunuri mobile (bunuri mobile corporale și drepturi de creanță) și imobile, constând în suprafețe de teren extravilan.
Ambele părți au contestat componența masei bunurilor de împărțit, valoarea bunurilor și cota de contribuție la dobândirea lor.
Referitor la componența masei bunurilor de împărțit se va reține că, potrivit art. 339 din noul cod civil masa bunurilor de împărțit este alcătuită din „Bunurile dobândite în timpul regimului comunității legale de oricare dintre soți sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune în devălmășie ale soților”.
Pornind de la textul legal invocat, instanța de fond a apreciat că în masa bunurilor de împărțit nu pot fi incluse următoarele: suma de 1776 lei, reprezentând indemnizația achitată de pârâtul-reclamant reconvențional în perioada 2005-2006 în favoarea reclamantei-pârâtă reconvențional, respectiv pentru asigurarea vechimii în muncă a acesteia, întrucât nu s-a probat, în privința sumei respective, că ea a provenit din venituri proprii ale pârâtului-reclamant reconvențional. Împrejurarea că reclamanta-pârâtă reconvențional nu era încadrată în muncă în perioada respectivă, nu conferă sumelor de bani achitate de pârâtul-reclamant reconvențional caracterul de bun propriu. Chiar în ipoteza în care i s-ar recunoaște acestui o contribuție exclusivă în procurarea ei, nu va fi avută în vedere în modalitatea în care a fost solicitată, întrucât cota de contribuție a soților se determină raportat la întreaga universalitate de bunuri, nu pentru fiecare bun în parte.
Nu a fost inclusă în masa bunurilor de împărțit nici suma solicitată de reclamanta-pârâtă reconvențional ce reprezintă contravaloarea lucrărilor de întreținere efectuate în apartamentul bun propriu al pârâtului-reclamant reconvențional și care a constituit domiciliul comun al soților.
Aceste lucrări nu sunt de natură să aducă un spor de valoare apartamentului și, astfel, să profite în vreun fel proprietarului acestuia. Ele reprezintă lucrări necesare folosirii în mod igienic și corespunzător al imobilului.
De asemenea, în componența masei bunurilor de împărțit nu a fost inclusă valoarea de înlocuire a autoturismului marca „Mercedes 209 Diesel”, așa cum a solicitat pârâtul-reclamant reconvențional, deoarece acest autoturism nu este proprietatea celor doi soți. Potrivit contractului de comodat autentificat sub nr. 1448/ 29.05.2000 la Biroul Notarial Public „I. B.”, dreptul de proprietate asupra acestui autoturism aparține numitului Fuszea I. și a fost pus la dispoziția .. Împrejurarea că pârâtul-reclamant reconvențional este reprezentantul legal al societății, nu-l îndreptățește pe acesta să confunde patrimoniul său propriu cu cel al persoanei juridice pe care o reprezintă.
Inadmisibilitatea confuziei de patrimoniu între persoana juridică și reprezentantul său legal a fost avută în vedere și la soluționarea excepției lipsei calității procesuale active a pârâtului-reclamant reconvențional de a solicita predarea acestui autoturism.
Calitatea procesuală activă presupune existența unei identități între persoana reclamantului și persoana titular al dreptului în raportul juridic dedus judecății.
În speță, așa cum s-a arătat, titular al dreptului de proprietate este domnul Fuszea I., iar al dreptului de folosință .. pârâtul-reclamant reconvențional, în lipsa împuternicirii exprese a celor doi, nu poate formula cerere în numele lor, ca urmare, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale active a pârâtului-reclamant reconvențional în ce privește capătul de cerere constând în predarea autoturismului marca Mercedes 209 Diesel, cu consecința respingerii lui.
Cu privire la valoarea bunurilor, pentru că părțile au avansat valori diferite și pentru că instanța trebuie să aibă în vedere valoarea lor la momentul soluționării cererii de partaj, așa încât ambele părți să suporte scăderea de valoare dată de uzură în timp sau ambelor să le profite creșterea de valoare, în cauză au fost efectuate trei expertize: auto, de evaluare a bunurilor mobile și o expertiză topografică.
