Obligaţie de a face. Decizia nr. 962/2015. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Decizia nr. 962/2015 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 15-09-2015 în dosarul nr. 5914/55/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A. Operator - 3207/2504
Secția I civilă
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 962
Ședința publică din data de 15 septembrie 2015
Președinte O. S. S.
Judecător L. L.
Grefier A. C.
S-a luat în examinare apelul exercitat de apelanții-reclamanți T. V. si H. V. în contradictoriu cu intimații-pârâți H. F. E. si H. G., împotriva sentinței civile nr. 1471 din 20.03.2015 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal se prezintă reprezentanta apelanților-reclamanți avocat A. A. din Baroul A. precum și reprezentanta intimaților-pârâți avocat D. Savulov din Baroul A., lipsă fiind părțile personal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul este legal timbrat cu suma de 20 lei taxa judiciară de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, reprezentanta intimaților-pârâți depune la dosar, in copie, dovada achitării diferenței onorariului avocațial.
Reprezentanta apelaților-reclamanți arată că în fața primei instanțe a solicitat efectuarea unei expertize (fila 129), cerere care a fost respinsă, motiv pentru care, în baza art. 478 alin. 2 NCPC solicită instanței de apel să încuviințeze efectuarea acestei expertize.
Reprezentanta intimaților-pârâți se opune la cererea privind efectuarea expertizei având în vedere că aceasta solicitare nu a fost formulată prin cererea de apel depusă, cu atât mai mult cu cât consideră că, concluziile expertizei sunt foarte clare.
Instanța respinge cererea privind efectuarea unei expertize având în vedere că potrivit art. 470 alin. 1 lit. d NCPC, era necesar ca apelanții să indice în cererea de apel probele invocate în susținerea acesteia.
Reprezentanții părților arată că nu au alte cereri de formulat.
Nefiind alte probe de administrat și alte incidente de soluționat, președintele completului de judecată deschide dezbaterile asupra apelului.
Reprezentanta apelanților-reclamanți susține cererea de apel așa cum a fost formulată, solicitând admiterea acesteia, cu cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru achitate in fața primei instanțe și apel.
Reprezentanta intimaților-pârâți susține întâmpinarea depusă în cauză și solicită respingerea apelului ca fiind neîntemeiat și menținerea în tot a sentinței apelate, ca fiind temeinică și legală. Cu cheltuieli de judecată.
Instanța constată că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei și o reține pentru deliberare și pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului, înregistrat pe rolul Tribunalului A. la data de 17 iunie 2015, constată că prin sentința civilă nr. 1471 din 20.03.2015 pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria A. a respins acțiunea exercitată de reclamanții T. V. și H. V. în contradictoriu cu pârâții H. F.-E. și H. G., având ca obiect obligație de a face.
A obligat reclamanții în solidar să plătească pârâților H. F.-E. și H. G. cheltuieli de judecată în sumă de 1200 lei.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut că imobilul situat în A., . a fost constituit obiectul dreptului de coproprietate, în cote părți egale, în favoarea reclamantei T. V. și a fratelui său, numitul H. T..
Potrivit actului de dezmembrare autentificat sub nr. 270/29.10.2009 de către BNP F., cei doi coproprietari au procedat la parcelarea imobilului mai sus menționat în două parcele de câte 540 mp, înscriindu-și ulterior dreptul de coproprietate asupra fiecăreia, în cotele inițiale, de 1/2 parte. După această dezmembrare, prin contractul de donație autentificat sub nr. 272/29.10.2009 la BNP F., cei doi coproprietari au transmis, cu titlu gratuit, dreptul de proprietate asupra uneia dintre parcele, respectiv cea cu nr. top._ către pârâți. Asupra terenului lor, pârâții au efectuat anumite lucrări de construcții, sens în care s-a eliberat certificatul de urbanism și autorizația de construire.
A mai reținut că, la data de 25.07.2011, pârâtul a fost sancționat contravențional cu amendă de 3.000 lei pentru nerespectarea autorizației de construire nr. 343/06.05.2010 și a proiectului nr. 26/2009, prin aceea că a construit o extindere cu dimensiunile de 9,66m/6m în partea posterioară a corpului de clădire principal față de 9m/3,84 m prevăzute de proiect, executată din zidărie din cărămidă pe fundație continuă de beton, realizarea unei curți de lumină în partea dreaptă a extinderii precum și realizarea a două goluri de fereastră, lucrări ce au fost executate în perioada mai 2010-aprilie 2011, până la faza de realizare a zidăriei de la parter.
Pe de altă parte însă, la data de 29.10.2009 este autentificată la BNP F. o declarație dată de T. V., reclamantă în cauză, potrivit căreia aceasta este de acord ca nepotul ei de frate, numitul H. F.-E. și soția acestuia, H. G., pârâți în cauză, să construiască pe mezuină, ulterior dezmembrării, o casă P+M și să aibă 2 geamuri de aerisire spre proprietatea ei, cu golurile de 56/56 cm.
