Obligaţie de a face. Decizia nr. 134/2014. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Decizia nr. 134/2014 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 03-04-2014 în dosarul nr. 3104/246/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A. Operator 3207/2504
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.134/R
Ședința publică din 3 aprilie 2014
Președinte:S. C. Ș.
Judecător:N. C.
Judecător:S. N.
Grefier:C. S.
S-a luat în examinare recursul declarat de intimații C. D., C. N. S. și D. A., în contradictoriu cu contestatorii C. E. și C. C., împotriva sentinței civile nr.1383 din 23.12.2013 pronunțată de Judecătoria Ineu în dosar nr._, având ca obiect contestație în anulare.
La apelul nominal se prezintă reprezentantul recurenților, avocat A. V. O., în substituire avocat Cascătău N. din Baroul A. și intimatul C. E., asistat de avocat S. E. din Baroul M., lipsă fiind recurenții și intimata C. C..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că recursul a fost declarat și motivat în termen, fiind timbrat la acest termen de judecată cu suma de 50 lei taxă judiciară de timbru.
Reprezentantul recurenților depune la dosar împuternicire avocațială și delegație de substituire.
Reprezentantul intimatului C. E. depune la dosar împuternicire avocațială și chitanța nr.603 din 10,03.2014, reprezentând onorariu avocațial.
Reprezentanții părților prezente declară că nu mai au de formulat cereri.
Instanța, având în vedere că nu se formulează cereri consideră cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul recurenților solicită admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii atacate și pe fond respingerea contestației în anulare, apreciind că părțile au calitate procesuală activă, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatului C. E. apreciază că părțile nu au calitate procesuală activă în primă instanță și pe fond solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței primei instanțe, cu cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului, înregistrat la Tribunalul A. la data de 4.03.2013, constată că prin sentința civilă nr. 1383 din 23.12.2013, pronunțată de Judecătoria Ineu, în dosar nr._, s-a admis contestația în anulare formulată și precizată de contestatorii C. E. și C. C. împotriva sentinței civile nr.972/3.05.2012, pronunțată de Judecătoria Ineu, în dosarul nr._ .
S-a anulat sentința civilă nr.972/3.05.2012, pronunțată de Judecătoria Ineu în dosarul nr._ .
S-a respins cererea formulată de reclamanții C. D. și C. N., în contradictoriu cu pârâții D. A., H. A. și defuncta C. L., decedată la data de 22.09.2010, ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsită de capacitate procesuală de folosință.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
În fapt, prin sentința civilă nr.972/3.05.2012, pronunțată de Judecătoria Ineu în dosarul nr._ (filele 10-13) s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamanții C. D. și C. N. împotriva pârâților D. A., H. A. și C. L. cu domiciliul necunoscut, cu privire la pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic pentru suprafața de 1,15 ha înscrisă în Titlul de proprietate nr._, cod 9547/1 eliberat la data de 31.01.2003 de Comisia Județeană A. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor, respectiv ./8 și s-a autorizat înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate al reclamanților, cu titlu de cumpărare.
Astfel cum rezultă din certificatul nr._/6.11.2013 emis de BCPI Ineu (fila 38), imobilul menționat în Titlul de proprietate nr._/31.01.2003 nu este evidențiat în cartea funciară și, în consecință, sentința contestată nu a fost executată, nefiind întabulat dreptul reclamanților asupra imobilului.
Având în vedere aceste aspecte, precum și prevederile art.319 alin.2 Cod proc.civ. din 1865, instanța a reținut că este formulată în termen legal contestația în anulare.
Titlul de proprietate nr._/31.01.2003, menționat în sentința contestată a fost eliberat pentru numiții D. A., H. A. și C. L.. Conform certificatului de deces ., nr._/23.09.2010 numita C. L. a decedat la data de 22.09.2010.
Cu toate acestea, ulterior decesului, la data de 13.04.2012, intimații C. D. și C. N. au formulat cerere de chemare în judecată pentru pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic, în contradictoriu și cu defuncta C. L., indicând-o cu domiciliul necunoscut.
Potrivit certificatelor de naștere nr.106/26.09.1954 și nr.315/1.09.1953, contestatorii C. E. și C. C. sunt fii ai defunctei C. L..
Astfel cum rezultă din actele dosarului, nu a fost adus la cunoștința instanței faptul că la data introducerii acțiunii pârâta C. L., indicată cu domiciliul necunoscut, era decedată. În consecință instanța a reținut că în dosarul nr._ al Judecătoriei Ineu, procedura de citare cu această pârâtă nu a fost legal îndeplinită.
Având în vedere faptul că în titlul de proprietate este menționată și pârâta defunctă C. L., judecata cererii de pronunțare a unei hotărâri care să țină loc de act autentic impunea citarea legală în calitate de pârâți a fiilor acesteia, contestatorii C. E. și C. C., cerință care însă nu a putut fi îndeplinită în cauză.
