Succesiune. Decizia nr. 888/2014. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Decizia nr. 888/2014 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 07-10-2014 în dosarul nr. 11598/55/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARADOperator 3207/2504
SECȚIA a I-a CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.888/A
Ședința publică din data de 07 octombrie 2014
Președinte L. L.
Judecător Ș. O. S.
Grefier L. K.
S-au luat în examinare apelurile declarate de apelanta-pârâtă B. M. precum și de apelanta-intervenientă S. V., împotriva încheierii civile din data de 26.11.2013 și a sentinței civile nr. 3333 din data de 01.07.2014, pronunțate de Judecătoria A. în dosar_, în contradictoriu cu intimatul-reclamant S. D. G., având ca obiect succesiune.
La apelul nominal se prezintă reprezentanta apelantei-pârâte – avocat C. D. din Baroul A., apelanta-intervenientă asistată de avocat T. S. din Baroul A., intimatul-reclamant asistat de avocat Bățălărian S. din Baroul A., lipsă fiind apelanta-pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelurile sunt timbrate cu suma de 2144,26 lei taxă judiciară de timbru de către apelanta-pârâtă B. M. și cu suma de 2144,52 lei taxă judiciară de timbru de către apelanta-intervenientă S. V..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat, tribunalul reține dosarul spre soluționare și acordă cuvântul asupra apelului declarat în cauză.
Reprezentanta apelantei-pârâte solicită admiterea apelului formulat de aceasta, schimbarea ambelor hotărâri atacate, în sensul respingerii în tot a cererii de chemare în judecată, în principal, urmare a admiterii excepției lipsei procedurii prealabile în materie succesorală sau a excepției inadmisibilității datorită caracterului subsidiar al acțiunii în constatare formulată de intimatul-reclamant, iar în subsidiar, pe fond, ca neîntemeiată.
De asemenea, solicită admiterea în tot a cererii de chemare în judecată formulată de apelanta-pârâtă în dosarul conexat nr._/55/2013 al Judecătorie A., cu cheltuieli de judecată.
În ce privește apelul declarat de apelanta-intervenientă, reprezentanta apelantei-pârâte arată că lasă la aprecierea instanței.
Reprezentanta apelantei-interveniente solicită admiterea apelului formulat de aceasta, schimbarea în parte a hotărârii atacate, în sensul admiterii cererii de intervenție principală formulată de apelanta-intervenientă și a respingerii în tot a cererii de chemare în judecată formulată de intimatul-reclamant, cu cheltuieli de judecată.
În ce privește apelul declarat de apelanta-pârâtă, reprezentanta apelantei-interveniente solicită admiterea apelului
Reprezentanta intimatului-reclamant solicită respingerea celor două apeluri ca nefondate, fără cheltuieli de judecată. În ce privește excepția lipsei procedurii prealabile, consideră că aceasta este întemeiată, iar cu privire la excepția inadmisibilității, având în vedere caracterul subsidiar al acțiunii în constatare arată că prin acțiunea înaintată reclamantul a urmărit un obiectiv limitat, respectiv constatarea existenței unui drept al său împotriva pârâtei și inexistența unui drept al pârâtei împotriva sa.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelurilor înregistrate pe rolul Tribunalului A. la data de 12 august 2014, constată că prin sentința civilă nr.3333 pronunțată la data de 1 iulie 2014, în dosarul nr._, Judecătoria A. a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul S. D. G., în contradictoriu cu pârâta B. M..
A respins cererea de intervenție formulată de intervenienta S. V., în contradictoriu cu reclamantul S. D. G. și pârâta B. M., ca nefondată.
A admis în parte cererea de chemare în judecată conexată formulată de reclamanta B. M. în contradictoriu cu pârâtul S. D. G..
A constatat că din masa succesorală rămasă după defunctul S. G., decedat la 23.01.2003, a făcut parte cota de ½ din construcția situată în A., ., jud. A., având nr. top. 1746/b, 1747/b și nr. cad: C1, înscrisă în CF nr._ A..
A constatat că reclamantul S. D. G. a dobândit, prin partaj voluntar intervenit între acesta și pârâta B. M., cota de ½ din construcția situată în A., ., jud. A., având nr. top. 1746/b, 1747/b și nr. cad: C1, înscrisă în CF nr._ A..
A respins cererile pentru rest, ca nefondate; fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în fapt că, în urma decesului numitului S. G. la 23.01.2003, tatăl părților, respectiv soțul, s-a emis certificatul de moștenitor cu partaj, și din masa succesorală a defunctului a făcut parte cota indiviză de 1/2 dintr-un autoturism, din imobilul înscris în CF nr. 2207 Micălaca, compus din teren intravilan, din imobilul înscris în CF nr._ A., constând într-un apartament și dintr-un garaj; soția supraviețuitoare, intervenienta în prezenta cauză a renunțat la succesiune; reclamantul a dobândit, prin partaj voluntar, cota indiviză de ½ din imobilul înscris în CF nr. 2207 Micălaca; pârâta a dobândit, prin partaj voluntar, cota indiviză de ½ din imobilul înscris în CF nr._ A., din garaj și din autoturism.
