Fond funciar. Decizia nr. 308/2014. Tribunalul ARAD

Tribunalul ARAD - Sentințe și decizii civile / 2014

Decizia nr. 308/2014 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 12-03-2014 în dosarul nr. 15183/55/2013

ROMANIA

TRIBUNALUL A. Operator 3207/2504

SECTIA CIVILA

DOSAR NR._ /A/2013

DECIZIA CIVILĂ NR. 308

Ședința publică din data de 12 martie 2014

Președinte H. O.

Judecător A. Ș.

Grefier V. M.

S-a luat în examinare apelul declarat de apelanta M. N. F., în contradictoriu cu intimatul M. A., împotriva sentinței civile nr. 7360 din data de 29.11.2013 pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._ .

La apelul nominal se prezintă reprezentantul apelantei M. N. F. - avocat A. L. din Baroul A. și reprezentanta intimatului consilier juridic B. Antonina, lipsă fiind apelanta.

Procedura completă.

Apelul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.

S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care reprezentantul apelantei depune la dosar delegație de reprezentare.

Se constată că prin serviciul registratură al instanței la data de 06.02.2014 intimata a depus la dosar întâmpinare, înscris ce a fost comunicat apelantei. În aceleași condiții apelanta a depus la dosar data de 20.02.2014 răspuns la întâmpinare care de asemenea a fost comunicat intimatei.

Reprezentantul apelantei solicită încuviințarea probei privind efectuarea unei expertize topografice invocând art. 26 din Legea nr. 112/1995, expertiză care să evidențieze exact situația terenului din litigiu, și precizează că, celălalt dosar este suspendat până la soluționarea prezentului dosar.

Instanța având în vedere înscrisurile de le dosar, constată că, reclamanta nu a solicitat nici în primă instanță și nici prin cererea de apel încuviințarea efectuării unei expertize deși avea obligația să indice probele prin cererea de chemare în judecată, respectiv cererea de apel motiv pentru care va respinge proba solicitată de reprezentantul apelantei.

Nemaifiind formulate cereri ori necesare alte probe, instanța apreciind cauza în stare de soluționare declară încheiată faza probatorie și acordă cuvântul în fond.

Reprezentantul apelantei solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, modificarea sentinței atacate, reiterând motivele expuse în cererea de apel și în răspunsul la întâmpinare, precizează că, terenul reprezintă un corp comun - un singur topografic - cu neputință de parcelare, deoarece potrivit legislației în vigoare, nu poate fi reînscris în două topografice separate neavând frontul stradal necesar, dispozițiile art. 17 din Legea 58/1974 prevăd că, loturile necesare pentru construirea de locuințe și anexe gospodărești vor fi în suprafață de 200-250 mp, cu un front stradal de 12 m. Nu se solicită cheltuieli de judecată.

Reprezentanta intimatei solicită respingerea apelului, menținerea hotărârii pronunțate de prima instanță, precizând că, imobilul a fost cumpărat în baza Legii nr. 112/1995 și H.G. 20/1996.

În replică, reprezentantul apelantei face precizarea că, solicitarea este doar pentru . aferentă construcției.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra apelului înregistrat la această instanță la data de 15.01.2014, constată că prin sentința civilă nr. 7360 din data de 29.11.2013 pronunțată în dosar nr._ Judecătoria A. a respins capătul de cerere vizând atribuirea terenului cu titlu gratuit, în temeiul art. 36 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, formulat de reclamanta M. N. - F., în contradictoriu cu pârâtul M. A..

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că imobilul situat în A., ., nr. 31, înscris în CF nr._ (nr. vechi 664) A. este compus din casă și teren în suprafață de 1327 mp.

Potrivit cărții funciare în extenso și extrasului de CF, reclamanta M. N. - F. a dobândit în proprietate prin cumpărare, în baza Legii nr. 112/1995, casa și o cotă de 123 mp din întreaga suprafață de 1327 mp de teren (restul de teren, cota de 1204/1327, rămânând în proprietatea Statului).

Prin acțiunea de față, reclamanta pretinde atribuirea în proprietate, cu titlu gratuit, în baza prevederilor art. 36 al. 2 din Legea nr. 18/1991, a suprafeței de 1204 mp de teren ce a rămas în proprietatea Statului.

Instanța a reținut că aceste dispoziții legale nu sunt însă aplicabile în cauză, atâta timp cât reclamanta a devenit proprietară a locuinței în condițiile Legii nr. 112/1995, regimul aplicabil dobânditorilor fiind acela reglementat de această lege și nicidecum cel al Legii nr. 18/1991.

