Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr. 5835/2015. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5835/2015 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 07-05-2015 în dosarul nr. 4676/55/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A. Operator 3207/2504
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.564/A
Ședința publică din 7 mai 2015
Președinte:S. C. Ș.
Judecător:N. C.
Grefier:C. S.
S-a luat în examinare apelul declarat de pârâta S. S. R., în contradictoriu cu reclamantul P. S., împotriva sentinței civile nr. 5835/04.12.2014 pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._, având ca obiect partaj bunuri comune.
La apelul nominal se prezintă reprezentantul apelantei, avocat I. A. din Baroul A. și reprezentanta intimatului, avocat P. I. din baroul A., lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că apelul a fost declarat și motivat în termen, fiind timbrat cu suma de 502,2 lei taxă judiciară de timbru.
Reprezentantul apelantei depune la dosar factura nr._/6.05.2015 și chitanța nr._/6.05.2015, reprezentând onorariu avocațial.
Reprezentantul apelantei arată că a solicitat efectuarea unei expertize pentru determinarea valorii de uzufruct, însă, având în vedere că acest aspect nu s-a contestat prin întâmpinare, apreciază că această probă nu mai este utilă soluționării cauzei.
Reprezentanta intimatului arată că nu a contestat cuantumul uzufructului.
Față de această susținere, reprezentantul apelantei arată că nu mai înțelege să probeze prin expertiză cuantumul uzufructului.
Reprezentanții părților declară că nu mai au de formulat alte cereri.
Instanța având în vedere că nu se mai formulează alte cereri și considerând cauza în stare de soluționare acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Reprezentantul apelantei solicită admiterea apelului, astfel cum a fost formulat în scris, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentanta intimatului solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii primei instanțe ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului înregistrat la Tribunalul A. la data de 19.02.2015, constată că prin sentința civilă nr. 5835/04.12.2014 pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de către reclamantul P. S., în contradictoriu cu pârâta S. (fostă P.) S. R., pentru sistare comunitate de bunuri și în parte acțiunea reconvențională formulată de pârâta S. (fostă P.) S. R. în contradictoriu cu reclamantul P. S., având același obiect și în consecință s-a constatat că în timpul căsătoriei părțile au dobândit, următoarele bunuri: nuda proprietate a imobilului situat în A., ., județul A., CF. 1225 B. devenit prin conversie_ A., nr. top. 1/c.1.a.1.4.a.1.b/1221, cad. C 1 top. 1/c.1.a.1.4.a.1.b/1221, întregul imobil având valoarea de 39.969 euro, autoturism Peugeot 106 cu nr. de înmatriculare_, în valoare de 3500 lei, autoturism Opel Astra cu nr. de înmatriculare_, în valoare de 8000 lei, sistem Sony în valoare de 900 lei, sistem TV Samsung în valoare de 800 lei, TV Plasma în valoare de 4.000 lei, DVD în valoare de 600 lei, frigider în valoare de 1000 lei, mașină de spălat în valoare de 1.000 lei, calculator în valoare de 1.700 lei, valoarea bunurilor fiind de 39.969 euro + 21.500 lei, prin contribuția egală a părților.
S-a sistat comunitatea de bunuri prin formarea a două loturi:
Lotul 1 compus din: nuda proprietate a imobilului situat în A., ., județul A., CF. 1225 B. devenit prin conversie_ A., nr. top. 1/c.1.a.1.4.a.1.b/1221, cad. C 1 top. 1/c.1.a.1.4.a.1.b/1221 în valoare de 39.969 euro, autoturism Peugeot 106, cu nr. de înmatriculare_ în valoare de 3500 lei, sistem TV Samsung în valoare de 800 lei, frigider în valoare de 1000 lei, mașină de spălat în valoare de 1.000 lei, calculator în valoare de 1.700 lei, valoarea lotului fiind de 39.969 euro + 8000 lei.
Lotul 2 compus din: autoturism Opel Astra cu nr. de înmatriculare_, în valoare de 8000 lei, sistem Sony în valoare de 900 lei, TV Plasma în valoare de 4.000 lei, DVD în valoare de 600 lei, valoarea lotului fiind de 13.500 lei.
S-a dispus sistarea comunității de bunuri a soților prin atribuirea lotului 1, în natură, pârâtei și a Lotului 2, în natură, reclamantului.
