Contestaţie la executare. Decizia nr. 153/2015. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Decizia nr. 153/2015 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 16-02-2015 în dosarul nr. 1258/55/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A. operator 3207/2504
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 153/A
Ședința publică din data de 16 februarie 2015
Președinte R. M.
Judecător C. C. A.
Grefier F. M.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, apelul exercitat de apelanta . în contradictoriu cu intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara – Administrația Județeană a Finanțelor Publice A., împotriva sentinței civile nr.1891/23.04.2014, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei A., având ca obiect contestație la executare.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că părțile au depus la dosar, prin registratură, concluzii scrise.
Văzând că prin încheierea dată în ședința publică din 09.02.2015, care face parte integrantă din prezenta, a fost amânată pronunțarea pentru data de 16.02.2015, instanța reține apelul spre soluționare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului înregistrat la Tribunalul A. la data de 11 iunie 2014 constată că prin sentința civilă nr. 1891 din 23.04.2014 pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._ s-a respins contestația la executare formulată de contestatoarea . în contradictoriu cu intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara - Administrația Județeană a Finanțelor Publice A..
În cauză nu au fost acordate cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că în baza deciziei de impunere nr. 74/26.11.2013 și în cadrul dosarului execuțional nr. 665M/2014, intimata-creditor a pornit executarea silită împotriva contestatoarei-debitor, în vederea realizării unei creanțe fiscale în sumă totală de 12.510.858 lei, reprezentând taxă pe valoarea adăugată și accesorii aferente, sens în care la data de 20.01.2014 s-a emis somația execuțională și titlul executoriu.
În ceea ce privește critica care vizează necomunicarea actului fiscal, contrar susținerilor contestatoarei, decizia de impunere nr. 74/26.11.2013 a fost comunicată contestatoarei în 02.12.2013, dată care coincide cu data aprobării actului, conform vizei organului fiscal și respectiv semnăturii de primire a reprezentantului legal al societății, în cauză nefiind vorba despre emiterea unei alte decizii de impunere.
De asemenea, nici plățile parțiale invocate de contestatoare nu au putut fi reținute, întrucât au fost avute în vedere de organul fiscal, prin decizie stabilindu-se obligații fiscale de 12.708.359 lei, iar executarea silită s-a pornit pentru 12.510.858 lei, iar diferența între suma de 8.344.137 lei stabilită prin decizie și suma de 8.210.960 lei înscrisă în somație și respectiv titlul executoriu reprezintă taxa pe valoare adăugată stinsă în perioada cuprinsă între data emiterii celor două acte fiscale.
Ca urmare, față de considerentele ce preced și reținând că motivele invocate de contestatoare nu pot atrage anularea executării silite, prima instanță, în temeiul art. 172 și urm. Cod procedură fiscală, a respins contestația la executare ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel . solicitând admiterea apelului, modificarea sentinței instanței de fond în sensul admiterii contestației la executare și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea apelului arată că la data de 2.12.2013 apelanta a semnat de primire pentru Decizia de impunere cu nr. F-AR 74/26.1 1.2013 și a luat la cunoștința faptul că datorează TVA în sumă de 8.344.137 lei, dobânzi în sumă de 2.807.970 lei și penalități de întârziere în sumă de 1.491.928 lei.
Pentru neplată la termenul scadent această decizie a devenit titlu executoriu fiind menționată în Titlul executoriu nr. 4/20.01.2014 la rubrica „Documentul prin care se individualizează suma de plată” - Decizia de impunere nr. 74/2.12.2013, iar suma datorată pentru TVA este de 8.210.960 lei fiind mai mică cu 133.177 lei decât suma aferentă TVA comunicată societății în data de 2.12.2013.
Apelanta mai arată că nu se poate reține că această sumă de 8.210.960 lei reprezentând TVA a fost comunicată apelantei în data de 2.12.2013 sau faptul că organul de executare a ținut seama de taxa pe valoarea adăugată stinsă în perioada cuprinsă între data emiterii și pornirii executării silite, deoarece cu OP nr. 001/17.01.2014 apelanta a achitat suma de 113.185 lei cu titlu de majorări de întârziere aferente TVA care nu a fost scăzută din suma de 1.491.928 lei reprezentând penalități de întârziere, menționată în Decizia de impunere nr. 74 comunicată în data de 2.12.2013.
În cursul dezbaterilor intimata nu a adus nicio dovadă care să justifice diminuarea cu 133.177 lei a creanței în sumă de 8.344.137 lei reprezentând TVA adusă la cunoștința societății în data de 2.12.2013, singura explicație ar fi că a fost modificată baza de impunere pentru TVA, ceea ce înseamnă că intimata a emis o altă decizie care nu a fost comunicată apelantei.
Potrivit dispozițiilor art. 86 alin.(1) din OG nr. 92/2003 „organul fiscal emite decizie de impunere ori de câte ori acesta modifică baza de impunere, ca urmare a unor constatări prealabile ale organului fiscal sau în baza unei inspecții fiscal”.
