Contestaţie la executare. Decizia nr. 850/2014. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Decizia nr. 850/2014 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 25-09-2014 în dosarul nr. 5507/55/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARADOperator 3207/2504
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 850
Ședința publică din data de 25 septembrie 2014
Președinte N. C.
Judecător S. C. Ș.
Grefier M. I.
S-a luat în examinare apelul declarat de intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală Antifraudă Fiscală București, împotriva sentinței civile nr. 3250/20.06.2014, dată de Judecătoria A. în dosar nr._ în contradictoriu cu contestatoarea . SRL, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal se prezintă reprezentantul contestatoarei – avocat U. Laviniu din Baroul A., lipsă fiind reprezentantul apelantei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că apelul a fost declarat și motivat în termen, fiind scutit de plata taxei judiciare de timbru.
La data de 24.09.2014 prin serviciul registratură al instanței, apelanta a depus la dosar o copia conformă cu originalul a procesului verbal de control.
Reprezentantul contestatoarei declară că nu mai are de formulat alte cereri.
Instanța, având în vedere că nu se mai formulează alte cereri și considerând cauza în stare de soluționare, acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Reprezentantul contestatoarei solicită respingerea apelului și menținerea soluției primei instanțe de admitere a contestației și anulare a deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii, întrucât, așa cum a reținut și prima instanță la pagina 7 din sentință, decizia nu a fost motivată. Nu solicită cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului înregistrat la Tribunalul A. la data de 30 mai 2014, constată că prin sentința civilă nr. 3250/20.06.2014, pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._, a fost admisă contestația formulată de contestatoarea . SRL, în contradictoriu cu intimații ANAF - Direcția Generală Antifraudă Fiscală București și Direcția Regională Antifraudă 5 D., prin Agenția Națională de Administrare Fiscală.
A fost anulată decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr._ din 06.03.2014 emisă de Direcția Regională Antifraudă 5 D..
Au fost obligate intimatele la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 100 lei, către contestatoare.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că, prin decizia de instituire a măsurilor asigurătorii emisă la data de 06.03.2014 de Direcția Regională Antifraudă 5 D., în temeiul art. 129 alin. 2 din OG nr. 92/2003 privind Codul de Procedură fiscală, s-a dispus instituirea popririi asigurătorii asupra conturilor bancare ale . SRL în privința căreia, s-a constatat, în urma unui control fiscal că datorează bugetului sumele de 70.802 lei reprezentând TVA și 16.004 lei impozit pe profit. S-a menționat că s-a constatat existența pericolului ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau să își ascundă ori să își risipească patrimoniul/averea, aceasta fiind motivarea măsurii dispuse.
Potrivit art. 129 alin. 3, măsurile asigurătorii pot fi luate și înainte de emiterea titlului de creanță, iar, “Odată cu individualizarea creanței și ajungerea acesteia la scadență, în cazul neplății, măsurile asigurătorii se transformă în măsuri executorii”.
A.. 4 al articolului invocat prevede că, „Măsurile asigurătorii se dispun prin decizie emisă de organul fiscal competent. În decizie organul fiscal va preciza debitorului că prin constituirea unei garanții la nivelul creanței stabilite sau estimate, după caz, măsurile asigurătorii vor fi ridicate.”, iar alin. 5 că, „ Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii trebuie motivată și semnată de către conducătorul organului fiscal competent.”
Cerința motivării deciziei în discuție, în concret, rezidă și din formularele tipizate ale deciziei de instituire și referatului justificativ ce se întocmește de către organul de control/organul de executare și stă la baza emiterii "Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii", aprobate prin Ordinul nr. 2605/2010 al ANAF, ce conțin rubrica “Motivarea dispunerii măsurilor asigurătorii: ..... “
Această cerință se regăsește și în Recomandarea (2007)7 a Comitetului de Miniștri (art. 17 pct. 2), respectiv în Rezoluția (77)31 a Comitetului de Miniștri (principiul IV), fiind preluată și menționată în mod expres în Codul European al Bunei Conduite Administrative: „Fiecare decizie adoptată de Instituție, care poate afecta în mod negativ drepturile sau interesele unei persoane particulare, va menționa temeiurile pe care se bazează, indicând în mod clar faptele relevante și baza legală a deciziei.„
Rezultă așadar că, pentru a se putea aprecia legalitatea și temeinicia măsurilor asigurătorii, pentru ca instanța de judecată să poată exercita un control efectiv al legalității actului, dar și pentru a da posibilitatea debitorului să se apere, se impune motivarea în concret a acestora, menționarea indiciilor, conduitei sau a faptelor contribuabilului care conduc la concluzia că exista pericolul iminent ca debitorul să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, aprecierea pericolului nefiind pur subiectivă, lăsată la latitudinea organului de control ci trebuie justificată, astfel cum rezultă din prevederile punctului 5.1.1 și 5.6 litera f din Ordinul nr. 2605/2010 emis de A.N.A.F.
