Partaj judiciar. Sentința nr. 5130/2015. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5130/2015 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 20-04-2015 în dosarul nr. 4050/55/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A. operator 3207/2504
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 458
Ședința publică din data de 20 aprilie 2015
Președinte R. M.
Judecător C. C. A.
Grefier F. M.
S-a luat în examinare apelul exercitat de apelantul M. N. în contradictoriu cu intimata I. I., împotriva sentinței civile nr.5130 din 04.11.2014 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._, având ca obiect partaj judiciar.
La apelul nominal se prezintă reprezentantul intimatei avocat P. M.-L. din Baroul A., absente fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Prin încheierea de ședință din data de 11.02.2015 pronunțată în camera de consiliu în dosar nr._ /a2 apelantul a fost scutit de la plata taxei judiciare de timbru în sumă de 1730,5 lei.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care se constată că la 20.04.2015 apelantul a depus la dosar prin serviciul registratură o cerere prin care a indicat numele martorilor și domiciliul acestora și amânarea cauzei în vederea angajării unui apărător.
Avocata intimatei depune la dosar chitanța nr. 20 din data de 16.04.2015 în sumă de 1.000 lei reprezentând onorariu asistență juridică în apel, arată că nu mai susține excepția netimbrării apelului, cu privire la cererea de probațiune privind audierea martorilor solicită respingerea acesteia având în vedere că aceasta nu a fost formulată prin cererea de apel, iar cu privire la cererea de amânare în vederea angajării unui apărător solicită respingerea cererii, apelul a fost formulat prin avocat și la dosar nu au fost depuse înscrisuri justificative în susținerea cererii.
Având în vedere că cererea de probațiune privind audierea martorilor nu a fost formulată prin cererea de apel, instanța în baza art. 470 alin. 4 și art. 194 lit. e) Cod procedură civilă respinge cererea. Instanța respinge și cererea de amânare în vederea angajării unui apărător, față de prevederile art. 222 alin. 1 Cod procedură civilă, întrucât apelul a fost formulat prin avocat și la dosar nu au fost depuse înscrisuri justificative în susținerea cererii.
Nemaifiind alte cereri de formulat, tribunalul reține dosarul spre soluționare și acordă cuvântul asupra apelului declarat în cauză.
Avocatul intimatei solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței primei instanțe ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată în apel.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului înregistrat la Tribunalul A. la data de 02 februarie 2015 constată că prin sentința civilă nr. 5130 din 04.11.2014 pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._ s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta I. I. împotriva pârâtului M. N. pentru ieșire din indiviziune.
S-a dispus sistarea stării de indiviziune a părților cu privire la imobilul situat în C., ., jud. A., înscris în CF nr._ C. (nr. CF vechi 8151), prin atribuirea imobilului către pârât, cu obligarea acestuia la plata către reclamantă a sumei de 117.800 lei, reprezentând contravaloarea cotei de proprietate a reclamantei.
A fost îndrumat OCPI A. să efectueze operațiunile corespunzătoare în cartea funciară. A fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Au fost obligați reclamanta și pârâtul să achite către stat câte 1.494,05 lei reprezentând contravaloarea taxei judiciare de timbru.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că din extrasul CF nr._ C. (nr. CF vechi 8151), rezultă că imobilul situat în C., ., constând în casă de locuit și teren intravilan, a fost dobândit de către părți prin contractul de întreținere nr. 615/05.04.2006, autentificat de BNP I. D. F., fiecărui coproprietar revenindu-i o cotă-parte de 1/2.
Prima instanță a mai reținut că prin acțiunea introductivă, reclamanta a solicitat ca prin hotărâre judecătorească să se dispună sistarea stării de indiviziune cu privire la imobilul descris mai sus, ca urmare a partajării în natură a acestuia, prin formarea și atribuirea a două loturi, potrivit art. 983 alin. 2 Cod procedură civilă.
