Fond funciar. Decizia nr. 1055/2015. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1055/2015 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 28-09-2015 în dosarul nr. 195/210/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARADOperator 3207/2504
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.1055
Ședința publică din 28 septembrie 2015
Președinte R. M.
JudecătorCristian C. A.
GrefierFlorica M.
S-a luat în examinare apelul declarat de apelantul I. A. V., în contradictoriu cu intimații C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor A., C. L. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Șimand împotriva sentinței civile nr.365 din 11.06.2015 pronunțată de Judecătoria Chișineu-Criș în dosar nr._, având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal se prezintă apelantul, absenți fiind reprezentanții intimatelor.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care apelantul prezintă instanței copia dispozitivului sentinței penale nr. 196/28.10.1996 pronunțată în dosar nr. 377/1996 al Judecătoriei Chișineu Criș, arătând că a existat un dosar penal, fiind formulată o plângere penală pentru tulburare de posesie, de către mama sa, Iuhasz V., privind terenul înscris în Titlul de proprietate în litigiu. Susține că sentința apelată acoperă o faptă penală de care se face responsabilă C. locală de fond funciar.
Nemaifiind formulate cereri, tribunalul acordă cuvântul asupra apelului declarat în cauză.
Apelantul solicită admiterea apelului, anularea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
NOTĂ: După terminarea ședinței de judecată apelantul a depus la dosar prin serviciul registratură al instanței note de ședință și înscrisuri în susținerea apelului.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului înregistrat la Tribunalul A. la data de 31.07.2015, constată că prin sentința civilă nr.365 din 11.06.2015 pronunțată de Judecătoria Chișineu Criș în dosar nr._ s-a respins cererea formulată de reclamantul I. A. V. în contradictoriu cu pârâtele C. județeană de stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor A. și C. locală de stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Șimand, având ca obiect fond funciar - rectificare cotor titlu de proprietate.
Nu au fost acordate cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că autorului reclamantului, numita Iuhasz V., i s-a reconstituit dreptul de proprietate în baza Legii nr.18/1991 asupra unei suprafețe totale de 2 ha 3.000 mp teren extravilan, existând o discordanță între titlul de proprietate eliberat reclamantului și cotorul acestuia aflat la ANCPI în privința amplasamentului terenului extravilan, suprafața fiind identică.
Potrivit art.27 alin.22 din Legea nr.18/1991 – republicată și modificată prin Legea nr.247/2005, comisiile de fond funciar au posibilitatea să revoce titlurile de proprietate care au fost emise abuziv, cu încălcarea legii, dacă acestea nu au intrat în circuitul civil, iar conform art.55 alin.1 din aceeași lege, pot face obiectul plângerii și modificarea sau anularea propriei hotărâri de către comisie.
Având în vedere aceste dispoziții legale, prima instanță a constatat că în cazul în care comisiile de fond funciar nu revocă ele însele titlurile de proprietate emise cu încălcarea legii, acestora nu le este interzisă sesizarea instanțelor de judecată pentru modificarea sau anularea titlurilor de proprietate.
De asemenea, conform art.59 ind.1 din Legea nr.18/1991 republicată îndreptarea erorilor materiale înscrise în titlurile de proprietate care sunt produse din cauza erorilor de scriere se efectuează de oficiul de cadastru și publicitate imobiliară, rectificarea titlurilor de proprietate putându-se face de oficiul de cadastru și publicitate imobiliară, în temeiul hotărârii comisiei județene, cu atât mai mult oficiile de cadastru și publicitate imobiliară pot îndrepta erori materiale în baza hotărârii unei instanțe judecătorești.
Din cuprinsul Titlului de proprietate nr._/28.08.1992, având codul_-1 eliberat autoarei reclamantului Iuhasz V. rezultă că aceasta a dobândit prin reconstituirea dreptului de proprietate suprafața de 2 ha 3.000 mp extravilan pe raza localității Șimand județul A., amplasat astfel: suprafața de 13.800 mp în . 157/38/2, suprafața de 2.800 mp în ./7; suprafața de 3.600 mp în . și suprafața de 2.800 mp în . 105/21, reclamantul dobândind cota de ½ din aceste suprafețe prin succesiune conform Certificatului de moștenitor.