Referitor la valoarea bunurilor mobile s-a constatat că pârâtul-reclamant reconvențional a contestat parte dintre acestea și a avansat alte valori decât cele indicate de reclamanta-pârâtă reconvențional, fără a proba în vreun fel acele susțineri.
În ce privește cota de contribuție a părților la dobândirea bunurilor comune s-a reținut, în primul rând, că aceasta se raportează la întreaga masă a bunurilor supuse partajului, fiind inadmisibilă stabilirea unor cote diferențiate în raport cu un singur bun sau o categorie de bunuri. Dreptul de proprietate comună în devălmășie asupra bunurilor dobândite în timpul căsătoriei se caracterizează prin aceea că aparține nefracționat titularilor codevălmași, iar la încetarea stării de comunitate, împărțeala se face prin unicitate de cote, pentru fiecare soț, în raport de contribuția reală la dobândirea bunurilor.
În al doilea rând, la stabilirea cotei de contribuție se va avea în vedere atât veniturile realizate de fiecare dintre părți, cât și proporția în care aceste venituri au avut ca destinație achiziționarea bunurilor.
În aceste condiții și pe baza probelor administrate în cauză s-a constatat că veniturile realizate de cei doi soți pe durata celor aproape 11 ani de căsnicie nu pot fi determinate cu certitudine, așa cum reiese din copia carnetelor de muncă, cu mici excepții și mai ales în ceea ce-l privește pe pârâtul-reclamant reconvențional, activitatea acestuia nu a avut la bază o convenție scrisă și nu s-a desfășurat în cadrul formal legal, care să permită stabilirea veniturilor realizate în mod cert, pe bază de înscrisuri.
Ambii soți au avut ca preocupare, la un moment dat, desfășurarea unor activități de comerț, (îmbrăcăminte în ce o privește pe reclamanta-pârâtă reconvențional, autoturisme, anvelope, mobilier, în ce-l privește pe pârâtul-reclamant reconvențional ), însă veniturile realizate din acestea, nu pot fi determinate pe baza probelor administrate.
Ambii soți au invocat în susținerile lor la ajutorul primit de la propriile familii, ajutor constând în produse alimentare din partea familiei reclamantei-pârâtă reconvențional, și ajutor financiar din partea pârâtului-reclamant reconvențional, ajutor care, de asemenea, nu poate fi cuantificat.
Totodată, s-a invocat implicarea părților în activități agricole, susținerile lor fiind întemeiate pe certificatele de producători agricoli deținute de părinți. Implicarea lor și cota-parte din venitul care le-a fost, eventual, cedată, nu a fost relevată.
Pârâtul-reclamant reconvențional a susținut că veniturile obținute ca urmare a celebrării căsătoriei religioase, precum și sumele de bani necesare achiziționării a parte din terenuri, sume obținute cu titlu de împrumut, au fost multiplicate de el prin activitățile comerciale desfășurate.
Instanța de fond a apreciat că această „multiplicare” nu-i poate justifica o cotă de contribuție majoritară, întrucât, așa cum s-a arătat mai sus cota de contribuție a soților se stabilește pe baza a două componente: veniturile realizate și măsura în care ele au fost destinate achiziționării de bunuri comune. În atare condiții s-a constatat că darul de nuntă, fiind destinat nașterii patrimoniului comun al soților, constituie bun comun și, tot astfel, fructele generate de acesta.
În privința împrumuturilor se remarcă, în primul rând, că nu au vizat sume de bani atât de mari încât să influențeze cota de contribuție a soților.
În al doilea rând, coroborând faptul că acestea nu au fost incluse în pasivul masei bunurilor de împărțit cu răspunsul reclamantei-pârâtă reconvențional la interogatoriu (f.138), se va naște prezumția că acestea au fost restituite în timpul căsătoriei.
În considerarea celor de mai sus și raportat la universalitatea de bunuri, instanța de fond a apreciat că nu se poate reține în favoarea niciunuia dintre părți o cotă majoritară la dobândirea bunurilor.
În drept, patrimoniul foștilor soți se supune comunității legale de bunuri, potrivit art. 312 alin.1 din noul Cod civil.
