Actiune in raspundere delictuala. Hotărâre din 02-04-2015, Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 02-04-2015 în dosarul nr. 5514/55/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARADOperator 3207/2504
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 404
Ședința publică din data de 02 aprilie 2015
Președinte N. C.
Judecător S. C. Ș.
Grefier M. I.
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamantul R. I., în contradictoriu cu pârâții Gemeș Ș. G. și Gemeș Ș. L., împotriva sentinței civile nr. 5609/24.11.2014, pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._, având ca obiect acțiune în răspundere delictuală.
La apelul nominal se prezintă reprezentantul apelantului – avocat Paliciuc D. din Baroul A. și reprezentantul intimaților – avocat G. M. din Baroul A., absente fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, constatându-se că apelul a fost declarat și motivat în termen, fiind scutit de plata taxei judiciare de timbru conform art. 29 lit. c din OUG 80/2013.
Reprezentantul apelantului depune la dosar dovada achitării onorariului avocațial, iar reprezentantul intimaților depune la dosar împuternicire avocațială și chitanța privind plata onorariului avocațial.
Instanța, având în vedere că nu se mai formulează alte cereri și considerând cauza în stare de soluționare, acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Reprezentantul apelantului solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată conform dovezii depuse la dosar.
Reprezentantul intimaților solicită respingerea apelului pentru motivele expuse în scris; cu cheltuieli de judecată conform chitanței depuse la dosar.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului înregistrat la Tribunalul A. la data de 19.01.2015, constată că, prin sentința civilă nr. 5609/2014, Judecătoria A. a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul R. I. împotriva pârâților G. S. L. și G. S. G. și în consecință a obligat în solidar pârâții G. S. L. și G. S. G. la plata către reclamantul R. I. a sumei de 1600 lei daune morale și a respins restul pretențiilor ca nefondate.
De asemenea, a admis în parte acțiunea reconvenționala formulată de pârâtul - reclamant reconvențional - G. S. L. împotriva reclamantului-pârât reconvențional R. I., a obligat reclamantul-pârât reconvențional R. I. la plata sumei de 300 lei daune morale către pârâtul-reclamant reconvențional G. S. L., respingând restul pretențiilor.
A compensat pretențiile în cuantum de 300 lei și a obligat în solidar pârâții la plata diferenței în cuantum total de 1300 lei către reclamantul R. I., a respins restul pretențiilor și a compensat cheltuielile de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, potrivit ordonanței de scoatere de sub urmărire penală emisă în dosarul nr. 906/P/2012 de către P. de pe lângă Judecătoria A. 1.10.2012 părțile s-au agresat reciproc. În urma acestei agresiuni reclamantul a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 14-16 zile de îngrijiri medicale, iar pârâtul G. S. L. a necesitat un număr de 2-3 zile îngrijiri medicale, conform certificatelor medicale ( 5-6-12, 41). Prin ordonanța emisă în dosarul nr. 906/P/2012 de către P. de pe lângă Judecătoria A., pârâții au fost scoși de sub urmărire penală, și li s-a aplicat o amendă administrativă în cuantum de 1000 respectiv 500 lei.
De asemenea prin sentința penală nr. 3202/13.12.2012 din dosarul cu nr._/55/2012 s-a respins plângerea formulată de reclamantul din dosar împotriva ordonanței din 01.10.2012 a Parchetului de pe lângă Judecătoria A..
Conform Codului civil, în vigoare de la 1 octombrie 2011, răspunderea delictuală este reglementată de art. 1349, care stipulează la alineatul (1) că „Orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor personae”, iar alin. (2) al aceluiași articol prevede că “Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral” Totodată, din economia dispozițiilor art. 1357 cod civil reiese că cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare, autorul prejudiciului urmând a răspunde chiar și pentru cea mai ușoară culpă. Mai mult, din coroborarea art. 1391 cu art. 253 Cod civil, instanța reține că este reglementată posibilitatea reparării patrimoniale chiar și a prejudiciului nepatrimonial, cât și mijloacele de apărare a drepturilor nepatrimoniale la care o persoană poate recurge. Din interpretarea art. 1357 C. civ. a rezultat că pentru a putea fi angajată răspunderea civilă delictuală a unei persoane este necesar să existe cumulat: prejudiciul, fapta ilicită, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, vinovăția autorului faptei ilicite și prejudiciabile. S-a constituit prejudiciu, în sensul noului cod, distrugerea sau degradarea unui bun, vătămarea integrității corporale sau a sănătății unei persoane; simple interese de fapt care nu sunt recunoscute de legiuitor ca fiind drepturi subiective civile. Prejudiciile patrimoniale sunt cele care au o valoare economică și pot fi evaluate în bani și care rezultă din încălcarea drepturilor și intereselor economice. Prejudiciile corporale sunt cele cauzate prin încălcarea drepturilor personale nepatrimoniale, cum ar fi dreptul la viață, dreptul la sănătate, dreptul la integritate corporală și, în general, acele drepturi care definesc personalitatea persoanei fizice. Prejudiciile morale sau daunele morale sunt cele cauzate prin atingerile aduse personalității afective sau sociale a unei persoane, cum ar fi moartea unei rude apropiate, atingerile aduse vieții private sau intime, atentatele la onoarea, demnitatea și cinstea victimei. La rândul său, prejudiciul trebuie să fie unul cert și nereparat. În plus, deși în cadrul răspunderii civile delictuale, spre deosebire de cea contractuală, pot fi reparate atât prejudiciile previzibile cât și cele imprevizibile, prejudiciile trebuie să fie directe, cele indirecte, care nu sunt o consecință directă a faptei ilicite, neputând fi reparate în cadrul unei acțiuni în răspundere civilă delictuală.
