Contestaţie la executare. Decizia nr. 786/2015. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Decizia nr. 786/2015 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 23-06-2015 în dosarul nr. 17513/55/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARADoperator 3207/2504
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 786
Ședința publică din 23 iunie 2015
Președinte M. A.
Judecător T. B.
Grefier V. L.
S-au luat în examinare apelul exercitate de apelanții B. E. Judecătoresc H. P. și, respectiv, S. „C. Călători” SA – Sucursala Regională de Transport Feroviar Calatori Timișoara împotriva încheierii civile nr. 1826/08.04.2015 a Judecătoriei A. pronunțată în dosarul nr._, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal se prezintă reprezentanta apelantului B. P. H. – av. P. B. din Baroul A. în substituirea d-nei av. Bățălarian S. din Baroul A., absente fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, constatându-se depunerea la dosar, prin serviciul registratură al instanței a scurtei întâmpinări formulate de B. H. P. la apelul S. „C. Călători” SA, în sensul admiterii solicitărilor acestuia în situația încuviințării propriului său apel. S-a depus și întâmpinarea, într-un singur exemplar al intimatului B. G. față de apel S. „C. Călători” SA.
Reprezentanta apelantului B. H. P. depune la dosar delegație de substituire.
Nemaifiind alte cereri de formulat și alte incidente de soluționat, președintele completului de judecată deschide dezbaterile asupra apelului.
Avocata apelantului B. H. P. solicită admiterea apelului clientului său, modificarea sentinței civile, anularea parțială a somației și a executării silite în privința B., fără cheltuieli de judecată. Invocă art. 723 alin. 1 C..
Constatând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și de drept președintele completului de judecată închide dezbaterile.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 02.06.2015, constată că prin încheierea civilă nr. 1826/08.04.2015 pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria A. a anulat cererea reconvențională formulată de chematul în garanție B. G.. A respins contestația la executare formulată de B. H. P. împotriva intimatului S. C. Călători SA – Sucursala de Transport Feroviar Calatori Timișoara. A respins cererea de chemare în garanție formulată de S. C. Călători SA împotriva lui B. G.. Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că, în cadrul dosarului execuțional nr. 176/2013 al B. H. P. s-a pus în executare silită o creanță de 54.026,95 lei a chematului în garanție B. G. împotriva intimatului S. C. Călători SA – Sucursala de Transport Feroviar Calatori Timișoara. Ulterior, prin sentința civilă nr. 1348/25.03.2014 a Judecătoriei A., definitivă prin decizia civilă nr. 633/23.06.2014 a Tribunalului A., într-o contestație la executare care s-a purtat între intimat și chematul în garanție, fără participarea B. H. P., executarea a fost parțial anulată iar cheltuielile de executare reduse de la suma de 6520,3 lei la 1314,3 lei. Pentru punerea în executare a susmenționatei sentințe intimata a demarat executarea silită, în cadrul dosarului execuțional nr. 1359/ex/ 2014 al B. D. D. și Stepanov Voislav. În cadrul executării silite, ca și în cazul contestației la executare, organul de executare nu are interese proprii și, în consecință, nu are calitatea de parte în proces și nu este necesar să fie citat ca atare. Conform Deciziei nr. 162/2003 a Curții Constituționale, problema unei asemenea calități a organului de executare s-ar putea pune numai în ipoteza prevăzută de art. 399 alin. 1 teza finală Cod procedură civilă (în prezent art. 711 alin. 1 teza finală din noul Cod procedură civilă), și anume în cazul în care organul de executare refuză să efectueze o executare silită ori să îndeplinească un act de executare silită în condițiile legii. Prin urmare, nu există nicio rațiune pentru care, în cadrul contestației la executare soluționată prin sentința civilă nr. 1348/25.03.2014 a Judecătoriei A., se impunea citarea B. H. P.. Dar aceasta nu înseamnă că hotărârea Judecătoriei A. nu este opozabilă executorului judecătoresc. Acesta desfășoară o activitate reglementată de lege, supusă controlului instanțelor judecătorești sub toate aspectele, inclusiv în privința onorariului și a cheltuielilor de executare. Art. 719 alin. 5 Cod procedură civilă (C.) stabilește într-un mod lipsit de echivoc că, dacă contestația la executare este admisă, executorul judecătoresc este obligat să se conformeze măsurilor luate sau dispuse de instanță. Prin urmare, caracterul opozabil pentru executorul judecătoresc al soluției din contestația la executare anterioară decurge din lege și nu din calitatea executorului de parte în litigiu, drept pentru care instanța ca respinge această contestație la executare. Dată fiind soluția asupra cererii principale, instanța va respinge și cererea de chemare în garanție formulată de intimată. Văzând că nu se pune problema cheltuielilor de judecată
Împotriva acestei hotărâri judecătorești au declarat apel apelanții B. H. P. și S. C. Călători SA – Sucursala de Transport Feroviar Calatori Timișoara.