La 14.10.1997 defunctul și intervenienta au obținut o autorizație de construcție pentru construirea unei case pe terenul înscris în CF nr. 2207 Micălaca, autorizație ce a fost prelungită la 13.01.2003. În 4.06.2004 s-a emis și autorizația de funcționare, astfel încât s-a înscris în cartea funciară dreptul de proprietate al defunctului S. G. și al intervenientei, în cotă de ½ fiecare.
A mai reținut că, la data decesului tatălui, respectiv soțului, a fost edificată în întregime construcția, aceasta fiind chiar locuibilă la parter, fără fi fost însă finisată; că după acea dată, au continuat amenajările, instalarea unor utilități și finisarea etajului casei. Instanța va sublinia că nu pot fi decelate cu exactitate, din probele conservate de părți și din declarațiile martorilor, ce lucrări anume s-au efectuat după 23.01.2003 și din ce resurse, depozițiile fiind, în această privință, imprecise, vagi și inconsistente, neputându-se reține decât aceea că reclamantul și intervenienta au și contribuit la finisare și au și locuit în imobil, în părți diferite. Din raportul de expertiză efectuat de expert C. D. L. rezultă valoarea totală a lucrărilor de renovare și amenajare, astfel cum au fost acestea indicate expertului de părți, reprezintă 20% din valoarea actuală a construcției și au fost suportate atât de către intervenientă, cât și de către reclamant, într-un procent ce nu poate fi însă definit, datorită insuficienței probatorii.
Reținând că nu există temei faptic spre a se concluziona că ar fi fost de 80% contribuția intervenientei la dobândirea imobilului; întrucât la moartea numitului S. G. D. imobilul era edificat, în esență, și locuibil și întrucât nu se poate afirma că ar fi fost sensibil diferite contribuțiile celor doi soți la construirea acestuia, se va reține că aceștia au avut o contribuție egală la dobândire, în considerarea prescripțiilor art. 30 Codul familiei 1953. ca urmare, a constatat că din masa succesorală rămasă după defunctul S. G., decedat la 23.01.2003, a făcut parte cota de ½ din construcția situată în A., ., jud. A., având nr. top. 1746/b, 1747/b și nr. cad: C1, înscrisă în CF nr._ A..
În privința cauzei ce a determinat conduita reclamantului de angajare la efectuarea cheltuielilor de renovare și utilare, instanța va observa că într-adevăr, reclamantul este, prin acordul părților, titularul unei cote de ½ din terenul pe care s-a edificat construcția și, cu intermitențe nesemnificative, a locuit în acesta; apoi, se va mai observa nu numai că a efectuat cheltuieli în legătură cu finisarea clădirii ci și că, dată fiind calitatea sa de coproprietar al terenului pe care se află edificatul, a acceptat efectuarea unor astfel de acte de dispoziție materială și de către intervenientă, coproprietară alături de acesta. La momentul partajului voluntar din 2003, în condițiile în care părțile erau titularele unor cote ideale egale, pârâtei i-a revenit un lot de bunuri ce ar fi fost cu certitudine superior ca valoare lotului pârâtului dacă părțile nu ar fi avut în vedere și clădirea ce nu era încă notată în cartea funciară; o interpretare contrară ar și lipsi de conținut sensul partajului ce s-a realizat, fiind redusă ca valoare o porțiune de teren de 135 mp. pe care s-ar afla deja edificată o clădire ce ar aparține altora.
Așa fiind, văzând și prescripțiile art. 730 și art. 953 cod civil 1864, raportate la cele mai sus arătate și coroborate cu art. 329 Cod procedură civilă, a concluzionat că reclamantul S. D. G. a dobândit, prin partaj voluntar intervenit între acesta și pârâta B. M., cota de ½ din construcția situată în A., ., jud. A., având nr. top. 1746/b, 1747/b și nr. cad: C1, înscrisă în CF nr._ A.. Nu există însă vreun temei juridic de „includere în certificatul de moștenitor ( ...) și a imobilului”, această procedură nefiind prescrisă de nici o normă.
Ca urmare, a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată, a fost respinsă cererea de intervenție principală și admisă în parte cererea de chemare în judecată conexată.
Prin încheierea din 26.11.2013, judecătoria a respins excepția inadmisibilității pentru neîndeplinirea procedurii prealabile în materie succesorală.