Potrivit concluziilor expertizei tehnice efectuate în cauză a reținut că, conductele de scurgere din baia pârâților sunt instalații interioare și respectă standardele în vigoare, inclusiv distanțele față de imobilul reclamanților; conducta de scurgere din PVC a pârâților care trece pe peretele ce desparte cele două proprietăți a reclamanților de cea a pârâților, trece în cel mai apropiat punct la o distanță de 1metru față de fântâna reclamantei; materialele folosite de pârâți la realizarea lucrării de scurgere sunt corespunzătoare tehnic; în urma lucrărilor de construire realizate de pârâți, fântâna reclamanților se află exclusiv în curtea acestora din urmă, fără fi impermeabilizată contra infiltrațiilor, astfel încât nu sunt respectate normele privind zona de protecție de 1,5 m din jurul fântânii; referitor la distanța prevăzută de normele sanitare de 10 m față de orice sursă posibilă de poluare, expertul consideră că o instalație de canalizare etanșă nu reprezintă o sursă de poluare; expertul a considerat, în final, că riscurile de infiltrare a fântânii reclamanților sunt minore, deoarece pârâții au folosit materiale corespunzătoare, sensul de curgere gravitațional al apelor uzate din instalația sanitară a pârâților nu este către fântâna reclamanților, ci către curtea pârâților, iar în cazul unei înfundări a conductei, apa uzată se va deversa în primul rând în baia pârâtului, prin sifonul de pardoseală sau prin vasul de toaletă.
Prin răspunsul la obiecțiunile reclamanților, expertul a menționat că există amplasată o țeavă de scurgere destinată spre a fi folosită de un vas de toaletă în imediata apropriere a zidului dinspre reclamanți; că nu se respectă autorizația de construire deoarece nu este prevăzut în extinderea clădirii de locuit baie sau grup sanitar; nu există reglementări tehnice care să limiteze poziția de scurgere a unui obiect sanitar față de fântână; este posibilă amplasarea vasului în partea opusă a băii; sursele de poluare declarate ca atare de norme nu includ și conductele de canalizare astfel că acestea nu pot fi incluse în limitarea legală de a fi amplasate la o distanță de 10 metri față de fântâni; riscurile la care s-ar expune reclamanții ar putea rezulta din ruperea/secționarea conductelor de canalizare, datorită unor calamități naturale, iar în condiții normale de folosire, apele uzate se vor deversa în rețeaua publică;
Prima instanță a apreciat că, litigiul este reglementat de vechiul cod civil coroborat cu normele tehnice și sanitare existente la data efectuării lucrărilor, și din această perspectivă, cererea reclamanților cu privire la demolarea zidului este nefondată, deoarece zidul este construit pe linia despărțitoare dintre cele două proprietăți învecinate, aspect ce rezultă din planurile de construire anexe autorizației de construire.
A reținut că reclamanta și-a dat acordul la construirea acelor goluri de lumină în zidul comun, iar din raportul de expertiză și răspunsurile la obiecțiuni, rezultă că pârâții au respectat normele tehnice și sanitare de amplasarea a scurgerii vasului de toaletă față de fântâna reclamanților, atâta timp cât această scurgere nu este inclusă în limitările legale.
Referitor la obiecțiunile formulate, în răspunsul formulat expertul specialist în construcții menționează expres faptul că, în urma lucrărilor de execuție a instalației de canalizare interioară și exterioară prin curtea pârâților, apa uzată menajeră nu se va infiltra în fântâna reclamantului.”
Pentru considerentele expuse, instanța de fond a apreciat că acțiunea exercitată este neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanții H. V. și T. V., solicitând admiterea apelului și desființarea în tot a sentinței, iar pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, în temeiul art. 480 aliniat 2 cod civil.
În motivarea apelului, apelanții arată că soluția primei instanțe este netemeinică și nelegală, în speță fiind aplicabile dispozițiile art. 612 cod civil.
Susțin apelanții că în cauză s-a efectuat o expertiză tehnică care a concluzionat în principal ca distanța la care este amplasată conducta de scurgere față de fântână este de 1 metru, că materialele folosite sunt corespunzătoare tehnic și că riscurile de infiltrare a reziduurilor în fântână sunt minorei, dar a învederat că reclamanta nu are altă sursă de apă, nefiind racordată la rețeaua de apă a orașului, astfel că trebuie să consume apa din fântână, trăind permanent cu teama că bea apa infestată.
Prin obiecțiunile pe care le-au formulat la expertiză, expertul a răspuns că pârâții nu au respectat autorizația de construire, deoarece în proiect nu este prevăzută baie sau grup sanitar, că este posibilă amplasarea toaletei în partea opusă a băii, iar riscurile existente pentru reclamanți ar putea fi determinate de secționarea conductelor de canalizare datorită unor calamități naturale.
