Stabilire program vizitare minor. Sentința nr. 446/2015. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 446/2015 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 29-10-2015 în dosarul nr. 1228/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARADOperator 3207/2504
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1228
Ședința publică din data de 29 octombrie 2015
Președinte C. N.
Judecător Ș. S. C.
Grefier I. M.
S-a luat în examinare apelul declarat de pârâta E. A., în contradictoriu cu reclamantul D. S. C., împotriva sentinței civile nr. 446 din 24.06.2015, pronunțată de Judecătoria L. în dosarul nr._ .
La apelul nominal se prezintă apelanta și intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, constatându-se că apelul a fost timbrat cu 20 lei taxă judiciară de timbru.
Apelanta învederează instanței că dorește să se dezbată apelul la acest termen de judecată și că nu mai susține cererea de probațiune privind audierea martorilor propuși prin cererea de apel. Solicită schimbarea hotărârii primei instanțe în sensul de a se stabili la ea domiciliul minorei și arată că nu cere ca intimatul să-i plătească pensie de întreținere. De asemenea, apelanta învederează că nu mai lucrează în străinătate, că s-a angajat la o firmă unde lucrează în schimburi 3, 2, 1, locuiește împreună cu alt bărbat și fiul ei – Robi, copii se înțeleg bine, iar ea se îngrijește de minoră; mai arată că intimatul s-a mutat împreună cu minora la Șiștarovăț pentru a îndepărta fetiță de ea și că acesta nu este un tată bun, nu comunică cu minora.
Intimatul depune la dosar contractul individual de muncă în dovedirea faptului că este angajat la Antares Prodart SRL, realizând un venit net lunar de 1.300 lei și arată că până în luna septembrie a lucrat „la negru”. Învederează că programul său de lucru este între orele 8,00 și 16,30, iar după grădiniță, de la ora 12,00, minora stă cu o cunoștință; mai arată că se înțelege bine cu fiica sa „cu vorba bună” și că aceasta nu i-a spus niciodată că ar vrea să locuiască cu mama sa.
Instanța, având în vedere că nu se mai formulează alte cereri și considerând cauza în stare de soluționare, acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Apelanta solicită admiterea apelului, schimbarea hotărârii atacate în sensul respingerii cererii principale și a admiterii cererii reconvenționale de a se stabili la ea domiciliul minorei, fără ca intimatul să plătească pensie de întreținere pe seama minorei și fără cheltuieli de judecată. Arată că de la momentul stabilirii domiciliului minorei la tatăl său în anul 2013, situația sa financiară s-a schimbat, în sensul că este mai bună.
Intimatul solicită respingerea apelului și menținerea soluției primei instanțe, fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului înregistrat la Tribunalul A. la data de 26.08.2015, constată că prin sentința civilă nr. 446 din 24.06.2015 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul civil nr._ s-a admis, în parte, acțiunea civilă formulată de reclamantul D. S.-C. în contradictoriu cu pârâta E. A..
S-a menținut dispoziția judiciară stabilită prin Sentința civilă nr. 240/12 martie 2013 a Judecătoriei L. pronunțată în dosar nr._, în sensul stabilirii la reclamant a domiciliului copilului D. Sharah-Melissa.
S-a dispus modificarea parțială a dispoziției judiciare stabilită prin sentința civilă nr. 240/12 martie 2013 a Judecătoriei L. pronunțată în dosar nr._, în sensul că obligă pârâta la plata lunară a sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli destinate creșterii, educării, învățăturii și pregătirii profesionale a copilului, păstrând neschimbată dispoziția judiciară privind obligarea reclamantului la suportarea acelorași cheltuieli.
Consfințește dreptul pârâtei de a avea legături personale cu copilul, la locuința pârâtei, după următorul program:
-în fiecare săptămână a fiecărei luni, de vineri de la ora 15 și până duminică la ora 18;
-în prima jumătate a tuturor vacanțelor școlare;
-în anii impari, cu ocazia Sărbătorilor Paștelui, Crăciunului și Anului Nou.
Judecătoria a luat act de acordul părților de a fi împreună cu copilul cu ocazia sărbătoririi zilei sale de naștere.
