Obligaţie de a face. Hotărâre din 17-02-2015, Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 17-02-2015 în dosarul nr. 332/246/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A. operator 3207/2504
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 174
Ședința publică din data de 17 februarie 2015
Președinte L. L.
Judecător O. S. S.
Grefier A. B.
S-a luat în examinare apelul declarat de apelantul-reclamant Z. T., în contradictoriu cu intimata-pârâtă A. S. M., împotriva sentinței civile nr. 333 din data de 28.08.2014, pronunțată de Judecătoria Ineu în dosarul nr._, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal se prezintă reprezentantul apelantului – avocat B. I. din Baroul A. și reprezentanta intimatei – avocat Vucoiev N. – din Baroul A., lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul este timbrat cu suma de 339 lei taxă judiciară de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care, reprezententul apelantul depune la dosar plan parcelar și raport de expertiză.
De asemenea, reprezentanta intimatei depune la dosar copia privind onorariul avocat în sumă de 1000 lei.
Reprezentantul apelantului susține că, întâmpinarea formulată de reprezentanta intimatei este nulă, motivând că aceasta nu conține C.N.P.-ul intimatei și semnatura acesteia, motiv pentru care solicită încuviințarea interogatoriului cu intimata.
Reprezentanta intimatei arată că se opune admiterii încuviințării interogatoriului, invocând excepția tardivității cererii.
Instanța respinge cerere privind încuviințarea interogatoriului formulată de reprezentantul apelantului, cu motivarea că aceasta nu a fost formulată prin cererea de apel.
Reprezentantul apelantului solicită emiterea unei adrese către Fondul Funciar Bocsig pentru a efectua demersurile necesare pentru identificarea parcelelor.
Reprezentanta intimatei solicită respingerea cererii formulate de reprezentantul apelantului.
Având în vedere înscrisurile depuse astăzi de către reprezentantul apelantului, instanța respinge cererea privind emiterea unei adrese Fondului Funciar Bocsig.
Nefiind alte probe de administrat și alte incidente de soluționat, președintele completului de judecată deschide dezbaterile asupra apelului.
Reprezentantul apelantului solicită admiterea apelului, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii cererii introductive și a cererii precizate.
Reprezentanta intimatei solicită respingerea apelului ca nefondat.
Instanța constată că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei și o reține pentru deliberare și pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului înregistrat la această instanță la data de 12 decembrie 2014, constată că prin sentința civilă nr. 333 din 28 august 2014 pronunțată de Judecătoria Ineu in dosarul nr._, a fost respinsă cererea formulată și completată de reclamantul Z. T. în contradictoriu cu pârâta A. S. M., având ca obiect obligația de a face.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut în fapt că înscrisul sub semnătură privată intitulat „Contract vânzare cumpărare” datat 2.02.1996 este încheiat între numitul S. S. în calitate de promitent-vânzător și reclamantul Z. T. în calitate de promitent-cumpărător, și are ca obiect imobilele cu denumirea populară „cu capătul în dolma de la criș” cu suprafața de 0,86 ha și cu denumirea populară „Iugărele Sobla II” cu suprafața de 0,14 ha.
Totodată s-a mai constatat că pârâta A. S. M., nepoată de fiică, este legatara universală a defunctului S. S. decedat la data 8.02.1997, așa cum rezultă din certificatul de legatar nr.274/29.08.2005.
De asemenea prima instanță a reținut că reclamantul solicită pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic cu privire la imobilul reprezentat de . 531/48 cu suprafața de 9900 mp, înscris în Titlul de proprietate nr._/16.01.2004 emis pentru numitul S. S., și care este situat în locul denumit popular „Iugare Dolma”, așa cum rezultă din adeverința nr.3682/20.08.2014, depusă la dosar de către reclamant.
De asemenea, prima instanță a apreciat că nu se poate reține că s-ar fi făcut dovada identității între imobilele pentru care s-a încheiat înscrisul sub semnătură privată și .-a formula cererea, întrucât identificarea terenului nu poate fi abordată prin prisma unor subînțelesuri ori a unor simple presupuneri, iar condiția pentru valabilitatea oricărei convenții este aceea de a avea un obiect determinat sau determinabil, având în vedere că reclamantul a formulat acțiunea pentru o parcelă cu suprafața de 9900 mp, parcela 531/48 .>
Prima instanță, având în vedere data înscrisului sub semnătură privată, a apreciat că în cauză sunt aplicabile prevederile Codului civile din 1864, respectiv disp. art.6 alin.2 și 3 din Legea nr.287/2009 privind Codul civil, republicată, art.3, 4 și art.102 alin.1 din Legea nr.71/2011, potrivit cărora pentru actul juridic civil se aplică legea în vigoare la data încheierii actului juridic. Or, conform acestor prevederi, în situația în care ulterior încheierii unui antecontract cu privire la teren, cu sau fără construcții, una dintre părți refuză să încheie contractul, partea care și-a îndeplinit obligațiile poate sesiza instanța competentă, ce poate pronunța o hotărâre care să țină loc de contract.
