Contestaţie la executare. Sentința nr. 104/2015. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 104/2015 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 21-04-2015 în dosarul nr. 18639/55/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A. Operator - 3207/2504
Secția I civilă
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 478
Ședința publică din 21 aprilie 2015
Președinte T. B.
Judecător M. A.
Grefier M. C.
S-a luat în examinare apelul exercitat de apelanta . în contradictoriu cu intimata . împotriva sentinței civile nr. 104/14.01.2015 pronunțată de Judecătoria A., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal se prezintă reprezentanta apelantei - avocat M. A. din Baroul A., lipsă fiind reprezentantul intimatei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul este timbrat cu suma de 550 lei taxă judiciară de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, constatându-se depuse prin serviciul registratură la data de 20.04.2015 concluzii scrise de către intimată.
Nefiind alte cereri de formulat și alte incidente de soluționat, președintele completului deschide dezbaterile.
Reprezentanta apelantei solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței apelate în sensul admiterii în tot a contestației la executare, în subsidiar reducerea onorariului executorului, cu cheltuieli de judecată în primă instanță și în apel, constând în taxa judiciară de timbru.
Constatând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și de drept președintele completului de judecată închide dezbaterile.
TRIBUNALUL
Constată că prin sentința civilă nr. 104/14.01.2015 Judecătoria A. a admis în parte contestația la executare formulată de contestatoarea S. SRL în contradictoriu cu intimata J. B. GmbH și în consecință a anulat în parte încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare din data de 27.10.2014 în dosarul execuțional nr. 276/2014 al B. G. H. D., în sensul reducerii onorariului executorului judecătoresc de la suma de 10.817 lei la suma de 8.730 lei.
A respins în rest contestația la executare.
Pentru a pronunța sentința, prima instanță a reținut că, în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 3466/07.07.2014 a Tribunalului București și în cadrul dosarului execuțional nr. 276/2014 al B. G. H., intimata-creditor J. B. GmbH a pornit executarea silită împotriva contestatoarei-debitor S. SRL, în vederea realizării unei creanțe în sumă de 62.939,23 euro și 75.952,45 lei, reprezentând debit și cheltuieli de executare, executarea silită fiind încuviințată prin încheierea nr._/21.10.2014 pronunțată de Judecătoria A., în dosar_/55/2014.
Prin încheierea din data de 27.10.2014, executorul judecătoresc a stabilit cheltuieli de executare în sumă totală de 11.159,40 lei, din care 10.817 lei onorariu, 322,40 lei cheltuieli constituire dosar și comunicare acte și 20 lei taxă judiciară de timbru, dată la care executorul a emis adresele de înființare a popririi și a înștiințat contestatoarea de poprire.
Într-adevăr, potrivit art. 711 al. 3 Cod de procedură civilă, pe calea contestației la executare se poate cere și anularea încheierii prin care s-a admis cererea de încuviințare a executării silite. În speță însă, încheierea a fost dată cu respectarea prevederilor legale, conține mențiunile prevăzute de art. 665 alin. 3 din același cod, iar executarea silită a fost încuviințată în considerarea dispozițiilor art. 7208 din vechiul Cod de procedură civilă (incident în raport de momentul declanșării procesului - 29.06.2012), conform cărora hotărârile date în primă instanță în materie comercială sunt executorii, iar exercitarea apelului nu suspendă executarea. Ca atare, cum hotărârea judecătorească viza o astfel de materie, fiind executorie, exercitarea căii de atac împotriva hotărârii nu are efect asupra legalității încuviințării executării silite.
De asemenea, prima instanță a considerat că nu poate fi primită nici critica privind neindicarea termenului pentru începerea executării silite, dat fiind că executarea silită s-a realizat în forma popririi, formă care, potrivit art. 782 alin. 1 Cod procedură civilă, se înființează fără somație, doar cu înștiințarea debitorului, înștiințare care a fost realizată de către executor.
Cu toate acestea, în ceea ce privește onorariul executorului judecătoresc, contestația la executare este întemeiată, întrucât cuantumul acestuia depășește plafonul maxim stabilit de art. 39 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 188/2000 și respectiv pct. 3 din Anexa 1 la Ordinul MJ nr. 2550/2006.