Una dintre cele mai importante modificări față de legislația veche se regăsește în articolul 1365 care arată că instanța civilă nu este legată de dispozițiile legii penale și nici de hotărârea definitivă de achitare sau de încetare a procesului penal în ceea ce privește existența prejudiciului ori a vinovăției autorului faptei ilicite.
Cu privire la acțiunea formulată de către reclamant instanța a reținut că din probele administrate în dosar că fapta ilicită există și a constatat în acțiunea de agresiune fizică asupra reclamantului ca urmare a conflictului produs la data de 03.02.2012, aspect recunoscut și de pârâți prin întâmpinarea formulată. Referitor la condiția existenței raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu, instanța a constatat că este îndeplinită deoarece prejudiciul s-a produs că rezultat al agresiunii pârâților.
Conform art. 1381 alin. (1), „Orice prejudiciu dă dreptul la reparație”. Dreptul la reparație se naște din ziua în care prejudiciul a fost cauzat, chiar dacă acest drept poate fi valorificat numai la o dată ulterioară [art. 1381 alin. (2)]. într-o exprimare mai cuprinzătoare, raportul obligațional în conținutul căruia se află dreptul creditorului, adică al celui prejudiciat, și îndatorirea corelativă la reparație, în sarcina persoanei răspunzătoare, se naște în momentul cauzării prejudiciului, când sunt îndeplinite și condițiile angajării răspunderii civile delictuale. Desigur că această regulă este valabilă și se aplică numai în cazul prejudiciilor actuale, în ceea ce privește prejudiciile viitoare, momentul nașterii dreptului și respectiv obligației la repararea lor coincide cu acela în care prejudiciul este cert, adică atunci când este sigur că se va produce și poate fi determinată în prezent, cel puțin provizoriu, întinderea sa.
În cazul în care persoanei i s-a cauzat un prejudiciu moral (suferințe psihice sau fizice) prin fapte ce atentează la drepturile ei personale nepatrimoniale, precum și în alte cazuri prevăzute de legislație, instanța de judecată are dreptul să oblige persoana responsabilă la reparația prejudiciului prin echivalent bănesc.
Instanța de judecată a avut în vedere ca în cazul vatămării integrității corporale sau al altei vătămări a sănătății, precum și în cazurile de deces a victimei, persoanele vătămate au dreptul la repararea prejudiciului nepatrimonial (moral) sub forma de despăgubire în bani în suma stabilită de instanțele judecătorești în baza unei aprecieri conforme principiilor echității.
Prejudiciul moral s-a reparat indiferent de existența și întinderea prejudiciului patrimonial. Prejudiciul nepatrimonial a putut avea în vedere durerile fizice, cele psihice, atingerea adusă onoarei și reputației sau chiar un prejudiciu estetic.
În situația în care pentru repararea unui prejudiciu au răspuns în același timp două sau mai multe persoane, indiferent că sunt chemate să răspundă pentru fapta proprie, în calitate de autori, sau pentru fapta altuia - persoane care au obligația de a supraveghea pe autorul prejudiciului care este un minor sau interzis judecătoresc, comitenți - art. 1382 noul Cod Civil a dispus că răspunderea lor este solidară față de victimă. In acest sens, textul prevede expres și explicit: „Cei care răspund pentru o faptă prejudiciabilă sunt ținuți în solidar la reparație față de cel prejudiciat”. Față de cele arătate este de reținut că art. 1382 noul Cod Civil consacră expres un caz de solidaritate pasivă legală.
Mărimea compensației pentru prejudiciul moral se determină de către instanța judecătoreasca reieșind din caracterul și gravitatea suferințelor psihice și fizice cauzate persoanei vătămate, de gradul de vinovăție al autorului prejudiciului, (dacă vinovăția este condiție a răspunderii), și de măsura în care această compensare poate aduce satisfacție persoanei vătămate.
