Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 19/2015. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 19/2015 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 08-06-2015 în dosarul nr. 5232/55/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARADOperator 3207/2504
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 698
Ședința publică din data de 8 iunie 2015
Președinte C. C. A.
Judecător R. M.
Grefier L. K.
S-a luat în examinare apelul declarat de apelantul N. M., în contradictoriu cu intimata B. E. prin curator B. L., împotriva sentinței civile nr.1906 din 16.04.2015 pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._, având ca obiect ordonanță președințială.
La apelul nominal se prezintă apelantul asistat de avocat L. M. din Baroul A. și curatorul intimatei – B. L. asistată de avocat Lanevschi V. C. din Baroul A., lipsă fiind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul este timbrat cu 20 lei taxă judiciară de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentanta apelantului depune la dosar dovada onorariul de avocat și în copie proces verbal de contravenție și o sesizare către organele de Poliție la care a anexat câteva planșe foto, un exemplar din aceste înscrisuri se înmânează reprezentantei intimatei.
Reprezentanta intimatei depune la dosar dovada onorariului de avocat și o adresă de la Poliție, precum și încheierea nr._ prin care s-a instituit curatela, un exemplar din aceste înscrisuri se înmânează reprezentantei apelantului.
Nemaifiind alte cereri de formulat, tribunalul reține dosarul spre soluționare și acordă cuvântul asupra apelului declarat în cauză.
Reprezentanta apelantului solicită admiterea apelului și pe cale de consecință respingerea cererii de evacuare formulată pe calea ordonanței președințiale de către intimată prin curator B. L., cu cheltuieli de judecată în ce constă onorariul avocat și taxă judiciară de timbru.
Reprezentanta intimatei solicită respingerea apelului formulat, cu cheltuieli de judecată în ce constă onorariul de avocat. Consideră că prezentul apel este inadmisibil în modalitatea în care acesta a fost declarat de apelant care solicită suspendarea executării ordonanței președințiale fără a solicita respingerea ordonanței președințiale, astfel că apelul este nefondat.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului înregistrat la Tribunalul A. la data de 05 mai 2015 constată că prin sentința civilă nr. 1906 din 16.04.2015 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._ s-a admis cererea formulată de reclamanta B. E., în contradictoriu cu pârâtul N. M.. S-a dispus evacuarea pârâtului din imobilul situat în Vinga, nr. 887, jud. A. până la soluționarea definitivă a dosarului nr._ al Judecătoriei A.. A fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 20 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că potrivit art. 996 alin. 1 și 5 Cod procedură civilă „Instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări”. „Pe cale de ordonanță președințială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond și nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situației de fapt”. Așadar, pentru luarea unei măsuri pe cale de ordonanță președințială, trebuie să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: urgența măsurii; vremelnicia măsurii; neprejudecarea fondului.
Prima instanță a mai reținut că în speță, s-a solicitat, pe cale de ordonanță președințială, evacuarea pârâtului din apartamentul situat în imobilul situat în Vinga, nr. 887, motivat de comportamentul violent al acestuia. În ceea ce privește condiția urgenței măsurii, prima instanță a reținut că aceasta este îndeplinită. Astfel, potrivit contractului de întreținere încheiat de părți la 29.05.2012, reclamanta a transmis pârâtului N. M. și concubinei acestuia, B. L., nuda proprietate asupra imobilului situat în Vinga, nr. 887, reclamanta păstrându-și dreptul de uzufruct viager asupra imobilului. Potrivit art. 709 Cod civil, uzufructuarul (în speță reclamanta) are folosința exclusivă a imobilului. În ceea ce-l privește pe nudul proprietar (în speță pârâtul), acesta nu numai că nu are drept de folosință a imobilului, dar are și obligația de a se abține de la orice act juridic și fapt material prin care ar împiedica sau tulbura pe uzufructuar în exercițiul liber și deplin al dreptului său de folosință (potrivit art. 703, 705, 696 Cod civil).
Așadar, pârâtul nu are niciun titlu legal care să-i confere dreptul de a locui în imobil, având doar calitatea de tolerat, deoarece i s-a îngăduit de către reclamantă să locuiască în acesta o anumită perioadă de timp. Or, această îngăduință nu generează vreun drept propriu de folosință a locuinței pentru pârât. De aceea, dat fiind că pârâtul ocupă fără titlu imobilul asupra căruia reclamanta are drept de folosință exclusivă, la cererea acesteia, care nu înțelege să-l mai tolereze, poate fi evacuat pe calea ordonanței președințiale, urgența fiind justificată prin faptul că reclamanta este lipsită în mod abuziv de folosința deplină și exclusivă a bunului său.
