Pensie întreţinere. Sentința nr. 5446/2015. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5446/2015 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 19-02-2015 în dosarul nr. 8735/55/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARADOperator 3207/2504
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 220
Ședința publică din data de 19 februarie 2015
Președinte N. C.
Judecător S. C. Ș.
Grefier M. I.
S-a luat în examinare apelul declarat de pârâtul K. L., în contradictoriu cu reclamanta G. M. I., împotriva sentinței civile nr. 5446/17.11.2014 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei A..
La apelul nominal se prezintă reprezentanta apelantului - avocat M. I. din Baroul A. și intimata asistată de avocat G. Adalbert G. din Baroul O., lipsă fiind apelantul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, constatându-se că apelul a fost declarat și motivat în termen, fiind scutit de plata taxei judiciare de timbru conform dispozițiilor art. 29 lit. c) din OUG 80/2013.
Reprezentantul intimatei depune la dosar împuternicire avocațială.
Reprezentanta apelantului solicită în probațiune reaudierea martorului H. M., pentru ca aceasta să dea explicații strict legat de plata creditului.
Instanța pune în discuție cererea de probațiune.
Reprezentantul intimatei se opune reaudierii martorului, în dovedirea acestei stări de fapt existând înscrisuri depuse la dosar.
Reprezentanta apelantului insistă în reaudierea martorului pentru a se vedea destinația sumei de 100 euro.
Instanța, în urma deliberării, respinge cererea de probațiune privind reaudierea martorului H. M., apreciind că la acest moment nu se impune reaudierea martorului, în cauză fiind administrate suficiente probe; având în vedere că nu se mai formulează alte cereri și considerând cauza în stare de soluționare, acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Reprezentanta apelantului solicită admiterea apelului, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii cererii privind majorarea pensiei de întreținere, cu cheltuieli de judecată sens în care depune la dosar dovada achitării onorariului avocațial în cuantum de 400 lei.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea apelului și menținerea soluției primei instanțe, cu cheltuieli de judecată sens în care depune la dosar chitanța privind plata onorariului avocațial de 1500 lei.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului înregistrat la Tribunalul A. la data de 08 ianuarie 2015 constată că prin sentința civilă nr. 5446 din 17.11.2014 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul civil nr._ s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta G. M. I., în calitate de reprezentant legal al minorei K. D. A., în contradictoriu cu pârâtul K. L. și în consecință:
A majorat de la suma de 150 lei la 130 Euro, pensia de întreținere datorată de pârâtul K. L., minorei K. D. A., născută la data de 25.04.2007, începând cu data de 20.05.2014 și până la majoratul copilului.
A fost obligat pârâtul la 270 lei cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei.
Pentru a hotărî astfel prima instanță, a reținut că prin sentința civilă nr. 1571/17.02.2010 pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._ a fost desfăcută căsătoria dintre părți, s-a încredințat pârâtei spre creștere și educare minora K. D. A. și a fost obligat pârâtul din prezenta cauză la plata către reclamantă, cu titlu de pensie de întreținere pe seama minorei suma de 150 lei lunar, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii și până la majoratul copilului.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a avut în vedere dispozițiile art. 94 alin. 3 Codul familiei și art. 94 alin. 1 Codul familiei, precum și faptul că reclamantul nu era angajat în muncă, cuantumul pensiei de întreținere fiind stabilit în funcție de venitul minim pe economie, stabilit în acel moment prin HG nr.1051/2008.
Conform art. 531 alin 1 cod civil “dacă se ivește o schimbare în ceea ce privește mijloacele celui care prestează întreținerea și nevoia celui care o primește, instanța de tutelă, potrivit împrejurărilor, poate mări sau micșora pensia de întreținere sau poate hotărî încetarea plății ei”.
Instanța a mai reținut că potrivit art. 529 alin 2 Cod civil: „Când întreținerea este datorată de părinte, ea se stabilește până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil, o treime pentru doi copii și o jumătate pentru trei sau mai mulți copii.
Din adeverința eliberată de angajatorul actual al pârâtului instanța a reținut că în prezent acesta realizează un venit lunar de 1200 euro, însă desfășoară activitate doar opt luni într-un an, astfel că venitul lunar mediu net realizat de pârât este de 800 euro.
Ulterior pronunțării de Judecătoria A. a sentinței nr. 1571/17.02.2010 s-a născut, la data de 21 ianuarie 2014 în Bruxelles, Belgia, minorul K. A. A., pârâtul fiind tatăl acestuia, conform mențiunilor din certificatul de naștere . nr._ (fila 50).