D. urmare, în temeiul art. 339 din noul Cod civil, s-a constatat că părțile au dobândit, cu o cotă egală de contribuție, următoarele bunuri comune: suprafața de 3900 mp teren arabil înscris în CF_ A., cu nr. top 170.1620/3/1 nr. cad 5404 extravilan A.; suprafața de 5200 mp teren arabil înscris în CF_ A., cu nr. top 170.1620/3/3 nr. cad 5405 extravilan A.; suprafața de_ mp teren arabil înscris în CF_ A., cu nr. top 170.1620/3/4 extravilan A.; suprafața de 3500 mp teren arabil înscris în CF_ A., cu nr. top 173.1640/16 nr. cad 5545 extravilan A.; suprafața de 5000 mp teren arabil înscris în CF_ A., cu nr. top 173.1640/17 nr. cad 5546 extravilan A.; suprafața de 9930 mp teren arabil înscris în CF_ A., cu nr. top 172.1630/2/7 nr. cad_ extravilan A., în valoare totală de_,80 lei; rulota marca ,,Fendt Xaver’’, cu nr._, în valoare de 4461 lei; remorca marca ,,Compa Expres’’, cu nr._, în valoare de 1651 lei; 1 mobilă dormitor, în valoare de 2500 lei; 1 mobilă sufragerie, în valoare de 1500 lei; 1 mobilă bucătărie, în valoare de 2500 lei; 1 cameră video, în valoare de 1081.08 lei; 1 set de plasme auto în valoare de 430 lei; 1 aspirator, în valoare de 100 lei; 1 robot bucătărie, în valoare de 150 lei; 1 călcător, în valoare de 70 lei; 1 hotă, în valoare de 200 lei; 1 set canapea + 2 fotolii, în valoare de 1400 lei; 1 sistem navigație, în valoare de 850 lei; 2 DVD Player, în valoare de 150 lei fiecare; 2 computere, în valoare de 1000 lei; 1 televizor, în valoare de 400 lei; 1 motopompă, în valoare de 850 lei; bijuterii (1 lanț si 1 brățară), în valoare de 4300 lei; lucrări de îmbunătățire la imobilul proprietate personală a pârâtului situat în A., .-18, ., apt. 8, în valoare de 4927 lei.
În temeiul art.357 din noul Cod civil coroborat cu art. 6731 Cod procedură civilă, comunitatea de bunuri a fost sistată prin formare a două loturi care au fost atribuite, în natură, părților, componența lor fiind determinată funcție de propunerile părților, ale expertului topograf, a folosinței faptice și a împrejurării că în marea lor parte, bunurile mobile se constituie din obiecte de mobilier destinate utilizării apartamentului pârâtului și conform configurației acestuia.
În conformitate cu art._ Cod procedură civilă s-a stabilit ca termenul de plată a contravalorii cotei de contribuție a reclamantei-pârâtă reconvențional să fie de 6 luni de la data rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri și, pentru garantarea acestei plăți, în temeiul art.55 alin.4 din Legea nr.7/1996 republicată, se va înscrie în cartea funciară a imobilelor atribuite pârâtului-reclamant reconvențional o ipotecă legală în favoarea reclamantei-pârâtă reconvențional.
Prin cererea reconvențională formulată, pârâtul-reclamant reconvențional a solicitat ca în masa bunurilor de împărțit să fie inclusă suma de 376 lei, reprezentând impozitul aferent celor 3,76 ha teren în anii 2010 și 2011.
Având în vedere că impozitul constituie o datorie comună, fiind născută în legătură cu administrarea unui bun comun, potrivit art. 351 lit. a) din noul Cod civil și că, în măsura în care le profită bunurile comune, soții răspund și pentru datoriile comune, instanța de fond a apreciat că cererea pârâtului-reclamant reconvențional este întemeiată și, ca urmare, reclamanta-pârâtă reconvențional a fost obligată la plata sumei de 188 lei, reprezentând jumătate din contravaloarea sumei achitată cu titlu de impozit.