Prima instanță a apreciat că în situații ca cea de față nu este nevoie de motivații suplimentare vizând urgența măsurii, pentru că altfel ar însemna ca reclamantul să fie supus unei sarcini excesive și nejustificate în mod rezonabil; în situații de acest gen, pretinderea unor dovezi cu privire la caracterul urgent al măsurii, pe lângă că nu se justifică, ar reprezenta un formalism excesiv, rigid, de natură să afecteze efectivitatea exercitării acestei căi procedurale (ordonanța președințială).
În speță este irelevant dacă pârâtul are sau nu un comportament violent, reclamanta, ca titulară exclusivă a dreptului de folosință, având libertate totală de decizie în ceea ce privește posibilitatea altor persoane de a locui în imobil, fără ca aceasta să trebuiască să-și justifice în vreun fel decizia. Condiția vremelniciei măsurii este îndeplinită, măsura fiind solicitată de reclamantă până la soluționarea definitivă a litigiului asupra fondului (dosar nr._ ).
În ceea ce privește condiția neprejudecării fondului, prima instanță a reținut că aceasta este, de asemenea, îndeplinită, în speță aparența dreptului fiind în favoarea reclamantei, ca titulară a dreptului de uzufruct.
Pentru toate aceste considerente, prima instanță a reținut că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile exercitării procedurii ordonanței președințiale, astfel că a admis cererea și a dispus evacuarea pârâtului din imobilul situat în Vinga, nr. 887, jud. A. până la soluționarea definitivă a dosarului nr._ al Judecătoriei A..
S-a dispus ca executarea ordonanței să se facă fără somație și fără trecerea unui termen, având în vedere că aceasta se impune, date fiind relațiile evident conflictuale dintre părți (acest fapt putând fi ușor prezumat atâta timp cât pârâtul a refuzat de bunăvoie să părăsească imobilul, fiind necesară intentarea unui proces), ce fac imposibilă o coabitare în condiții de normalitate, ținând seama și de vârsta înaintată a reclamantei (81 ani) și de faptul că aceasta este o persoană cu handicap grav.
În baza art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă, pârâtul a fost obligat să plătească reclamantei cheltuielile de judecată suportate de aceasta, în sumă de 20 lei, constând în taxă judiciară de timbru.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel apelantul N. M. prin care solicită
suspendarea executării ordonanței președențiale.
Totodată solicită citarea reclamantei la adresa din Vinga nr. 887.
Arată că acțiunea a fost introdusă de curator cu intenția de a obține proprietatea exclusivă asupra imobilului pe care l-a dobânit împreună, în cotă de 1/2 prin încheierea contractului de întreținere cu reclamanta. A locuit și locuiește împreună cu curatorul în imobilul amintit și nu a exercitat acte de violență asupra reclamantei, care este verișoara sa, dar curatorul a obținut curatela acesteia și alocația de asistent personal deși în realitate ea lucra la o pensiune în Orțișoara. Concubina sa a capacitat-o pe reclamantă să formuleze acesta cerere prin care se invocă pretinse acte de violență, deși reclamanta a fost și este întreținută din veniturile sale realizate din activitatea de taximetrie.
Pronunțarea ordonanței președențiale dată în cauză fără citarea sa și fără administrare de probe are drept scop împiedicarea executării obligației de întreținere în scopul rezilierii contractului de întreținere și obținerii dreptului de proprietate exclusivă de către curator.
În acest fel consideră că nu sunt îndeplinite condițiile art. 996 C.Civ. pentru a dispune evacuarea sa fără administrare de probe și fără citarea sa, hotărârea prejudiciind asupra rezolvării acțiuni în rezilierea contractului de întreținere.
P. notele de ședință depuse la data de 19.05.2015 apelantul solicită admiterea apelului formulat și, pe cale de consecință, în temeiul art. 480 alin. 2 C.pr.civ. schimbarea în tot a hotărârii atacate în sensul respingerii cererii de evacuare formulată pe calea ordonanței președențiale de către reclamanta B. E. prin curator B. L.; admiterea cererii de suspendare a executării ordonanței președențiale, în temeiul art. 999 alin. 2 C.pr.civ., depunând cauțiunea de 1000 lei la Registrul de valori al Tribunalului A. - poziția 28, așa cum rezultă din cererea înregistrată la 18.05.2015 la dosarul cauzei; obligarea reclamantei intimate la plata cheltuielilor de judecată, în temeiul art. 453 alin. l C.pr.civ.