Martora H. M. (fila 56), mama pârâtului, declară că în luna ianuarie a anului 2013 l-a vizitat pe acesta în Belgia și cu acea ocazie a constatat că pârâtul lucrează și obține venituri de aproximativ 1200 Euro lunar. De la pârât a aflat că o dată la trei luni, acesta îi trimite reclamantei pensia de întreținere la care a fost obligat, iar de trei sau patru ori pe an îi trimite reclamantei pachete cu haine, alimente și dulciuri, fiecare pachet în valoare de aproximativ 100 – 120 Euro. De la fiul său știe că în afară de chirie, acesta mai plătește la locuința din Belgia, apă și curent, fără a putea preciza valoarea acestor cheltuieli, plângându-i-se că îi rămân lunar aproximativ 500 Euro.
În ceea ce privește creditul contractat de părți instanța reține din declarația martorei că aceasta și reclamanta restituie suma împrumutată și nu pârâtul, martora arătând că au fost poprite veniturile sale și ale reclamantei, iar din câte a înțeles de la colegele reclamantei, atunci când i se popresc veniturile, reclamanta renunță la locul de muncă, iar ulterior se reangajează pentru a evita plata acestor datorii. Mai susține că ea este cea care suportă aceste datorii și nu pârâtul.
Din contractul de închiriere depus la dosar rezultă că beneficiarii acestuia sunt pârâtul împreună cu actuala soție și minorul A. A., chiria lunară fiind în cuantum de 580 euro la care se adaugă 30 euro reprezentând provizion pentru cheltuieli particulare, iar față de declarația martorei conform căreia pârâtul i s-a plâns că după achitarea cheltuielilor lunare îi rămâne suma de 500 euro, având în vedere veniturile lunare realizate de acesta, se prezumă că nu doar acesta contribuie la achitarea cheltuielilor lunare ci și actuala sa soție.
Pe de altă parte nu se poate crea o situație discriminatorie între cei doi copii ai pârâtului, chiar dacă aceștia provin din două căsătorii diferite și în consecință, având în vedere că pârâtul asigură întreținere în natură minorului K. A. A. în raport cu posibilitățile materiale de care dispune, de aceeași contribuție, raportată la posibilitățile materiale efective ale pârâtului, trebuie să beneficieze și fiica sa din căsătoria anterioară, cu atât mai mult cu cât, față de vârsta celor doi copii, nevoile minorei se prezumă a fi superioare față de cele ale minorului A. A. în vârstă de doar zece luni.
Este de netăgăduit faptul că nevoia minorei K. D. A. de a beneficia de condiții de trai decente și de o educație adaptată vârstei sale, este superioară celei avute în vedere în anul 2010, când avea vârsta de trei ani și nu urma cursurile unei școli. Înscrierea copilului la școală, chiar dacă este una „de stat” după cum afirmă martora, generează cheltuieli suplimentare cu îmbrăcămintea, manuale școlare și alte rechizite, precum și cu diverse activități extracuriculare organizate chiar de către școli, aspect de notorietate în cadrul învățământului din România.
Susținerea pârâtului în sensul că pensia de întreținere trebuie raportată la venitul minim pe economie este neîntemeiată, cuantumul pensiei de întreținere fiind raportat la posibilitățile sale materiale actuale și nu la o situație ipotetică în care, pe viitor nu ar mai realiza venituri.
Față de considerentele expuse, întrucât starea de fapt avută în vedere de instanță la pronunțarea sentinței civile nr. 1571/17.02.2010 s-a modificat, pârâtul realizând în prezent venituri de natură salarială de 800 euro lunar, iar nevoile minorei în vârstă de șapte ani sunt mai ridicate, având în vedere și faptul că pârâtul mai are un copil din căsătoria actuală, instanța a admis în parte cererea reclamantei și a majorat de la suma de 150 lei la 130 Euro (reprezentând 1/6 din venitul net lunar realizat), pensia de întreținere datorată de pârâtul K. L., minorei K. D. A., începând cu data de 20.05.2014 și până la majoratul copilului.