Art. 9 din Legea nr. 112/1995 face referire la vânzarea către chiriași doar a apartamentelor (ce nu au fost restituite foștilor proprietari), fără a menționa modalitatea de dobândire a terenurilor aferente.

Art. 37 din HG nr. 20/1996 (Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 112/1995) arată că, la vânzarea apartamentelor (construcțiilor), chiriașii dobândesc și dreptul de proprietate asupra terenului aferent, cu respectarea art. 26 al. 3 din Legea nr. 112/1995.

Art. 26 al. 3 din Legea nr. 112/1995 prevede că "Suprafețele de teren preluate de stat sau de alte persoane juridice, aflate la data de 22 decembrie 1989 în posesia acestora și care depășesc suprafața aferentă construcțiilor, rămân în proprietatea statului."

Prin teren aferent construcției în înțelesul Legii nr. 112/1995 și a art. 37 din HG nr. 20/1996 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a legii se înțelege, potrivit doctrinei și jurisprudenței, terenul de sub construcții și căile de acces strict necesare unei folosințe normale a construcțiilor și nicidecum întreaga suprafață înscrisă în cartea funciară. Este așa deoarece în cazul în care legiuitorul ar fi consimțit ca o dată cu locuința să se vândă și întreaga suprafață înscrisă în cartea funciară atunci expresia folosită ar fi fost „întregul teren”, iar norma înscrisă în art. 26 al. 3 nu și-ar mai fi găsit locul în cuprinsul legii.

În vechea reglementare din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 112/1995, în art. 33, se prevedea că dreptul de proprietate asupra terenului situat sub construcție se dobândește în condițiile art. 35 al. 2 (actual art. 36 al. 2) din Legea nr. 18/1991, însă după republicarea Normelor metodologice (ce a avut loc la 18.02.1997) această prevedere a fost înlăturată, astfel că, nu mai poate fi aplicată prin analogie. Argumentul de interpretare logică prin analogie este folosit pentru rezolvarea „lacunelor legii”, realizându-se prin aplicarea prin analogie a normelor de drept civil edictate pentru cazuri asemănătoare.

Actuala reglementare, în art. 9, art. 21 și art. 26 al. 3 din Legea nr. 112/1995 și art. 37 din Normele metodologice de aplicare a acestei legi, prevede în ce condiții se dobândește dreptul de proprietate asupra terenului aferent construcțiilor ce fac obiectul vânzării, astfel că nu ne aflăm în prezența unei „lacune a legii”.

Din interpretarea sistematică a acestor texte de lege, a rezultat că dreptul de proprietate ce poartă asupra terenurilor aferente apartamentelor, care nu se restituie foștilor proprietari în natură, se dobândește de către chiriași în urma vânzării, ca și construcția, cu plata integrală sau în rate a prețului.

Oricum, nici dispoziția veche amintită mai sus (art. 33 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 112/1995 înainte de republicare) n-ar fi putut susține pretenția reclamantei, atâta timp cât ea prevedea că dobânditorul construcției în baza Legii 112/1995 obține, în condițiile art. 35 al. 2 (actual art. 36 al. 2) din Legea nr. 18/1991, doar terenul situat sub construcție, deci nici măcar terenul aferent construcției, cu atât mai mult nu obține întreaga suprafață de teren înscrisă în cartea funciară.

Prin urmare, față de reglementările legale în materie, suprafața de 1204 mp de teren ce a rămas în proprietatea Statului din suprafața totală de teren de 1327 mp nu a putut fi dobândită cu titlu gratuit de reclamantă în baza prevederilor art. 36 din Legea nr. 18/1991, motiv pentru care acțiunea formulată a fost neîntemeiată și a fost respinsă.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta M. N. - F., solicitând instanței de control judiciar modificarea sentinței atacate in sensul admiterii cererii introductive astfel cum a fost formulată și obligarea intimatei să îi atribuie în proprietate terenul evidențiat în CF nr._ A., provenit din conversia pe hârtie a CF nr. 664 Aradul Nou cu nr. top. 1770.1771 Aradul Nou, constând în intravilan, cu casa nr. 31 în ., în suprafață de 1051 mp, proprietate actuală a Statului Român, conform încheierii de carte funciară nr. 7155/21.08.1984 și asupra căruia are constituit un drept de folosință pe durata existenței construcției, fără cheltuieli de judecată.