Analizând înscrisurile aflate la dosar prima instanță a constatat că, Cotorul titlului de Proprietate aflat la ANCPI diferă de Titlul eliberat autorului reclamantului în privința amplasamentului terenului extravilan, respectiv suprafața de 2 ha 3.000 mp este amplasată integral în tarlaua 37 ., fiind astfel o singură suprafață compactă, situată în cadrul unei singure tarlale, formată dintr-o singură parcelă, spre deosebire de Titlu în cuprinsul căruia aceeași suprafață este alcătuită din patru parcele diferite situate în patru tarlale diferite, precum și faptul că din copia C. întocmită de C. L. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Șimand, în baza căreia a fost eliberat titlul de proprietate al reclamantului, rezultă un alt amplasament decât cel indicat în Cotorul titlului de proprietate, dar și decât cel indicat în Titlul de proprietate, respectiv tarlaua 37 ., fiind diferită și suprafața totală.
De asemenea, prima instanță a constatat că din adresa nr.2902/03.06.2015 a Comunei Șimand rezultă că nu există o hotărâre a Comisiei Locale pentru stabilirea drepturilor de proprietate asupra terenurilor din Șimand cu privire la amplasamentele ce se regăsesc în Titlul de proprietate, fiind astfel imposibilă verificarea amplasamentului real al terenului extravilan cuprins în titlul reclamantului, iar hotărârea Comisiei Județene pentru stabilirea drepturilor de proprietate asupra terenurilor nu este concludentă în acest sens.
Din înscrisurile aflate la dosar nu rezultă că reclamantul sau autorul său ar fi fost pus în posesie cu privire la suprafața de teren cuprinsă în Titlul de proprietate, nefiind astfel dovedită efectuarea unei documentații cadastrale care să evidențieze amplasamentele, parcelele în cauză nefiind înscrise nici în cartea funciară.
În aceste condiții prima instanță a apreciat că în prezenta cauză nu este vorba de o simplă eroare materială de scriere din Titlul de proprietate, ci de o diferență semnificativă între amplasamentele din C. și Titlu, respectiv o parcelă compactă în C. și patru parcele în Titlu, neconcordanță ce nu poate fi remediată în baza înscrisurilor aflate la dosar, din acestea nerezultând cu certitudine amplasamentul corect al terenului și nici cursul modificărilor care au intervenit în privința acestuia de la întocmirea C. și al Cotorului, până la eliberarea Titlului, prin urmare prima instanță a respins cererea reclamantului.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel I. A. V. solicitând admiterea apelului.
În motivarea apelului arată că esența este o eroare de interpretare a dreptului de proprietate cu toate calitățile și însușirile care decurg din atingerea și tulburarea acestuia prin înscrisuri.
De asemenea arată că în prezenta cauză sunt două situații distincte: Titlul de proprietate originar, - cotorul de la OCP1 - nu reflectă starea de drept și de fapt a imobilului întrucât din 1992-1993 s-a încercat ca prin retrocedări și puneri în posesie să se adapteze astfel încât moștenitorii vechilor proprietari să primească imobilele pe vechile amplasamente. Acest fapt a dus la modificarea „Titlului” de către Comisie și astfel s-a ajuns ca reparația să se opereze doar în documentul aflat la moștenitoarea de la acea vreme, respectiv, Iuhasz V.. Mai mult din documentul de la OCPI reiese că moștenitor este G. S. - unchiul de mamă al mamei sale, Iuhasz V.. Prin urmare C. a efectuat desigur în abuz de competență prin această corectură.
C. trebuia să facă demersurile legale de rectificare și la Cotorul Titlului, fapt care ar fi rezolvat firesc situația. Demersul Comisiei a fost bine intenționat, doar că astfel s-au produs o succesiune de erori care produc o . neajunsuri morale și patrimoniale.