A fost obligată pârâta la plata sumei de 19.984,5 euro către reclamant cu titlu de sultă în termen de 6 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii, reprezentând cota de proprietate 50% asupra imobilului ce îi revine reclamantului.
A fost obligat reclamantul la plata către pârâtă a sumei de 2.750 lei cu titlu de contravaloare cotă de proprietate de 50 % a pârâtei la dobândirea bunurilor mobile.
A fost îndrumat Biroul de CF din cadrul Oficiului de cadastru și Publicitate Imobiliară A. să efectueze cuvenitele modificări în sensul celor arătate mai sus, după plata sultei de către pârâtă.
A fost obligată pârâta la plata sumei de 2.527,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamant (jumătate din taxele de timbru achitate în proces), și au fost compensate onorariile de avocat.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
Părțile s-au căsătorit în anul 2000 căsătorie care a fost desfăcută prin certificatul de divorț nr._/29.10.2013 emis de Biorul Notarial „Veritas” din A.. În perioada iunie 2000 - mai 2002 părțile au locuit în imobilul situat în A., Micălaca, . era proprietatea părinților reclamantului. În anul 2002 părțile au hotărât să se mute din acel apartament, dorind să achiziționeze o casă în același cartier cu cel în care locuiau părinții reclamantului, ocazie cu care părinții reclamantului i-au promis fiului lor că vor vinde apartamentul indicat anterior, pentru ca părțile să poată cumpăra o casă în vecinătatea lor, lucru care s-a și întâmplat fiind încheiat contractul de vânzare-cumpărare la data de 16.05.2002 prin care părinții reclamantului au vândut imobilul cu suma de_ lei. Ulterior, la această sumă, părinții reclamantului au completat până la suma de_ lei, preț cu care a fost cumpărată casa situată în A. ., imobil în care părțile au locuit împreună până în noiembrie 2013.
Deși reclamantul a arătat că părinții săi și-au exprimat dezacordul când au aflat că imobilul va figura pe ambele părți, din interogatoriul reclamantului, întrebarea 9, s-a reținut că la data încheierii contractului de vânzare cumpărare, părinții lui au fost împreună cu părțile la notar, astfel s-a reținut că aceștia au fost de acord ca și pârâta să figureze în contractul de vânzare cumpărare, ca și coproprietar. În plus, chiar reclamantul a arătat că a fost de acord ca pârâta să fie trecută în contractul de vânzare cumpărare a imobilului, contract în care nu se face nici o mențiune cu privire la proveniența prețului.
Reclamantul a invocat prevederile art. 340 litera a Codul familiei, solicitând a se constata că imobilul din cauză nu este bun comun cu bunul propriu al acestuia întrucât a fost dobândit cu suma de bani donată, dăruită (dar manual) de părinții săi.
În condițiile în care, bunul este dobândit în timpul căsătoriei, ambele părți fiind coproprietare și nu există nici un act autentic care să ateste întrunirea cerințelor art. 340 Cod Civil, respectiv un act de donație, legat sau un certificat de moștenitor, în care dispunătorul să arate că bunul aparține doar reclamantului, instanța a apreciat că bunul este comun al părților.
Din declarațiile martorilor Silav M. I. și O. I. s-a reținut că timp de un an părțile nu au putut locui în imobilul cumpărat întrucât necesita amenajare și îmbunătățiri.
La data de 07.10.2003, părinții pârâtei au înstrăinat și ei imobilul proprietatea personală a lor, cu suma de_ lei, și s-au mutat în imobilul părților, fiind constituit în favoarea părinților pârâtei un drept de uzufruct viager, prin actul autentificat sub nr. 1382/09.06.2004.
Din declarațiile martorilor s-a reținut că părinții pârâtei, care s-au mutat imediat în imobilul părților, au investit în imobil întregul preț al apartamentului care le-a aparținut, acesta fiind și motivul pentru care s-a încheiat actul de constituire a dreptului de uzufruct viager. Astfel tatăl pârâtei a fost cel care a realizat multe lucrări de amenajare a imobilului. Părinții pârâtei au achitat branșamentul gazului la imobil, precum și alte lucrări de investiții făcute de meșteri, tatăl pârâtei fiind cel care i-a plătit pe aceștia.
Totodată, părinții pârâtei au muncit atât în gospodărie, având animale și grădină, cât și la realizarea investiților imobilului, reclamantul fiind văzut doar într-o mică măsură la realizarea acestora.