A respins excepția inadmisibilității întemeiată pe caracterul subsidiar al acțiunii în constatare; a încuviințat proba cu martorii F. M. V., Margetici S., Raab A. și C. M., propuși de reclamant și proba cu martorii M. I. C. și C. O., propuși de pârât.
A prorogat administrarea probelor cu ceilalți martori, pentru un termen următor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, judecătoria a reținut cu, privire la excepția inadmisibilității pentru neîndeplinirea procedurii prealabile în materie succesorală, că nu este întemeiată, deoarece ipoteza prevăzută de art. 193 alin. 2 Cod procedură civilă nu se verifică în speță, unde s-a dedus judecății nu o cerere în dezbaterea succesiunii, ci o cerere în constatarea existenței unei convenții survenite părți.
În legătură cu excepția inadmisibilității întemeiată pe caracterul subsidiar al acțiunii în constatare, deoarece nu se identifică vreo acțiune în realizare ce ar avea aceeași finalitate cu cea în discuție, iar acțiunea în stabilirea masei succesorale are un obiect distinct.
Împotriva acestor hotărâri a declarat apel pârâta B. M., solicitând admiterea apelului și schimbarea hotărârilor apelate, în sensul: respingerii în tot a cererii de chemare în judecata care face obiectul dosarului nr._, în principal, urmare a admiterii excepției lipsei procedurii prealabile în materie succesorala sau a excepției inadmisibilității datorită caracterului subsidiar al acțiunii în constatare formulate de reclamantul-intimat S. D. G., iar în subsidiar, pe fond, respingerea ca neîntemeiata; admiterii în tot a cererii de chemare in judecata formulate de subsemnata în dosarul conexat având nr._/55/2013 al Judecătoriei A., cu cheltuieli de judecată.
În motivare, apelanta arată că, prin sentința civila nr. 3333 din 1.07.2014 pronunțata de Judecătoria A. în dosarul cu numărul de mai sus, la care a fost conexat dosarul nr._/55/2013 al aceleiași instanțe (prin încheierea de ședința din data de 21.01.2014), s-a admis in parte cererea de chemare in judecata formulata de S. D. G., s-a respins cererea de intervenție principala formulata de S. V. si s-a admis in parte cererea de chemare in judecata conexata, formulata de B. M.. De asemenea, instanța a constatat ca din masa succesorala rămasa după defunctul S. G. a făcut parte si cota de ½ din construcția situata în A., ., jud. A. si ca reclamantul S. D. G. a dobândit prin partaj voluntar intervenit intre acesta si parata B. M., cota de Vi din construcția care face obiectul litigiului, fiind respinse in rest cererile formulate, fară cheltuieli de judecată.
Prin încheierea de ședința din data de 26.11.2013 a Judecătoriei A. au fost respinse cele doua excepții invocate de parata B. M., iar încheierea, este nelegala si netemeinica pentru următoarele considerente
Excepția lipsei procedurii prealabile, prevăzuta în materie succesorala de art. 193 al. 3 NCPC, invocată prin întâmpinare, cu solicitarea de admitere a excepției si, respingerea acțiunii ca inadmisibila, a fost respinsa în mod greșit de către instanța de fond.
Cererea de chemare în judecata a reclamantului S. D. G. denota că instanța este sesizată cu o acțiune succesorală, iar soluția primei-instanțe confirma natura juridica a acțiunii reclamantului, ca fiind una de dezbatere a succesiunii dupa defunctul S. G..
Întrucât reclamantul nu a anexat acțiunii introductive încheierea emisa de un notar public, privind verificarea evidentelor succesorale in ceea ce privește defunctul S. G., decedat la data de 23.01.2003, la care face referire art. 193 al. 3 NCPC, acțiunea acestuia se impunea a fi respinsă pe cale de excepție, pentru neîndeplinirea procedurii prealabile obligatorii.
Încheierea de suspendare a procedurii succesorale din 13.07.2013 emisa de BNP D. în dos. succesoral nr. 96/2013, depusa de reclamant, nu reprezintă o dovada a îndeplinirii procedurii prealabile în materie succesorală reglementata de articolul de lege precitat, deoarece încheierea de verificare a evidentelor succesorale este emisa într-un alt scop, cele două acte notariale având un regim juridic diferit. Încheierea de suspendare a procedurii succesorale se emite urmare a deschiderii unui dosar succesoral si a neînțelegerii ivite intre moștenitori, iar incheierea de verificare a evidentelor succesorale presupune o interogare a Registrului de evidență a procedurilor succesorale ținut de Camera Notarilor Publici in a cărei circumscripție a avut ultimul domiciliu defunctul si a Registrelor unice la nivel național ale Uniunii Notarilor Publici.
