Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea nr.7/1996, Art.52 alin.2. Sentința nr. 5491/2015. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5491/2015 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 24-02-2015 în dosarul nr. 15956/55/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A. Operator 3207/2504
SECȚIA a I-a CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 248
Ședința publică din data de 24 februarie 2015
Președinte O. Ș. S.
Judecător L. L.
Grefier A. C.
S-a luat în examinare, apelul exercitat de apelantul-petent L. S. G. I., împotriva sentinței civile nr. 5491 din 18 noiembrie 2014 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._, având ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară.
La apelul nominal se prezintă apelantul-petent personal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei după care, apelantul învederează instanței că nu are cereri de formulat.
Nefiind alte probe de administrat și alte incidente de soluționat, președintele completului de judecată deschide dezbaterile asupra apelului.
Apelantul solicită admiterea apelului.
Instanța constată că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei și o reține pentru deliberare și pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului înregistrat pe rolul Tribunalului A. la data de 02 februarie 2015, constată că prin sentința civilă nr. 5491 din 18 noiembrie 2014 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._, s-a respins plângerea formulată de petentul L. S. G. I..
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că prin titlul de proprietate nr. 1733/18.11.1994 s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului arabil în suprafață de 43.000 mp, amplasat în extravilanul municipiului A., ., terenul înscris inițial în CF nr. 1324.
S-a mai reținut de asemenea că în luna septembrie 2004 a fost realizat planul de situație și încadrare în zonă a imobilului de către expert L. V., iar prin Încheierea nr. 2869/2006 a fost admisă înscrierea suprafeței totale pe numele petentului (în urma moștenirii și donației) în CF nr._ nedefinitivă, suprafața înscrisă a fost de 43.000 mp.
Prima instanță a constatat că prin hotărârea nr. 12/06.04.2009 a fost expropriată suprafața de 2.542 mp, terenul fiind reînscris în CF nr._, cu suprafața din acte de 40.458 mp, iar din măsurare 40.176 mp. De asemenea, prin hotărârea nr. 6/06.01.2010, petentul este expropriat din nou pentru suprafața de 275 mp, terenul fiind reînscris în CF nr._, cu suprafața din acte de_ mp, iar din măsurare_ mp.
Totodată s-a mai reținut de către prima instanță că ulterior, petentul a încheiat cu . un contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 878/06.06.2011 pentru suprafața de 151 mp, ocazie cu care a fost necesară realizarea unei lucrări de dezmembrare a terenului petentului vânzător în două parcele, una care rămâne în proprietatea sa și cealaltă care a urma să se vândă. În acest sens s-a întocmit în prealabil o documentație cadastrală înregistrată la OCPI sub nr._/30.11.2010 prin grija reprezentantului cumpărătoarei, dl. M. Stopfer, acesta completând și formularul Anexa nr. 6a prin care este recunoscută ca suprafață reală întinderea de 39.901 mp.
În urma cestei operațiuni, terenul înscris în CF nr._ a fost partajat în două loturi, primul înscris în CF nr._, cu suprafață din acte de 40.032 mp mp, iar din măsurare 39.750 mp, în proprietatea petentului, iar al doilea în CF nr._, cu suprafață de 151 mp, în proprietatea cumpărătoarei.
Ulterior, prin încheierea nr._/21.10.2013, cartea funciară nr._ este sistată și terenul este reînscris în CF nr._ în care este menționată doar suprafața măsurată de 39.750 mp, fără a se mai menționa și suprafața care rezulta din acte, diminuarea suprafeței de la 40.032 mp la 39.750 mp fiind evidențiată prin referatul nr. 1/23.07.2014, valorificându-se documentația de dezmembrare nr._/30.11.2010.
Prima instanță a reținut că petentul a contestat această măsură, care a fost analizată și respinsă prin Încheierea nr. 633/08.01.2014, împotriva căreia a formulat cerere de reexaminare, respinsă prin Încheierea nr._/12.05.2014, împotriva acesteia formulându-se prezenta plângere, prin care petentul contestă modificarea suprafeței terenului antemenționat cu 282 mp.
Prima instanță a apreciat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 30 și 31 din Legea nr. 7/1996 potrivit cărora instanța verifică dacă măsura registratorului de carte funciară este una justificată și legală, astfel că procedura de față are un efect limitat, putând fi aduse critici numai cu privire la modul în care registratorul de carte funciară procedează la efectuarea înscrierilor în cartea funciară.
Prima instanță a reținut că registratorul a valorificat documentația de dezmembrare nr._/30.11.2010, care a fost întocmită conform art. 15 din Ordinul nr. 634/2006, existând declarația prevăzută la lit. c, anume declarație pe propria răspundere cu privire la înstrăinarea și identificarea imobilului măsurat (anexa chiar dacă este numerotată cu 6a, are exact același conținut cu modelul din Anexa 5 la regulament). Astfel, art. 25 alin. 1 lit. a din regulament prevede că „Dacă suprafața din măsurători este diferită de suprafața înscrisă în cartea funciară, suprafața din documentația cadastrală precedentă pentru care nu s-a deschis carte funciară sau de suprafața din actele de proprietate, atunci se va proceda astfel: a) dacă suprafața din măsurători este mai mică, atunci suprafața din măsurători se înscrie în cartea funciară în baza documentației cadastrale și a declarației proprietarului, conform anexei nr. 5.”