Au fost avute în vedere dispozițiile art. 983 Cod procedură civilă, în speță nu poate fi vorba de o partajare pe cale amiabilă, instanța urmând a stabili bunurile supuse împărțelii, calitatea de coproprietar, cota-parte ce se cuvine fiecăruia și creanțele născute din starea de proprietate comună pe care coproprietarii le au unii față de alții, procedând la formarea loturilor și la atribuirea lor. În cazul în care loturile nu sunt egale în valoare, ele se întregesc printr-o sumă de bani.
Potrivit concluziilor raportului de expertiză tehnică în specialitatea construcții întocmit în cauză de expert ing. Ionicioiu C. rezultă că imobilul nu poate fi comod partajat în natură. Cu privire la posibilitatea de apartamentare a imobilului, transformarea pe apartamente a locuinței nu este posibilă, deoarece nu se pot crea în mod funcțional două spații distincte, astfel încât să nu fie tulburată posesia și folosința spațiului deținut de cealaltă persoană sau familie. Aceeași este concluzia și în ceea ce privește posibilitatea de parcelare/lotizare a terenului imobil în cauză. Totodată, valoarea de piață a imobilului a fost estimată la suma 235.600 lei (echivalentul a 53.308 euro).
Prima instanță a reținut că ulterior efectuării raportului de expertiză, prin precizarea de acțiune formulată, reclamanta a învederat instanței că înțelege să solicite partajul prin atribuirea imobilului constând în casa de locuit și terenul aferent către pârât, cu obligația acestuia de a plăti o sultă în proporție de 50% din valoarea de circulație a imobilului, astfel cum aceasta a fost stabilită prin raportul de expertiză.
Cu privire la modul de realizare a partajului, art. 676 cod civil prevede că partajul bunurilor comune se face în natură, proporțional cu cota-parte a fiecărui coproprietar. Se prevede că în situația în care bunul nu este comod partajabil în natură, cum este situația de față, partajul se poate face prin atribuirea întregului bun, în schimbul unei sulte, unuia dintre coproprietari.
Prima instanță a constatat că pârâtul nu se opune acestei modalități de partajare a imobilului în cauză, însă prin cererea reconvențională formulată a solicitat ca după atribuirea imobilului, sulta de 50 % să fie calculată raportat la diferența ce rămâne după scăderea valorii investițiilor efectuate din valoarea de circulație a imobilului calculată prin raportul de expertiză.
Într-adevăr, potrivit art. 987 Cod procedură civilă, printre criteriile ce trebuie avute în vedere la efectuarea partajului se numără pe lângă natura bunurilor, mărimea cote-părți ce revine fiecăruia din masa de împărțit și faptul că unii dintre proprietari au efectuat anterior construcții sau îmbunătățiri la imobil. Însă, în cazul de față cererea reconvențională prin care pârâtul a cerut a se ține cont de contravaloarea unor investiții pe care susține că le-a făcut la imobil, a fost constatată tardiv formulată, pentru considerentele ce au fost expuse în încheierea de ședință din data de 28.10.2014, ce face corp comun cu prezenta sentință. Față de sancțiunea decăderii operantă în cauză potrivit art. 209 alin. 4 Cod procedură civilă, eventualele pretenții ale pârâtului cu privire la investițiile aduse imobilului vor putea fi valorificate pe cale judiciară, în baza unei acțiuni distincte, în pretenții.
În consecință, față de cele reținute, văzând și dispozițiile art. 669 și urm. Cod Civil, potrivit cărora „încetarea coproprietății prin partaj poate fi cerută oricând, afară de cazul în care partajul a fost suspendat prin lege, act juridic sau hotărâre judecătorească”, prima instanță a dispus încetarea coproprietății prin partaj asupra imobilului casă și teren, situat în C., ., jud. A., înscris în CF nr._ C. (nr. CF vechi 8151), prin atribuirea acestuia în natură către pârât, cu obligarea sa la plata sultei către reclamantă. Sulta în cuantum de 117.800 lei, reprezentând contravaloarea cotei de proprietate de 1/2 a reclamantei a fost stabilită prin raportare la valoarea de circulație a imobilului în sumă de 235.600 lei, la data depunerii raportului de expertiză.