Toate aceste argumente nu au fost avute în vedere de instanța de fond la soluționarea excepției, fiind respinsa in mod greșit prin incheierea atacata, astfel încât solicită admiterea excepției cu consecința respingerii acțiunii ca inadmisibila.
In mod greșit a fost respinsă excepția inadmisibilității cererii de chemare in
judecata, datorită caracterului subsidiar al acțiunii în constatare, întemeiata pe
dispozițiile art. 35 al. 1 teza a doua din N.C.P.C.
Având în vedere natura pretențiilor reclamantului, reiese indubitabil ca acesta are la dispoziție calea unei acțiuni în realizarea dreptului, cum este cea de stabilire a masei succesorale, a cotelor ce se cuvin moștenitorilor, urmată de un partaj judiciar, având în vedere faptul că procedura succesorală notarială a fost suspendată prin încheierea din 13.07.2013 a BNP Asociați D. pronunțata în dos. nr. 96/2013, datorita neînțelegerii dintre părți.
Cât timp moștenitorii nu se înțeleg cu privire la bunurile succesorale si modalitatea de partaj, nefiind deci posibil un partaj voluntar, singura modalitate ca moștenitorii, inclusiv reclamantul, sa îsi vadă realizate drepturile este o acțiune de partaj judiciar, cu solicitarea ca instanța sa dispună in consecința.
Pentru aceste considerente excepția invocată este întemeiată, solicitând admiterea si respingerea acțiunii ca inadmisibilă.
Apelanta critică sentința civilă nr._ .
O primă critică se referă la soluția instanței, pronunțată pe fondul cererii de chemare în judecată a reclamantului, de constatare a faptului că „reclamantul S. D. G. a dobândit, prin partaj voluntar intervenit intre acesta si parata B. M., cota de ½ din construcția situata în A., ., A., care este nelegala si netemeinica, fiind schimbat înțelesul clar si neîndoielnic al actului de partaj nr. 160/2003 emis de BNP D., înscris care atesta partajul voluntar intervenit între părți Din același punct de vedere este nelegala si hotărârea de respingere în parte a cererii de chemare în judecata, conexate, formulate de B. M., în dos. nr._/55/2013.
Imobilul înscris sub A1.l. în CF nr._ (CF vechi nr. 2207) A., nr. cad CI, top 1746/b,1747/b constând din casă P+M situată în A., . este proprietatea indiviză a mamei, S. V., intervenienta în dosar, și a defunctului tată, S. G.. decedat în 23.01.2003, construcție față de care nu a fost dezbătută moștenirea la data de 18.07.2003, nefiind inclusă în certificatul de moștenitor nr. 160 din 18.07.2003 emis de BNP Asociați D..
Dovada că edificatul situat în A., . nu a fost inclus în masa succesorală si, implicit, partajat între moștenitori în anul 2003, este însuși dosarul succesoral nr. 96/2013 al BNP Asociați D. și incheierea de suspendare a succesiunii din data de 13.07.2013. Rațiunea deschiderii succesiunii suplimentare pentru cota indiviză 1/2 parte din casa de locuit P+M, situată în A. .. cota ce a aparținut defunctului S. G., este tocmai faptul ca acest bun nu a fost inclus în masa succesorală în anul 2003 în dosarul succesoral nr. 167/2003 a BNP D..
Așa cum rezultă din certificatul de moștenitor cu partaj nr. 160/18.07.2003 eliberat de BNP D. în dosarul succesoral nr. 176/2003, reclamantul a preluat prin moștenire cota de 1/2 din imobilul constând în „teren intravilan fără construcții în suprafață de 270 mp, dobândii prin cumpărare, situat în A., ., județul A.", casa P+M nefiind inclusa la acel moment în masa succesorală. În anul 2003 casa nu putea fi inclusă în masa succesorală, întrucât era în construcție, așa cum rezultă din autorizația de construire nr. 449/13.06.2003, emisa pentru continuarea lucrărilor rămase neexecutate în baza autorizației de construire din 1997. Așadar, la data dezbaterii primei moșteniri, adică la 18.07.2003, casa nu exista, nu era înscrisă in CF. nefiind nici măcar recepționată la finalizarea lucrărilor de organele abilitate ale Primăriei Municipiului A..
Calitatea de moștenitor a apelantei, B. M., si cota ce i se cuvine din moștenirea defunctului sunt expres menționate in certificatul de moștenitor nr. 160/18.07.2003 eliberat de către BNP D. în dosar succesoral nr. 176/2003, iar potrivit art. 115 alin.(3) din Legea nr.36/1995. „Certificatul de moștenitor face dovada calității de moștenitor, legal sau testamentar, precum și dovada dreptului de proprietate al moștenitorilor acceptanți asupra bunurilor din masa succesorală, în cota care se cuvine fiecăruia.