Diminuarea sumei de 8.344.137 lei aferentă TVA din Decizia nr. F-AR 74/26.11.2013 este consecința modificării de către organul fiscal a bazei de impunere pentru taxa pe valoarea adăugată, fiind emisă o altă decizie de impunere care nu este opozabilă societății întrucât nu a fost comunicată.
Având în vedere că cele două decizii nu se referă la aceleași sume în ce privește cuantumul TVA precum și faptul că nu s-a ținut seama că apelanta a achitat o parte din penalitățile aferente TVA rezultă fără echivoc faptul că există o îndoială serioasă asupra existenței certe a cuantumului creanței reprezentând TVA și a accesoriilor aferente acesteia. Or, executarea silită potrivit art. 662 Noul Cod de Procedură Civilă, se poate face dacă sunt îndeplinite cumulativ 3 condiții: să fie certă, lichidă și exigibilă. În cazul în care una dintre 3 condiții nu este îndeplinită executarea silită a creanței nu poate fi pornită.
În cazul în speță, creanța privind TVA și creanța privind accesoriile aferente TVA nu sunt certe, motiv pentru care se impune anularea formelor de executare, respectiv a Somației cu nr. 2/_ /_ și a Titlului executoriu nr. 4 din data de 20.01.2014.
În drept invocă art. 466(1) Cod procedură civilă.
Intimata a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței apelate ca fiind temeinică și legală.
În motivarea întâmpinării arată că prin Decizia de impunere F-AR-74 emisă de Activitatea de inspecție fiscală din cadrul D.G.R.F.P. Timișoara - A.J.F.P. A. s-a dispus față de contestatoare obligații de plată în sumă totală de 12.708.359 lei, reprezentând TVA fără drept de deducere în sumă de 8.344.137 lei, majorări întârziere TVA în sumă de 2.807.970 lei; penalități TVA în sumă de 1.491.928 lei și impozit pe profit suplimentar în sumă de 64.009 lei, sume scadente la data de 05.01.2014 așa cum se prevede în Titlul executoriu.
Atât prin contestația la executare, cât și prin apelul formulat, contestatoarea invocă faptul că din Titlul executoriu nr.4 emis la data de 20.01.2014 rezultă că în data de 02.12.2013 DGRFP Timișoara – AJFP A. a emis o nouă decizie de impunere, decizie care nu era rezultatul unui control și care nici nu i-a fost comunicată în conformitate cu dispozițiile art.44 alin.(1) din O.G. nr.92/2003, ceea ce este total eronat.
La data de 26.11.2013 Activitatea de inspecție fiscală din cadrul D.G.R.F.P. Timișoara - A.J.F.P. A. a întocmit Decizia de Impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală pentru persoane juridice nr.F-AR-74, decizie aprobată de conducerea instituției la data de 02.12.2013 și comunicată contestatoarei tot la data de 02.12.2013 așa cum se poate observa din semnătura de primire și stampilă.
Intimata precizează că nu există decât o singură Decizie de impunere nr.74 întocmită la data de 26.11.2013 și aprobată la data de 02.12.2013, decizie comunicată contestatoarei la data de 02.12.2013 conform art.44 alin.(1) din O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, în cuprinsul căreia apar sume stabilite în urma controlului, sume care se regăsesc și în titlul executoriu contestat.
În ceea ce privesc afirmațiile contestatoarei referitoare la faptul că, creanța nu este certă, lichidă și exigibilă întrucât la data de 17.01.2014 aceasta a efectuat o . plăți, așa cum reiese din Titlul executoriu suma pentru care s-a început executarea silită era scadentă la data de 05.01.2014, la aceea dată suma era certă, lichidă și exigibilă, plățile făcute de contestatoare fiind ulterioare acestei date, respectiv 17.01.2014.
Prin contestația la executare, contestatoarea nu aduce nicio critică concretă formelor de executare emise de A.J.F.P. A., apărările contestatoarei neputând fi reținute de către instanță, contestația la executare fiind o cale de atac contra măsurilor de executare nelegale, astfel că, cel ce recurge la acest mijloc procedural nu poate invoca decât vicii și neregularități ale actelor de executare, însă în speță nu există îndoială cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului.
Intimata precizează că, doar aspecte care țin de legalitatea actelor de executare ar îndreptăți pe contestatoare să ceară anularea actelor de executare silită.
În drept invocă art. 205 Noul Cod de Procedură Civilă, art.44 alin.(1) din O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală și O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscală.
În apel s-a administrat proba cu înscrisuri și a fost efectuat raportul de expertiză contabilă de către expertul R. L. (filele 82-104; 115-128).