Debitul urmărit silit este de 342.984,44 lei (56.370,84 euro debit + 6.568,39 euro dobândă x 4,42 lei/euro la cursul BNR din 27.10.2014 = 278.191,39 lei + 64.793,05 lei cheltuieli judiciare), astfel că onorariul maxim pe care executorul judecătoresc putea să îl perceapă este de 8.730 lei, conform art. 39 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 188/2000. Or, în cauză, onorariul a fost stabilit la suma de 10.817 lei, executorul justificând această sumă prin faptul că adăugat TVA-ul la maximum prevăzut de lege.
Câtă vreme onorariile maximale sunt stabilite prin lege, rațiunea acestora fiind protejarea debitorului împotriva unor onorarii de executare nejustificat de mari, instanța de fond a considerat că indiferent dacă executorul este sau nu plătitor de TVA, limitele maxime stabilite prin dispozițiile art. 39 din Legea nr.188/2000 nu pot fi depășite sub nicio formă.
Ca urmare, față de cele ce preced și în temeiul textelor de lege menționate, dar și ale art. 711 și următoarele Cod procedură civilă, instanța de fond a admis în parte contestația la executare și a anulat în parte încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare din data de 27.10.2014 în dosarul execuțional nr. 276/2014 al B. G. H. D., în sensul reducerii onorariului executorului judecătoresc la suma de 8.730 lei, conform art. 39 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 188/2000.
Totodată, față de modul de soluționare a contestației, a respins cererea de suspendare a executării silite, ca rămasă fără obiect, iar în baza art. 719 alin. 6 Cod procedură civilă, a comunicat către B. G. H. D. recipisa de consemnare nr._/1/28.10.2014 emisă de CEC Bank A., privind cauțiunea în sumă de 8.045 lei consemnată de contestatoare (înregistrată la poziția nr. 75/2014 în registrul special de valori al instanței), la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termenul legal, apelanta . prin care solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței apelate în sensul admiterii în tot a contestației la executare și în consecința anularea încheierii nr._/21.10.2014 pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._/55/2014; anularea formelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. 276/2014 aflat pe rolul Biroului Executorului Judecătoresc G. H. D.; suspendarea executării până la soluționarea definitivă a contestației; întoarcerea executării; obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată față de S. atât la prima instanța cât și la instanța de apel.
În motivare a arătat că sentința apelată este netemeinică și nelegală fiind rezultatul unei interpretări eronate a probatoriului din dosar și al aplicării greșite a dispozițiilor legale în domeniu.
Deși a reținut că anularea încheierii prin care s-a admis cererea de încuviințare a executării silite poate face obiectul contestației la executare, prima instanța a respins capătul de cerere privind anularea încheierii de încuviințare a executării silite cu o motivare nepertinentă.
S-a considerat că încheierea a fost dată cu respectarea prevederilor legale respectiv ale art. 665 al. 3 din codul de procedură civilă și ale art. 782 alin. 1 Cod procedură civilă fără a se face o raportare concreta la dispoziția legală a cărei încălcare a invocat-o și anume art. 672 Cod procedură civilă.
A învederat că este adevărat că s-au respectat dispozițiile art. 665 alin. 3 și cele ale art. 782 alin. l Cod procedură civilă, dar a solicitat a se constata că dispozițiile art. 672 din același cod au fost încălcate, în speță fiind cazul unei executări silite fără somație, deci era imperativ necesară menționarea termenului de trecere la executare silită în încheierea de încuviințare a executării silite.
Prima instanța considera în mod greșit că fiind o executare prin poprire nu era necesar a se menționa în încheierea de încuviințare a executării silite termenul de începere a executării prevăzut de art. 674 deoarece executarea nu este supusă somației. Considera în mod eronat că termenul de trecere la executare silită prevăzut în art. 672 este similar somației și nefiind necesară somația nu este necesară nici menționarea termenului de începere a executării în încheierea de încuviințare a executării silite.