Apelantul mai arată că, C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Șimand a procedat la o . falsuri dovedibile cu Titlul originar - copie depusă la dosar de către el. Pe Titlul aflat în posesia moștenitorilor defunctei Iuhasz V. s-au efectuat o . ilegalități: se pot vedea cu ochiul modificările, care au fost înscrise de personalul Primăriei cu acordul, avizul și cunoașterea Comisiei pentru a rectifica atât erori de raporturi dintre rudele situate în planul proprietar de moștenitor. Superficialitatea este desigur flagrantă.
Tehnic se poate dovedi frauda dublă a celor care au comis falsul - admis până acum doi ani - prin faptul că Primăria a emis chitanțe care atestă că Iuhasz V. și-a plătit impozitele la timp. Deci este evidentă recunoașterea înscrisurilor prezentate ca valabile. Mai mult de aceasta, dacă calitatea documentului nu ar fi fost valabil pe ce argument Primăria Șimand și-ar fi permis să încaseze un impozit pe teren agricol care nu aparținea susnumitei Iuhasz V. sau a moștenitorilor acesteia.
Apelantul a depus note de ședință prin care solicită admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât hotărârea nu rezolvă esența dosarului. Susține că eroarea trebuie să fie corectată de către cei care au generat-o.
Apelantul mai arată că a existat o cauză penală, dosar nr. 377/1996, numita P. A., vecină de teren cu Iuhasz V., fiind condamnată pentru tulburare de posesie iar prin hotărârile pronunțate s-a validat corectitudinea amplasamentelor menționate în Titlul în litigiu.
Susține că eroarea înscrisului este anterioară anului 1996, solicitând refacerea sau completarea probelor administrate de prima instanță, precum și administrarea altor probe, respectiv înscrisuri suplimentare, proba cu martori, expertiza grafologică, cercetare locală.
Intimata C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor A. a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității plângerii, iar pe fond a solicitat respingerea apelului.
În motivarea întâmpinării arată că soluția instanței de fond este temeinică și legală.
În conformitate cu prevederile art.591 alin.1 și alin.2 din Legea nr. 18/1991 republicată cu modificările și completările ulterioare: „îndreptarea erorilor materiale înscrise în titlurile de proprietate care sunt produse din cauza erorilor de scriere se efectuează de oficiul de cadastru și publicitate imobiliară”; „rectificarea titlurilor de proprietate se poate face de oficiul de cadastru și publicitate imobiliară, în temeiul hotărârii comisiei județene”. În consecință cererea apelantului reclamant este inadmisibilă, aceasta fiind sancțiunea ce intervine în cazul în care se uzează de o cale de acțiune pe care legea nu o prevede sau o prevede în alt mod.
Ca atare apelantul reclamant are posibilitatea să procedeze la rectificarea/ modificarea titlului de proprietate pe cale administrativă.
Așa cum reține și instanța de fond, prin Titlul de proprietate nr._/25.08.1992 a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 2,3 ha teren, existând o discordanță între titlul de proprietate și cotorul acestuia.
Ce nu a fost subliniat suficient este faptul că în titlul de proprietate depus de apelantul reclamant în probatoriu, și semnat pentru conformitate cu originalul, sunt modificări vizibile aduse acestui titlu de proprietate, fără a fi menționat cine anume a realizat aceste modificări.
Modificările efectuate în scriptul enunțat nu au nicio forță juridică și acesta cu atât mai mult cu cât aceste modificări invocate în cererea de apel nu au o dată certă, nefiind înregistrate și semnate. Mai mult decât atât, faptul sugerat prin cererea de apel că modificările ar fi fost operate de către C. locală Șimand, fără a aduce o probă în acest sens, nu are o relevanță, întrucât nu există o prevedere legală care să îndreptățească comisia locală să modifice acest titlu de proprietate, pentru ca ulterior acesta să solicite rectificarea titlului de proprietate direct în instanță și în baza unor modificări/adăugiri ulterioare emiterii acestuia.
O schimbare a amplasamentului, în sensul adăugării unor parcele noi după emiterea titlului de proprietate, nu putea să se producă în lipsa unei hotărâri a Comisei Județene A., care de altfel a și emis titlul de proprietate a cărui rectificare se solicită.
În acest context instanța de fond a reținut în mod corect faptul că lipsește motivația care a stat la baza efectuării modificărilor și actul în baza căruia au fost efectuate aceste modificări (modificări care nu se regăsesc și în ciorna titlului de proprietate).