Chiar dacă cele susținute de intimată prin întâmpinare privind conduita administratorului societății contestatoare în cazul altor societăți în care era acționar, sunt reale și chiar dacă acestea au fost descrise pe larg în procesul verbal de control, nedepus de altfel la dosar, aceasta nu justifică temeinicia și legalitatea deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii atâta timp cât cerința motivării este prevăzută de legiuitor pentru cea din urmă.
Având în vedere aceste considerente, reținând așadar că decizia contestată nu este motivată, potrivit cerințelor legale anterior invocate, motiv de nelegalitate, cu consecințe asupra vătămării drepturilor debitorului, prin indisponibilizarea sumelor de bani indicate, vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea deciziei contestate, în baza art. 172 din OG nr. 92/2003, instanța a admis contestația împotriva măsurilor asigurătorii, dispunând anularea decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr._ din 06.03.2014 emisă de Direcția Regională Antifraudă 5 D..
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală București, solicitând admiterea apelului, modificarea sentinței primei instanțe si respingerea contestației la executare, ca fiind neîntemeiată; menținerea deciziei instituire a măsurilor asiguratorii nr._ din 6._ si respingerea cheltuielilor de judecată în cuantum de 100 lei.
În motivarea apelului, apelanta face o amplă prezentare a stării de fapt reținute de prima instanță.
Astfel referitor la motivul de nelegalitate al deciziei asociat lipsei actului administrativ-fiscal de finalizare care să poată fi contestat potrivit legii, intimata susține că, în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 74/2013 coroborate cu prevederile H.G. nr. 520/2013 procesul verbal întocmit în urma controlului efectuat cuprinde evaluări ale prejudiciului, fără calcularea de accesorii, nu constituie titlu de creanță fiscală în sensul art. 85 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, nu este susceptibil de a fi contestat conform prevederilor art. 205 din același act normativ și implicit nu pot fi invocate prevederile art. 1 din Legea nr. 554/2004 privind Legea contenciosului administrativ. Este lipsită de sens precizarea înscrisă în contestația formulată și depusă potrivit căreia: „în decizia atacată se menționează o sumă datorată bugetului de stat (86.806 lei) fără a se cunoaște cum s-a ajuns la acel cuantum, care a fost modalitatea de calcul și proveniența ei" întrucât evaluarea respectiv modul de calcul al prejudiciului cauzat bugetului de stat este prezentat detaliat în conținutul procesului verbal nr._/06.03.2014, act de control comunicat reprezentantului legal al societății contestatoare, neexistând obligația detalierii modului de calcul și în conținutul deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii.
Referitor la invocarea lipsei motivării deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii intimata învederează că, existența riscului ca debitorul să se sustragă de la urmărire, să își ascundă sau să își risipească averea trebuie asociată cu acțiunile anterior întreprinse de cetățeanul italian Grazioli A., în calitate de administrator, care a avut drept intenție provocarea falimentului unei alte societăți comerciale a cărei activitate a administrat-o începând cu luna februarie 2011. Așa cum s-a consemnat și în procesul verbal anterior amintit, S.C. G. I. Distribution S.R.L. a dobândit în cursul anului 2013 prin tranzacții comerciale succesive, stocul scriptic de mărfuri alimentare aflat în patrimoniul S.C. Grazieitalia Alimentare S.R.L., societate comercială care se află sub incidența prevederilor Legii 85/2006, cu modificările și completările ulterioare, așa cum rezultă și din încheierea civilă nr.512/CC pronunțată la data de 06.08.2013 de Secția Civilă din cadrul Tribunalului A.. Din controlul efectuat de aceeași echipă de control s-a constatat că deși activitatea acestei societăți se afla sub supravegherea administratorului judiciar, administratorul italian Grazioli A. a aprobat efectuarea acestor operațiuni comerciale de vânzare a stocului scriptic de marfă după . fără acordul acestuia. Coroborând faptul că cererea de deschidere a procedurii insolvenței a fost inițiată