Contestaţie la executare. Hotărâre din 24-09-2014, Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 24-09-2014 în dosarul nr. 7015/55/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A. Operator - 3207/2504
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 835
Ședința publică din data de 24 septembrie 2014
Președinte H. O.
Judecător S. N.
Grefier V. M.
S-a luat în examinare apelul declarat de contestatoarea I. T. de Muncă A., în contradictoriu cu intimatul J. O. R., împotriva sentinței civile nr.3372/09.07.2014, pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal se prezintă reprezentanta apelantei I.T.M. A. – consilier juridic B. L. și reprezentanta intimatului J. O. R. - avocat Alb S. din Baroul A., lipsind intimatul.
Procedura de citare este completă.
Apelul este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanta apelantei depune la dosar delegație de reprezentare.
Reprezentanta intimatului depune la dosar practică judiciară în materie, respectiv Decizia civilă nr. 673/16.07.2014, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._/55/2013, Decizia civilă nr. 681/23.07.2014, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul civil nr._, Decizia civilă nr. 685/06.08.2014 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ și Decizia civilă nr. 706/27.08.2014 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul civil nr._ și extras pe portalul instanțelor privitor la dosarul nr._ în care s-a pronunțat Decizia civilă nr. 674/16.07.2014, înscrisuri ce au fost comunicate reprezentantei apelantei.
Reprezentantele ambelor părți arată că nu mai au de formulat alte cereri.
Nefiind formulate cereri ori necesare alte probe, apreciind apelul în stare de soluționare, instanța acordă cuvântul în susținerea apelului.
Reprezentanta apelantei – contestatoare I. T. de Muncă A. solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței atacate în sensul admiterii contestației la executare, reiterând pe scurt motivele expuse în cererea de apel, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta intimatului, avocat Alb S. solicită respingerea apelului ca netemeinic și nelegal și menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțată de prima instanță, pentru motivele arătate în întâmpinarea depusă la dosar, fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului, înregistrat la Tribunalul A. la 04.08.2014, instanța constată că prin sentința civilă nr.3372/9 iulie 2014, Judecătoria A. a respins contestația la executare formulată de contestatoarea I. T. De Muncă A., în contradictoriu cu intimatul J. O. R., fără cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin sentința civilă nr. 474/06.08.2008, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul cu nr._, irevocabilă prin respingerea recursului, prin decizia civilă nr.76/2009 a Curții de Apel Timișoara, contestatoarea a fost obligată să plătească intimatului sumele reprezentând drepturi salariale neacordate, respectiv suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, pentru perioada 01.04._08, la actualizarea acestor sume cu rata inflației și la înscrierea respectivelor drepturi în carnetul de muncă.
Pentru punerea în executare a titlului executoriu intimatul a pornit executarea silită împotriva contestatoarei în dosar execuțional nr. 186/2014 al B. B. L. M..
Prin primul motiv al contestației la executare s-a solicitat anularea executării silite pe considerentul că nu este certă, lichidă și exigibilă creanța, întrucât în cuprinsul sentinței civile nu este indicat cuantumul sporurilor sau modalitatea de calcul a acestora.
În ceea ce privește motivele invocate de contestator privind lipsa unui titlu executoriu, lipsa unei creanțe certe, lichide, exigibile, instanța a reținut că în cauză există un titlu executoriu – sentința civilă sentința civilă nr.474/2008 pronunțată de Tribunalului A. în dosarul nr._, care, raportat la obiectul litigiului este executorie potrivit art. 22 din Legea 554/2004 privind contenciosul administrativ („Hotărârile judecătorești definitive pronunțate potrivit prezentei legi sunt titluri executorii”), sens în care a și fost învestită cu formulă executorie.
Potrivit art.711 alin.1 Cod procedură civilă se poate face contestație la executare împotriva executării silite propriu-zise, iar alin.2 al aceluiași articol reglementează o acțiune cu finalitate diferită, respectiv contestația la titlu. Contestația la executare propriu-zisă reprezintă un instrument pus la dispoziția debitorului, creditorului sau terților vătămați prin care aceștia pot obține modificarea sau anularea actelor de executare ori a executării efectuate și aspecte privind nerespectarea prevederilor legale.
Contestația la titlu poate fi formulată atunci când sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu. Scopul acesteia nu este de a anula actele de executare, ci de a stabili limitele în care trebuie să se desfășoare executarea silită.