Tot din declarația martorului O. I. dar și din adeverința depusă la dosar instanța a reținut faptul că tatăl pârâtei a primit de la fostul său loc de muncă, în august 2002, plăți compensatorii, în sumă de 76.128.180 lei, banii fiind de asemenea investiți în casa părților.
Din declarația martorului Silav s-a reținut că tatăl pârâtei a fost angajat, la cantina CFR, iar din adeverința de la fila 151 s-a reținut că după ce a primit plățile compensatorii de mai sus a fost timp de un an de zile șomer.
Astfel, în prezent, imobilul nu mai are valoarea de circulație de la data achiziționării, reclamantul arătând că aceasta este de 39.969 euro, conform certificatului de atestare fiscală nr. 17.343/07.02.2014, valoare cu care și pârâta a fost de acord.
În timpul conviețuirii părților, acestea au contractat două credite în anul 2006 și în anul 2005, în sumă de 18.000 lei și 26.000 lei, credite care în prezent sunt achitate, și din care au fost achiziționate bunurile mobile dobândite de părți: sistem Sony în valoare de 900 lei, sistem TV Samsung în valoare de 800 lei, TV Plasma în valoare de 4.000 lei, DVD în valoare de 600 lei, frigider în valoare de 1000 lei, mașină de spălat în valoare de 1.000 lei, calculator în valoare de 1.700 lei și cele două autoturisme: marca Peugeot 106 cu nr. de înmatriculare_, în valoare de 3500 lei, autoturism Opel Astra cu nr. de înmatriculare_, în valoare de 8000 lei, valoarea bunurilor mobile fiind de 21.500 lei
În ce privește veniturile părților instanța a reținut că potrivit copiei de pe carnetul de muncă, în perioada 2000-2003, reclamantul a lucrat ca militar angajat pe bază de contract iar în anul 2007 și 2008 în calitate de subofițer în cadrul Inspectoratului Județean al Poliției de Frontieră. Pârâta, începând cu anul 2000 a lucrat în calitate de confecționeră până în anul 2008, salariile celor doi fiind aceleași, raportat la perioada în care reclamantul a fost militar încadrat pe bază de contract. Ulterior, după anul 2008, pârâta a deschis un PFA (persoană fizică autorizată).
Astfel, față de perioadele în care reclamantul a dovedit că a fost încadrat în muncă și față de veniturile obținute de aceștia, relativ egale, văzând și poziția părților, care au fost de acord cu contribuția egală a lor la dobândirea bunurilor dobândite în timpul căsătoriei, reclamantul inițial prin notificarea trimisă pârâtei la data de 26.02.2014, instanța a reținut că părțile au avut o contribuția egală la dobândirea bunurilor din timpul căsătoriei.
Potrivit art. 339 Codul civil, bunurile dobândite în timpul căsătoriei de oricare dintre soți sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune ale soților iar cota ce se cuvine fiecăruia din masa bunurilor comune se determină potrivit cu aportul adus la achiziționarea bunurilor.
Prezumția că ambii soți au contribuit deopotrivă la dobândirea bunurilor comune operează numai în lipsa unor probe din care să rezulte cã aportul unuia dintre ei a fost mai mare decât a celuilalt.
Aportul poate fi dovedit în cauză prin orice mijloc de probã, inclusiv prin depozițiile martorilor și prezumții simple.
Reclamantul a solicitat să se rețină o cotă de contribuție de 100% a sa privind imobilul, iar privind bunurile mobile cota de 70% reclamantul și 30%r pârâta, în timp ce pârâta a solicitat o cotă de contribuție egală cu cea a reclamantului la dobândirea tuturor bunurilor.
Ca urmare a stării de fapt reținute mai sus, față de cuantumul veniturilor părților, față de împrejurarea că atât părinții reclamantului, cât și părinții pârâtei și-au vândut apartamentele, precum și a faptului că tatăl pârâtei a realizat o mare parte din lucrările de investiții, că părinții pârâtei au contribuit la întreținerea gospodăriei părților, prin prepararea hranei, cultivarea grădinii și creșterea animalelor, instanța a apreciat că părțile au avut o contribuție egală la dobândirea bunurilor.
Față de starea de fapt de mai sus, în baza art. 339, 357 Codul civil raportat la art. 6731, 6735 și 6739 Cod procedură civilă instanța a admis în parte acțiunea civilă formulată de către reclamant și a admis în parte acțiunea reconvențională formulată de reclamanta reconvențională și a constatat că în timpul căsătoriei părțile au dobândit bunurile arătate mai sus.