în numele S.C. Grazieitalia Alimentare S.R.L., prin administratorul Grazioli A., cu faptul că de la finalizarea vânzării stocului scriptic de marfă la finele anului 2013 și până la data încheierii controlului, în contabilitate nu s-au mai evidențiat nici un fel de operațiuni comerciale de achiziții și ulterior de vânzări de mărfuri, echipa de control a constatat că în acest caz nu a existat nici o intenție reală de reorganizare a activității S.C. Grazieitalia Alimentare S.R.L. ci provocarea falimentului acesteia. Prin înregistrarea documentelor de livrare astfel emise, în final, în timp ce S.C. G. I. Distribution S.R.L. a beneficiat în special de un TVA deductibil aferent stocului scriptic înscris ca și livrat, la nivelul S.C. Grazieitalia Alimentare S.R.L. s-a acumulat un TVA de plată datorat bugetului de stat, care nu a fost achitat bugetului până la finalizarea controlului. De altfel, acest aspect este confirmat și din analiza datelor înscrise în tabelul preliminar al creanțelor privind debitorul S.C. Grazieitalia Alimentare S.R.L., pus la dispoziția organelor de control de către administratorul judiciar, în care valoarea inițială a creanțelor bugetare deținute de A.F.P. A. era în cuantum de 10.005 lei (din care ponderea o deținea un TVA de plată de 9.960 lei), în timp ce conform celor înscrise în Fișa sintetică totală, editată în timpul controlului la nivelul A.F.P. A., volumul obligațiilor bugetare restante ale debitorului în cauză la data de 25.02.2014 a crescut la suma totală de 116.255 lei, taxa pe valoarea adăugată de plată fiind acum în sumă de 116.180 lei. Contravaloarea încasărilor în numerar înregistrate în evidența contabilă a S.C. Grazieitalia Alimentare S.R.L. în urma decontării facturilor întocmite urmare transferului stocului scriptic de mărfuri alimentare în patrimoniul S.C. G. I. Distribution S.R.L., a făcut ulterior, până la finele anului 2013, obiectul unor restituiri de împrumuturi evidențiate ca fiind efectuate atât de asociați cât și de administratorul Grazioli A.. în perioadele anterioare. În acest sens s-a constatat că în intervalul 30.08._13 au fost întocmite și ulterior înregistrate în evidența contabilă dispoziții de plată în care figurează înscris că s-au efectuat plăți în sumă totală de 486.611,49 lei.
Ca și o consecință a controlului astfel efectuat, administratorul judiciar a întocmit notificarea nr. 115/18.03.2014 adresată administratorului special al debitoarei ..R.L. - Grazioli A., și prin care se solicită acestuia returnarea în contul societății, sub sancțiunea anulării operațiunilor în cauză, a sumelor aferente restituirilor de împrumuturi returnate în mod nelegal în perioada de observație, respectiv după data de 08.06.2013 și până la data controlului, și să facă plata impozitelor rezultate urmare activității de vânzare de produse alimentare valorificate după deschiderea procedurii.
În fapt, urmare a unor controale efectuate în perioada 13.02._14, având ca obiectiv modul în care sunt respectate prevederile legislației fiscale și contabile de către . S.R.L. și respectiv S.C. Grazieitalia Alimentare S.R.L., s-a constatat că în perioada octombrie 2010 - decembrie 2013 au fost diminuate în mod considerabil obligațiile de plată datorate bugetului de stat de către cele două societăți comerciale, în principal prin evidențierea în actele contabile a unor cheltuieli și după caz a unor operațiuni comerciale pentru care nu s-a dovedit realitatea efectuării acestora, fiind estimat un prejudiciu total de 957.475 lei (86.806 lei + 870.669 lei). În acest sens, întrucât sunt susceptibile a se întruni elementele constitutive ale faptelor prevăzute de art. 9, alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, cu modificările și completările ulterioare, de art. 10 alin.(1) din Legea 82/1991 privind legea contabilității, republicată cât și bancruta frauduloasă prevăzută de art.241 alin (1) lit. c) din Codul penal, constatările au fost înaintate și organelor de cercetare în vederea inițierii demersurilor specifice vizând stabilirea existenței ori inexistenței acestora, identificarea și tragerea la răspundere penală a făptuitorilor, respectiv recuperarea prejudiciilor determinate de acțiunile sau inacțiunile socialmente periculoase ale acestora, după caz.