În temeiul Legii nr. 7/1996 a dispus înscrierea în CF nr._ C. (nr. CF vechi 8151) a dreptului de proprietate în favoarea pârâtului în cota de 1/1 parte cu titlu de sistare indiviziune.
În ce privește cheltuielile de judecată, prima instanță a apreciat, față de cotele de proprietate asupra imobilului ce au aparținut părților în cote de câte 1/2, că acestea trebuie să suporte în aceleași cote cheltuielile făcute cu partajul. Prin urmare, prima instanță a dispus pe de o parte, în temeiul art. 453 Cod de procedură civilă, obligarea pârâtului la plata către reclamantă a sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând jumătate din contravaloarea onorariului aferent expertizei efectuate în cauză și care a profitat ambelor părți, onorariile avocațiale fiind compensate.
Pe de altă parte, în temeiul art. 18 și art. 502 din OUG nr. 51/2008, părțile au fost obligate să achite către stat câte 1.494,05 lei reprezentând contravaloarea taxei judiciare de timbru, cu privire la care reclamanta a beneficiat de ajutor public judiciar.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâtul M. N. prin care solicită admiterea apelului, modificarea hotărârii atacată, iar pe fond admiterea în parte a acțiunii reclamantei, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, apelantul consideră că hotărârea instanței de fond este dată prin prisma aprecierii eronate a probelor administrate la dosar.
Arată că, așa cum se observă din probele administrate la dosar, intimata și copiii săi au locuit în locuința sa, fiind concubini. În perioada concubinajului, a dobândit imobilul a cărui partajare s-a solicitat prin acțiunea promovată. Prin întâmpinarea depusă, a arătat că imobilul a fost dobândit cu clauză de întreținere a fostei proprietare Zuba I.. În cauză a fost dispusă expertiza tehnică în specialitatea construcții care a reținut corect că apelantul a executat o . investiții și că mărimea cotei-părți ce îi revine din masa partajabilă să fie avută în vedere la atribuirea loturilor.
Cu toate acestea, cât și faptul că prin întâmpinările depuse a solicitat și proba cu martori, instanța a procedat la atribuirea imobilului apelantului, cu obligarea la plata către intimată a sumei de 117.800 lei, reprezentând contravaloarea cotei de proprietate.
Apelantul menționează că intimata nu numai că nu a respectat clauzele din contractual de întreținere, ea fiind în marea majoritate a timpului plecată, dar nici nu a participat la investițiile efectuate pe cheltuiala și munca acestuia, putând face dovada cu martori în acest sens.
Apelantul apreciază că i s-a încălcat dreptul la apărare, dând astfel posibilitatea intimatei să se îmbogățească de pe urma muncii și cheltuielilor efectuate de acesta. A depus la dosar o . acte din care rezultă că în perioada efectuării investițiilor la casă, a vândut o . proprietăți, dobândite cu fosta sa soție.
Totodată, precizează faptul că are și pensie, iar intimata nu a lucrat niciodată, fiind obișnuită să trăiască cu câte un bărbat care să-i asigure întreținerea ei, creșterea și educarea copiilor.
De asemenea, apelantul învederează că a solicitat instanței probe în a dovedi faptul că defuncta Zuba I. nu a dorit să o treacă în actul de întreținere, convinsă fiind că intimata nu se va ocupa de îngrijirea sa și până la ultima suflare a dorit să renunțe la contract, probă ce nu i-a fost admisă.
În drept, apelantul a invocat dispozițiile art. 466 și urm. Cod procedură civilă.
Intimata a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea ca nefondat a apelului și menținerea hotărârii instanței de fond ca temeinică și legală, în temeiul art. 480 al.1 Cod procedură civilă, cu cheltuieli de judecată în temeiul art. 453 Cod procedură civilă.