Ambele părți au solicitat cheltuieli de judecată ocazionate cu prezentul litigiu, cheltuieli constând în taxa judiciară de timbru, timbru judiciar, onorariu expert și onorariu de avocat. Având în vedere cuantumul acestor cheltuieli (6369,3 lei reclamanta-pârâtă reconvențional și 5312 lei pârâtul-reclamant reconvențional), că ambele cereri au fost admise în parte și măsura în care au fost admise, aceste cheltuieli au fost compensate între părți.
Pârâtul-reclamant reconvențional a beneficiat de ajutor public judiciar în conformitate cu art.8 din O.U.G nr.51/2008 privind ajutorul public în materie civilă, aprobată și modificată prin Legea nr.193/2008, sub forma scutirii de plata taxei judiciare de timbru în sumă de 1684 lei. În conformitate cu art.18 din același act normativ, cheltuielile pentru care partea a beneficiat de scutiri sau reduceri prin încuviințarea ajutorului public judiciar vor fi puse în sarcina celelalte părți, dacă aceasta a căzut în pretențiile sale. Partea căzută în pretenții va fi obligată la plata către stat a acestor sume”. Ca urmare, după rămânerea irevocabilă a hotărârii reclamanta-pârâtă reconvențional a fost obligată la plata taxei judiciare de timbru în sumă de 842 lei, iar pârâtul-reclamant reconvențional la plata taxei judiciare de timbru în sumă de 842 lei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta V. L. M. solicitând în principal casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, instanței de fond în vederea administrării probei cu expertiza tehnică; în subsidiar, modificarea în parte a hotărârii recurate în sensul includerii în masa partajabilă a valorii de înlocuire a autovehiculului marca Mercedes-Benz Sprinter și înlăturarea obligării reclamantei de la plata cheltuielilor de judecată în prima instanță.
În motivarea recursului reclamanta a arătat faptul că instanța de fond, deși face referire în considerentele hotărârii la autovehiculul marca Mercedes Sprinter, omise să se pronunțe în dispozitiv asupra acestuia, iar la celelalte două autoturisme nu face referire deloc în cuprinsul hotărârii.
Cu privire la autovehiculul marca Mercedes Sprinter pârâtul a solicitat prin reconvențională includerea în masa partajabilă, astfel că părțile au convenit ca acesta respectiv valoarea acestuia este bun comun și trebuie inclusă în masa partajabilă, or instanța de fond nu s-a pronunțat deloc nici asupra cererii principale nici a celei reconvenționale.
Cu privire la celelalte două autoturisme indicate în precizarea de acțiune instanța nu s-a pronunțat, motiv pentru care, în opinia recurentei se impune trimiterea cauzei in rejudecare.
Un alt aspect criticat de recurentă privește obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 842 lei fără a motiva de ce după ce inițial compensează cheltuielile de judecată, ulterior obligă tot reclamanta, căreia i s-a admis in parte acțiunea, la plata cheltuielilor de judecată.
Prin întâmpinare intimatul N. M. M. a solicitat respingerea recursului și menținerea ca temeinică a sentinței atacate.
Astfel, autovehicolul marca Mercedes Sprinter a fost vândut în data de 15.10.2010 așa cum rezultă din contractul de vânzare cumpărare depus la dosar precum și din declarația martorului V. T. I.. Acest autovehicol a fost vândut înainte de despărțirea în fapt a părților astfel că instanța de fond în mod corect nu 1-a introdus în masa bunurilor partajabile.
Referitor la cele două mașini: un autoturism WV Golf III de culoare roșie și un autoturism WV Golf III de culoare albă, în fața instanței de fond nu s-au adus niciun fel de probe prin care să se dovedească faptul că acestea ar fi fost achiziționat, astfel încât instanța de fond nu putea și nu avea asupra ce să se pronunțe.
Un alt aspect contestat este faptul că recurenta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată, fapt neadevărat, deoarece prin sentința recurată aceasta este obligată la plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 842 lei și nicidecum la cheltuieli de judecată.