Mai mult decât atât, având în vedere faptul că, în cazul persoanei fizice, capacitatea de folosință a drepturilor civile, respectiv a drepturilor procesual civile, se sfârșește odată cu moartea acesteia, hotărârea pronunțată în contradictoriu cu o persoană decedată este lovită de nulitate.
Potrivit art.41 alin.1 Cod proc.civ. din 1865 orice persoană care are folosința drepturilor civile poate fi parte în judecată. În consecință, nu poate fi parte într-un proces civil persoana care nu are capacitate personală de folosință, întrucât a decedat. În cazul în care partea a decedat anterior inițierii procesului, nu sunt incidente dispozițiile art.243 alin.1 Cod proc.civ. din 1865, aplicabile numai în ipoteza în care partea decedează pe parcursul procesului.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art.41 alin.1, art.317 alin.1 pct.1 Cod proc.civ. 1865, art.3 alin.1 din Legea nr.76/2012, instanța a admis contestația în anulare, a anulat sentința civilă nr.972/3.05.2012, pronunțată de Judecătoria Ineu în dosarul nr._ și a respins cererea formulată de reclamanții C. D. și C. N. în contradictoriu cu pârâții D. A., H. A. și defuncta C. L., decedată la data de 22.09.2010, ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsită de capacitate procesuală de folosință.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs intimații C. D., C. N. S. și D. A., solicitând admiterea recursului, desființarea sentinței și respingerea acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
În motivare arată că, au depus întâmpinare la cererea de revizuire formulată de către reclamanți, prin care au arătat că revizuirea nu este legală.
După ce a trecut primul termen, reclamanții au depus o precizare de acțiune prin care arată că ei nu au dorit să ceară revizuirea sentinței, ci anularea acesteia prin contestație în anulare.
Recurenții consideră că cererea a fost făcută târziu, peste termenul legal, astfel că din moment ce nu au fost de acord cu această precizare solicită respingerea ei ca tardiv formulată.
De asemenea arată că, contestația în anulare este nelegală.
Contestația în anulare este depusă peste termenul prevăzute de lege pentru această cerere. Reclamanții au luat la cunoștință despre sentința atacată în 20 iunie 2013, conform mențiunii de pe copia legalizată de judecătorie și aflată la dosar.
Termenul de introducere a contestației în anulare este de 15 zile de la data când au aflat de hotărâre, dar nu la mai mult de un an de când hotărârea este definitivă.
În cazul în speță reclamanții au aflat de hotărâre în 20 iunie 2013 și au introdus contestație în 24 octombrie 2013.
Reclamanții nu au folosit terenul, folosința terenului a avut-o permanent recurenta D. A. iar după cumpărare cumpărătorii respectiv C. D. C. N. S., declarând terenul la APIA, astfel că acea sentință a fost executată chiar de la data pronunțării ei.
Un alt aspect foarte relevant în ceea ce privește folosința terenului îl are Certificatul Fiscal eliberat de Primăria comunei Șicula de unde rezultă că terenul extravilan care constituie obiectul litigiului se află înscris în registrul agricol al Comunei Șicula Vol. XI poziția 39 . 722/8 în suprafață de 1,15 ha în dreptul D. A. care a achitat impozitul la zi aferent acestui imobil.
Fiind depusă peste termenul de un an de la rămânerea definitivă a sentinței și la mai mult de 15 zile de la aflarea ei, precum și faptul că sentința dată are caracterul unui act autentic care a transferat proprietatea, contestația depusă nu mai putea fi admisă.
Recurenții mai arată că, contestația în anulare este neîntemeiată întrucât cele susținute de reclamanți nu privesc contestația în anulare.
Astfel, procedura cu părțile din dosar a fost legală, întrucât și citarea cu domiciliu necunoscut este prevăzută de lege, astfel că procedura de citare a fost legală.
Reclamanții nu au fost părți în dosar și nici nu au făcut recurs împotriva hotărârii așa cum era normal dacă s-ar fi considerat îndreptățiți.
Vânzarea bunului este legală, iar reclamanții nu pot invoca niciun drept.
Arătă că persoana trecută în titlu - P. G. este tatăl numitei L. S. și al lui D. A.. Acesta a decedat înainte de copiii săi, iar L. S. a lăsat întreaga ei avere către D. A. și D. A. conform Certificatului de moștenitor nr.11 din 23 ianuarie 1990.
Ca atare, recurenții arată că, reclamanții nu au vreun drept întrucât averea provenea de la L. S., iar pe aceasta ei nu o moștenesc.
Prin întâmpinare, intimații C. E. și C. C. au solicitat respingerea recursului și menținerea în tot a sentinței pronunțate de Judecătoria Ineu, ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, față de faptul că precizarea nu a fost făcută în termenul legal, arată că precizarea de acțiune a fost făcută după ce instanța de fond le-a pus în vedere acest lucru, întrucât inițial acțiunea a fost motivată pe NCPC, calea de atac fiind revizuirea, însă se impunea precizarea acesteia pe vechiul C., calea de atac fiind potrivit prevederilor acestuia, contestația în anulare.