Consideră că în mod corect instanța de fond a constatat prin încheierea din 28.10.2014 incidente în cauză prevederile art. 208 al.2 Cod procedură civilă, referitoare la decăderea apelantului din dreptul de a mai propune probe și de a invoca excepții având în vedere faptul că nu a formulat întâmpinare și nici cereri de probațiune în termen de 25 zile de la primirea acțiunii introductive de instanța.
Intimata arată că prin cererea de apel apelantul a reluat susținerile și apărările invocate și în fața instanței de fond prin notele de ședință depuse. Nu a adus critici pertinente soluției instanței de fond și nu a făcut dovada încălcării dreptului la apărare.
În mod just cu respectarea dispozițiilor legale, prima instanță a admis acțiunea, a dispus sistarea stării de indiviziune cu privire la imobilul situat în C. . identificat prin CF nr._ (nr. vechi 8151) constând în casă și teren intravilan în suprafață de 1310 mp, în modalitatea atribuirii imobilului către apelant și obligarea sa la plata unei sulte către intimată în cuantum de 117.800 lei, reprezentând ½ din valoarea imobilului stabilită prin expertiza tehnică de evaluare efectuată în cauză.
Analizând apelul conform prevederilor art. 476, art. 477 Cod procedură civilă, tribunalul va constata că apelul promovat în cauză este nefondat, sentința apelată fiind pronunțată cu interpretarea corectă a raporturilor juridice ale părților și a dispozițiilor legale incidente.
În mod corect prima instanță, prin încheierea din data de 28.10.2014, a constatat că pârâtul apelant este decăzut din dreptul de a mai formula cerere reconvențională, potrivit art. 209 alin. 4 Cod procedură civilă, față de termenul de judecată la care pârâtul a depus cererea reconvențională. Așa cum a reținut instanța de fond, eventualele pretenții ale pârâtului cu privire la investițiile aduse imobilului pot fi valorificate pe cale judiciară, în baza unei acțiuni distincte, în pretenții. Prin urmare, față de dispozițiile legale indicate, este neîntemeiată critica apelantului în sensul că i-ar fi fost încălcat dreptul la apărare, din moment ce întâmpinarea și cererea reconvențională prin care au fost formulate apărări și pretenții a fost depusă cu depășirea termenului prevăzut de lege, instanța de fond în mod corect constatând-o tardivă și respingând cererea de probațiune.
Susținerile apelantului referitoare la încheierea și modul de executare al contractului de întreținere în baza căruia părțile au dobândit dreptul de coproprietate asupra imobilului supus partajării, nu au relevanță în prezentul litigiu, câtă vreme, obiectul acțiunii este sistarea stării de indiviziune privind imobilul, conform cotelor de coproprietate ale părților, de ½ parte fiecare, astfel cum sunt înscrise în CF.
Pentru aceste considerente, tribunalul, în baza art. 480 alin. 1 din noul Cod de procedură civilă, va respinge apelul.
În temeiul art. 453 alin. 1 NCPC, va obliga apelantul, căzut în pretenții prin respingerea apelului, să plătească intimatei suma de 1.000 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial, conform chitanței.
PENTRU ACEST MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelantul M. N., CNP_, cu domiciliul în C., ., județ A. în contradictoriu cu intimata I. I., CNP_, cu domiciliul procesual ales la cab. av. P. M. în A., ., . împotriva Sentinței civile nr.5130 din 04.11.2014 pronunțată de Judecătoria A..
Obligă apelantul la plata către intimată a sumei de 1.000 lei cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 20.04.2015.
Președinte, Judecător,
R. M. C. C. A.
Grefier,
F. M.
Red.RM/Tehnored.FM/21.05.2015
4 ex./2 .>
Se comunică cu
apelantul M. N. cu domiciliul în C., ., județ A.
intimata I. I. cu domiciliul procesual ales la cab. av. P. M. în A., ., .
Prima instanță: Judecătoria A., judecător H. B.
| ← Investire cu formulă executorie. Decizia nr. 454/2015.... | Rectificare carte funciară. Sentința nr. 260/2015. Tribunalul... → |
|---|