Instanța de fond a reținut în mod corect și faptul că din înscrisurile aflate la dosar nu rezultă că apelantul reclamant ar fi fost pus în posesie, nefiind dovedită întocmirea unei documentații cadastrale care să evidențieze amplasamentele. În acest sens a anexat întâmpinării adresa O.C.P.I. A. nr.4520/02.09.2015, din care rezultă că în arhiva instituției nu se află ciorna care a stat la baza scrierii titlului de proprietate în cauză și nici alte documente care au stat la baza reconstituirii dreptului de proprietate.
Invocarea unor ilegalități cu referire la modificările din titlul de proprietate, nu pot conduce la concluzia pe care încearcă să o susțină apelantul reclamant că argumentele instanței de fond nu ar fi valide.
Tot în contextul prezentat intimata subliniază faptul că, punerea în posesie constituie atribuția exclusivă a pârâtei C. locală de fond funciar, în raport de dispozițiile art. 5 lit.i, din Anexa nr.1 la HG nr. 890/2005, obligație care este anterioară celei de emitere a titlului de proprietate de către C. județeană de fond funciar A.. Această concluzie rezultă din dispozițiile art. 27 alin. 1 din Legea nr. 18/1991, republicată, coroborat cu dispozițiile art. 36 alin. 1, teza I din HG nr. 890/2005.
Potrivit acestui din urmă text de lege: „pe baza documentațiilor înaintate de comisiile locale, care cuprind anexele validate, planurile parcelare, procesele-verbale de punere în posesie și schițele terenurilor, comisia județeană emite titlurile de proprietate…”.
Această atribuție nu presupune implicit și faptul că ar exista posibilitatea de a fi efectuate modificări în titlurile de proprietate emise de către comisia județeană, după bunul plac al comisiilor locale sau a beneficiarilor reconstituirii dreptului de proprietate.
În drept invocă dispozițiile Noului Cod de procedură civilă, H.G. nr.890/2005, Legea nr. 18/1991 republicată, cu modificările și completările ulterioare și Legea nr. 1/2000.
Intimata C. L. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Șimand nu a formulat întâmpinare.
Analizând apelul, conform prevederilor art. 476, art. 477 Noul Cod de procedură civilă, tribunalul va constata că apelul promovat în cauză este fondat.
Astfel, așa cum a constatat prima instanță, din înscrisurile depuse la dosar, rezultă că, Cotorul titlului de Proprietate aflat la ANCPI diferă de Titlul eliberat autorului reclamantului în privința amplasamentului terenului extravilan, respectiv suprafața de 2 ha 3.000 mp este amplasată integral în tarlaua 37 ., fiind astfel o singură suprafață compactă, situată în cadrul unei singure tarlale, formată dintr-o singură parcelă, spre deosebire de Titlu în cuprinsul căruia aceeași suprafață este alcătuită din patru parcele diferite situate în patru tarlale diferite, precum și faptul că din copia C. întocmită de C. L. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Șimand, în baza căreia a fost eliberat titlul de proprietate al reclamantului, rezultă un alt amplasament decât cel indicat în Cotorul titlului de proprietate, dar și decât cel indicat în Titlul de proprietate, respectiv tarlaua 37 ., fiind diferită și suprafața totală.
De asemenea, corect a reținut instanța de fond, faptul că în speță, nu este vorba de o simplă eroare materială de scriere din Titlul de proprietate, ci de o diferență semnificativă între amplasamentele din C. și Titlu. Prin urmare, tribunalul reține că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 591 din Legea nr.18/1991 invocate de C. Județeană A..
Față de prevederile legale reținute de prima instanță, în situația în care comisiile de fond funciar nu revocă ele însele titlurile de proprietate emise cu încălcarea legii, nu este interzisă sesizarea instanțelor de judecată pentru modificarea sau anularea titlurilor de proprietate. În consecință, tribunalul consideră neîntemeiată excepția inadmisibilității plângerii.