A opinat că textul art. 672 se referă explicit la situația când executarea se face fără somație și stabilește procedura obligatorie impunând în acest caz menționarea în încheierea de încuviințare a executării silite a unui termen pentru trecerea la executarea silită, aspect ce a fost omis de instanța de încuviințare a executării.
De asemenea a arătat că prima instanță nu a analizat toate motivele contestației, nu a reținut și nici nu a respins motivul legat de neîndeplinirea cerințelor prevăzute de art. 662 Cod de procedură civilă.
Potrivit art. 662 Cod de procedură civilă nou, executarea silită nu se poate face decât dacă creanța este certă, lichidă și exigibilă.
Ori, în speța, nu sunt îndeplinite aceste cerințe deoarece titlul executoriu - sentința civila nr. 3466/2014 - a fost atacată cu apel, dosarul fiind în prezent pe rolul Curții de Apel București secția a Vl-a Civilă având termen de judecata la 05.02.2015.
În consecința, după soluționarea apelului este posibil ca și creditoarea să fie obligată la plata unei sume, în acest caz operând și compensația legală.
Pe de altă parte, dacă s-ar pune problema unei întoarceri a executării silite ca urmare a admiterii apelului aceasta ar putea deveni imposibil de realizat având în vedere contextul economico financiar actual în care oricând o societate comercială poate avea probleme financiare, inclusiv intimata și să ajungă în situația de a nu-și recupera sumele poprite.
În plus, faptul că intimata nu are sediul în România ar contribui la îngreunarea întoarcerii executării.
Deși a admis în parte contestația la executare, iar S. a solicitat cheltuieli de judecată, prima instanță nu a obligat intimata la plata acestora considerând că „nu se pune problema cheltuielilor de judecata".
Prin această motivare se poate înțelege că părțile nu au cerut cheltuieli de judecată, însă a solicitat cheltuielile atât prin contestația formulată cât și în concluziile verbale, situație în care apreciază că prima instanță trebuia să-i acorde cheltuieli de judecată în măsura în care contestația i-a fost admisă.
Prima instanța a încălcat astfel dispozițiile art. 453 Cod de procedura civilă care stipulează că atunci când cererea a fost admisă numai în parte judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părți poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.
În subsidiar, pentru cazul în care se apreciază că este întemeiată doar admiterea în parte a contestației referitor la reducerea onorariului executorului a apreciat că nu este suficientă reducerea acestuia la nivelul cuantumului maxim (8730 lei) deoarece este nejustificat de mare raportat la munca depusă de acesta având în vedere că executarea s-a făcut prin poprire și într-un termen foarte scurt de la înregistrarea dosarului de executare. A considerat că este necesară o reducere substanțială care să reflecte efortul profesional al executorului în acest dosar.
Referitor la cauțiune a solicitat, ca în cazul respingerii apelului, recipisa de consemnare să nu fie comunicată executorului deoarece întreaga creanța stabilită prin titlul executoriu este acoperită prin poprirea înființată.
În drept a invocat art. 453, 466, 470 și următoarele, 662, 672, 711 Cod de procedură civilă.
Intimata . a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat și, pe cale de consecința, menținerea Sentinței civile nr._ pronunțata de Judecătoria A., ca fiind temeinică și legală. În motivare a arătat, că sentința este temeinică și legală, întrucât instanța de fond în mod corect a interpretat înscrisurile existente la dosarul cauzei, a aplicat legea în mod corect și a dispus respingerea contestației.
A considerat că instanța de fond în mod corect a aplicat dispozițiile legale întrucât, de vreme ce a constatat faptul că încheierea de încuviințare a executării silite îndeplinește condițiile legale prevăzute de art. 665 alin. 3 Cod procedura civilă, aceasta nu putea decât să respingă solicitarea de anulare a încheierii nr._/21.10.2014, ca și consecință a faptului că aceasta ar fi putut fi atacată numai dacă era dată fără îndeplinirea condițiilor legale.
Astfel, neîndeplinirea condițiilor legale reprezintă o condiție esențială pentru admiterea solicitării de anulare a încheierii de încuviințare silită, condiție care nu este îndeplinită în speță, iar instanța în mod corect a constat acest fapt prin sentința pronunțată.