Având în vedere că cererea de chemare în judecată a fost admisă în parte, doar cuantumul acesteia fiind diferit de cel solicitat, în temeiul art. 453 Cod procedură civilă a obligat pârâtul la 270 lei cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei, reprezentând 20 lei taxă judiciară de timbru și 250 lei onorariul curatorului desemnat pentru reprezentarea intereselor acestuia.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâtul K. L. prin care a solicitat admiterea apelului și modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii cererii privind majorarea pensiei de întreținere pentru minora K. D. A., născuta la data de 25.04.2007, de la data pronunțării deciziei și până la majoratul minorei
Se arată că prima instanța a reținut că paratul realizează venituri în cuantum de 800 Euro/lună, că chiria lunară este de 580 euro la care se adaugă 30 Euro cheltuielile, că pârâtul este recăsătorit și că mai are un copil în întreținere, copil născut la 21 martie 2014, așa cum rezultă din înscrisurile aflate la dosar, respectiv contractul de închiriere, certificat naștere minor și dovada privind veniturile. Cu toate acestea însă, instanța a dat eficiență declarației martorei care arată că pârâtul i s-a plâns (în ianuarie 2013) că după achitarea cheltuielilor îi rămâne suma de 500 Euro. În condițiile în care martora arată că a făcut vizita în ianuarie 2013, ocazie cu care paratul s-a plâns ca îi mai rămân 500 Euro, și de aici concluzia că nu doar pârâtul contribuie la achitarea cheltuielilor ci și actuala soție, este posibil ca într-adevăr în ianuarie 2013 să fie suma de 500 Euro suma rămasă.
Ceea ce nu a examinat instanța este faptul ca la 21 martie 2014 s-a născut cel de al doilea copil al pârâtului, care la acest moment are sub un an situație în care mama nu lucrează astfel că soția nu contribuie la cheltuieli la acest moment când se analizează posibilitățile materiale ale pârâtului.
Potrivit înscrisurilor anexate prezentului apel, soția pârâtului nu lucrează are probleme de sănătate, și necesită urmărire medicală și psihologică, situație în care de două ori pe lună merge la tratament, pentru o perioada nedeterminată, costul unei consultații fiind de 110 Euro; Tot în justificarea cheltuielilor pe care le are pârâtul s-a anexat și facturile privind plata energiei electrice pentru luna noiembrie 2014, în cuantum de 18,87 Euro, gaz pentru aceiași luna noiembrie 33,06 Euro, factură privind cheltuielile cu spitalizarea la momentul nașterii în cuantum de 535,51 Euro și scadențarul plății până în mai 2015.
În privința creditului contractat, instanța a reținut că martora suportă datoriile și nu pârâtul, aspect cu care apelantul nu este de acord întrucât deși martora achită creditul, banii sunt trimiși tot de către pârât așa cum rezultă din înscrisul eliberat de Western Union, începând cu luna noiembrie 2013, lunar pârâtul a expediat 100 de Euro cu această destinație.
Instanța nu a examinat nici apărarea pârâtului cu privire la prestarea întreținerii și în natură, martora H. M. (f.56 dosar) a relatat că „de trei sau patru ori pe an îi trimite reclamantei pachet cu haine, alimente și dulciuri, fiecare pachet în valoare de aproximativ 100-120 Euro.
Instanța nu a luat în calcul că și mama are obligația de a contribui cel puțin cu aceiași sumă la nevoile minorei, așa cum relatează aceiași martora, reclamanta nu are un loc de munca stabil, renunțând la serviciu tocmai pentru a nu plăti creditul.
Raportat la probațiunea administrată în prima instanță cât și la dovezile anexate prezentului apel, apelantul apreciază că nu sunt îndeplinite cerințele art. 531 alin. l Cod civil „ dacă se ivește o schimbare în ceea ce privește mijloacele celui care prestează întreținere și nevoile celui care o primește, instanța de tutelă, potrivit împrejurărilor, poate mări sau micșora pensia de întreținere sau poate hotărî încetarea plații ei”. Veniturile pârâtului, luând în calcul cheltuielile avute, faptul că mai are un copil în întreținere, nu s-au modificat și nu sunt cele reținute de instanța 500 Euro lunar, astfel că se solicită admiterea apelul și schimbarea sentința primei instanțe în sensul respingerii acțiunii.
În drept. 529 al. l Cod civil, al. 2, 531 Cod civil, 466, 468, 471, 470, 480(1) NCPC.
Intimata a depus la dosar întâmpinare prin care solicită respingerea apelului formulat de apelantul-pârât K. L. și menținerea dispozițiilor sentinței apelate.
Se arată că pârâtul critică sentința apelată din două motive: mai întâi pentru că instanța n-ar fi avut în vedere faptul că mai are un copil, K. A. A., născut în data de 21-01-2014 în Bruxelles; iar în al doilea rând pentru că instanța de fond ar fi calculat greșit venitul său la care a raportat cuantumul pensiei de întreținere.