Prin apelul declarat apelantul B. H. P. a solicitat schimbarea în tot a hotărârii atacate și anularea parțială a somației din data de 02.10.2014 precum și anularea parțială a executării silite în ceea ce îl privește pe contestatorul B. H. P..
În motivare arată că au avut calitate de părți în dosarul nr. 11._, contestatoarea S. „C. Calatori" SA și intimatul B. G. iar B. P. H. nu a avut nicio calitate în acel dosar însă a fost obligat la plata unei sume de bani constând în diferența dintre onorariul perceput pentru creanța inițială și cel care ar fi trebuit perceput pentru creanța diminuata de instanță prin sentința civila nr. 1348/2014. Considerând ca o hotărâre judecătorească nu poate fi opozabilă unei persoane care nu a avut calitatea de parte în acel dosar arată că prin notele de ședință depuse la data de 20.02.2015 la dosarul cauzei și prin concluziile formulate în fata instanței a indicat în apărare art. 723 alin. 1 C.. Arată că prima instanță nu a menționat în cuprinsul hotărârii atacate faptul că s-a invocat și aceasta apărare și nici dacă o reține sau nu.
În drept invocă art. 718 alin. 1 și art. 723 alin. 1 C..
Prin întâmpinare, intimata S. C. Călători SA – Sucursala de Transport Feroviar Calatori Timișoara a solicitat respingerea apelului declarat de B. H. P. ca neîntemeiat.
În motivare arată că caracterul opozabil pentru executorul judecătoresc al soluției contestate la executarea anterioară decurge din lege și nu din calitatea executorului de parte în litigiu. Susține că prin contestația la executare și precizarea la acțiune formulată a chemat în judecată și B. executor Judecătoresc H. P. solicitând totodată obligarea acestuia la restituirea suinei de 5.216.3 lei, sumă ce reprezenta onorariu și cheltuieli de executare silită. Apreciază că motivele invocate de către contestatorul B. H. P. nu pot fi soluționate în aceasta fază procesuală chestiunile arătate făcând obiectul contestației la executare prevăzute de art. 503 (1) NCPC "Hotărârile definitive pol fi atacate cu contestație in anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citai și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata " iar punerea în discuție, în fața instanței de executare, a validității titlului executor ar atinge puterea lucrului judecat, astfel că pe calea contestației la executare nu este posibil să se soluționeze cererile formulate de părți care, din eroare, nu au fost examinate de prima instanță. Totodată arată că natura imperativă a dispozițiilor ce reglementează instituția puterii lucrului judecat împiedică orice tentativă de rediscutare a chestiunilor care privesc fondul cauzei, instanța chemată să soluționeze o contestație la executare fiind obligată să se conformeze și ea la rândul său întrutotul titlului executoriu ce se execută și nicidecum să dispună modificarea lui.
Prin apelul declarat apelanta S. C. Călători SA – Sucursala de Transport Feroviar Calatori Timișoara a solicitat admiterea apelului, modificarea în parte a încheierii atacate în sensul admiterii cheltuielilor de judecată ocazionate în primă instanță în sumă de 375 lei reprezentând taxa judiciară de timbru a cererii de chemare în garanție împotriva intimatului B. G. iar în situația formulării și admiterii apelului B. H. P. solicită admiterea cererii de chemare în garanție împotriva intimatului B. G., cu cheltuieli de judecată în apel.
În motivarea cererii de apel arată că prima instanță a respins cererea pârâtei de chemare în garanție împotriva lui B. G. ca urmare a soluției de respingerii a cererii principale formulate de către B. H. Pasculescu, însă cu privire la cheltuielile de judecată ocazionate de pârâtă în sumă de 375 lei a reținut că acestea nu s-au cerut cu toate că prin cererea de chemare în garanție s-a arătat că suma de 375 lei reprezentând taxa judiciară de timbru a cererii de chemare în garanție o solicită de la intimatul B. G., astfel sub acest aspect prima instanță a reținut greșit că nu s-a pus problema cheltuielilor de judecată. Solicită, în situația formulării și admiterii apelului B. H. Pasculescu, admiterea cererii de chemare în garanție împotriva intimatului B. G. cu consecința admiterii și a cheltuielilor de judecată ocazionate în fond în sumă de 375 lei a reprezentând taxa judiciară de timbru a cererii de chemare în garanție împotriva intimatului B. G..