În motivare arată că cererea de evacuare a sa din imobilul situat în Vinga nr. 887, jud. A., a fost depusă de concubina sa B. L., în calitate de curator al verisoarei sale B. E., cu scopul de a împiedica executarea obligației de întreținere pe care și-a asumat-o prin Contractul de întreținere nr. 54/29.05.2012 la BNP Veritas - sediul secundar Vinga.
Astfel, consideră că în mod nelegal prima instanță a admis cererea de evacuare a mea fără a administra probe și, mai ales fără citarea părților, sentința atacată prejudiciindu-l grav, întrucât evacuarea sa din imobil îl pune în situația de a nu-i mai putea îndeplini obligația de întreținere în condițiile din contract, respectiv „în imobilul predat", acest lucru având o înrâurire semnificativă asupra soluționării acțiunii civile ce are ca obiect rezilierea contractului de întreținere antemenționat și evacuarea sa definitivă din imobil.
Arată că instanța de fond a admis această cerere, judecând fără citarea părților, împrejurare care a dus la încălcarea gravă a dreptului său la apărare, dar și la încălcarea drepturilor procesuale ale reclamantei.
Subliniază că instanța de fond nu a făcut minime verificări cu privire la consimțământul reclamantei de a solicita evacuarea sa și nici cu privire la întinderea mandatului curatorului B. L.. La dosarul cauzei nu a fost depus și nici instanța de fond nu a solicitat a se verifica încheierea nr._/10.11.2014 pronunțată în dosarul nr._/55/2014 - în care s-a dispus instituirea curatelei. În ceea ce îl privește, a constatat, din mențiunile făcute pe portalul instanțelor că această curatelă a fost înființată la cererea curatorului, și nu la cererea celui care urmează a fi reprezentat, respectiv a fost cerută de o altă persoană decât cele enumerate la art. 182 Cod civil, privind procedura de instituire a curatelei. Ceea ce nu rezultă din nici un înscris de la dosarul cauzei este împrejurarea dacă curatorul are calitate de reprezentant sau nu în prezenta cauză, în baza hotărârii judecătorești de instituire a curatelei menționate de ea în acțiune.
Învederează, pe de altă parte, că împreună cu curatorul are calitate de întreținător în Contractul de întreținere nr. 54/29.05.2012 încheiat cu mătușa sa. Față de această împrejurare, curatorul nu o poate reprezenta pe reclamantă împotriva sa într-o cauză de reziliere a contractului de întreținere a cărei parte este și ea și de evacuare a sa, calitatea acesteia fiind aceea de pârâtă într-o astfel de cauză, chiar dacă voința sa este aceea de a rezilia contractul (desigur cu scopul de a încheia ulterior, doar curatorul cu reclamanta un alt contract de întreținere).
Consideră că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile art. 996 cod civil pentru admiterea cererii de evacuare a sa pe cale de ordonanță, întrucât instanța de fond care a dispus această măsură vremelnică prejudiciază prin aceasta soluționarea fondului cauzei ce face obiectul dosarului nr._ - dosar în care se solicită de către același curator rezilierea Contractului de întreținere nr. 54/29.05.2012 și evacuarea sa definitivă din imobil.
Astfel, învederează că nu este îndeplinită condiția de a nu se prejudeca fondul cauzei, întrucât prin evacuarea sa provizorie, instanța de fond l-a pus în imposibilitatea executării obligației de întreținere asumate prin contractul de întreținere nr. 54/29.05.2012, în condițiile prevăzute în contract, respectiv „în imobilul predat".
În plus, consideră că nu este îndeplinită nici condiția urgenței în cauză, respectiv aceasta fiind motivată de instanța de fond prin faptul că nu ar avea nici un titlu de a locui în imobil, astfel că, simpla cerere de evacuare formulată de reclamantă ar fi suficientă pentru îndeplinirea acestei condiții.
În legătură cu acest aspect subliniază faptul că a fost evacuat din imobilul situat în Vinga nr.887, jud. A. - imobil în care are stabilit domiciliul, așa cum rezultă din copia actului său de identitate.