Verificând hotărârea atacată, prin prisma motivelor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile, tribunalul va constata că prezentul recurs se impune a fi respins pentru următoarele motive:
Așadar, principala critică a reclamantei V. L. vizează omisiunea instanței de a introduce în masa bunurilor comune a trei autovehicule achiziționate de soți pe durata căsătoriei acestora, anume: Mercedes Benz Sprinter tip 313 CDI, VW Golf III de culoare roșie și VW Golf III de culoare albă.
Cu privire la această problemă, tribunalul constată că într-adevăr prin acțiunea introductivă f.4, reclamanta V. a solicitat partajarea unui auto Mercedes Sprinter în valoare 7000 euro (pct.I.7), iar apoi prin precizarea de acțiune de la fila 30 a indicat printre bunurile supuse partajului, pe lângă vehiculul anterior menționat și două autoturisme VW Golf III de culoare roșie și albă, în valoare de 9400 lei,respectiv 4300 lei; este de remarcat faptul că prin concluziile scrise depuse de reclamantă la fila 274 acesta omite total să mai solicite partajarea celor două auto VW Golf, făcând vorbire doar despre auto Mercedes Sprinter în valoare de 7000 euro.
Analizând hotărârea primei instanțe, tribunalul observă faptul că într-adevăr aceasta a omis să se pronunțe asupra celor trei autovehicule indicate mai sus, în motivarea hotărârii și dispozitiv neexistând vreo statuare a instanței cu privire la aceste bunuri; instanța de fond s-a pronunțat asupra situației unui autoturism „Mercedes 209 Diesel” (f.10 din hotărâre), dar acest bun nu este același cu cel indicat de reclamantă în acțiune, anume Mercedes Benz Sprinter tip.313CDI.
Potrivit art.2812 alin.1 Cod proc.civ „Dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare”.
În temeiul dispozițiilor citate mai sus, tribunalul va constata că prima instanță a omis să se pronunțe asupra cererii reclamantei de introducere în masa bunurilor comune și partajarea celor trei autovehicule, fapt care îndreptățea pe aceasta să formuleze o cerere în temeiul art.2812 Cod proc.civ pentru completarea hotărârii instanței de fond.
Tribunalul nu se poate substitui primei instanțe pentru a remedia omisiunea acesteia, având în vedere disp.art.281 indice 2a Cod proc.civ, care stipulează că îndreptarea, lămurirea sau completarea hotărârii nu poate fi cerută pe cale a apelului sau recursului, ci numai în condițiile art.281 – 2812 Cod proc civ; de asemenea, într-o atare situație, partea are la îndemână și o acțiune distinctă pentru partajarea bunurilor asupra cărora instanța nu s-a pronunțat.
În ce privește cheltuielile de judecată, tribunalul remarcă faptul că reclamanta a fost obligată să plătească statului suma de 842 lei ce reprezintă jumătate din ajutorul public judiciar acordat pârâtului. Așadar, corect prima instanță a făcut aplicarea art.18 din Legea nr.146/97 care statuează că „cheltuielile pentru care partea a beneficiat de scutiri sau reduceri prin încuviințarea ajutorului public judiciar vor fi puse în sarcina celeilalte părți, dacă aceasta a căzut în pretențiile sale”. Cum partajarea bunurilor comune a profitat ambilor soți, prima instanță a stabilit ca fiecare să suporte câte ½ din ajutorul public acordat de stat.
Față de cele expuse anterior, tribunalul în baza art. 312 Cod proc.civ va respinge recursul declarat de recurenta reclamantă V. L. M. împotriva sentinței civile nr.989 din 06.02.2013 pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._ .
Nefiind incidente dispozițiile art.274 Cod proc.civ.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta reclamantă V. L. M. în contradictoriu cu intimatul pârât N. M. M. împotriva sentinței civile nr.989 din 06.02.2013 pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._ având ca obiect partaj bunuri comune.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 09.05.2013.
Președinte Judecător Judecător
S. C. Ș. S. N. N. C.
Grefier
G. S.
Red. NC Thred.GS
2 ex- 04 06 2013
Nu se comunică părților
Prima instanță: Judecătoria A., jud.C. H.
| ← Înregistrare tardiva a nasterii. Decizia nr. 670/2013.... | Pensie întreţinere. Decizia nr. 621/2013. Tribunalul ARAD → |
|---|