Analizând apelul, conform prevederilor art. 476, art. 477 Noul Cod de procedură civilă, tribunalul reține următoarele:
Cu privire la motivul invocat prin apel și prin contestația la executare referitor la necomunicarea actului fiscal, așa cum în mod corect a reținut prima instanță, Decizia de impunere nr.74 întocmită la data de 26.11.2013, aprobată la data de 02.12.2013, în cuprinsul căreia apar sume stabilite în urma controlului, sume care se regăsesc și în titlul executoriu contestat, în baza căreia a pornit executarea silită, a fost comunicată apelantei contestatoare la data de 02.12.2013 conform art.44 alin.(1) din O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, astfel cum reiese din semnătura de primire și stampilă ( fila 30 dosar prima instanță ).
Față de susținerile apelantei în sensul că a efectuat unele plăți care nu ar fi fost luate în considerare de către intimata creditoare, creanța nefiind certă, în apel a fost întocmit raportul de expertiză contabilă pentru a se stabili cuantumul creanței de executat.
Potrivit concluziilor raportului de expertiză contabilă, la data de 20.01.2014, data emiterii somației și a titlului executoriu în dosarul execuțional nr. 665 M – 17/20.01.2014, suma de plată a apelantei era 12.386.152 lei, în loc de 12.510.858 lei, cât e trecut în titlul executoriu nr. 4/20.01.2014 și somația nr. 2/_ /_. Existând o diferență între creanța datorată de apelanta debitoare și cea înscrisă în actele de executare, față de prevederile art. 719 alin. 1 Cod procedură civilă, tribunalul consideră că nu se impune anularea actelor de executare silită, ci modificarea acestora în ce privește suma de plată.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 480 alin. 2 Noul Cod de procedură civilă, se va admite apelul formulat de apelanta contestatoare și în consecință: se va schimba în tot sentința apelată în sensul admiterii în parte a contestației la executare, respectiv a a modificării actelor de executare din dosarul execuțional nr. 665 M – 17/20.01.2014, în ce privește suma de plată a apelantei la data de 20.01.2014 ca fiind 12.386.152 lei, în loc de 12.510.858 lei, cât e trecut în titlul executoriu nr. 4/20.01.2014 și somația nr. 2/_ /_. Va fi respinsă în rest contestația la executare.
Apelanta a solicitat prin concluzii scrise, obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată în apel, constând în taxa de timbru, onorariu avocat și onorariu expert.
Cu privire la taxa de timbru, față de dispozițiile art. 45 alin. 1 lit. f) și alin. 2 din OUG nr. 80/2013, sumele achitate cu acest titlu pot fi restituite, la cererea petiționarului, în cazul admiterii contestației la executare, proporțional cu admiterea contestației. Prin urmare, aceste sume nu pot fi puse în sarcina părții adverse cu titlu de cheltuieli de judecată, apelanta având posibilitatea de a solicita restituirea, cu ocazia soluționării apelului nefiind formulată o astfel de cerere.
În ce privește onorariul de avocat, față de prevederile art. 452 Cod procedură civilă, tribunalul consideră că suma de 39.800 lei indicată pe factura depusă la fila 136 dosar, anexată concluziilor scrise, nu face dovada cheltuielilor de judecată avansate de apelantă, în măsura în care nu se coroborează cu un alt înscris care să facă dovada plății efective a sumei pretinse cu titlu de onorariu de avocat, astfel că nu va fi acordată.
În baza art. 453 alin. 1 și 2 Cod procedură civilă, va fi obligată intimata, căzută în pretenții prin admiterea apelului, la plata sumei de 400 lei cheltuieli de judecată parțiale, proporțional pretențiilor admise, respectiv 400 lei reprezentând parte din onorariul pentru expert ( din totalul de 4.000 lei conform chitanțelor ).
PENTRU ACEST MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de apelanta ., cu sediul în A., .-103, C._, cu sediul procesual ales în A., ., . în contradictoriu cu intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara – Administrația Județeană a Finanțelor Publice A., cu sediul în A., B.dul Revoluției, nr. 79, județul A., împotriva sentinței civile nr.1891/23.04.2014, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei A. și în consecință dispune:
- Schimbarea în tot a sentinței apelate în sensul admiterii în parte a contestației la executare formulată de apelanta contestatoare, respectiv a modificării actelor de executare din dosarul execuțional nr. 665 M – 17/20.01.2014, în ce privește suma de plată a apelantei la data de 20.01.2014 ca fiind 12.386.152 lei, în loc de 12.510.858 lei, cât e trecut în titlul executoriu nr. 4/20.01.2014 și somația nr. 2/_ /_.
- Respinge în rest contestația la executare.
- Obligă intimata la plata către apelantă a sumei de 400 lei cheltuieli de judecată parțiale în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 16.02.2015.
Președinte, Judecător,
R. M. C. C. A.
Grefier,
F. M.
Red.RM/Tred.FM/
4 ex./2 .
Se comunică:
apelantei . - cu sediul procesual ales în A., ., .
intimatei Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara – Administrația Județeană a Finanțelor Publice A. - cu sediul în A., B.dul Revoluției, nr. 79, județul A.,
Prima instanță: Judecătoria A., judecător B. C.
| ← Rectificare carte funciară. Sentința nr. 97/2015. Tribunalul ARAD | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