Raportat la situația juridică a bunului la momentul decesului autorului părților si la dispozițiile legale invocate mai sus este total nefondat a se retine că reclamantul a dobândit prin partaj voluntar cota de 1/2 din construcția în litigiu. Practic, prin aceasta soluție, instanța de fond hotărăște în contra a ceea ce părțile în mod expres au convenit prin certificatul de moștenitor cu partaj nr. 160/2003, fară a exista vreo proba care sa formeze convingerea instanței ca moștenitorii au convenit altceva decât ceea ce în mod expres se indica în actul de partaj voluntar. Nici un martor nu a afirmat ca a existat un acord de voința al pârtilor cu privire la cota de 1/2 din construcție, astfel încât hotărârea instanței este lipsita de suport probatoriu.
Instanța a intervenit în acordul de voință al părților, consfințit prin actul de partaj nr. 160/2003, modificând convenția pârtilor, în lipsa vreunei probe care sa combată cele atestate de notarul public.
Aceasta soluție este criticabilă si prin aceea că nesocotește cotele ce se cuvin moștenitorilor legali, cote stabilite, de asemenea, prin certificatul de moștenitor. Prin soluția de constatare a faptului ca reclamantul a dobândit cota de Vi din construcție, cealaltă cota de 1/2 reținându-se, de către instanța, ca revine coproprietarei S. V., intervenienta in dosar, se încălca cota succesorala stabilita in favoarea paratei B. M., descendenta de gradul I a defunctului si care beneficiază de cota de 1/2 din bunurile succesorale.
Pe cale de consecință, apelanta este îndreptățita la cota de ½ parte din cota indiviza a defunctului, din casa de locuit P+M, înscrisă in C.F nr._ A., nr. top 1746/h, 1747fb și nr. CAD: CI, supraedificată pe terenul intravilan in suprafață de 270 mp, situat in municipiul A., ., judelui A., casă ce a fost intabulată in C.F la data de 16.06.2004, prin încheierea nr._/16.06.2004.
În drept apelul este întemeiat pe disp. art. 466 și urm. cod procedură civilă.
Împotriva sentinței civile nr. 3333 din 17.01.2014 a Judecătoriei A., a declarat apel si intervenienta S. V., solicitând admiterea apelului, schimbarea în parte a hotărârii în sensul admiterii cererii de intervenție principală si respingerii în tot a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul intimat S. D. G..
În motivare, apelanta apreciază sentința netemeinică și nelegală, deoarece în mod eronat s-a reținut că defunctul si intervenienta au obținut prelungirea autorizației de construcție a imobilului la data de 13 ianuarie 2003, fapt ce a determinat concluzia greșita a instanței ca la data decesului tatălui, respectiv soțului, a fost edificata în întregime construcția”. Autorizația de construcție nr. 449, pentru continuarea lucrărilor efectuate în baza primei autorizații din 1997, a fost obținută la 13 iunie 2003, deci după decesul lui S. G., ce a avut loc în 23 ianuarie 2003, motiv pentru care nu se poate retine cu temei ca a fost obținută si de către defunct, pentru a se concluziona ca la momentul decesului construcția era edificata în întregime de ambii soți.
Concluzia instanței precum că „la data decesului tatălui, respectiv soțului, a fost edificată în întregime construcția” este rezultatul unei confuzii a instanței în ceea ce privește data emiterii autorizației de construcție. La dosar exista acest înscris care contrazice concluzia instanței precum ca la momentul decesului construcția era edificata în întregime de ambii soți. Dincolo de puterea probatorie de necontestat a acestui înscris-autorizația de construire-se pun următoarele doua întrebări legitime: de ce nu era intabulata construcția la momentul decesului daca ea a fost edificata in întregime la acel moment, cum retine instanța de fond de ce nu a fost inclusa in certificatul de moștenitor nr. 160 din 18.07.2003 emis de BNP D., daca ea exista din ianuarie 2003?
În mod greșit, instanța de fond, referindu-se la casa construita pe terenul din Cf nr. 2207 Micalaca, a reținut ca „s-a înscris în cartea funciară dreptul de proprietate al defunctului S. G. si al intervenientei, în cota de 1/2 fiecare. Din extrasul de carte funciara aflat la dosar, privind bunul care face obiectul litigiului, rezulta fară putința de tăgada ca soții S. G. si S. V., sunt proprietari asupra casei P+M, din ., A., în cota de 1/2 astfel cum apare proprietatea evidențiata sub A.1.l., deci fară a avea determinate procentual cotele de proprietate deținute de fiecare din cei doi foști soți. C. de ½ pentru fiecare, reținută de instanța si care a dus la respingerea cererii de intervenție se refera la dreptul de proprietate asupra terenului înscris in CF sub A. 1, neputându-se regăsi aceleași cote in ceea ce privește construcția.