Așadar, în situația în care o parte consideră că titlul executoriu nu este suficient de clar este îndreptățită a solicita, pe calea contestației la titlu, lămurirea acestuia și nu să solicite anularea actelor de executare, fără ca anterior să obțină lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu.
În cazul de față, fără a formula un petit în sensul învestirii instanței cu o contestație la titlu în sensul stabilirii cuantumului sporurilor acordate prin sentința civilă nr. 474/06.08.2008, contestatoarea a solicitat anularea actelor de executare, ori nu aceasta a fost soluția avută în vedere de legiuitor prin reglementarea celor două tipuri de contestație la executare, astfel că primul motiv al contestației a fost respins ca neîntemeiat.
Referitor la cuantumul creanței pentru care s-a început executarea silită, acesta este cert, deoarece a rezultat din titlul executoriu, și exigibil, potrivit art. 1 alin. 1 lit. a) din OUG nr.71/2009. Pe baza criteriilor stabilite de instanță în titlul executoriu, drepturile salariale cuvenite intimatului J. O. R. au fost calculate de către expertul contabil S. G., la data de 30.04.2013 fiind cuprinse în lista privind suplimentul postului, respectiv suplimentul pentru treapta salarizare, în cuantum de 25% fiecare din salariul de bază, calculate pe perioada 01.04._08, actualizate cu indicele de inflație la data de 30.04.2013 (fila 77-80, dosarul instanței și 10 dosar execuțional).
În acest context, intimatul a solicitat executarea silită pentru suma de 5933 lei, reprezentând 10% din creanța ce totalizează suma de_ lei, pe care intimata o are față de contestator, executarea silită a fost încuviințată în mod temeinic și legal, prin încheierea nr.3195/27.03.2013 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei A., prin care s-a încuviințat executarea a 10% din suma datorată în baza titlului executoriu.
Încheierea de încuviințare a executării silite s-a dat cu respectarea dispozițiilor legale, nicio cerință prevăzută de art. 665 Cod procedură civilă raportat la art.1 din OUG nr.71/2009 nu a fost omisă, astfel încât solicitarea intimatului de a fi anulată executarea a fost respinsă ca neîntemeiată.
Instanța a respins și cel de al doilea motiv de contestație privind efectuarea completărilor în carnetul de muncă având în vedere că prin cererea de executare nu s-a solicitat completarea carnetului de muncă, acest lucru nefiind necesar întrucât în prezent carnetul de muncă nu se mai completează, fiind abrogate dispozițiile D. 92/1796 și ale Ordinului 136/1976.
Referitor la critica adusă executării silite pe motiv că onorariul executorului nu ar fi fost calculat corespunzător, instanța a constatat că onorariul de 500 lei + TVA, raportat la valoarea creanței de recuperat, de_ lei, se înscrie între limita minimă și maximă stabilită în Anexa 1 pct. 3 lit. d) din Ordinul MJ nr. 2550/2006, astfel că au fost respinse și aceste critici.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel contestatoarea I. T. de Muncă A., solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței atacate, iar pe fond admiterea contestației la executare ca fiind temeinică și legală, dispoziții bazate pe prevederile art. 717 alin. 1 și al art. 466 Cod pr.civilă.
Apelantul arată că în baza sentinței civile nr. 474/2008 a Tribunalului A. a fost obligat de a plăti intimatului drepturile salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare pentru perioada 01.04._08, sumele rezultate actualizate cu indicele de inflație la data plății, precum și să se efectueze cuvenitele mențiuni în carnetele de muncă ale reclamanților, iar sentința civilă nr. 474/2008 a fost recurată și a devenit definitivă și irevocabilă prin decizia nr. 76/2009 a Curții de Apel Timișoara.
Apelantul mai arată că soluția instanței este netemeinică și nelegală întrucât în argumentarea soluției pronunțate aceasta nu și-a exercitat rolul său activ, în sensul că nu a luat în considerare nicio probă sau argument, invocate prin întâmpinare, respectiv a interpretat eronat situația de fapt și a făcut o greșită aplicare a normelor de drept.