Pe cale de consecință, instanța, față de împrejurarea că pârâta locuiește în imobilul din cauză împreună cu părinții săi, care au dreptul de uzufruct viager asupra imobilului, instanța a sistat comunitatea de bunuri a părților prin formarea a două loturi, având componența arătată mai sus și a atribuit lotul 1, în natură, pârâtei și lotul 2, în natură, reclamantului.
La stabilirea loturilor, instanța a avut în vedere prevederile art. 983 Cod procedură civilă potrivit căruia împărțeala se face în natură, ținând cont și de poziția părților, precum și de natura bunurilor.
Instanța, în baza art.983 alin. 2 Cod procedură civilă, la egalizarea loturilor a obligat pârâta la plata sumei de 19.984,5 euro către reclamant cu titlu de sultă în termen de 6 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii, reprezentând cota de proprietate 50% asupra imobilului ce îi revine reclamantului.
Totodată, instanța a obligat reclamantul la plata către pârâtă a sumei de 2.750 lei cu titlu de contravaloare cotă de proprietate de 50 % a pârâtei la dobândirea bunurilor mobile.
În baza art.888 cod civil a îndrumat Biroul de CF din cadrul Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară A. să efectueze cuvenitele modificări în sensul celor arătate mai sus, condiționat de plata sultei.
Instanța, în baza art.451 Cod procedură civilă, față de admiterea în parte a acțiunilor a obligat pârâta la plata sumei de 2.527,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamant (jumătate din taxele de timbru achitate în proces), și a compensat onorariile de avocat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta S. S. R. solicitând admiterea apelului, schimbarea în parte a hotărârii primei instanțe în sensul reducerii sultei stabilită în sarcina sa cu 3996,5 euro, de la 19.984,5 euro la 15.988 euro și acordării unor cheltuieli de judecată parțiale în primă instanță, cu cheltuieli de judecată.
În motivare arată că, raportat la statuările instanței, deși apreciază că hotărârea este temeinică în ceea ce privește stabilirea contribuției egalitare a foștilor soți la dobândirea bunurilor, cu privire la compunerea masei și la lotizare, aceasta apare ca fiind eronată sub două aspecte:
1.A modului în care instanța, la determinarea valorii lotului I determină valoarea nudei proprietăți a bunului imobil la suma de 39.969 euro, ceea ce a condus la o determinare eronată a sultei stabilită în sarcina sa.
2.A modului în care instanța, deși statuează în sensul celor solicitate, înlăturând tezele reclamantului, compensează totuși cheltuielile de judecată reprezentând onorarii avocațiale, și o obligă la plata a 1/2 din taxa de timbru achitată de reclamant.
Cu privire la determinarea eronată a sultei, raportat la valoarea nudei proprietăți a imobilului din A., ..A., apelanta arată că, prin acțiunea introductivă de instanță, reclamantul a solicitat să i se recunoască o contribuție exclusivă la dobândirea acestui bun imobil, a cărui valoare o stabilește la suma de 39.969 lei. Menționează că cererea introductivă viza deplina proprietate a bunului, valoarea înaintată de reclamant nefiind contestată.
Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 15.04.2014, apelanta arată că a învederat că poate face obiectul dosarului strict nuda proprietate a bunului imobil, de vreme ce prin actul notarial autentificat cu încheierea 1382/09 iunie 2004, asupra bunului imobil a fost constituit un drept de uzufruct, neputând face obiectul partajului elementele ius utendi și ius fruendi, ci strict nuda proprietate, dreptul de uzufruct fiind evaluat conform expertizei notarilor publici la 20% din valoarea bunului în integralitatea sa. Aceste susțineri nu au fost contestate de reclamant prin răspunsul la întâmpinare.
Or, prima instanță deși a reținut în considerente și implicit prin dispozitiv că „în timpul căsătoriei părțile au dobândit, următoarele bunuri: nuda proprietate a imobilului situat în A., ., județul A., CF. 1225 B. devenit prin conversie_ A., nr. top. I/c.I.a.I.4.a.I.b/1221, cad. C 1 top. I/c.I.a.I.4.a.I.b/1221, întregul imobil având valoarea de 39.969 euro”, atunci când a format loturile a reținut în componența lotului I, că: „nuda proprietate a imobilului situat în A., ., județul A., CF. 1225 B. devenit prin conversie_ A., nr.top. I/c.1.a.1.4.a.I.b/1221, cad. C 1 top. I/c.1.a.1.4.a.I.b/1221 în valoare de 39.969 euro".