În motivele de apel, invocând netemeinicia și nelegalitatea hotărârii atacate, apelanta face referire la art. 36 (2) din Legea nr. 18/1991 și art. 36(6) al Legii nr. 18/1991, art. 26 alin. ultim din Legea nr. 112/1995 și consideră că prima instanță a dat o soluție nefondată, respingând „de plano" cererea formulată, fără o analiza mai atentă a normelor juridice indicate și fără a admite cererea de probațiune formulată în dovedirea pretențiilor apelantei.

Apelanta consideră că instanța de fond și-a depășit practic limitele investirii apreciind fără temei faptul că „prin teren aferent construcțiilor ...nu se poate înțelege întreaga suprafața înscrisă in cartea funciara", câtă vreme nu există o expertiză topografică în aceste sens și care să stabilească acest lucru.

În aprecierea apelantei, sunt incidente dispozițiile art. 37 din Normele metodologice privind aplicarea Legii nr. 112/1995 și se impune constituirea dreptului de proprietate asupra terenului, având în vedere, pe de-o parte, faptul că terenul solicitat în suprafață de 1051 mp este adiacent construcției și nu poate primi vreo altă întrebuințare fără a împiedica folosința normală a imobilului, iar pe de altă parte, suprafața de 1204 mp reprezintă parte din terenul aferent construcției care asigură normala folosință a clădirii și este destinată uzului acesteia.

Potrivit art. 26 din Legea nr. 112/1995 rămân în proprietatea statului doar terenurile care exced suprafeței construcției, constatate a fi astfel printr-o expertiză topografică. Or, în speța de față terenul solicitat reprezintă cota parte din curtea interioară a construcției a cărei proprietară este apelanta și este evident că nu intră în această categorie, motiv pentru care solicită să-i fie atribuit.

Apelanta înțelege să își întemeieze cererea pe prevederile HCLM 356/2000, situație în care apreciază că sunt îndeplinite condițiile necesare prevăzute de textele de lege menționate anterior, respectiv este proprietara tabulară a imobilului în suprafață construită de 378 mp și a terenului aferent cumpărat prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 105/1997; terenul în litigiu constituie teren aferent imobilului proprietatea sa tabulară reprezentând curtea interioară0 și se află în folosința sa; construcția a existat la data intrării în vigoare a Legii nr. 18/1991, republicată; există cerere privind constituirea dreptului de proprietate asupra terenului.

Intimatul M. A. reprezentat prin Primar a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului declarat ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond ca temeinică și legală.

In fapt, apelanta susține că suprafața de 123 mp este greșit calculată, în condițiile în care suprafața construită este de 378 mp, ori această susținere nu este dovedită atâta timp cât apelanta a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 105/ 1997 în baza Legii nr. 112/1995 și HG 20/1996 în care era specificată suprafața terenului aferent locuinței, atribuit ca fiind 122,59 mp. Ori abia după 16 ani constată că s-a calculat greșit cota indiviză sau suprafața terenului aferent locuinței în condițiile în care suprafața construită este de 378 mp dar reprezintă de fapt curți construcții și nu construcții. Iar din planul de situație anexat la Fișa de calcul ( conform Legii nr. 112/1996) rezultă că suprafața utilă a locuinței este de 94,30 mp, astfel că diferența de suprafață o constituie anexe gospodărești, construite de reclamantă.

Intimatul arată faptul că, atribuirea în proprietate în favoarea persoanelor îndreptățite a terenului aferent construcțiilor prin emiterea unui Ordin de către Prefect este reglementat expres în cuprinsul art. 36 din Legea nr. 18/1991, modificată și completată prin Legea nr. 247/2005 și se aplică în două situații expres prevăzute de către legiuitor.

Făcând referire la art. 36, alin. 2 din Legea nr. 18/1991 intimatul susține că cererea reclamanților nu face obiectul art. 36 din Legea nr. 18/1991, neimpunându-se atribuirea prin Ordin de Prefect a terenului solicitat, acesta fiind aferent unei construcții dobândite în baza Legii nr. 112/1995, astfel cum rezultă și din înscrierile din Cartea funciară nr._ Aradul Nou. In prezent, situația juridică a terenurilor aferente construcțiilor este reglementată de dispozițiile articolului 37 din Normele metodologice privind aplicarea Legii nr. 112/1995 republicată.