S-a respins, în rest, cererile privind exercitarea exclusivă a autorității părintești de către reclamant și plata sumei de bani alocată de Statul austriac.
S-a respins cererea reconvențională formulată de pârâtă.
Nu s-au acordat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut faptul că părțile au fost căsătorite în perioada anilor 2008-2012, căsătoria acestora fiind desfăcută pe calea divorțului prin sentința civilă nr. 457/23 mai 2012 pronunțată de Judecătoria L. în dosar nr._ stabilindu-se la acea dată domiciliul copilului D. Sharah-Melissa la locuința mamei și dispunându-se ca autoritatea părintească să fie exercitată în comun de părinți, fără a se pronunța asupra cheltuielilor destinate creșterii, educării, învățăturii și pregătirii profesionale a copilului, pe care le-a lăsat în seama înțelegerii părților. În continuare, reține că Judecătoria L., prin sentința civilă nr. 240/12 martie 2013 pronunțată în Dosar nr._, a modificat în parte măsurile dispuse prin sentința civilă nr. 457/23 mai 2012 pronunțată în dosar nr._, în sensul că a stabilit domiciliul copilului D. Sharah-Melissa la locuința tatălui cu obligarea ambilor părinți de a contribui la suportarea cheltuielilor destinate creșterii, educării, învățăturii și pregătirii profesionale a copilului, fără a individualiza contribuția acestora.
Judecătoria a reținut că reclamantul pârât-reconvențional, persoană care lucrează ocazional fără contract de muncă la doi angajatori și care primește ajutor bănesc de la mama acestuia care lucrează în străinătate, locuiește cu chirie împreună cu copilul în L., .. 36, ., Județul A., apartament compus dintr-o cameră, bucătărie, baie, dependințe, locuință mobilată care beneficiază de utilitățile curente și care oferă condiții bune de locuit celor două persoane, tatăl copilului fiind cel care duce copilul la grădiniță asigurându-i îngrijirea și educația de care are nevoie.
Judecătoria a mai reținut că pârâta reclamantă-reconvențională, persoană căreia i-a încetat Contractul de muncă la S.C. EVEREL ROMÂNIA S.R.L. în data de 9 iunie 2015 și care a afirmat în ședința publică din 24 iunie 2015 că urmează a obține un alt loc de muncă la un alt angajator în calitate de administrator, locuiește cu chirie împreună cu copilul său dintr-o altă căsătorie, E. R. în vârstă de 12 ani și cu concubinul acesteia, T. C., într-un apartament compus din 2 camere, bucătărie, baie, dependințe situat în L., .. 4, ., ., locuință mobilată care beneficiază de utilitățile curente și care oferă condiții bune de locuit celor trei persoane, mama participând la îngrijirea și educația de care are nevoie copilul D. Sharah-Melissa fiind ajutată și de mama acesteia, care locuiește în L. la o altă adresă și care are grijă de cei doi copii în perioada în care mama acestora lipsește de acasă.
Coroborând declarațiile martorilor propuși spre ascultare de pârâtă, T. M. și T. L., cu Raportul de anchetă psiho-socială și Procesul-verbal de ascultare a copilului, Judecătoria reține că părțile își iubesc copilul, se dedică îngrijirii și educării sale, manifestă responsabilitatea cerută unor buni părinți, aflându-se însă în situația unor persoane care nu și-au învins resentimentele decurgând din căsnicia încheiată și care nu au găsit încă un limbaj comun în purtarea de grijă și legătura personală cu copilul lor, în timp ce copilul vrea să stea cu ambii părinți menționând că nu se prea înțelege cu Robi și C., fratele vitreg, respectiv concubinul mamei.
Judecătoria a reținut faptul că în perioada de timp petrecută de la stabilirea domiciliului copilului la locuința tatălui, martorii propuși de pârâtă au declarat că acesta a depus toată diligența de a avea grijă de copil și nu a auzit ca fetița să fi avut de suferit, chiar pârâta spunându-i martorei T. L. că nu îi poate reproșa nimic reclamantului, în această privință.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta Eisenbel A. solicitând admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței atacate în sensul respingerii cererii principale și a admiterii cererii reconvenționale.