Prima instanță a apreciat că ipoteza de la art. 25 alin. 2 nu este aplicabilă deoarece în speță nu este vorba de prima înscriere în cartea funciară, ci de o înscrierea ulterioară, în urma partajării imobilului în două loturi.
Or, chiar dacă această documentație a fost realizată din grija reprezentantului cumpărătoarei a lotului 2 (151 mp), petentul a acceptat-o prin încheierea contractului autentic de vânzare-cumpărare și prin actul de dezmembrare autentificat sub nr. 877/06.06.2011 la BNP T. D..
Totodată prima instanță a avut în vedere si faptul că mențiunea privind suprafața reală datează încă din anul 2009, fiind practic reluată în fiecare carte funciară a imobilului, fără însă ca pârâtul să conteste acest aspect, suprafața reală a terenului este înscrisă ca fiind diferită de suprafața din acte încă de la momentul primei exproprieri (a suprafeței de 2.542 mp), când s-au realizat lucrări cadastrale în acest scop. D. în CF nr._ este menționată numai suprafața măsurată de 39.750 mp, fără a se mai menționa și suprafața care rezulta din acte, petentul arătându-se astfel nemulțumit că nu mai apare și această ultimă mențiune.
Față de dispozițiile, art. 11 alin. 9 și 12 din Legea nr. 7/1996, prima instanță a considerat că registratorul de carte funciară a procedat la verificarea datelor care rezultă din documentațiile cadastrale realizate și care impun acestuia să le valorifice, cu consecința înscrierii suprafeței reale, ori instanța investită cu soluționarea plângerii împotriva actului încheiat de acesta nu poate verifica alte aspecte decât legalitatea operațiunii de înscriere.
Față de acestea, prima instanță în baza art. 31 din Legea nr. 7/1996, considerând că registratorul de carte funciară a procedat conform dispozițiilor legale, a apreciat că se impune respingerea plângerii formulate de petent.
Împotriva acestei hotărâri a formulat cerere de apel petentul care arată că Titlul de proprietate nr. 1733 din 18.11.1994 și documentația cadastrală întocmită de ing. L. V. în luna septembrie 2004 și înregistrată la OCPI A. sub nr. 3303/27.09.2004 cât și extrasul CF 2869/06.02.2006 sunt în concordanță cu realitatea având aceeași suprafață de 43.000 mp, concordanță care s-a păstrat până în momentul înstrăinărilor de teren, când OCPI A. nu a mai ținut cont de aceste acte.
Totodată apelantul arată că a fost de acord și a validat actele de înstrăinare a terenului către CNADNR, și deși în documentația de la OCPI A. suprafața era diminuată cu 282 mp față de suprafață reală nu le-a luat în considerare, apreciind că actele pe care le deținea anterior sunt cele care reflectă realitatea.
Analizând apelul prin prisma dispozițiilor art. 476 – 479 Noul Cod de Procedură Civilă, tribunalul apreciază că nu este fondat.
Instanța de fond in mod corect a reținut că diferența de suprafață provine din măsurarea efectuată încă din anul 2009, iar suprafața înregistrată practic a fost reluată în fiecare carte funciară a imobilului, iar pârâtul nu a contestat acest aspect.
Tribunalul având în vedere disp. art. 11 alin. 9 din Legea nr. 7/1996, raportata la art. 12 din aceeași lege, reține că această modificare este legală cu atât mai mult cu cât reclamantul a acceptat această măsurare și nu a contestat până în prezent.
În ceea ce privește legalitatea încheierii tribunalul văzând lucrările dosarului reține că registratorul de carte funciară potrivit atribuțiilor a procedat la verificarea datelor rezultate din documentațiile cadastrale depuse și în consecință a dispus înscrierea suprafeței reale, nefiind în măsură să verifice alte date ca de exemplu suprafața reală a imobilului.
Față de aceste considerente, tribunalul urmează să respingă apelul declarat de apelantul-petent L. S. G. I., împotriva sentinței civile nr. 5491 din data de 18.11.2014, pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._ .
Văzând că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelantul-petent L. S. G. I., împotriva sentinței civile nr. 5491 din data de 18.11.2014, pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._ .
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 24 februarie 2015.
Președinte, Judecător,
O. Ș. S. L. L.
Grefier,
A. C.
Red. jud. OSS/tehnored: AC
3 ex./25.03.2015
1 .
Se comunică cu apelantul:
- L. S. G. I. dom. în L., ..3, jud. A.
Instanța de fond: Judecătoria A., judecător H. Ș.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 243/2015. Tribunalul ARAD | Obligaţie de a face. Decizia nr. 29/2015. Tribunalul ARAD → |
|---|