Intimatul B. H. P. a depus întâmpinare cu privire la apelul declarat de către pârâta S. C. Călători SA – Sucursala de Transport Feroviar Calatori Timișoara arătând că în cazul admiterii apelului declarat de reclamantă consideră justificată și solicitarea apelantei S. C. CĂLĂTORI SA SUCURSALA DE TRANSPORT FEROVIAR CĂLĂTORI TIMIȘOARA de a-i fi restituită taxa judiciară de timbru aferentă cererii de chemare în garanție, de la chematul în garanție, B. Gheorghc. Precizează că nu se opune admiterii cererii de chemare în garanție, în condițiile în care se va admite și apelul formulat de reclamant.
Chematul în garanție B. G. a depus întâmpinare cu privire la apelul declarat de apelanta S. C. Călători SA – Sucursala de Transport Feroviar Calatori Timișoara solicitând respingerea acestuia. Arată că lipsa de diligență a acesteia de a chema în judecată ca parte și B. executorului judecătoresc H. P. în contestația la executare nu îi poate fi imputată. Consideră că chemarea sa în garanție de către societatea la care este angajat - acționată la rândul său în instanță pentru lipsa calității procesuale în contestația la executare nu îndeplinește cerințele prevăzute de Noul Codul de procedură civilă. Arată că în conformitate cu dispozițiile art. 59 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești republicată, raporturile dintre executorii judecătorești și client sunt supuse regulilor mandatului iar executarea se efectuează în baza unui contract de executare silită încheiat între executor și client, contract care constituie titlu executor pentru suma stabilită ca onorariu. Având în vedere că art. 72 alin. (1) NCPC prevede noțiunea de cerere în garanție sau în despăgubiri, rezultă că cererea de chemare în garanție poate îi formulată numai atunci când există o obligație de garanție în sarcina terțului stabilită legal sau convențional cu acest titlu (cerere in garanție), și atunci când chematul în garanție a produs un prejudiciu (cerere în despăgubiri). Apreciază că astfel cum între acesta și B. H. PASCULESCU nu există nici un raport juridic obligațional iar eventualul prejudiciu i-a fost produs de acel birou care a încasat necuvenit un onorariu mai mare decât cel la care era îndreptățit, cererea de chemare în garanție a fost formulată în mod abuziv.
Analizând apelurile, prin prisma motivelor invocate, tribunalul constată că este întemeiat doar cel declarat de B. H. P. pentru următoarele considerente:
Prin sentința civilă nr. 1348/25.03.2014 a Judecătoriei A. (dosar nr._/55/2013) a fost admisă contestația la executare formulată de contestatoarea S. „C. Călători” SA – STFC Timișoara în contradictoriu cu intimatul B. G., fiind anulată executarea silită ce face obiectul dosarului execuțional nr. 176/2013 al B. H. P. pentru ceea ce depășește suma de 13.040 lei. Au fost reduse cheltuielile de executare stabilite în dosarul execuțional de mai sus, de la suma de 6520,3 lei la suma de 1314,3 lei. S-a dispus întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare acesteia, în sensul că a fost obligat intimatul să restituie contestatoarei suma de 34.466,65 lei, iar B. H. P. suma de 5206 lei, sume ce urmau a fi actualizate în raport cu rata inflației aplicabilă la data plății efective, precum și dobânda legală aferentă acestor sume, calculată de la data introducerii cererii, 17.07.2013, până la data plății efective. A fost obligat intimatul să plătească contestatoarei suma de 2500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Apelantul executor judecătoresc nu a fost citat în acel proces, nu este menționat printre părțile procesuale în cele două hotărâri judecătorești.
Așadar, executorul judecătoresc nu a fost parte în contestația la executare dedusă judecății în dosarul nr._/55/2013 al Judecătoriei A. finalizat prin sentința civilă nr. 1348/25.03.2014 a Judecătoriei A. rămasă definitivă prin respingerea apelului declarat de B. G. prin decizia civilă nr. 633/23.06.2014 a Tribunalului A. (calea de atac nu a vizat dispoziția restituire a unei părți a onorariului executorului judecătoresc).