În ceea ce privește operatorul economic S.C. G. I. Distribution S.R.L., având la bază Referatul justificativ nr._/06.03.2014 emis de D.R.A.F. 5 D., s-au instituit măsurile asigurătorii prevăzute de O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare, așa cum rezultă și conform Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr._ din data de 06.03.2014, în timp ce în ceea ce privește S.C. Grazieitalia Alimentare S.R.L., conform prevederilor art. 36 din Legea nr. 85/2006 cu modificările și completările ulterioare coroborat cu prevederile OPANAF. nr. 447/2007 pentru aprobarea Procedurii privind declararea stării de insolvabilitate a debitorilor persoane fizice sau juridice, conform prevederilor art. 172 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare nu s-au dispus măsuri asigurătorii în timpul controlului, deoarece la data efectuării verificării aceasta se află sub incidența prevederilor legale privind insolvența societăților comerciale.
Potrivit normei invocate: „Se dispun măsuri asigurătorii sub forma popririi asigurătorii și sechestrului asiguratoriu asupra bunurilor mobile și/sau imobile proprietate a debitorului, precum și asupra veniturilor acestuia, când există pericolul ca acesta să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea."
Apelanta apreciază că este suficient pentru luarea măsurilor asiguratorii numai să se constate pericolul sustragerii/ascunderii/risipirii patrimoniului debitoarei,cu consecința îngreunării procedurii de colectare nefiind necesara producerea vreunuia dintre evenimentele precizare anterior.
Prin faptul ca S.C. G. I. Distribution S.R.L. nu a evidențiat corect realitatea contabila, organele fiscale în mod corect au estimat ca aceasta societate se sustrage de la procedura de colectare, dispunând măsuri asigurătorii în consecință.
În speță sunt îndeplinite prev. de art.129 alin.3 din OG nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala. Aceste măsuri pot fi luate și înainte de emiterea titlului de creanță, iar odată cu individualizarea creanței si ajungerea acesteia la scadentă în cazul neplății, măsurile asiguratorii se transformă în măsuri executorii.
Măsurile luate de intimate sunt întemeiate pe prezumții legale, astfel că până la stabilirea unei situații certe cu privire la activități financiare ilicite, desfășurate de contestatoare sau terțe persoane, cu care s-a angajat în operațiuni economice, intimatele au dispus măsurile prev. de art. 129 cod procedură fiscală, acestea fiind temeinice și legale.
Întrucât pe parcursul acestei perioade, contestatoarea nu a făcut nici un fel de dovada a existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută de organele de control care au dispus măsurile contestate, deși potrivit disp. art. 1169 cod civil si art. 129 al. 1 teza finala cod procedură fiscală, lui îi incumbă sarcina probei și în speță nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii, trebuie constatat ca forța probantă a acestui act nu a fost înlăturată, bucurându-se de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
Apelanta precizează că prin emiterea deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii cu consecința instituirii popririi asigurătorii asupra sumelor de bani existente în conturile reclamantei și a sechestrului asiguratoriu asupra bunurilor reclamantei, organele fiscale au urmărit protejarea creanței pe care debitoarea o datorează bugetului general consolidat, neprejudiciind în nici un fel reclamanta, aceasta putându-și desfășura nestingherită activitatea.
La acest moment, atât conturile debitoarei cât și bunurile sunt doar indisponibilizate, nu urmează a se încasa vreo sumă din conturi și nici nu urmează ca bunurile să fie valorificate. Cu alte cuvinte indisponibilizarea bunurilor nu echivalează cu executarea lor.
Nu în ultimul rând, reținerea existenței pericolului real de sustragere din partea contestatoarei justifică în mod evident și măsura organului fiscal de poprire înființată asupra conturilor contestatoarei și chiar sechestrele instituite, întrucât la momentul emiterii deciziei era cel mai rapid mijloc de asigurare a recuperării creanțelor stabilite drept obligații de plata în sarcina contestatoarei.
Instanța de fond nu a avut în vedere faptul că nu sunt întrunite condițiile prev. de art. 274 al. 1 cod procedură civilă, conform cărora partea care a pierdut procesul poate fui obligata să suporte cheltuielile de judecată ocazionate de proces, însă prin aceasta trebuie ca partea care a pierdut procesul să se afle în culpă procesuală, sau prin atitudinea în cursul derulării procesului să fi determinat aceste cheltuieli.
O altă condiție care trebuia îndeplinită pentru a se acorda cheltuielile de judecată, este ca partea care le solicită să fi câștigat în mod irevocabil procesul, ori în speță nu se încadrează această categorie.
Apelanta apreciază că nu pot fi reținute în sarcina sa, nici aspecte privind reaua credință, comportarea neglijentă sau exercitarea abuzivă a drepturilor procesuale.
În drept apelul este întemeiat pe dispozițiile art. 466 si urm. codul procedură civilă.