Ne aflăm așadar în prezența unor statuări vădit contradictorii, în condițiile în care, în mod cert, nu se poate statua că proprietatea deplină și nuda proprietate a aceluiași imobil ar avea aceeași valoare economică de 39.969 euro.
Arată că, în opinia sa, dreptul de uzufruct care grevează asupra imobilului supus partajării (.. A.), are o valoare minimală stabilită de expertiza pentru uzul notarilor publici de 20% din valoarea proprietății în întregul său, adică o valoare de 7994 euro la o valoare a întregului imobil de 39.969 euro.
În aceste condiții, nuda proprietate a imobilului are o valoare de 39.969-7994 euro, adică 31.975 euro, ceea ce face ca 1/2 din valoarea bunului imobil să fie de 15.988 euro, valoare care ar fi trebuit să fie stabilită în sarcina sa ca urmare a deferirii nudei proprietăți a bunului imobil.
De asemenea, arată că este și împrejurarea față de care apreciază că s-a stabilit în plus în sarcina sa sultă în limita a (19.984,5 euro - 15.988 euro), adică 3996,5 euro, sumă pe care a contestat-o pe calea prezentului apel.
Cu privire la modul în care au fost stabilite cheltuielile de judecată, apelanta arată că, deși prima instanță reține generic faptul că admite în parte acțiunea introductivă, respectiv în parte cererea reconvențională, se va observa că ariile majore de dezbatere au fost tranșate în favoarea sa.
S-a avut în vedere, pe de o parte, compunerea masei partajabile, reclamantul invocând deplina proprietate a bunului imobil, iar reclamanta-reconvențională doar nuda proprietate, dar și contribuția la dobândirea bunurilor (reclamantul susținând o contribuție de 100% la dobândirea bunului imobil, respectiv de 70% la dobândirea bunurilor mobile, reclamanta-reconvențională alegând o contribuție egalitară de 50%). Modul de lotizare și atribuire a bunurilor a constituit o urmare a celor anterior stabilite întru soluționarea ariilor majore de dezbatere.
Or, în aceste condiții, apelanta apreciază că era îndrituită la acordarea în tot sau cel puțin în parte a cheltuielilor de judecată ocazionate (onorariu avocațial), urmând ca eventuala compensare să vizeze aceste cheltuieli și contravaloarea taxei de timbru stabilite de instanță în cotă-parte în sarcina sa.
Mai arată că a fost întotdeauna de acord cu partajarea imobilului în forma prescrisă de instanță, reclamantul fiind cel care, apreciind că i se cuvine mai mult, a refuzat un atare partaj extrajudiciar. Relevantă este și poziția exprimată de reclamant prin interogatoriul luat în cauză, acesta răspunzând la întrebarea nr. 25 că a dorit să achite sultă 10.000 euro sau să fiu despăgubit cu valoarea casei, acesta dorind să i se achite suma de 30.-40.ooo euro. Prin urmare, chiar declanșarea litigiului a ținut de conduita reclamantului, ceea ce ridică principial chiar și problema imputării în sarcina sa a taxelor judiciare de timbru.
În drept apelanta invocă dispozițiile art. 466 și urm. Cod procedură civilă, art. 451, 455 Cod procedură civilă, art. 979 și urm. Cod procedură civilă.
Prin întâmpinare intimatul P. S. a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii primei instanțe ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, referitor la prima critică a apelantei, arată că, este adevărat că bunul în discuție este grevat de un drept de uzufruct, drept real opozabil tuturor, drept temporar, cel mult viager. Consideră că în mod corect prima instanța a stabilit valoarea sultei corespunzătoare cotei sale de proprietate fără a scădea valoarea uzufructului, în măsura în care, așa cum a arătat, uzufructul este un drept temporar, care la expirarea termenului pentru care a fost instituit se va întoarce la nudul proprietar, fără plata vreunei redevențe, întregind proprietatea nudului proprietar care va deveni proprietar deplin. Astfel, intimatul arată că, cota sa de 50% din nuda proprietate a imobilului cuprinde și 50% din dreptul de uzufruct, adică dreptul de reîntregire a cotei sale parte de proprietate la expirarea duratei uzufructului.