În consecință, opozabilitatea acestei hotărâri judecătorești față de executorul judecătoresc nu are caracterul obligativității actului jurisdicțional față de părțile procesuale, obligativitate ce are la bază autoritatea de lucru judecat a hotărârii judecătorești, ce exprimă prezumția legală și absolută că reflectă adevărul. Or, această prezumție este întemeiată pe rezolvarea definitivă (irevocabilă) a unei stări de fapt și de drept privitor la care părțile procesuale și-au exercitat dreptul la apărare sau au avut posibilitatea deplină de a-și exercita acest drept.
Or, nefiind parte în acel proces, executorul judecătoresc este terț față de hotărârile de mai sus, astfel că îi sunt opozabile doar în limita obligației generale ce revine tuturor persoanelor de a respecta hotărârilor judecătorești. În aceste condiții, sentința civilă nr. 1348/25.03.2014 a Judecătoriei A. este opozabilă executorului judecătoresc terț doar până la proba contrară.
Conform art. 435 C. „(1) Hotărârea judecătorească este obligatorie și produce efecte numai între părți și succesorii acestora.
(2) Hotărârea este opozabilă oricărei terțe persoane atât timp cât aceasta din urmă nu face, în condițiile legii, dovada contrară.”
Art. 435 alin. 1 C. reglementează obligativitatea hotărârii judecătorești în raporturile dintre părțile procesuale, iar alin. 2 reglementează opozabilitatea față de terți a aceluiași act jurisdicțional și limitele acesteia.
Prezentul litigiu reprezintă tot o contestație la executare privitor la o executare silită ce are la bază un titlu executoriu constând într-o hotărâre judecătorească față de care însă contestatorul – apelant B. este terț.
Conform art. 712 alin. 1 C. „Dacă executarea silită se face în temeiul unei hotărâri judecătorești sau arbitrale, debitorul nu va putea invoca pe cale de contestație motive de fapt sau de drept pe care le-ar fi putut opune în cursul judecății în primă instanță sau într-o cale de atac ce i-a fost deschisă”.
Deși este debitor conform titlului executoriu constând în sentința civilă nr. 1348/25.03.2014 a Judecătoriei A., executorul judecătoresc este terț față de hotărârea judecătorească, ce constituie titlul executoriu în dosarul execuțional nr. 1359/2014 al B. Asociați D. D. și Stepanov Voislav.
Din interpretarea per a contrario a dispozițiilor art. 712 alin. 1 C. coroborate cu prevederile art. 453 alin. 2 C. se poate concluziona că în cadrul contestației la executare debitorul poate formula motive de fapt sau de drept dacă nu a avut posibilitatea să le opună în cursul judecății în primă instanță, neavând deschisă nici o cale de atac
Intimata S. C. Călători SA a invocat faptul că petentul ar fi putut să exercite contestație în anulare, însă potrivit art. 503 C., această cale extraordinară de atac este disponibilă părților procesuale, în considerarea obligativității hotărârii judecătorești, respectivă părții procesuale, care deși introdusă în cauză, nu a fost legal citată și nici nu a fost prezentă la termenul când a avut loc judecata (art. 503 alin. 1 C.).
Or, contestatorul nu a fost parte procesuală în dosarul nr._/55/2013 așa încât nu are deschisă calea contestației în anulare.
În prezenta contestație la executare și cale de atac petentul – apelant a invocat faptul că a încasat onorariul astfel cum a fost stabilit cu creditorul B. G. în cadrul dosarului execuțional nr. 176/2013 al B. H. P. la începutul executării silite, iar ulterior, la finalizarea executării a încasat de la debitoarea S. C. Călători SA creanța urmărită de creditorul B. G. (din acel dosar) și cheltuielile de executare, inclusiv onorariul executorului judecătoresc. În data de 17.09.2013 a predat creditorului B. G. suma totală încasată de 47.630,65 lei reprezentând creanță totală și cheltuieli de executare, astfel cum rezultă de altfel din copia ordinului de plată din 17.09.2013 și încheierea din 18.09.2013 dată de executorul judecătoresc H. P. în dosarul execuțional nr. 176/2013 prin care a dispus eliberarea creanței recuperate și încetarea executării silite (fila 13, 14 dos. judec.) ca urmare a realizării obligației urmărite silit.