În opinia intimatei, ambele motive sunt nefondate.
Solicită să se observe faptul că pe întreaga durată a procedurii pârâtul-apelant s-a apărat cu rea-credință, încercând să ascundă venitul real obținut iar ulterior să exagereze cheltuielile necesare și utile pe care le face cu întreținerea sa și a familiei sale din Belgia. Astfel, pârâtul arată în cerere de apel că ar înregistra cheltuieli mult mai mari decât cele avute în vedere de instanță întrucât soția sa nu lucrează deoarece minorul este sub un an. Având în vedere faptul că apelul se judecă după trecerea unui an de la nașterea minorului acest motiv trebuie îndepărtat. Trebuie observat faptul că apelantul cu aceeași rea credință cu care a acționat și la fond ascunde atât veniturile sale pentru diferența de 4 luni/an față de timpul muncit la angajatorul de la care a prezentat adeverința de salariu cât și cuantumul alocației pe care o primește familia sa din Belgia pentru creșterea minorului și alocația de asigurări sociale a soției sale încercând să sugereze în mod mincinos că toți banii câștigați sunt cheltuiți pentru întreținerea familie sale în Belgia.
Revenind la problema venitului real al pârâtului apelant, intimata solicită să se observe că acesta nu a arătat nici un motiv pentru care ar munci legal doar 8 luni și nici unde muncește în restul de 4 luni în fiecare an în condițiile în care salariul minim la nivelul anului 2014 pentru persoanele majore și care muncesc 12 luni în Belgia este de 1501,82 euro/lună conform site-ului oficial al Comisiei Europene Eurostat pe care l-a atașat prezentei întâmpinări.
Apelul este nefondat, urmând a fi respins în baza art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Prin întâmpinarea depusă în fața primei instanțe (fila 49), pârâtul a avut o atitudine nesinceră, susținând faptul de a fi plecat temporar din țară nu înseamnă că realizează venituri și solicitând instanței să calculeze pensia de întreținere datorată în raport cu venitul minim pe economie. Abia ulterior, la solicitarea instanței avocatul pârâtului a depus la dosar înscrisuri din care rezultă că pârâtul lucrează la o firmă de construcții 8 luni pe an, perioadă în care obține un salariu de 1200 Euro pe lună.
Prima instanță în mod legal a luat în calcul respectivul salariu, pe care l-a repartizat pe toate cele 12 luni ale anului, deși tribunalul apreciază că în realitate este neîndoielnic faptul că, în calitate de rezident în Belgia unde și-a întemeiată o altă familie, pârâtul realizează și alte venituri ca lucrător în construcții, ori ca asistat social în caz de inactivitate.
Împrejurarea că pârâtul mai are în întreținere un copil și că are alte cheltuieli decurgând din traiul de zi cu zi (inclusiv credite bancare), nu înlătură obligația acestuia de a asigura copilului său un standard de viață corespunzător veniturilor realizate, context în care suma de 130 Euro nu reprezintă o contribuție exorbitantă, chiar dacă se are în vedere că și mama copilului, căreia i-a fost încredințat spre creștere și educare, are o obligație similară.
Pe cale de consecință, în baza art. 453 alin. 1 rap. la art. 451 alin. 2 Cod procedură civilă, tribunalul va obliga apelantul să plătească intimatei suma de 1000 lei cheltuieli de judecată parțiale în apel, apreciind că acordarea integrală a onorariului avocațial de 1500 lei, în raport cu valoarea, complexitatea cauzei și activitatea desfășurată de avocat în apel (asistare la un termen de judecată și formulare întâmpinare), ar însemna recunoașterea pe cale judiciară a posibilității exercitării dreptului la apărare peste limitele normale ale exercițiului acestui drept.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de pârâtul K. L. împotriva sentinței civile nr. 5446/17.11.2014 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei A..
Obligă apelantul să plătească intimatei G. M. I. suma de 1000 lei cheltuieli de judecată parțiale în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 19 februarie 2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
N. C. S. C. Ș. M. I.
Red.SCS
Thred. MI/15.03.2015
4 ex./2 .>
se comunică:
apelantului - pârât K. L. - A., dom. ales la C.. av. M. I. - .. 6, .
intimatei - reclamantă G. M. I. - Pecica, ., J. A.
Prima instanță: Judecătoria A., judecător G. I. B.
| ← Ordin de protecţie. Sentința nr. 1059/2015. Tribunalul ARAD | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr.... → |
|---|