Caracterul și gravitatea suferințelor psihice sau fizice au fost apreciate instanța judecătorească, luând în considerație circumstanțele în care a fost cauzat prejudiciul (locul, timpul, vârsta etc.), precum și statutul social al persoanei vătămate.
Față de toate cele ce preced, statuând în echitate (în lipsa unor criterii legale), instanța a apreciat că suma solicitată de reclamant este disproporționat de mare și că prejudiciul moral suferit de reclamant poate fi reparat cu suma de 100 lei pe fiecare zi de îngrijire medicală conform certificatului medico legal (fila 5-6), în total suma de 1600 lei la care au fost obligați pârâții în solidar.
Cu privire la cererea reconvențională, instanța a reținut că, în ceea ce privește daunele morale solicitate de pârât în sumă de 1000 lei, instanța a reținut că fapta ilicită a existat și a constat în acțiunea de agresiune fizică asupra pârâtului -reclamant reconvențional ca urmare a conflictului produs la data de 03.02.2012. În ceea ce privește prejudiciul, acesta trebuie să fie cert și nereparat.
Referitor la condiția existenței raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu, instanța a constatat că și aceasta este îndeplinită deoarece prejudiciul s-a produs ca rezultat al agresiunii reclamantului-pârât reconvențional.
Din analiza îndeplinirii condiției vinovăției (culpei) pârâtului reconventțional, instanța a constatat îndeplinirea acestei condiții raportat la faptul că incidentul s-a produs și din culpa acestuia.
În ceea ce privește cuantumul daunelor morale solicitate de către pârât-prin cererea reconvențională, statuând în echitate (în lipsa unor criterii legale), instanța a apreciat că suma solicitată de pârât - reclamantul reconvențional este disproporționat de mare și că prejudiciul moral suferit de acesta poate fi reparat cu suma de 100 lei pe fiecare zi de îngrijire medicală conform certificatului medico legal, în total suma de 300 lei.
În ceea ce privește daunele materiale solicitate de către pârâți și anume contravaloarea roletelor și a termopanelor instanța le-a respins și a reținut că din piesele dosarului nu a rezultat că pârâtul reclamant a săvârșit fapta ilicită de distrugere a bunurilor pârâtului-reclamant reconvențional, solicitarea pârâtului fiind nerealistă în condițiile în care altercația a durat câteva minute, fiind astfel imposibil ca în acest timp să poată fii afectate toate ferestrele și toate roletele imobilului. Pârâtul nu a făcut dovada imposibilității de reparare a roletei avariate și a ferestrei sparte. Pe de altă partea roletele și termopanele au fost schimbate la mult timp după altercația produsă.
În ceea ce privește estetica invocată, în sensul că pentru unitatea imobilului trebuiau schimbate toate roletele și ferestrele vechi cu altele noi din termopan, nu a putut constitui un motiv suficient pentru admiterea acestei cereri.
Din declarațiile martorilor audiați nu reiese că reclamantul a distrus roleta sau fereastra.
În condițiile în care atât acțiunea reclamantului cât și cererea reconvențională au fost admise în parte, iar reclamantul R. I. și paratul G. S. L. și-au datorat reciproc pretenții, instanța a compensat pretențiile pârâților în suma de 300 lei, și a obligat în solidar pârâții la plata diferenței în cuantum total de 1300 lei către reclamantul R. I..
În baza art. 453 Cod procedură civilă, instanța a compensat cheltuielile de judecată solicitate de părți.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul R. I. solicitând admiterea apelului și schimbarea în parte a hotărârii primei instanțe, în sensul obligării pârâților la plata sumei de 3.200 lei cu titlu de daune morale.
Apelantul critică soluția primei instanței apreciind cuantumul daunelor morale acordate deosebit de scăzut. Învederează că în motivarea soluției pronunțate prima instanță nu a arătat în concret care au fost criteriile avute în vedere la aprecierea cuantumului daunelor morale acordate, instanța rezumându-se la enumerarea criteriilor de apreciere avute în vedere de instanța judecătorească în general, fără a se menționa în concret care sunt motivele care au dus la aprecierea sumei de 100 lei pentru fiecare zi de întârziere este justă și echitabilă raportat la prejudiciul produs reclamantului. În aceste condiții, apelantul apreciază că suma acordată cu titlu de daune morale este injustă și disproporționată raportat la prejudiciul fizic și psihic suferit de către reclamant ca urmare a vătămărilor produse în urma altercației din data de 03.02.2012.
În ceea ce privește valoarea daunelor morale stabilite de către prima instanță, apelantul apreciază că valoarea de 100 lei/zi de îngrijiri medicale este redusă și că se impunea stabilirea unei valori mai mari, suma de 200 lei/zi de îngrijire medicală fiind din punctul său de vedere justă, având în vedere că la producerea acestui prejudiciu au participat cei doi intimați, fapt care a condus la o suferință pe plan psihic de o durată mult mai mare.