Articolul 26 aliniat ultim din Legea nr. 112/1995 prevede că: "Suprafețele de teren preluate de stat sau de alte persoane juridice, aflate la data de 22 decembrie 1989 în posesia acestora și care depășesc suprafața aferentă construcțiilor, rămân în proprietatea statului". Astfel, reiese faptul că, dreptul de proprietate asupra terenurilor aferente construcțiilor dobândite în baza Legii nr. 112/1995 care nu se restituie foștilor proprietari în natură, se dobândește de către chiriașii titulari de contract de închiriere în urma vânzării, ca și construcția, nefiind necesară parcurgerea procedurii administrative prevăzută la art. 36 din Legea nr. 18/1991 republicată, la care de altfel nici nu face trimitere norma specială (Legea nr. 112/1995).

Raportat la prevederile legale menționate și la situația juridică a terenului, intimatul solicită instanței să observe faptul că, în speța de față nu sunt aplicabile dispozițiile art. 36 din Legea nr. 18/1991 modificată și completată prin Legea nr. 247/2005, modalitatea de dobândire a imobilului solicitat fiind reglementată de dispozițiile Legii nr. 112/1995, coroborate cu dispozițiile H.G. nr. 250/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, care la pct. 42.1 lit. B prevede:

"Pentru imobilele cu destinația de locuințe, care nu s-au restituit în natură, deținătorul actual dobândește vocația de a le înstrăina către chiriași, însă această înstrăinare se va face potrivit legislației în vigoare, respectiv potrivit prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, și Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările ulterioare, cu mențiunea că prețul de vânzare al locuințelor se va stabili potrivit Criteriilor nr. 2.665/1 C/311 din 28 februarie 1992 privind stabilirea și evaluarea terenurilor aliate în patrimoniul societăților comerciale cu capital de stat, elaborate de Ministerul Finanțelor și Ministerul Lucrărilor Publice și Amenajării Teritoriului, cu completările ulterioare (act normativ la care se face trimitere în Normele metodologice privind aplicarea Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe, trecute în proprietatea statului, republicate), care se va indexa la zi cu indicele de inflație (soluția se impune prin similitudine cu modalitatea de despăgubire a proprietarilor în condițiile legii, aceasta fiind semnificația sintagmei "legislația in vigoare")."

Rezultă că dreptul de proprietate asupra terenului aferent imobilelor cumpărate în baza Legii nr. 112/1995, nu poate fi dobândit conform prevederilor art. 36 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, ci conform art. 26, alin. ultim din Legea nr. 112/1995, coroborat cu prevederile H.G. nr. 250/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 care prevede că terenul aferent imobilelor dobândite în condițiile acestei legi, rămâne în proprietatea statului.

Mai mult, astfel cum reiese din contractul de vânzare-cumpărare părțile au determinat prin convenție terenul aferent imobilului, terenul astfel determinat făcând obiectul contractului de vânzare-cumpărare semnat de reclamantă.

Împrejurarea că, în realitate în afara celor 123 mp de teren aferent locuinței conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 105/1997, ar mai exista o suprafață de teren care ar fi necesară reclamantei pentru a-i asigura o normală utilizare a locuinței, în opinia intimatului, nu justifică, atribuirea pur și simplu în favoarea reclamantei a acestei suprafețe cu titlu gratuit.

In acest sens, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat prin Decizia nr. 215/16.01.2008 a Secției Civile și de proprietate intelectuală arată că:„transmiterea dreptului de proprietate asupra terenului aferent construcției este una convențională, ea neoperând de drept, în temeiul legii. C. normativ doar permite ca o dată cu imobilul - construcție să poată fi înstrăinat și terenul aferent acestuia, concretizarea vocației la dobândirea dreptului urmând a se realiza însă prin perfectarea contractului de vânzare-cumpărare".

In ceea ce privește noțiunea de „teren aferent" tot din decizia antemenționată rezultă că, aceasta reprezintă suprafața de teren necesară exercitării dreptului de proprietate asupra construcției. Mai mult, din Decizia nr. 2375/24.03.2004 a Secției Civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție rezultă aceeași concluzie și anume că: „în cazul locuințelor dobândite în baza Legii nr. 112/ 1995, cumpărătorul dobândește numai terenul aferent construcției, conform art. 26 alin. 3, nefiind aplicabile dispozițiile art. 36 alin. 2 din Legea nr. 18/ 1991."

În aprecierea intimatului, diferența de teren nu rezultă dintr-un calcul greșit ci este o suprafață de teren revendicată în baza Legii nr. 10/2001 republicată, astfel cum a fost formulată Notificarea din data de 24.04.2001 de către Becker Barbara, dosar nesoluționat.