În situația dată, în condițiile în care din sulta datorată de către apelantă s-ar scădea 10% reprezentând jumătate din valoarea dreptului de uzufruct, în final, la data întregirii proprietății în favoarea apelantei, s-ar ajunge la o îmbogățire nejustificată a acesteia în dauna sa, întrucât prin prezenta sultă în contravaloarea nudei proprietăți îi transmite și dreptul său de nud proprietar de a obține reîntregirea proprietății, pe cota sa parte, cu folosința în prezent grevată de uzufruct. Acest drept al său este intrinsec proprietății asupra nudei proprietăți și nu poate fi separat de acesta.
De asemenea, intimatul arată că, scăderea din sulta sa a contravalorii de 10 %, jumătate din valoarea uzufructului este nelegală, în condițiile în care, apelanta, devenind proprietară și pe cota sa parte din nuda proprietate, la expirarea uzufructului i se va reîntregi proprietatea și cu folosința transmisă conform cotei sale de nuda proprietate, astfel că ar obține un folos în dauna sa.
Referitor la cheltuielile de judecată acordate în prima instanță, intimatul consideră că instanța a procedat în mod corect prin compensarea cheltuielilor efectuate cu avocații și prin împărțirea contravalori taxei de timbru, având în vedere ca hotărârea instanței stabilește cote de 50-50 la dobândirea proprietății, astfel că hotărârea le profită ambilor.
În drept intimatul invocă dispozițiile art.471 al.5 Cod procedură civilă, art.480 al.1 Cod procedură civilă și art.451 Cod procedură civilă.
Apelul este nefondat, urmând a fi admis în baza art.480 alin.2 Cod procedură civilă, iar sentința apelată va fi schimbată în parte, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Împrejurarea că părinții apelantei îi permit în prezent să locuiască în imobilul asupra cărora aceștia au dreptul de uzufruct viager nu reprezintă o justificare legală pentru a aduce contravaloarea acestui drept în masa bunurilor de împărțit ale soților, câtă vreme respectivul drept aparține unor terți.
Din interpretarea art.979 și urm. Cod procedură civilă, rezultă indubitabil că bunurile comune se împart la valoarea avută la data partajului, ori în speță valoarea imobilului supus împărțeli este diminuată cu valoarea uzufructului viager, ceea ce soții pot împărți, ca bun comun la data partajului, fiind doar dreptul de nudă proprietate.
Având în vedere că nu se contestă contravaloarea de 20% a dreptului de uzufruct, raportată la valoarea imobilului în integralitatea sa, urmează a se constata că valoarea nudei proprietăți a imobilului este de 31.975,2 euro și prin urmare valoarea lotului 1 este de_,2 euro plus 8000 lei iar sulta datorată reclamantului P. S. este de_,6 euro.
Nu se impune însă modificarea soluției primei instanțe sub aspectul cheltuielilor de judecată, deoarece potrivit art.5 alin.1 lit.f) din OUG nr.80/2013, pentru cererea de partaj, ce profită ambelor părți în aceeași măsură a fost necesară plata unei taxe de timbru de 3% din valoarea masei partajabile, taxă achitat în cea mai mare parte de reclamant. De asemenea, ambele părți au fost îndreptățite să beneficieze contra cost de serviciile unui avocat, costurile privind asigurarea dreptului la apărare fiind în mod corect compensate în raport cu soluția pronunțată.
Vor fi menținute prin urmare celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Pe cale de consecință, în baza art.452 alin.1 Cod procedură civilă, intimatul va fi obligat să plătească apelantei suma de 2011,2 lei cheltuieli de judecată în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de pârâta S. S. R. împotriva sentinței civile nr. 5835/04.12.2014 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei A. pe care o schimbă în parte în sensul constatării că valoarea nudei proprietăți a imobilului este de_,2 euro, valoarea lotului 1 este de_,2 plus 8000 lei iar sulta datorată reclamantului P. S. este de_,6 euro.
Menține restul dispozițiilor sentinței apelate.
Obligă intimatul să plătească apelantei suma de 2011,2 lei cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 7 mai 2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
S. C. Ș. N. C. C. S.
Red.SCS
Thred..
Ex.4/2com./8.06.2015
Se comunică cu:
1.Apelanta: S. S. R. – A., dom. proc. ales la SCA Hosszu, I., Gera, P. și Asociații – ., .
2.Intimatul: Pistea S. – cu dom. proc. ales în A., ..25-27, . sediul SCA M., P. & Asociații, jud.A.
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 5446/2015. Tribunalul ARAD | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