În speța însa, cotele soților din dreptul de proprietate asupra construcției nu sunt determinate în cartea funciara, astfel încât, în contextul în care titulara cererii pentru emiterea autorizației de continuare a lucrărilor este S. V., ea fiind cea care a dovedit cu martori si expertiza efectuata in cauza ca a suportat aceste lucrări,continuate in baza autorizației, cererea de intervenție se impunea a fi admisa.
Contrazicând total proba cu expertiza efectuată în cauza, instanța a reținut fară temei că „valoarea totală a lucrărilor de renovare si amenajare, astfel cum au fost indicate expertului de părți, reprezintă 20 % din valoarea actuală a construcției si au fost suportate atât de intervenientă, cât si de către reclamant...,.
Apare total nefondată afirmația primei instanțe ca lucrările reprezentând 20 % din valoarea construcției au fost realizate de intervenienta si de către reclamant. Concluziile expertizei efectuate expert C. D. L., însoțite de răspunsul la obiecțiuni, si care sunt probe necontestate de celelalte părți sau înlăturate din ansamblul probator de către instanța de fond, atestă o situația contrară celei reținute de aceasta, respectiv că toate lucrările identificate de expert si cuantificate ca reprezentând 20 % din valoarea construcției „au fost realizate de intervenienta”...după anul 2003,,.
Așadar, instanța de fond a avut în vedere expertiza efectuata, a formulat considerentele referindu-se la aceasta probă, iar obiectivele de expertiza au fost propuse doar de intervenienta S. V., fiind încuviințate de instanța de judecata si au constat în: ,. 1. Stabilirea valorii totale de circulație a construcției situate in loc A., .; 2. Identificarea si evaluarea lucrărilor realizate de subsemnata la construcția din loc A., ., dupa decesul lui S. G., respectiv dupa anul 2003; 3. Cum se reflecta, procentual, valoarea lucrărilor realizate de subsemnata dupa anul 2003țin valoarea totala, de circulație, a construcției.,,. Este de neînțeles cum instanța retine ca procentul de 20% reprezentând contravaloarea lucrărilor realizate dupa anul 2003 au fost realizate atât de intervenienta cat si de reclamant, cat timp expertul nu a fost investit sa evalueze vreo lucrare realizata de reclamant, ci doar lucrările efectuate pe cheltuiala intervenientei.
Instanța de fond greșește afirmând ca lucrările identificate si cuantificate de expert sunt lucrări de „amenajare si renovare,, si ca din declarațiile martorilor nu rezulta ce lucrări au fost realizate dupa anul 2003 si din ce resurse. Este total eronat a se aprecia natura lucrărilor ca fiind de renovare si amenajare, întrucât ele sunt lucrări prin care s-a continuat edificarea construcției de către intervenienta, care nu era finalizata in anul 2003, la decesul soțului, acesta fiind si motivul pentru care sub nr. 499 din 13 iunie 2003 a fost eliberata autorizația de construire pentru continuarea lucrărilor.
Nu se poate susține că declarațiile martorilor ar fi imprecise, vagi si inconsistente cat timp din toate depozițiile se pot trage următoarele concluzii: contribuția intervenientei la edificarea construcției este superioara celei a soțului sau, raportat la momentul realizării lucrărilor( dupa anul 2003, la momentul decesului construcția nu era finalizata si intabulata) intervenienta avea resurse financiare pt. a suporta costul lucrărilor, din venituri proprii si împrumuturi(cele bancare fiind dovedite si cu înscrisuri), ca reclamantul nu avea o stare financiara buna, fiind ajutat de multe ori cu bani de către mama sa.
În mod greșit s-a reținut că nu pot fi decelate cu exactitate lucrările realizate dupa anul 2003, cat timp exista la dosar expertiza in acest sens, la care reclamantul nu a făcut obiecțiuni si care cuantificata doar lucrările realizate de intervenienta dupa anul 2003. Tot instanța arata ca nu se poate stabili din ce resurse au fost realizate lucrările, omițând faptul ca la dosar exista chitanțe si facturi care fac dovada suportării anumitor costuri exclusiv de către intervenienta, precum si înscrisuri care fac dovada creditelor contractate de la BCR si RBS Banck. De asemenea, martorul C. O. a confirmat ca i-a acordat un împrumut intervenientei, de 1.000 euro.
Pe de altă parte, reclamantul nu a dovedit că a realizat lucrări la construcție pentru a putea fi finalizata si intabulata, singurele aspecte relatate de martorii propuși de acesta sunt micile lucrări efectuate la mansarda, realizate pentru a-și spori confortul si pentru a-si satisface nevoile de trai dupa propriul plac. Acestea nu sunt lucrări care erau imperios necesare pentru emiterea autorizației de funcționare și intabularea construcției, fiind realizate în anul 2009, cand s-a mutat cu soția în imobil.