Faptul că titlul executoriu era suficient de clar și nu se impuneau lămuriri, a rezultat din însăși considerentele instanței care a apreciat că acțiunea reclamanților privind cuantumul sporurilor cerute ca fiind în procent de 25% fiecare din salariu de bază, ca fiind lipsită de temei legal, având în vedere că nici L.188/1999 și nici alt act normativ nu prevede procentul în care se acordă sporul cerut de reclamanți. Această poziție a fost clar exprimată și de înalta Curte de Casație și Justiție, sesizată cu un recurs în interesul legii motivat că nu există un punct de vedere unitar în legătură cu interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 31 alin.1, lit. c și d din L.188-1999 privind statutul funcționarilor publici, referitor la posibilitatea acordării și cuantificării drepturilor bănești reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, prin decizia nr. 20/21.09.2009, care a stabilit că în condițiile în care nu este reglementată modalitatea de calcul al suplimentului postului și al suplimentului treptei de salarizare, suntem în prezența doar a unei intenții a legiuitorului de a acorda funcționarilor publici două drepturi de natură salarială, intenție materializată prin instituirea drepturilor, dar nefinalizată deoarece nu este stabilit cuantumul acestora sau criteriile pe baza cărora pot fi calculate, în atare situație, nefiind creat cadrul funcțional de acordare a drepturilor, acestea rămân doar drepturi virtuale.
Referitor la titlul executoriu, apelantul arată că atâta timp cât este suficient de clar, respectiv stabilește că instanțele de judecată nu se pot pronunța cu privire la stabilirea cuantumului acestor sporuri întrucât nu are nici o competență de a se substitui legiuitorului ori executivului în privința acordării efective a unui drept prevăzut de lege, este evident că nici instanța de încuviințare a executării silite și nici instanța investită cu soluționarea contestației la executare silită nu pot stabili cuantumul acestor sporuri.
Reiterând argumentele referitoare la actele de executare îndeplinite de executorul Judecătoresc B. L. M. față de care s-a solicitat instanței de judecată, apelantul constată nelegalitatea acestora, deoarece nelegalitatea actelor de executare emise de Executorul Judecătoresc B. L. M. este legată de faptul că la baza emiterii somației și a procesului verbal nu se regăsește un titlu executoriu, iar potrivit prevederilor din codul de procedură civilă pot fi executate silit obligațiile al căror obiect constă în plata unei sume de bani, acest lucru implicând menționarea în cadrul sentinței judecătorești a sumelor efective ce urmează a fi acordate sau cel puțin criterii certe de identificare a lor.
Apelantul mai arată că s-a conformat dispozitivului deciziei nr. 76/2009 fără a fi necesară intervenția unui executor judecătoresc, în cazul în care în cuprinsul acesteia s-ar fi regăsit cuantificarea sumelor respective sau măcar criterii în baza cărora ar fi putut fi cuantificate, precum și modalitățile concrete de punere în aplicare a celor menținute din cadrul sentinței de fond, în acest sens, ca ordonator terțiar, la solicitarea funcționarilor publici s-au făcut demersuri pe lângă forurile ierarhic superioare (Inspecția Muncii și Ministerul Muncii), ca aceste instituții să aloce fondurile necesare celor două sporuri, însă acestea au răspuns că nu se poate da curs solicitării, întrucât titlul executoriu nu conține o creanță certă, lichidă și exigibilă, iar instanța sau cei care au solicitat acordarea drepturilor bănești nu se pot substitui legiuitorului în cuantificarea sporurilor salariale solicitate, aspecte de care instanța de fond nu a ținut cont.
Cu privire la lichiditatea creanței, apelantul arată că se poate stabili existența unei creanțe lichide atunci când cuantumul acesteia este determinat prin chiar înscrisul ce o constată sau, cel puțin determinabilă prin înscrisul respectiv sau alte acte neautentice, care emană, sunt recunoscute sau, după caz, sunt opozabile debitorului în baza dispozițiilor legale sau a stipulațiilor conținute în actul de creanță, conform art. 662, alin.3 Cod Procedură Civilă și analizând titlul executoriu ce face obiectul prezentei executări silite, se poate constata cu ușurință că acesta nu cuprinde o creanță certă și lichidă, motiv pentru care actele de executare sunt nelegale și implicit întreaga executare este nelegală.