Mai mult decât atât, în cuprinsul Contractului de întreținere nr. 54/2012 se stipulează, la pagina 1 aliniatul 5 următoarele: “Întreținătorii intră de drept și de fapt în stăpânirea imobilului, începând cu data de azi, data autentificării prezentului contract” - clauză care nu a fost luată în considerare de către prima instanță care, în motivarea condiției de urgență a măsurii a făcut referire la împrejurarea că nu ar avea nici un titlu pentru a locui în imobil, fiind doar „tolerat" de către reclamantă.
Or, față de dispozițiile contractuale menționate, rezultă că tocmai acest Contract de întreținere nr. 54/2012 încheiat cu reclamanta constituie temei, titlu valabil pentru folosirea imobilului și stabilirea domiciliului său acolo și folosirea ca locuință a imobilului. În aceste condiții, stabilirea domiciliului său la „imobilul predat" de reclamantă în Vinga nr. 887, se poate realiza efectiv îndeplinirea obligației de întreținere pe care și-a asumat-o prin contract, fiind acela care nu numai că a susținut financiar îmbunătățirea condițiilor de trai ale persoanei întreținute, dar, prin prezența sa fizică în imobil, îi asigură și suportul familial de care aceasta are nevoie, având legături de rudenie cu intimata, care este verișoara sa.
Învederează că nu sunt adevărate susținerile curatorului, cu privire la așa-zisele acte de violență fizică și verbală, pe care de altfel nici nu le-a probat, dimpotrivă, aceasta are un comportament necorespunzător față de verișoara sa. Aceasta, așa cum a arătat, nu se ocupă efectiv și personal de asigurarea celor necesare traiului mătușii sale, a hranei zilnice, a asistenței medicale permanente, ea lucrând la o pensiune din Orțișoara, fără forme legale și încasând totodată și indemnizația pentru asistent personal al persoanei întreținute.
Mai precizează că, de la momentul pronunțării sentinței civile nr. 1906/2015 prin care a fost evacuat, a aflat de la vecini și a și văzut personal că în imobilul din Vinga nr. 887 s-a mutat un alt bărbat împreună cu concubina sa și cu verișoara pe care s-a obligat să o întrețină, obligație pe care nu și-o mai poate îndeplini corespunzător în condițiile actuale.
În concluzie, întrucât nu sunt îndeplinite două dintre condițiile prevăzute la art. 996 Cod procedură civilă, respectiv aceea a prejudecării fondului și a urgenței, solicită admiterea apelului și schimbarea în tot a hotărârii atacate, în sensul respingerii cererii de evacuare a sa din imobilul situat în Vinga nr. 887, înscris în CF nr._ Vinga, și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
În drept invocă art. 480 C.pr.civ.; art. 996 și art. 999 alin. 2 C.pr.civ.; art. 182 Cod civil.
Intimata B. E., (prin curator B. L. - desemnată prin încheierea nr._/10.11.2014 pronunață de Judecătoria A., în Dosar nr._/55/2014) depune întâmpinare prin care solicită respingerea apelului.
În motivarea arată că apelul este inadmisbil în modalitatea în care acesta a fost declarat de apelant care solicită suspendarea executării ordonanței președințiale fără a solicita respingerea ordonanței președințiale, pe fondul cauzei apreciază apelul ca nefiind fondat.
La data de 29.04.2015 apelantul, formulează apel împotriva Sentinței civile nr. 1906/2015 pronunțată în dosar de Judecătoria A., considerând-o netemeinică și nelegală. P. apelul formulat apelantul solicită suspendarea executării ordonanței președințiale fără a solicita respingerea ordonanței președințiale. Astfel, consideră că apelul formulat este inadmisibil. În acest sens disp. art. 1000 alin. 2 C. prevăd că instanța de apel poate dispune suspendarea executării ordonanței președințiale până la soluționarea apelului. Deci, suspendarea este o măsură care se poate dispune, până la soluționarea apelului raportat la cererile formulate prin apel. În cauză, apelantul trebuia să solicite respingerea cererii de ordonanță președințială.
Pe fondul cauzei, apreciază că apelul este nefondat. Subliniază faptul că, intimata a fost nevoită să formuleze această cerere având în vedere comportamentul apelantului. Acesta provoacă în permanență scandal, o agersează deseori fizic pe fosta concubină, face scandal, le amenință în diverse moduri pe intimată și pe fosta concubină, mergând până la amenințări cu moartea. Față de comportamentul apelantului a fost solicitată intervenția poliției, de mai multe ori, pentru aplanarea conflictului, acesta fiind sancționat contravențional.