Tribunalul reține că, în conformitate cu prevederile art. 22 alin. 2 Noul cod de procedură civilă, „Judecătorul are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. În acest scop, cu privire la situația de fapt și motivarea în drept pe care părțile le invocă, judecătorul este în drept să le ceară să prezinte explicații, oral sau în scris, să pună în dezbaterea acestora orice împrejurări de fapt sau de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau în întâmpinare, să dispună administrarea probelor pe care le consideră necesare, precum și alte măsuri prevăzute de lege, chiar dacă părțile se împotrivesc; iar potrivit alin. 6 al aceluiași articol, „Judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel”.
De asemenea, art. 425 alin. 1 lit. b) Cod procedură civilă reglementează conținutul hotărârii judecătorești, respectiv „considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților”.
Față de cele reținute în considerentele sentinței atacate, tribunalul consideră că prima instanță nu a analizat fondul cauzei. Astfel, deși s-a reținut că există o „diferență semnificativă dintre amplasamentele din cotor și titlu”, în mod greșit s-a considerat că neconcordanța „nu poate fi remediată în baza înscrisurilor aflate la dosar, din acestea nerezultând cu certitudine amplasamentul corect al terenului și nici cursul modificărilor care au intervenit în privința acestuia de la întocmirea C. și al Cotorului, până la eliberarea Titlului”.
Astfel, în temeiul art. 22 alin. 2, alin. 4, alin. 6 și 7 Cod procedură civilă, se impunea ca instanța de fond să administreze probe suplimentare pentru a stabili amplasamentul corect, cu atât mai mult, cu cât, intimata C. locală Șimand care nu și-a exprimat poziția față de acțiune, arată prin răspuns la solicitarea instanței, că nu există o hotărâre a Comisiei Locale pentru stabilirea drepturilor de proprietate asupra terenurilor din Șimand cu privire la amplasamentele ce se regăsesc în Titlul de proprietate. Or, conform prevederilor art. 5 lit. i) din HG nr. 890/2005, comisiile locale „pun în posesie, prin delimitare în teren, persoanele îndreptățite să primească terenul, completează fișele de punere în posesie a acestora, după validarea de către comisia județeană a propunerilor făcute, și le înmânează titlurile de proprietate, potrivit competențelor ce le revin”.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 480 alin. 2 și 3 Noul Cod de procedură civilă, constatând față de considerentele sentinței faptul că prima instanță în mod greșit a soluționat procesul fără a intra în judecata fondului, pentru a nu lipsi părțile de un grad de jurisdicție, se va admite apelul formulat și în consecință se va anula sentința apelată, urmând a fi trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Cu ocazia rejudecării, se impune ca prima instanță, conform art. 22 Cod procedură civilă să pună în discuția părților suplimentarea probațiunii, pentru stabilirea amplasamentului terenului, neconcordanțele privind numărul parcelelor, suprafața terenului, prezentarea originalelor titlului de proprietate/cotor, interogatoriul intimatei C. L. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Șimand, depunerea la dosar a hotărârilor judecătorești pronunțate în dosarul penal pentru verificarea susținerilor apelantului în sensul că ar fi fost validat amplasamentul terenului, precum și alte probe ce s-ar considera utile.
Constată că nu se pune problema cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul exercitat de apelantul I. A. V., cu domiciliul în A., .. 19, ., în contradictoriu cu intimații C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor A., cu sediul în A., B.dul Revoluției nr. 75, județul A., C. L. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Șimand, cu sediul în Șimand, ., județul A. și în consecință dispune:
Anulează sentința civilă nr.365 din 11.06.2015 pronunțată de Judecătoria Chișineu Criș și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 28.09.2015.
Președinte, Judecător,
R. M. C. C. A.
Grefier,
F. M.
Red.RM./Thred.FM
Data: 06.10.2015
Ex.5/ ..2015
apelantului I. A. V. - cu domiciliul în A., .. 19, .
intimatei C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor A. - cu sediul în A., B.dul Revoluției nr. 75, județul A.
intimatei C. L. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Șimand - cu sediul în Șimand, ., județul A.
Prima instanță – Judecătoria Chișineu-Criș – judecător I. R.
| ← Modificare act constitutiv persoană juridică. Decizia nr.... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 962/2015. Tribunalul ARAD → |
|---|