Față de faptul că nu ar fi legală contestația în anulare, arată că aceasta a fost depusă în termenul legal, sentința nefiind încă executată.
Intimații arată că nu este adevărat faptul că nu au folosit acel teren, arată că l-au folosit chiar și anul trecut, când recurenții i-au formulat intimatului C. E. o plângere penală pentru acest lucru, deși știau prea bine că erau moștenitorii proprietarului C. L..
Contestația în anulare este perfect întemeiată, fiind calea legală de atac împotriva sentinței nelegale pe care au obținut-o recurenții.
Mai arată că citarea cu domiciliul necunoscut este prevăzută de lege, însă atunci când nu se cunoaște domiciliul părților, ceea ce nu se aplică în cazul de față, întrucât recurenții le cunoșteau foarte bine atât domiciliul lor, cât și faptul că sunt urmași ai proprietarului C. L.. Însă, interesul era tocmai ca să nu fie legal citați în acea cauză, întrucât se cunoștea foarte bine faptul că nu doreau înstrăinarea acestui teren.
Față de motivul de recurs că „Reclamanții nu au fost părți în dosar și nici nu au făcut recurs împotriva hotărârii așa cum era normal dacă s-ar fi considerat îndreptățiți", intimații arată următoarele:
Tocmai asta este esența, faptul că nu au fost părți în dosar, deoarece recurenții au evitat intenționat procedura legală, urmărind ca să nu fie părți în dosar. Dacă ar fi fost legal citați, așa cum ar fi fost normal, hotărârea pronunțată ar fi fost probabil alta, iar dacă erau nemulțumiți, normal că au fi atacat-o cu recurs - deși nu au avut această posibilitate, pe calea aleasă de către părțile din acel dosar.
Intimații mai arată că și în fața instanței de recurs, recurenții încearcă să deformeze o realitate evidentă și legală, neluând în seamă un Titlu de Proprietate care arată clar cine sunt proprietarii acestui teren, ci invocă efectiv niște neadevăruri și niște legături de rudenie pentru a arăta care ar fi adevărații proprietari.
Examinând cauza în cadrul prevăzut de art.304 ind.1 cod pr.civilă raportat la motivele pentru care intimații au declarat recurs se constată că acesta nu este fondat, sentința atacată fiind pronunțată cu aplicarea în mod corespunzător a dispozițiilor legale ce reglementează contestația în anulare cuprinse în art.317 alin.1 pct.1 cod pr.civilă, niciuna din criticile aduse hotărârii de către intimați nefiind fondate.
Astfel, din înscrisul depus la filele 27-28 dosar este evident că instanța a fost învestită să soluționeze o contestație în anulare faptul că la depunerea cererii petenții arătând că depun o cerere de revizuire nefiind unul care să conducă la decăderea lor din dreptul de a preciza natura cererii la prima zi de înfățișare.
Contestația în anulare a fost depusă în termenul prevăzut de lege, art.319 alin.2 cod pr.civilă 1865 în condițiile în care la data depunerii acesteia sentința civilă a cărei anulare se solicită nu a fost executată prin înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară.
În ce privește anularea sentinței, tribunalul o consideră corectă atâta timp cât aceasta a fost pronunțată față de o persoană fizică lipsită de capacitate de folosință prin deces anterior introducerii acțiunii, iar dreptul de proprietate asupra terenului ce face obiectul litigiului este unul în devălmășie și nu pe cote părți, în situația existentă fiind obligatoriu ca procedurile judiciare să se deruleze conform dispozițiilor legale cuprinse în art.41alin.1 cod pr.civilă 1865 adică față de persoane care au folosința drepturilor civile, doar față de acestea existând posibilitatea rezolvării situației litigioase care conform există între părți.
Față de cele arătate, în temeiul art.312 alin.1 cod pr.civilă 1865 tribunalul va respinge recursul declarat de intimații C. D., C. N. S. și D. A., în contradictoriu cu contestatorii C. E. și C. C., împotriva sentinței civile nr.1383/23 decembrie 2013, pronunțată de Judecătoria Ineu.
În temeiul art.274 cod pr.civilă 1865 vor fi obligați intimații recurenți la plata către contestatorii intimați a sumei de 2000 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de intimații C. D., C. N. S. și D. A., în contradictoriu cu contestatorii C. E. și C. C., împotriva sentinței civile nr.1383/23 decembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Ineu.
Obligă intimații recurenți la plata către contestatorii intimați a sumei de 2000 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 3 aprilie 2014.
Președinte, Judecător,Judecător,
S. C. Ș. N. C. S. N.
Grefier,
C. S.
Red.SN
Thred..
Prima instanță: Judecătoria Ineu- jud.P. I. A.
Ex.2
Nu se comunică
| ← Contestaţie la executare. Hotărâre din 24-09-2014, Tribunalul... | Îndreptare eroare materială. Decizia nr. 15/2014. Tribunalul ARAD → |
|---|