Mai mult, ca răspuns la sesizările primite, (solicitarea intervenției organelor de poliție, făcându-se în repetate rânduri, apelându-se numărul de urgență 112), Poliția comunală Vinga formulează adresa nr._/13.04.2015, prin care se arată că se confirmă faptele sesizate. Apelantul față de ultima sesizare a fost atenționat verbal pentru a se conforma regulilor de conviețuire socială.
Raportat la suținerile apelantului că nu a agresat-o fizic pe intimată, subliniază că nu s-a făcut o astfel de afirmație în cererea de ordonanță președințială. Amenințările, scandalurile, obiectele găsite în noptieră și în patul intimatei, obiecte idonee de a speria și pentru a pune în practică amenințările apelantului, consideră că sunt suficiente motive pentru a solicita evacuarea apelantului.
Indiferent de intenția apelantului în prezent acesta reprezintă, în mod clar un pericol. F. sa agresivă, scandalurile care le provoacă, pot degenera în orice moment, iar nimeni nu poate anticipa ce s-ar putea întâmpla în aceste situații. Astfel, este evident că pentru a nu-i fi pusă în pericol integritatea, pentru a-și trăi în liniște bătrânețile se impune ca apelantul să fie obligat să părăsească imobilul.
Subliniază că apelantul solicită, citarea sa la adresa de domiciliu, or consideră că are dreptul potrivit disp. art. 155 alin. 6 C., să-și aleagă un domiciliu procesual ales, idependent de voința celeilalte părți. Indiferent de domiciliu ales, învederează că nu este în măsură să fie prezentă la dezbateri datorită stării sale de sănătate, aspect pe care în mod normal ar trebui să fie cunoscut de către reclamant.
În ceea ce privește numirea unui curator, acest lucru se justifică datorită gradului său de handicap, care nu mai poate să se gestioneze singură și să-și protejeze singură interesele. Arată că suferă de un handicap grav, necesită protecție specială, fiind încadrată de către Comisia de evaluare a persoanelor cu handicap pentru adulți în gradul de handicap grav având nevoie de asistent personal, nefiindu-i recomandat stresul permanent la care este supusă.
Raportat la obiectul cererii nu are nicio relevanță dacă apelantul ar fi avut o contribuție bănească la întreținere. În realitate, acesta nu a contribuit cu bani la întreținerea sa, singura care se preocupa de întreținerea acesteia fiind curatorul.
În ceea ce privește susținerile apelantului referitor la faptul că ordonanța a fost dată fără citarea sa, precizează că potrivit disp. 999 alin. 2 C., instanța stabilește dacă va da ordonanța și fără citarea părților, independent de solicitarea reclamantei. Deci nu se poate reține că ordonanța nu ar fi legală fiind dată fără citarea părților, având în vedere situația.
Faptul că apelantul nu conștientizează responsabilitatea pe care, în mod legal și în special moral ar fi trebuit să o manifeste, efectele nocive ale comportamentului său, care justifică luarea unei măsuri de urgență, nu poate conduce la concluzia că modul de soluționare ar cererii de ordonanță președințială sub aspectul urgenței, ar fi nelegal. Subliniază încă odată, că organele de poliție confirmă aceste susțineri vis a vis de comportamentul agresiv al apelantului.
Față de aceste considerente, solicită respingerea apelului, cu cheltuieli de judecată.
În drept invocă art. 205 C..
Analizând apelul de față, prin prisma motivelor formulate și a probelor administrate, tribunalul reține următoarele:
Prima instanță a admis cererea de ordonanță președințială, formulată de reclamantă prin curator și a dispus evacuarea pârâtului din imobilul situat în Vinga, nr. 887, jud. A. până la soluționarea definitivă a dosarului nr._ al Judecătoriei A..