Contestația la executare formulată de S. C. Călători SA împotriva executării silite de mai sus a fost înregistrată la Judecătoria A., în dosarul nr._/55/2013, la data de 19.07.2013, fiind finalizată în primă instanță prin sentința civilă nr. 1348/25.03.2014. Deci procesul a început anterior finalizării executării silite și s-a încheiat ulterior încetării executării la 18.09.2013.
Dispoziția de restituire a onorariului executorului judecătoresc în cuantum de 5.206 lei reprezintă o obligație a persoanei care a încasat de la debitoarea S. C. Călători SA cheltuielile de executare. Or, conform art. 669 C. cheltuielile de executare se avansează de către creditor, iar acesta le recuperează de la debitor.
De asemenea, potrivit art. 722 alin. 1 C. „În toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare acesteia. Cheltuielile de executare pentru actele efectuate rămân în sarcina creditorului.”.
Art. 863 C. reglementează în felul următor eliberarea sumei achitate de debitorul urmărit silit: „Dacă există un singur creditor urmăritor, după reținerea cheltuielilor de executare, când este cazul, suma de bani realizată prin urmărirea silită se eliberează acestuia până la acoperirea integrală a drepturilor sale, iar suma rămasă disponibilă se predă debitorului.”
Or, în situația dosarului execuțional nr. nr. 176/2013 al executorului judecătoresc H. P. nu a fost cazul reținerii cheltuielilor de executare, acestea fiind avansate de creditor și, în consecință, întreaga sumă achitată de debitoarea S. C. Călători SA constând în creanță și cheltuielile de executare a fost eliberată creditorului B. G.
Așadar, întoarcerea executării silite în ceea ce privește diferența onorariului executorului judecătoresc în cuantum de 5.206 lei revine creditorului B. G. care nu a adus la cunoștința instanței în dosarul nr._/55/2013 faptul că încasase deja atât creanța principală (redusă în acel litigiu), cât și toate cheltuielile de executare, inclusiv onorariul executorului judecătoresc.
Executorul judecătoresc nu este parte în cadrul contestațiilor la executare inclusiv atunci când se cere reducerea onorariului său, conform art. 669 alin. 4 C. datorită faptului că el nu este parte în raportul execuțional, fiind doar persoana ce instrumentează dosarul execuțional, iar onorariul său este stabilit în baza contractului de executare silită încheiat de executor cu creditorul la începutul executării silite. Așadar, răspunderea creditorului pentru onorariul ce s-a obligat să îl plătească executorului îi revine creditorului în baza acestui contract, fiind ținut să îl respecte, chiar și în ipoteza în care pe parcursul executării silite instanța de executare dispune micșorarea onorariului executorului judecătoresc, în baza art. 669 alin. 4 C., beneficiu ce revine debitorului, care, în final, este obligat să suporte toate cheltuielile de executare și care nu este parte în contractul de execuție silită.
În plus, în ceea ce privește cenzurarea cheltuielilor de executare de către instanța de executare, această operațiune este supusă condițiilor prevăzute de art. 451 alin. (2) și (3) C., ce se aplică în mod corespunzător, conform art. 669 alin. 4 ultima frază C..
Or, art. 451 alin. 2 cu care se coroborează art. 69 alin. 4 C. permite instanței să reducă motivat partea din cheltuielile de executare reprezentând onorariul executorului judecătoresc, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de acesta, ținând seama și de circumstanțele cauzei, cu precizarea expresă că măsura luată de instanță nu are niciun efect asupra raporturilor dintre executor și creditor. Instanța de judecată nu este autorizată de legiuitor să intervină în contractul de executare încheiat de executor cu clientul său creditorul.
În aceste condiții, ținând cont de faptul că petentul nu a fost parte în dosarul nr._/55/2013, iar părțile nu au adus la cunoștința instanței, ce a soluționat pricina, împrejurarea încasării de către creditorul B. G. atât a creanței principale, cât și a celei corespunzătoare cheltuielilor de executare a căror reducere a fost solicitată în cadrul contestației la executare, apare vădit faptul că sentința civilă nr. 1348/25.03.2014 a Judecătoriei A. nu poate fi opusă contestatorului B. H. P., acesta făcând în prezentul litigiu proba contrară celor reținute în precedenta contestație la executare.
Pentru aceste considerente de fapt și de drept, în baza art. 480 alin. 2 C. raportat la art. 711 alin. 1 coroborat cu art. 712 alin. 1 și art. 729 alin. 1 din același cod, tribunalul va admite apelul exercitat de B. P. H. și va schimba . va admite contestația la executare și va anula formele de executare silită din dosarul execuțional nr. 1359/2014 al Biroului E. Judecătorești Asociați D. D. și Stepanov Voislav în ceea ce privește executarea silită pornită împotriva debitorului B. H. P..