Intimatul arată în acest sens că potrivit prevederilor art. 21, alin. 5 din Legea nr. 10/2001 „Sub sancțiunea nulității absolute, până la soluționarea procedurilor administrative și, după caz, judiciare, generate de prezenta lege, este interzisă înstrăinarea, concesionarea, locația de gestiune, asocierea în participațiune, ipotecarea, locuțiunea, precum și orice închiriere sau subînchiriere în beneficiul unui nou chiriaș, schimbarea destinației, grevarea sub orice formă a bunurilor imobile - terenuri și/sau construcții notificate potrivit prevederilor prezentei legi."

Apelanta M. N.-F. a formulat răspuns la întâmpinare prin care solicită respingerea în totalitate a apărărilor formulate de intimatul M. A.. Apreciază că dintr-o eroare materială a fost inserat în contractul de vânzare cumpărare suprafața de 123 mp în loc de 378 mp, cum rezultă din planul de situație parte componentă a contractului de vânzare cumpărare, acesta fiind și motivul pentru care solicită efectuarea unei expertize topografice de măsurare.

Consideră că trebuie făcută aplicarea prev. art. 23 alin. 2 din Legea 18/1991 republicată care stipulează fără echivoc faptul că „suprafețele de terenuri aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și curtea si gradina din jurul acestora sunt acelea evidențiate ca atare in actele de proprietate", respectiv în cartea funciară.

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor aduse prin motivele de apel și a limitelor impuse de dispozițiile art. 479, art. 480 din noul cod de procedură civilă, tribunalul apreciază că, apelul formulat de apelanta M. N. F. este nefondat pentru următoarele considerente:

Nu pot fi reținute criticele apelantei întrucât aceasta a solicitat atribuirea terenului înscris în CF nr._ A., provenit din conversia pe hârtie a CF nr. 664 Aradul Nou cu nr. top. 1770.1771 Aradul Nou, constând în intravilan, cu casa nr. 31 în ., în suprafață de 1051 mp, proprietate actuală a Statului Român, în temeiul prevederilor art. 36 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 modificată motiv pentru care a și fost disjuns acest capăt de cerere și înaintat spre soluționare completului specializat în materia fondului funciar și nu în temeiul Legii nr. 112/1995, or așa cum corect a reținut și prima instanță în cauză nu sunt aplicabile prevederile disp. art. 36 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 modificată, atâta timp cât reclamanta a devenit proprietară asupra locuinței în condițiile Legii nr. 112/1995.

Potrivit prevederilor art. 37 din HG nr. 20/1996 (Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 112/1995), la vânzarea apartamentelor (construcțiilor), chiriașii dobândesc și dreptul de proprietate asupra terenului aferent, cu respectarea art. 26 al. 3 din Legea nr. 112/1995.

În acest sens s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia civilă nr. 2375 din data de 24.03.2004 care a reținut că, „suprafețele de teren, care depășesc suprafața aferentă construcțiilor ce sunt dobândite în baza Legii nr. 112/1995, nu pot fi atribuite cumpărătorilor locuinței în temeiul art. 36 alin. (2) și (3) din Legea nr. 18/1991….”, și Curtea de Apel Timișoara prin Decizia civilă nr. 295/R/2011

Pentru considerentele de fapt și de drept de mai sus, tribunalul în temeiul disp. art. 480 alin. 1 din noul cod de procedură civilă, va respinge apelul declarat de apelanta M. N. F., în contradictoriu cu intimatul M. A., împotriva sentinței civile nr. 7360 din data de 29.11.2013 pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._

Văzând că, nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul declarat de apelanta M. N. F., în contradictoriu cu intimatul M. A., împotriva sentinței civile nr. 7360 din data de 29.11.2013 pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._ .

Fără cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 12.03.2014.

Președinte, Judecător, Grefier,

H. O. A. Ș. V. M.

Red.A.Ș.

Tehnored. V.M./S.D.

4 ex/2 .

Se comunică:

- apelantei M. N. F. – cu dom ales A., ..19,.

- intimatului M. A. – cu sediul în A., .

Prima instanță: Judecătoria A.- judecător A. N.

← Actiune in raspundere delictuala. Sentința nr. 1602/2014....		Fond funciar. Decizia nr. 1111/2014. Tribunalul ARAD →

Fond funciar. Decizia nr. 308/2014. Tribunalul ARAD

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Fond funciar. Decizia nr. 308/2014. Tribunalul ARAD