În drept apelantul a invocat dispozițiile art. 466 și următoarele Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimații au solicitat respingerea apelului ca nefondat, cu motivarea că instanța de fond a evaluat în mod întemeiat prejudiciul moral suferit de reclamant la suma de 100 lei pentru fiecare zi de îngrijire medicală necesară vindecării conform certificatului medico legal.
În drept, se invocă art. 471 al. 5, rap. la art. 480 al. 1 Cod de procedură civilă.
Verificând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate și ținând seama de dispozițiile art. 466-482 din noul Cod de procedură civilă, tribunalul va constata că apelul promovat în cauză este nefondat, întrucât prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, atât sub aspectul stării de fapt reținute, cât și al dispozițiilor legale aplicabile.
Astfel, tribunalul va aprecia că în mod corect prima instanță a evaluat probațiunea administrată în cauză, constatând existența elementelor răspunderii civile delictuale (anume faptă ilicită, prejudiciu, raport de cauzalitate, vinovăția autorului), astfel după cum aceasta este reglementată prin art. 1349 Cod Civil. În concret, fapta ilicită constă în actele de violență fizică exercitate de cei doi pârâți asupra reclamantului la data de 03.02.2012, faptă soldată cu vătămarea integrității corporale a acestuia, pentru care au fost necesare 16 zile de îngrijiri medicale, astfel după cum rezultă din certificatul medico-legal depus la dosar.
Este indiscutabil că reclamantul este îndreptățit a beneficia de daune morale pentru acoperirea prejudiciului de ordin nepatrimonial suportat, constând în suferința fizică și psihică suferită ca urmare a agresiunii comise de către pârâți. Cu privire la cuantumul daunelor morale ce se cuvin reclamantului, tribunalul va împărtăși opinia primei instanțe, în sensul stabilirii unei sume de 100 lei corespunzător fiecărei zile de îngrijire medicală, iar nu a unei sume de 200 lei/zi, după cum pretinde reclamantul.
Fără a ignora gravitatea și consecințele unei agresiuni fizice exercitate asupra unei persoane, tribunalul remarcă faptul că altercația fizică s-a declanșat inițial între reclamant și pârâtul Gemeș Ș. L., iar din depozițiile celor doi martori audiați în cauză (D. Z. - f. 76 și B. D.) rezultă că și reclamantul este culpabil de declanșarea conflictului, în sensul că, aflându-se în fața casei pârâților, acesta nu a făcut vreun demers pentru a evita conflictul, ci, dimpotrivă s-a angajat activ în susținerea lui, adresând injurii și lovind pe pârâtul Gemeș Ș. L. (persoană în vârstă de 67 de ani), fapt pentru care și acesta din urmă a suferit leziuni vindecabile în 2-3 zile de îngrijiri medicale.
În aceste condiții, în mod justificat prima instanță a stabilit în echitate cuantumul daunelor morale cuvenite reclamantului la suma de 1.600 lei, din care se va scădea, în urma compensării, suma de 300 lei, pe care acesta o datorează pârâtului Gemeș Ș. L. pentru suferința fizică și psihică cauzată acestuia din urmă prin fapta ilicită a reclamantului, neputându-se reține că doar pârâții se fac vinovați de agresarea reclamantului, în realitate fiind vorba de o agresiune reciprocă, fapt ce atrage și culpa reclamantului.
Față de cele expuse anterior, considerând legală și temeinică hotărârea primei instanțe, tribunalul, în baza art. 480 alin. 1 Cod Procedură Civilă, va respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul R. I., împotriva sentinței civile nr. 5609/24.11.2014, pronunțată de Judecătoria A., în dosarul nr._ .
În bata art. 453 Cod procedură civilă, va obliga apelantul să plătească intimaților suma de 500 lei, cheltuieli de judecată în apel – onorar avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelantul R. I., împotriva sentinței civile nr. 5609/24.11.2014, pronunțată de Judecătoria A., în dosarul nr._ .
Obligă apelantul la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată în apel către intimați.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 02 aprilie 2015.
Președinte,Judecător, Grefier,
N. C. S. C. Ș. M. I.
Red. N.C.
Thred. M.I./30.04.2015
5 ex./3 . comunică cu:
apelantul - reclamant
R. I. - A., dom. ales la CAA D. Paliciuc, R. Paliciuc - ..36 .
intimaților - pârâți
G. Ș. G. - A., ., J. A.
G. Ș. L. - A., ., J. A.
Prima instanță: Judecătoria A., judecător N. R.
| ← Rectificare carte funciară. Sentința nr. 260/2015. Tribunalul... | Investire cu formulă executorie. Decizia nr. 414/2015.... → |
|---|