În consecință, prima instanță a reținut că pentru admisibilitatea unei atare acțiuni, trebuie să fie îndeplinite anumite condiții, iar în ipoteza refuzului promitentului-vânzător de a încheia contractul în formă autentică, promitentul-cumpărător poate cere instanței să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare. Întrucât această hotărâre are caracter constitutiv de drepturi, o condiție esențială pentru pronunțarea ei este ca, la momentul judecății, promitentul vânzător să fie proprietar asupra bunului care face obiectul promisiunii.
Totodată prima instanță a reținut că art.2 al Titlului X din Legea nr.247/2005 a impus forma autentică pentru validitatea oricărei convenții prin care se înstrăinează un teren, elementul esențial în cazul antecontractului îl constituie faptul că el este o convenție distinctă de viitorul act de înstrăinare, ceea ce face ca să nu fie confundat cu contractul de vânzare-cumpărare propriu-zis, fiind o garanție a perfectării în viitor a contractului de vânzare-cumpărare în formă solemnă. Promisiunea de a contracta dă naștere numai la un drept de creanță, chiar dacă prin contractul în vederea căruia s-a făcut promisiunea s-ar constitui sau s-ar transmite un drept real.
Având în vedere probatoriul administrat în cauză, precum și prevederile art.977, art.1294 și art.1295 din Codul civil 1864, prima instanță a reținut că înscrisul sub semnătură privată invocat de către reclamant reprezintă un antecontract de vânzare-cumpărare și, considerând că acestei convenții nu i se poate conferi natura juridică a unui veritabil contract, susceptibil de a strămuta proprietatea de la vânzător la cumpărător. Promisiunii sinalagmatice de vânzare-cumpărare, fiind o convenție, i se aplică principiul forței obligatorii care guvernează această materie, respectiv art.969 cod civil din 1864.
Prima instanță a constatat că există posibilitatea ca, prin suplinirea consimțământului obligației de a face izvorâtă dintr-un antecontract, să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de înstrăinare, în virtutea principiului executării în natură a obligațiilor, prevăzut de art. 1073 din Codul civil 1864. Totodată, potrivit prevederilor art.1077 din Codul civil 1864, în cazul în care obligația de a face nu este adusă la îndeplinire de către debitor, creditorul poate fi autorizat a o duce el la îndeplinire.
Totodată, prima instanță a apreciat că admisibilitatea unei acțiuni de validare a unui contract de vânzare-cumpărare este condiționată de existența unui înscris din care să rezulte obligația de înstrăinare, obiectul acestuia, respectiv lucrul vândut și prețul, precum și modalitățile de plată, or față de probatoriul administrat în cauză, prima instanța a constatat că antecontractul invocat de către reclamant nu cuprinde toate elementele esențiale de validitate, întrucât nu sunt indicate suficiente elemente pentru a se putea stabili care este obiectul vânzării, respectiv nu sunt menționate suficiente date pentru a se putea reține identitatea dintre . și imobilele pentru care s-a încheiat antecontractul.
Pentru cele reținute și apreciind că există impedimentele arătate pentru pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic, în temeiul art. 948, art.969, art.1073 din Codul civil 1864, art.5 alin.2 din Titlul X al Legii nr.247/2005 și art.20 alin.3 din Legea nr.7/1996, prima instanță a respins cererea formulată și modificată de către reclamant, ca nefondată.
Împotriva acestei hotărâri a formulat cerere de apel reclamantul solicitând modificarea hotărârii atacate in sensul admiterii cererii de chemare in judecată așa cum a fost precizată.
În motivare apelantul arată că la data de 02.02.1996 a încheiat contractul de vânzare-cumpărare cu antecesorul pârâtei S. S. iar la data întocmirii actului nu era eliberat titlul de proprietate acesta eliberându-se ulterior respectiv la data de 16.01.2004, totodată în contract s-a trecut denumirea populară respectiv „cu Capătul în dolmă de la criș” și în locul numit iugăre tabla II.
Apelantul învederează instanței faptul că până la eliberarea Titlului de proprietate erau emise adeverințe, iar în acestea era trecută denumirea populară și nu . parcelar întocmindu-se după eliberarea titlului de proprietate.
Totodată arată că potrivit adeverinței eliberată de Primăria Bocsig rezultă că pe planul parcelar din localitatea Bocsig în T. 79/2 cu arabil 531/48 figurează S. S. cu o suprafață de 9900 m.p. înscris în Titlul de proprietate_ din 16.01.2004 locul denumit popular Iugăre dolmă.
Apelantul consideră că în aceste împrejurări există o perfectă identitate între terenul identificat in contractul de vânzare-cumpărare și cel solicitat în cererea de chemare în judecată, întrucât terenul din adeverință denumit dolmă este cel cu capătul în dolma de la criș, iar iugăre este cel denumit Iugărele tabla II care este în continuarea celui de la dolma, dar care este despărțit de un șanț.