În baza art. 480 alin. 1 C., tribunalul va respinge apelul exercitat de apelanta S. C. Călători SA având ca obiect cheltuielile de judecată ocazionate de formularea cererii de chemare în garanție (în contradictoriu cu intimatul B. G.), precum și solicitarea admiterii cererii de chemare în garanție în ipoteza încuviințării căii de atac exercitate de B. H. P.. Va menține dispoziția primei instanței de neacordare a cheltuielilor de judecată și de respingere a cererii de chemare în garanție formulată de intimatul S. C. Călători SA împotriva lui B. G. datorită faptului că nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate a cererii de chemare în garanție prevăzute de art. 72 alin. 1 C. („Partea interesată poate să cheme în garanție o terță persoană, împotriva căreia ar putea să se îndrepte cu o cerere separată în garanție sau în despăgubiri.”). Astfel, prin admiterea contestației și anularea formelor de executare exercitate împotriva petentului B. nu au fost stabilite obligații pecuniare principale în sarcina intimatei S. C. Călători SA și în favoarea petentului pentru ca astfel cea dintâi să se întoarcă cu cerere în garanție împotriva altei persoane.
Prin înlăturarea obligației de plată a executorului judecătoresc datorită inopozabilității dovedite în acest litigiu a titlului executoriu al S. C. Călători SA, aceasta din urmă are deschisă calea acțiunii în întoarcerea executării silite împotriva celui ce a încasat suma de 5.206 lei reprezentând diferența onorariului executorului judecătoresc ce trebuie restituită creditoarei conform sentinței civile nr. 1348/25.03.2014 a Judecătoriei A. – art. 723 alin. ultim C..
În ceea ce privește cheltuielile de judecată ale S. C. Călători SA ocazionate de cererea de chemare în garanție (taxa judiciară de timbru de 375 lei), tribunalul constată că soluția primei instanțe este corectă prin prisma art. 453 alin. 1 CCP, ca urmare a faptului că partea ce reclamă aceste cheltuieli nu a avut câștig de cauză, dar și datorită faptului că, deși prin cererea de chemare în garanție, S. a cerut cheltuieli de judecată, cu ocazia concluziilor finale reprezentantul acesteia a precizat faptul că nu solicită cheltuieli de judecată.
Nu au fost solicitate cheltuieli de judecată în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul exercitat de S. „C. CĂLĂTORI” SA – SUCURSALA REGIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR CALATORI TIMIȘOARA, cu sediul în Timișoara, ., jud. T., cod fiscal_, înmatriculată la ORC sub nr. J_ împotriva încheierii civile nr. 1826/08.04.2015 a Judecătoriei A. pronunțată în dosarul nr._ .
Admite apelul exercitat de apelantul B. H. P., cu sediul în A., ., nr. 41, jud. A., având CUI RO_, cu dom. ales în A., ., nr. 43, . împotriva încheierii civile nr. 1826/08.04.2015 a Judecătoriei A. pronunțată în dosarul nr._ .
Schimbă în parte încheierea civilă, în sensul că admite contestația la executare formulată de B. H. P. în contradictoriu cu S. „C. Călători” SA – Sucursala Regională de Transport Feroviar Calatori Timișoara și anulează formele de executare silită din dosarul execuțional nr. 1359/2014 al Biroului E. Judecătorești Asociați D. D. și Stepanov Voislav în ceea ce privește executarea silită pornită împotriva debitorului B. H. P..
Menține dispozițiile primei instanței privitoare la anularea cererii reconvenționale, respingerea cererii de chemare în garanție și cea de neacordare a unor cheltuieli de judecată în primă instanță.
Fără cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 23 iunie 2015.
Președinte Judecător Grefier
M. A. T. B. V. L.
Red. M.A./Tehnored. M.A.
5 ex./3 .
Se comunică apelanților:
1.apelant S. „C. CĂLĂTORI” SA – Sucursala Regională de Transport Feroviar Calatori Timișoara - Timișoara, ., jud. T.
2.apelant B. H. P. - dom. ales în A., ., nr. 43, .
3.intimat B. G. – C. .. 43, Jud. A. rin
Prima instanță – Judecătoria A., judecător R. A.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 830/2015. Tribunalul ARAD | Contestaţie la executare. Decizia nr. 774/2015. Tribunalul ARAD → |
|---|