Mai arată apelanții că expertul prin afirmațiile sale lasă loc de interpretări și nu convinge cu privire la inexistența riscului deversării reziduurilor în fântână, iar cererea pentru efectuarea unei contraexpertize a fost respinsă.
Concluzionând apelanții apreciază că, faptul că expertul susține că poziția de scurgere este montată la o distanță de 1 metru de axul fântânii iar distanța prevăzută de normele sanitare este de 10 metri față de orice sursă de poluare, că există riscuri minore de deversarea apei uzate în fântâna reclamanților, sunt motive pentru care instanța de fond trebuia să admită acțiunea și, să dispună obligarea pârâților să mute instalația de scurgere din imediata vecinătate a fântânii reclamanților.
Intimații pârâți H. F. E. si H. G. au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului, apreciind că motivele de apel invocate de reclamanți pornesc de la susținerea unei stări de fapt eronată și se fundamentează pe denaturarea conținutului raportului de expertiză si a celorlalte înscrisuri de la dosar, pe care le interpretează trunchiat.
În primul rând reclamanții susțin incidența disp. art. 612 noul cod civil, deși lucrările au început și s-au executat în anul 2010.
În al doilea rând zidul construcției a fost ridicat pe miezuină, în acord cu Autorizația de construire nr. 343/2010, cu acordul expres al reclamantei T. V., proprietara imobilului de la acel moment, iar devierea din dreptul fântânii afectează terenul lor și nu pe cel al apelanților reclamanți.
Cu privire la pretinsul pericol de infestare a apei din fântână, datorită conductei de scurgere, reclamanții denaturează concluziile raportului de expertiză și le prezintă trunchiat.
Nu în ultimul rând intimații consideră că aprecierile expertului din raportul de expertiza si răspunsul la obiecțiuni nu lasă loc nici unei interpretări, concluzia este neechivocă „în urma lucrărilor de execuție a instalației de canalizare interioară și exterioară prin curtea pârâților, apa uzată menajeră nu se va infiltra în fântâna reclamantului.” În raport de această concluzie, soluția primei instanțe apare ca temeinică si legală, iar susținerile reclamanților sunt nefondate.
Analizând apelul prin prisma dispozițiilor art. 476 – 479 Noul Cod de Procedură Civilă, tribunalul constată că acesta este nefondat.
Față de aplicabilitatea codului civil, ca motiv de apel, tribunalul având în vedere că edificiul a fost finalizat în anul 2011 așa cum rezultă din procesul verbal de contravenție pentru nerespectarea autorizației de construire, constată că în prezenta cauză sunt aplicabile dispozițiile de drept material din vechiul cod civil.
Zidul construcției a fost edificat pe mezuină în acord cu autorizația de construire conform cu acordul expres al fostei proprietare, fapt de unde rezultă că zidul despărțitor se situează pe linia de hotar între cele două proprietăți, iar devierea din dreptul fântânii afectează terenul intimaților și nu al apelanților.
Referitor la infestarea apei din fântână, ca motiv de apel, nici acesta nu poate fi primit de instanță întrucât expertul prin răspunsul la obiecțiuni a precizat că îmbinarea țevilor și amplasarea conductelor de canalizare respectă standardele și normele în vigoare nefiind posibilă o eventuală poluare.
Față de aceste considerente tribunalul urmează să respingă apelul exercitat de apelanții-reclamanți T. V. și H. V. în contradictoriu cu intimații-pârâți H. F. E. și H. G., împotriva sentinței civile nr. 1471 din data de 20 martie 2015 a Judecătoriei A. pronunțată în dosarul nr._ .
În baza art. 453 NCPC, având în vedere că apelanții-reclamanți sunt cei care au pierdut procesul îi va obliga pe aceștia să plătească intimaților-pârâți suma de 1.000 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul exercitat de apelanții-reclamanți T. V. și H. V. în contradictoriu cu intimații-pârâți H. F. E. și H. G., împotriva sentinței civile nr. 1471 din data de 20 martie 2015 a Judecătoriei A. pronunțată în dosarul nr._ .
Obligă apelanții-reclamanți să plătească intimaților-pârâți suma de 1.000 lei cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 15 septembrie 2015.
Președinte, Judecător,
O. S. S. L. L.
Grefier,
A. C.
Red. jud. OSS
Thred. AC
6 ex./07.10.2015
4 .
Se comunică cu:
1-2 apelanți reclamanți T. V. și H. V. – dom. procesual ales în A., .. C, ., jud. A.,
3-4 intimați pârâți H. F.-E. și H. G. - A., ., jud. A..
Primă instanță Judecătoria A. – judecător C. L. D.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1055/2015. Tribunalul ARAD | Reziliere contract. Hotărâre din 15-09-2015, Tribunalul ARAD → |
|---|