De asemenea, în ceea ce privește insistențele apelantei legate de necesitatea existenței unui termen prevăzut în încheierea de încuviințare a executării silite, pentru trecerea la executare silită, prin aceasta susținere apelanta încearcă să dea o interpretare greșită legii și să inducă instanța în eroare.
A invocat faptul că art. 672 Cod procedură civilă statuează că „ în afară de cazul în care legea prevede altfel, actele de executare silită nu pot fi efectuate decât după expirarea termenului arătat în somație sau, în lipsa acesteia, în cel prevăzut în încheierea prin care s-a încuviințat executarea".
Or, în ceea ce privește înființarea popririi, legea prevede altfel, în sensul că prin art. 782 Cod procedură civilă, poprirea se înființează fără somație, în baza încheierii de încuviințare. În ceea ce privește încheierea de încuviințare, aceasta trebuie să cuprindă mențiunile prevăzute la art. 233 alin. 1 Cod procedură civilă, precum și mențiunile stabilite de art. 665 alin. 3.
Prin urmare, nici dispozițiile art. 223 alin. 1, art. 665 alin. 3 și art. 782 Cod procedură civilă nu prevăd faptul că în cazul executării silite fără somație, prin încheierea de încuviințare a executării silite instanța trebuie să stabilească un termen. Astfel, acest argument invocat de apelanta nu poate reprezenta un motiv de admitere a contestației la executare și nici al admiterii apelului.
A arătat că apelanta susține faptul că prima instanța nu s-a pronunțat cu privire la neîndeplinirea cerințelor prevăzute de art. 662 Cod procedură civilă, însă, la fila 3, alineatul 2 din Sentința atacată, instanța de fond reține în mod corect faptul că executarea silită a fost încuviințată în considerarea dispozițiilor art. 7208 din vechiul Cod de procedură civilă (incident în raport de momentul declanșării procesului - 29.06.2012), conform cărora hotărârile date în prima instanță în materie comercială sunt executorii, iar exercitarea apelului nu suspendă executarea.
Prin urmare, exercitarea căii de atac a apelului nu schimbă caracterul cert, lichid și exigibil al creanței, hotărârea judecătorească fiind executorie, și deci fiind pusă în executare în mod corect și legal.
Instanța de fond a analizat și aspectul creanței certe, lichide și exigibile, fără a omite să se pronunțe cu privire la acesta, astfel cum în mod eronat susține apelanta.
Aspectul caracterului executoriu operează ope legis și, evident, nici nu trebuie menționat în mod obligatoriu.
A considerat că instanța de fond în mod corect nu a acordat cheltuieli de judecată apelantei contestatoare, întrucât acțiunea acesteia a fost admisă numai în parte, și exclusiv cu privire la reducerea onorariului executorului judecătoresc.
Astfel cum a fost redus onorariul executorului judecătoresc, acesta se încadrează în plafonul maxim stabilit de art. 39 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 188/2000 și respectiv pct. 3 din Anexa 1 la Ordinul MJ nr. 2550/2006.
Așadar, întrucât prin Sentința atacată instanța de fond a admis contestația la executare numai sub aspectul reducerii onorariului executorului judecătoresc, nu se poate considera că a căzut în pretenții, și nu poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată nici măcar în parte.
În drept a invocat dispozițiile art. 7208 din vechiul Cod de procedură civilă, art. 223, art. 672, art. 782, art. 665 Cod procedură civilă.