Intimata S.C. G. I. Distribution SRL A. nu a formulat întâmpinare la apel, dar prin concluziile orale ale avocatului său a solicitat respingerea apelului.
Apelul este fondat, urmând a fi admis în baza art. 480 alin. 2 Cod Procedură Civilă, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Prima instanță a ajuns în mod netemeinic la concluzia nemotivării Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii făcând referire la prevederile punctului 5.1.1 și 5.6 litera f) din Ordinul nr. 2605/2010 emis de A.N.A.F., care ar impune motivarea în concret de către organul de control, în cadrul deciziei, a necesității instituirii măsurilor asigurătorii.
În realitate, dispozițiile respective din Ordinul nr. 2605/2010 emis de A.N.A.F., în forma în vigoare la data emiterii deciziei, se referă la modul de desfășurare a procedurii de aplicare a măsurilor asigurătorii, respectiv la conținutul “Referatului justificativ al măsurilor asigurătorii” care potrivit punctului 3.1 din Ordin stă la baza emiterii “Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii”.
Atât în fața primei instanțe, prin întâmpinare (fila 28) cât și prin motivele de apel, A.N.A.F. a susținut că la baza Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr._ din 06.03.2014 stă referatul justificativ nr._ /06.03.2014 emis de D.R.A.F. 5 D., iar aceste susțineri nu au fost combătute de către contestatoare.
Așa fiind, se constată că decizia contestată a fost emisă în conformitate cu Ordinul sus-menționat, potrivit modelului din Anexa 3 la ordin, întrunind exigențele art. 129 alin 5 din O.G. nr. 92/2003 câtă vreme la rubrica “Motivarea dispunerii măsurilor asigurătorii” s-a consemnat “Existența pericolului ca debitorul să-și risipească averea”, motivare concretă ce se încadrează în situațiile reglementate la art. 129 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003, de asemenea redate în cuprinsul deciziei.
În fine, în apel s-a depus la dosar și procesul verbal de control nr._/06.03.2014, ce constată, printre altele un minus de inventar de 84.888 lei, ce concretizează pericolul risipirii averii debitoarei.
În ce privește lipsa actului administrativ-fiscal de finalizare a controlului, tribunalul apreciază că nu poate fi invocată drept temei al nelegalității măsurii asigurătorii, câtă vreme art. 129 alin. 3 din O.G. nr. 92/2003, precizează că aceste măsuri pot fi luate și înainte de emiterea titlului de creanță, inclusiv în cazul efectuării de controale.
Împrejurarea că firma contestatoare ar avea o cifră de afaceri consistentă și că are o situație prosperă nu contrazice riscul reținut de către organul fiscal privind risipirea averii, iar poprirea sumelor urmăribile datorate cu orice titlu debitorului de către terțe persoane este legal posibilă potrivit Ordinului nr. 2605/2010 emis de A.N.A.F. în aplicarea O.G. 92/2003.
Se impune în consecință schimbarea în tot se sentinței apelate în sensul respingerii contestației la executare contestația la executare formulată de contestatoarea S.C. G. I. Distribution S.R.L. A. împotriva deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr._ din 6.03.2014 emisă de A.N.A.F. București - Direcția Regională Antifraudă 5 D., cu consecința înlăturării cheltuielilor de judecată acordate de prima instanță.
Văzând că în apel nu au fost solicitate cheltuieli de judecată și dispozițiile art. 453 alin. 1 Cod Procedură Civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de pârâta A.N.A.F. București împotriva sentinței civile nr. 3250/26.06.2014 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei A. pe care o schimbă în tot.
Respinge contestația la executare formulată de contestatoarea S.C. G. I. Distribution S.R.L. A. împotriva deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr._ din 6.03.2014 emisă de A.N.A.F. București - Direcția Regională Antifraudă 5 D..
Fără cheltuieli de judecată în primă instanță și apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 25 septembrie 2014.
Președinte, Judecător,
N. C. S. C. Ș.
Grefier,
M. I.
Red. SSC /Thred.DP/IM
4 ex./23.10.2014
2 . comunică cu:
- apelanta intimată Agenția Națională de Administrare Fiscală cu sediul în București, ., sector 5, în reprezentarea ANAF - Direcția Generală Antifraudă Fiscală București
- intimata contestatoare . SRL, cu sediul procesual ales în A., .. 4, .
Prima instanță - Judecătoria A. - judecător E. D. B.
| ← Întoarcere executare. Sentința nr. 480/2014. Tribunalul ARAD | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr.... → |
|---|