Apelantul mai arată că instanța de fond, în mod greșit a respins criticile privind onorariul executorului judecătoresc, întrucât reține eronat că onorariul este de 500 lei + TVA, acesta fiind 845 lei + TVA, iar suma de 500 lei + TVA reprezentând alte cheltuieli necesare desfășurării executării silite, caz în care suma totală cheltuieli de executare este de 1687,80 lei, care este mult prea mare raportat la valoarea creanței (5933 lei) și la complexitatea executării, respectiv munca prestată.
Prin întâmpinare, intimatul solicită respingerea apelului ca neîntemeiat și nelegal și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală, conform prevederilor art. 205 și următoarele din Noul Cod de Procedură Civilă.
Intimatul arată că instanța de fond a respins, argumentat, temeinic și legal contestația Ia executare formulată de către apelant, nu o îndreptățește pe aceasta să acuze instanța că nu și-a exercitat rolul activ, în sensul că nu a luat în considerare nici o proba sau argument invocat ori că hotărârea a fost dată cu interpretarea eronata a situației de fapt și aplicare greșită a normelor de drept.
Intimatul a mai arătat că instanța a prezentat toate motivele de fapt si de drept care au determinat pronunțarea soluției, și hotărârea atacată cuprinde o motivare clară, precisă și necontradictorie, care nu este străină de natura pricinii, nu încalcă principiul disponibilității, caz în care motivele de apel sunt neîntemeiate si strict formale. În fața primei instanțe s-a început prin a arata refuzul evident al apelantului de a pune în executare dispozițiile hotărârilor judecătorești pronunțate în dosarul_ (Sentința civila 474/2008, irevocabilă prin Decizia nr. 76/2009), care au ca obiect despăgubiri reprezentând drepturile salariate neacordate, respectiv suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare pentru perioada 01.04._08, data pronunțării sentinței actualizate cu indicele de inflație până la data plății, refuz care este evident și rezulta din probatoriul administrat in cauză. Tot în cuprinsul apelului, apelantul susține cu argumentare contradictorie, fie că nu este reglementată modalitatea de calcul, fie sumele nu sunt cuantificate, arătând chiar - în fila nr. 3 - ca apelantul, că în calitate de ordonator terțiar, la solicitarea funcționarilor publici a făcut demersuri pe lângă forurile ierarhic superioare (Inspecția Muncii, Ministerul Muncii), ca aceste instituții să aloce fonduri necesare însă aceste instituții au formulat răspuns ca nu se poate da curs solicitării întrucât titlul executoriu nu conține o creanță certă, lichidă și exigibilă.
Intimatul face referire la faptul că toate hotărârile instanțelor judecătorești, pronunțate în litigii de muncă (atât pe Codul Muncii cât și în ceea ce privește legislația funcționarilor publici), când admit o acțiune privind acordarea drepturilor sala riale, în diferite ipostaze, nu cuprind nici un criteriu de cuantificare a sumelor și nici nu se specifică expres creanța.
Ministerul Muncii, prin răspunsul nr._/20.11.2012, existent la dosarul cauzei a precizat că prin numeroase decizii irevocabile s-a acordat câte 25% pentru fiecare din suplimente prin echivalare/asimilare cu alte sporuri care se acordă funcționarilor publici, agenția județeană pentru plăți și inspecție socială A., în subordinea Ministerului Muncii, a achitat parțial în luna decembrie 2012 sumele aferente acestor suplimente în cuantum de 5%, pe o hotărâre judecătorească identică cu cea în cauză, sume care reprezintă o parte din creanța totală calculată la câte 25% pentru fiecare din suplimente, iar în raportul de expertiză contabilă extrajudiciară (Anexa nr. 9 la dosar), se confirmă suma solicitată prin cererea de executare precum și procentele acordate în cuantum de 25% pentru fiecare supliment prin hotărâri judecătorești, procente care au stat la baza calculării sumelor solicitate.
Intimatul mai arată că instanța a invocat dispozițiile art. 711 alin. 1 și 2 din Noul Cod Procedură Civilă, arată că legiuitorul a reglementat două acțiuni cu finalitate diferită: contestația la executare propriu - zisă și contestația la titlu, contestația la executare propriu - zisă, reprezintă un instrument pus la dispoziția debitorului, creditorului sau terților vătămați prin care aceștia pot obține modificarea sau anularea actelor de executare ori a executării efectuate cu nerespectarea prevederilor legale, iar contestația la titlu poate fi formulată atunci când sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu. Scopul acesteia nu este de a anula actele de executare ci de a stabili limitele în care trebuie să se desfășoare executarea silită.