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art. 476-478 Cod de procedură civilă, instanța constată că acesta este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Astfel, conform dispozițiilor art. 233 alin. 1 și art. 665 alin. 3 Cod procedură civilă – în forma incidentă în cauză, pentru fiecare ședință a instanței se întocmește o încheiere care va cuprinde următoarele: denumirea instanței și numărul dosarului; data ședinței de judecată; numele, prenumele și calitatea membrilor completului de judecată, precum și numele și prenumele grefierului; numele și prenumele sau, după caz, denumirea părților, numele și prenumele persoanelor care le reprezintă sau le asistă, ale apărătorilor și celorlalte persoane chemate la proces, cu arătarea calității lor, precum și dacă au fost prezente ori au lipsit; numele, prenumele procurorului și parchetul de care aparține, dacă a participat la ședință; dacă procedura de citare a fost legal îndeplinită; obiectul procesului; probele care au fost administrate; cererile, declarațiile și prezentarea pe scurt a susținerilor părților, precum și a concluziilor procurorului, dacă acesta a participat la ședință; soluția dată și măsurile luate de instanță, cu arătarea motivelor, în fapt și în drept; calea de atac și termenul de exercitare a acesteia, atunci când, potrivit legii, încheierea poate fi atacată separat; dacă judecarea a avut loc în ședință publică, fără prezența publicului ori în camera de consiliu; semnătura membrilor completului și a grefierului.
Încheierea va cuprinde, în afara mențiunilor prevăzute la art. 233 alin. (1), arătarea titlului executoriu pe baza căruia se va face executarea, suma, cu toate accesoriile pentru care s-a încuviințat urmărirea, când s-a încuviințat urmărirea silită a bunurilor debitorului, modalitatea concretă de executare silită, atunci când s-a solicitat expres aceasta, și autorizarea creditorului să treacă la executarea silită a obligației cuprinse în titlul executoriu.
Se observă că din conținutul acestor reglementări legale nu rezultă că încheierea atacată prin prezenta contestație la executare trebuie să cuprindă un anumit termen pentru începerea executării silite.
Dispozițiile art. 672 Cod procedură civilă invocate de apelantă nu sunt incidente în cauză, acestea referindu-se la termenul de plată prevăzut de art. 673 Cod procedură civilă. Ori, așa cum rezultă din titlul executoriu, instanța nu a stabilit în favoarea apelantei vreun termen de plată a sumelor de bani la care a fost obligată.
La fel de neîntemeiat se apreciază a fi și motivul referitor la neîndeplinirea cerințelor prevăzute de art. 662 Cod procedură civilă, prima instanță reținând în mod corect că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 7208 Cod procedură civilă 1865, iar pe de altă parte, apelul exercitat de societatea contestatoare împotriva titlului executoriu a fost respins ca nefondat de către Curtea de Apel București prin Decizia 515/26.03.2015.
Contrar susținerilor apelantei, onorariul executorului judecătoresc a fost redus în mod legal de către prima instanță cu respectarea dispozițiilor art. 39 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 188/2000 și pct. 3 din Anexa 1 la Ordinul MJ nr. 2550/2006, iar față de soluția dată contestației, respectiv respingerea cererilor vizând anularea încheierii de executare silită precum și a formelor de executare silită, nu se impune acordarea cheltuielilor de judecată.
Conform dispozițiilor art. 719 alin. 6 Cod procedură civilă, atunci când contestația a fost respinsă, suma reprezentând cauțiunea depusă rămâne indisponibilizată, urmând a servi la acoperirea creanțelor arătate la alin. (3) sau a celor stabilite prin titlul executoriu, după caz, situație în care se va comunica executorului și recipisa de consemnare a acestei sume.
Față de aceste dispoziții legale, cererea apelantei privitoare la cauțiune se apreciază a fi neîntemeiată, astfel că va fi respinsă.
Pentru aceste considerente, constatând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, în baza art. 480 Cod procedură civilă, apelul va fi respins ca neîntemeiat.
Văzând că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul exercitat de apelanta S. SRL în contradictoriu cu intimata J. B. GmbH împotriva sentinței civile nr. 104/14.01.2015 pronunțată de Judecătoria A..
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 21.04.2015.
Președinte Judecător Grefier
T. B. M. A. M. C.
Red.TB / Thred.MC
5 ex./3 .
Se comunică cu:
- apelanta . A., Zona Industrială Vest, .
- intimata . București, sector 1, ., . Avocat T. F.)
- B. G. H. D. - A., ., .>
Primă instanță –Judecătoria A. - judecător B. C.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 444/2015. Tribunalul ARAD | Investire cu formulă executorie. Decizia nr. 454/2015.... → |
|---|