Tribunalul are în vedere faptul că admisibilitatea unei cereri de ordonanță președințială presupune întrunirea cumulativă a următoarelor condiții: cerința vremelniciei măsurii, cerința urgenței și cerința neprejudecării fondului. Neîndeplinirea vreuneia dintre aceste condiții duce la inadmisibilitatea cererii de ordonanță președințială. În ce privește caracterul urgent al măsurilor, tribunalul reține că acesta trebuie stabilit prin raportare la scopul luării acestora și anume: păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere; prevenirea unei pagube iminente care nu s-ar putea repara și înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări. De asemenea, se reține că la aprecierea urgenței instanțele trebuie să aibă în vedere caracterul cert al unei pagube sau piedici întrucât articolul de lege nu se referă la posibile pagube sau piedici.
Raportând raționamentul de mai sus la starea de fapt, ce rezultă din economia litigiului pendinte, tribunalul apreciază că nu este îndeplinită condiția urgenței măsurii de evacuare, solicitată pe calea ordonanței președințiale, motiv pentru care cererea nu poate fi primită. Astfel, contrar susținerilor primei instanțe, dreptul de uzufruct deținut de reclamantă nu justifică prin el însuși urgența unei măsuri de evacuare a pârâtului, acest dezmembrământ al dreptului de proprietate putând fi avut în vedere de instanța ce soluționează fondul raporturilor juridice între părți pentru a decide în consecință. În schimb, pe calea procedurii ordonanței președințiale, deținerea dreptului de uzufruct semnifică doar aparența dreptului reclamantei, urgența măsurii trebuind să fie dovedită separat. Or, reclamanta-intimată nu a dovedit susținerile sale privind comportamentul pretins periculos al pârâtului-apelant. Pe de o parte, din procesul-verbal de contravenție depus la dosar și din situația apelurilor efectuate la serviciul de urgență 112, nu rezultă amenințări grave provenite din partea pârâtului-apelant sau pretinsele agresiuni imputate acestuia. Pe de altă parte, din actele dosarului, rezultă existența unor conflicte doar între curatorul reclamantei-intimate, numita B. L. și pârâtul-apelant și nicidecum între reclamanta-intimată și pârâtul-apelant. Or, titulara cererii, privind luarea măsurii urgente de evacuare, este reclamanta-intimată, uzufructuara B. E. și ca atare aceasta trebuia să fie amenințată de comportamentul pârâtului-apelant pentru a se dispune evacuarea acestuia din urmă pe calea ordonanței președințiale. În condițiile în care, din dovezile prezentate atât primei instanțe cât și instanței de apel, nu rezultă vreun pericol care să creeze vreo temere serioasă reclamantei-intimate de natură a-i perturba grav acesteia exercitarea liniștită a dreptului său de uzufruct, nu există nici urgența prevăzută de art. 996 alin. 1 Cod procedură civilă, motiv pentru care cererea de ordonanță președințială trebuia respinsă.
Pentru cele ce preced, tribunalul, în baza art.480 alin.2 Cod procedură civilă, va admite apelul exercitat de apelantul N. M., în contradictoriu cu intimata B. E., prin curator B. L. și în consecință va dispune:
- Schimbarea în tot a Ordonanței nr.1906 din 16.04.2015, pronunțată de Judecătoria A. în sensul respingerii cererii de ordonanță președințială.
În baza art.453 Cod procedură civilă, va obliga intimata la plata către apelant a sumei de 820 lei cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariu de avocat și taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul exercitat de apelantul N. M. CNP_, cu domiciliul în localitatea Vinga, nr. 887, județ A. și cu domiciliul procesual ales în A., .. 5, ., județ A., în contradictoriu cu intimata B. E. CNP_ cu domiciliul în localitatea Vinga, nr. 887, județ A. și cu domiciliul procesual ales în A., .. 5-7, ., județ A. prin curator B. L. și în consecință dispune:
- Schimbarea în tot a Ordonanței nr.1906 din 16.04.2015, pronunțată de Judecătoria A. în sensul respingerii cererii de ordonanță președințială.
Obligă intimata la plata către apelant a sumei de 820 lei cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariu de avocat și taxă judiciară de timbru.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 08.06.2015.
Președinte, Judecător,
C. C. A. R. M.
Grefier,
L. K.
Red.CCA/Thred.LK
Data.09.06.2015
4ex./2com./
Se comunică cu:
- apelantul N. M. cu domiciliul procesual ales în A., .. 5, ., județ A.
- intimata B. E. cu domiciliul procesual ales în A., .. 5-7, ., județ A. prin curator B. L.
Prima instanță – Judecătoria A. - Judecător – A. N.
| ← Acordare personalitate juridică. Decizia nr. 7/2015. Tribunalul... | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