Intimatul arată că argumentele invocate de apelant sunt pur teoretice, întrucât calculul sumei o poate efectua orice persoană de la serviciul contabilitate al instituției, fără prea mari eforturi matematice.
Verificând cauza în cadrul prevăzut de art.479 din Noul cod de pr.civilă, raportat la motivele pentru care contestatoarea a declarat apel, se constată că acesta nu este fondat, sentința atacată fiind pronunțată în considerarea situației de fapt ce rezultă din înscrisurile depuse la dosar, și cu aplicarea corespunzătoare a dispozițiilor art.711 din NCPC, privind contestația la executare.
Astfel, contrar susținerilor apelantei tribunalul constată că executarea silită are la bază un titlu executoriu, sentința civilă nr. nr. 474/2008 a Tribunalului A., irevocabilă. Creanța în baza căreia a început executarea silită este una certă, rezultând din titlu, și exigibilă în sensul prevăzut de art.1 din OUG nr.71/2009. Conform acestor dispoziții legale, plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la 31 decembrie 2011 se realizează după o procedură special reglementată.
Pe baza criteriilor stabilite de instanță în titlul executoriu, drepturile salariale cuvenite intimatului au fost calculate de expertul contabil S. G. executarea silită fiind încuviințată prin încheierea nr. 3195/27 martie 2014 a Judecătoriei A. pentru recuperarea de către intimat a sumei ce reprezintă 10% din valoarea titlului executoriu, scadent în 2013 conform OUG 71/2009, constând în suma de 8459 lei actualizată până la 28 02 2014 și în continuare până la data plății, reprezentând drepturi salariale, precum și pentru recuperarea tuturor cheltuielilor de executare.
În ce privește suma supusă executării silite se constată că deși contestatoarea apelantă susține că suma este stabilită prin expertiză extrajudiciară ce nu îi este opozabilă, nu a solicitat administrarea vreunei probe în cauză, respectiv o expertiză contabilă și nici nu a propus un alt cuantum al sporurilor, poziția sa fiind limitată în susținerea că titlul executoriu ce face obiectul executării silite nu cuprinde o creanță certă și lichidă motiv pentru care actele de executare sunt nelegale și implicit întreaga executare este nelegală.
Acceptarea opiniei exprimate de apelantă echivalează cu lipsirea de efecte a hotărârii judecătorești prin care intimatului îi sunt recunoscute drepturi salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare pentru perioada mai 2005-11 martie 2009 și implicit conduce la încălcarea dreptului la un proces echitabil în ce îl privește pe intimat prin prisma faptului că executarea silită constituie o etapă a procesului civil.
În ce privește cheltuielile de executare, tribunalul reține că au fost stabilite de executorul judecătoresc prin încheierea din 04 04 2014 în conformitate cu dispozițiile art.39 din Legea 188/2000 și Ordinul MJ nr.2550/C/2006, suma de 1687,80 lei, compusă din taxe de timbru, onorariu executor judecătoresc, cheltuieli necesare desfășurării executării silite, fiind una legală în contextul normativ aplicat și totodată rezonabilă raportat la obiectul, complexitatea executării, valoarea creanței și munca efectiv prestată.
Față de cele arătate în temeiul art.480 alin.1 din Noul cod de pr.civilă tribunalul va respinge apelul formulat de apelantul ITM A., în contradictoriu cu intimatul J. O. R. împotriva sentinței civile nr.2695 din 04.06.2014 pronunțată de Judecătoria A..
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE,
Respinge apelul declarat de contestatoarea I. T. de Muncă A. împotriva sentinței civile nr.3372/09.07.2014, pronunțată de Judecătoria A. în contradictoriu cu intimatul J. O. R..
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 24 septembrie 2014.
Președinte Judecător Grefier
H. O. S. N. V. M.
Se comunică:
- Apelantului I. T. de Muncă A.- A.,.-13,jud.A.
- Intimatului J. O. R. – cu dom.proc ales la C..Av.Alb S. –A.,..14-16,.
Red.N.S.
Tehnored.V.M./A.B.
4 ex/2 .
Redactat primă instanță – Judecătoria A. - judecător C. H.
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 1244/2014. Tribunalul ARAD | Obligaţie de a face. Decizia nr. 134/2014. Tribunalul ARAD → |
|---|