Față de cele arătate, apelantul consideră că este vorba despre un contract de vânzare-cumpărare cu obiect determinat, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 948 vechiul Cod civil, având în vedere că apelantul și-a îndeplinit obligațiile stipulate în contract achitând prețul, însă vânzătorul S. S. a decedat la scurt timp, aflându-se astfel în imposibilitatea de a perfecta actul.
Totodată apelantul consideră că sunt îndeplinite și condițiile prevăzute de art. 1176 și urm. vechiul cod civil considerând astfel că cererea este admisibilă, întemeiată și dovedită, iar prima instanță prin respingerea cererii de chemare în judecată a făcut o încălcare a legii, îngrădind liberul acces la justiție.
Prin întâmpinarea depusă, intimata A. S. M. solicită respingerea apelului ca nefondat.
În motivare după expunerea stării de fapt, intimata arată că este unica moștenitoare a defunctului său tată iar din discuțiile purtate cu acesta pe tema terenurilor, a rezultat fără dubiu faptul că aceasta nu a înstrăinat terenul nici prin act autentic, nici prin act sub semnătură privată, considerând că actul de care se prevalează apelantul este unul fals.
Prin răspunsul la întâmpinarea intimatei apelantul, după reinterarea susținerilor din cererea de chemare în judecata si cererea de apel, arată că susținerile intimatei sunt nefondate deoarece aceasta a fost notificată să se prezinte la notar pentru perfectarea actului în formă autentică însă aceasta nu a dat curs notificării.
Apelantul mai arată faptul că intimata nu s-a prezentat în fața primei instanțe și nici nu a invocat aspectele menționate in întâmpinarea depusă în apel, și prin care își contrazice propria calitate susținând că a discutat cu defunctul său tată pe tema acestor terenuri deși aceasta nu este fiica ci nepoata defunctului S. S..
De asemenea apelantul arată că intimata a fost prezentă la încheierea actului sub semnătură privată fiind trecută ca și martor.
Analizând apelul prin prisma dispozițiilor art. 476 – 479 Noul Cod de Procedură Civilă, tribunalul constată că acesta este nefondat.
In fapt, apelantul prin apelul formulat în esență reia toate motivele invocate în cererea de chemare în judecată, fără să critice în vreun fel hotărârea instanței de fond.
Din lucrările dosarului, tribunalul reține că în mod corect prima instanță a reținut că antecontractul de vânzare-cumpărare nu cuprinde toate elementele esențiale de validitate, întrucât nu sunt indicate suficiente elemente pentru a stabili care este obiectul vânzării, nu sunt menționate suficiente date pentru a se putea reține identitatea dintre . și imobilele pentru care s-a încheiat antecontractul.
Având în vedere și poziția procesuală a moștenitorului promitentului vânzător aceea de a se opune la admiterea acțiunii motivând că antecesorul acesteia nu a promis terenul solicitat spre vânzare, tribunalul apreciază că sentința pronunțată este legală și temeinică.
În altă ordine de idei, tribunalul apreciază că pentru admiterea acțiunii având ca obiect prestație tabulară este obligatoriu parcurgerea procedurii prevăzute de Legea 17/2014.
Față de aceste considerente urmează să respingă apelul declarat de apelantul-reclamant Z. T., în contradictoriu cu intimata-pârâtă A. S. M. împotriva sentinței civile nr. 333 din data de 28.08.2014, pronunțată de Judecătoria Ineu în dosarul nr._ .
Văzând că apelantul este partea care a pierdut procesul îl va obliga pe acesta să plătească intimatei suma de 300 lei cheltuieli parțiale de judecată, întrucât tribunalul potrivit art. 451 NCPC, apreciază că onorariul avocatului in cuantum de 1.000 lei este disproporționat în raport cu valoarea și complexitatea cauzei cu atât mai mult cu cât cauza a fost soluționată la al doilea termen de judecată.
PENTRU ACEST MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelantul-reclamant Z. T., în contradictoriu cu intimata-pârâtă A. S. M. împotriva sentinței civile nr. 333 din data de 28.08.2014, pronunțată de Judecătoria Ineu în dosarul nr._ .
Obligă apelantul să plătească intimatei suma de 300 lei reprezentând cheltuieli parțiale de judecată în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 17 februarie 2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
L. L. O. S. S. A. B.
Red.O.S.S.
Tred.AB/A.C.
4 ex/05.03.2015
2 .
Se comunică cu:
Apelant - Z. T. - Bocsig, nr. 455, J. A.
Intimata - A. S. M. - .. 23, J. A.
Prima instanță: Judecătoria Ineu - judecător P. I. A.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 125/2015. Tribunalul ARAD | Contestaţie la executare. Sentința nr. 4163/2015. Tribunalul ARAD → |
|---|