Având în vedere toate criticile invocate mai sus, contribuția superioară a intervenientei la edificarea imobilului a fost dovedită, raportat la faptul că starea de devălmășie intre soți a încetat prin decesul lui S. G. in anul 2003, cand construcția nu era finalizata si nu era intabulata în cartea funciară. Raportat la situația de carte funciara, în care coproprietari asupra construcției sunt S. G. si S. V., în cota de 1/2, nefiind determinate procentual cotele din dreptul de proprietate, soluția instanței de stabilire a unei contribuții egale între cei doi soți este total nelegală. Nu se poate considera că soțul decedat în anul 2003 a avut aceeași contribuție la edificarea imobilului care la momentul decesului nu se putea intabula, nefiind finalizata, toate aceste formalități fiind efectuate de soția supraviețuitoare ulterior decesului, cand starea de devălmășie a încetat. Este cert ca, daca imobilul este deținut de cei doi coproprietari în cota de 1/1, instanța este investita sa stabilească contribuția soților la edificarea bunului comun, pe baza probelor administrate in vederea dovedirii contribuției.
Pe cale de consecință, cât timp intervenienta a dovedit contribuția superioară la edificarea imobilului, este total nelegală soluția instanței de constatare a faptului ca din masa succesorala rămasa dupa defunctul S. G. a făcut parte si cota de 1/2 din construcția situata în A., ., jud. A.. Consideră că doar procentul de 30 % din dreptul de proprietate poate fi inclus în masa succesorala și această cotă, a defunctului, partajată între cei doi moștenitori, S. D. G. si B. M., conform cotelor succesorale stabilite prin certificatul de moștenitor nr. 160/2003.
În drept apelanta a invocat disp. art. 466 și urm. cod procedură civilă.
Analizând apelurile prin prisma dispozițiilor art. 476-479 Noul Cod de procedură civilă tribunalul constată că nu sunt fondate.
Referitor la apelul formulat de B. M., analizând prioritar excepțiile invocate ca și motiv de apel respectiv excepția lipsei procedurii prealabile, tribunalul având în vedere disp. art. 193 alin. 3 NCPC, precum și starea de fapt din care rezultă că succesiunea după defunctul S. D. a fost dezbătută la data de 18.07.2003, existând în acest sens și certificatul de moștenitor nr. 160 eliberat de BNP D., reține că această excepție nu este fondată.
Instituirea procedurii prealabile are rolul de înștiințare a instanțelor despre eventuale dezbateri succesorale având același obiect ca și acțiunea depusă spre dezbatere, iar în prezenta cauză dezbaterea succesorală a fost efectuată și din acest motiv procedura prealabilă prev. de art. 193 NCPC devine superfluă.
În ceea ce privește încheierea de suspendare a procedurii succesorale notariale, tribunalul având în vedere că această procedură a fost inițiată de către pârâta B. M., care la 10 ani de la efectuarea partajului urmărește reîmpărțirea bunurilor moștenirii ori în prezenta cauză este vorba de o simplă constatare a existenței drepturilor dobândite prin succesiune, motiv pentru care încheierea atacată din ședința de judecată din data de 26.11.2013 a Judecătoriei A. este legală și temeinică.
Cu privire la excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, tribunalul având în vedere că prin prezenta acțiune reclamantul urmărește constatarea existenței unui drept al său împotriva pârâtei și neexistența unui drept al pârâtei respectiv calitatea lor de moștenitor, și inexistența unui drept al pârâtei B. M. asupra moștenirii, tribunalul constată că reclamantul nu are la dispoziție o acțiune în realizare.
Față de aceste considerente, având în vedere și faptul că drepturile succesorale se dobândesc fără înscrierea in cartea funciară potrivit Legii nr. 7/1996, tribunalul reține că și aceasta excepție este nefondată.
Pe fond cu privire la reținerea greșită a stării de fapt de către prima instanță, ca și motiv de apel, tribunalul având în vedere probele administrate în cauză apreciază că sentința este legală și temeinică.
Din lucrările dosarului rezultă că părțile au făcut o înțelegere verbală, un partaj voluntar prin care au convenit ca apelanta B. M. să rămână în proprietatea a ½ din apartamentul înscris in CF nr._ A. cu nr. top 318/2/2/2/2/3 și 184/etc./a/2/2 de sub B1, autoturismul marca Dacia 1300 Berlină, și garajul neintabulat in CF, iar pârâtul să rămână in proprietate a ½ din imobilul înscris în CF nr._ A. cu nr., top. 1646/b,1647/b, constând în casa parter plus mansardă (cealaltă jumătate aflându-se în proprietatea mamei acestora S. V. ca urmare a împărțirii bunurilor comune din timpul căsătoriei).
La data deschiderii moștenirii partajul voluntar se putea realiza fără îndeplinirea vreunei formalități, iar conform comportamentului părților tribunalul constată că partajul voluntar s-a realizat și executat.
Cele arătate mai sus sunt confirmate de atitudinea părților respectiv S. V. a donat apelantei B. M. prin contractul de donație autentificat sub nr. 2207 din 18.07.2003, cealaltă cota de ½ din bunurile convenite cu pârâtul respectiv apartamentul înscris în CF nr._ A., autoturismul și garajul, act din care rezultă împărțeala convenită voluntar de părți.
Referitor la susținerea apelantei privind neînscrierea construcției în cartea funciară la data dezbaterii succesiunii, tribunalul având în vedere realizarea acordului de partaj între părți, precum și declarațiile martorilor care au confirmat faptul că intimatul S. D. G. după efectuarea partajului voluntar s-a comportat ca un adevărat proprietar față de cota de ½ din casa situata in A., ., executând investiții în ceea ce privește finalizarea și finisarea etajului unde locuiește și in prezent conduce la concluzia că prin partajul voluntar părțile au avut în vedere și construcția neînscrisă în cartea funciară.
În mod corect a reținut instanța de fond că existența partajului voluntar este susținută și de egalitatea loturilor convenite de părți, în acest fel se poate explica și comportamentul intimatului S. D. G. cu privire la investițiile efectuate.
Referitor la apelul formulat de S. V., tribunalul având în vedere motivele acestuia, respectiv prelungirea autorizației de construcție obținute după decesul soțului cu care susține că ar avea o cotă mai mare decât defunctul asupra casei, constată următoarele:
Din probatoriul administrat rezultă că edificiul nou a fost finalizat la data decesului autorului întrucât din probe reiese faptul că slujba de înmormântare a lui S. G. a avut loc la casa nou construită.
Având în vedere că imobilul a fost construit in timpul căsătoriei celor doi soți se prezumă, până la proba contrarie, ca fiecăruia dintre li se cuvine o cota de ½ din acesta.
Prima instanță a reținut în mod corect ca S. V. nu a dovedit prin niciun mijloc de probe ca r fi contribuit într-o cota mai mare decât soțul ei la construcția casei.
În ceea ce privește lucrările realizate la imobil după decesul defunctului aceste investiții, așa cum rezultă din probe, nu privesc ridicarea casei ci doar finisaje si utilități, de unde rezultă că nu se pune in discuție dreptul de proprietate asupra edificiului.
Din conținutul expertizei rezultă că lucrările realizate la imobil sunt de amenajare si renovare, de unde rezultă că instanța de fond in mod greșit a reținut acest lucru.
Din declarația martorilor coroborat cu celelalte probe in cauza reiese ca lucrările realizate de S. V. privesc doar partea de casă pe care o folosește, respectiv parterul.
Pentru aceste considerente reținute mai sus urmează ca tribunalul în baza art.480 alin.1 Cod procedură civilă să respingă apelurile formulate de apelanta-pârâtă B. M. și apelanta-intervenientă S. V., împotriva încheierii civile din data de 26.11.2013 și a sentinței civile nr. 3333 din data de 01.07.2014, pronunțate de Judecătoria A. în contradictoriu cu intimatul-reclamant S. D. G..
Văzând că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelurile formulate de apelanta-pârâtă B. M. CNP_ cu domiciliul în A., ., . și cu domiciliul procesual ales în Timișoara, .. 7, . la SCPA” Telbisz și Asociații” și apelanta-intervenientă S. V. CNP_ cu domiciliul în A., ., județ A. și cu domiciliul procesual ales în Timișoara, .. 7, . la SCPA ”Telbisz și Asociații, împotriva încheierii civile din data de 26.11.2013 și a sentinței civile nr. 3333 din data de 01.07.2014, pronunțate de Judecătoria A. în contradictoriu cu intimatul-reclamant S. D. G. CNP_ cu domiciliul în A., ., județ A..
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 07 octombrie 2014.
Președinte, Judecător,
L. L. Ș. O. S.
Grefier,
L. K.
Red..>
5ex./30.10.2014
3com./31.10.2014
Se comunică:
- apelantei-pârâte B. M. cu domiciliul procesual ales în Timișoara, .. 7, . la SCPA”Telbisz și Asociații”
- apelanei-intervenientă S. V. cu domiciliul procesual ales în Timișoara, .. 7, . la SCPA”Telbisz și Asociații
- intimatului-reclamant S. D. G. cu domiciliul în A., ., județ A..
Prima instanță – Judecătoria A. – judecător A. O.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1111/2014. Tribunalul ARAD | Revendicare imobiliară. Sentința nr. 1384/2014. Tribunalul ARAD → |
|---|