În motivarea apelului se arată că, prin sentința atacată, în mod nelegal, s-a stabilit domiciliul minorului la locuința tatălui, argumentele pe care își întemeiază apelanta această susținere fiind următoarele:
Un prim aspect pe care îl deduce judecății îl constituie faptul că prima instanță, soluționând cauza, a omis să cerceteze cauza temeinic în vederea pronunțării unei sentințe legale, sens în care arată că instanța nu a analizat comportamentul intimatului, sens în care învederează că acesta a agresat-o fizic în dese ocazii în perioada în care părțile conviețuiau, actele de agresiune producându-se în prezența minorei.
În opinia apelantei, soluția privind stabilirea domiciliului minorului trebuie circumscrisă necesității respectării principiului interesului superior al minorului, conform dispozițiilor art. 263 alin. 1 din Codul civil și art. 2 alin. 5 din Legea nr. 272/2004 (modificată prin Legea nr. 275/2013).
Noțiunea de interes superior al minorului are un caracter complex, interesul fiind legat de factori precum: vârsta copilului, ocupația și comportamentul părinților, atașamentul față de părinți, gradul de atașament al părinților față de copil, gradul în care fiecare dintre părinți se poate preocupa de îngrijirea minorului.
Argumentele care susțin că interesul superior al minorului reclamă stabilirea domiciliului acestuia la domiciliul apelantei sunt următoarele: minora are o vârstă fragedă, vârstă la care începe să se formeze atât din punct de vedere moral, afectiv cât și psihic, vârstă la care are nevoie de prezența permanentă a mamei în viața acesteia; comportamentul conjugal al pârâtului reconvențional (supunerea apelantei la dese și grave agresiuni fizice, nu constituie o garanție că minora se va dezvolta normal din punct de vedere afectiv și moral în îngrijirea pârâtului reconvențional; minora este puternic atașată de mamă; intimatul reconvențional nu s-ar putea ocupa personal de creșterea și educarea minorei dat fiind comportamentul său agresiv precum și faptul că acesta nu are niciun loc de muncă; minora este timorată în prezența intimatului tocmai din cauza comportamentului agresiv al acestuia.
Având în vedere argumentele expuse, apelanta solicită instanței să admită apelul promovat și să schimbe, în parte, sentința atacată.
În drept, apelanta își întemeiază apelul pe dispozițiile art. 466 din Codul de procedură civilă.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a arătat că toate probele sunt depuse la dosarul cauzei, cât și la dosarul nr._, iar apelanta nu are deloc intențiile înscrise în cererea formulată, aceasta dorind tergiversarea cauzei pentru a-și rezerva timp, fără să contribuie la creșterea și educarea minorei.
Verificând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate și ținând seama de dispozițiile art. 466-482 din noul Cod de procedură civilă, tribunalul va constata că apelul promovat în cauză este nefondat, întrucât prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, atât sub aspectul stării de fapt reținute, cât și al dispozițiilor legale aplicabile.
Astfel, pentru început trebuie subliniat că prin sentința civilă nr. 240/12.03.2013 a Judecătoriei L. s-a stabilit ca locuința minorei Sarah Melisa să fie la domiciliul tatălui acesteia, fapt cu care mama a fost de acord.
Potrivit art. 403 cod civil în cazul schimbării împrejurărilor, instanța poate modifica măsurile cu privire la drepturile și îndatoririle părinților divorțați față de copiii lor minori.
Așadar, pentru a stabili ca locuința minorei să fie la domiciliul mamei – după cum solicită pârâta în prezenta cauză, este necesar ca instanța de judecată să constate o schimbare a împrejurărilor avute în vedere anterior, respectiv la momentul la care s-a stabilit ca locuința minorei să fie la domiciliul tatălui.
După cum rezultă din probațiunea cauzei, tatăl s-a ocupat în mod corespunzător de creșterea și educarea minorei, fapt confirmat chiar și de pârâtă, care a afirmat în prezența unei martore că nu are ce-i reproșa reclamantului legat de modul în care acesta se preocupă de copil. Altfel spus, de la momentul pronunțării hotărârii anterioare nu s-a schimbat nimic în modul în care reclamantul se îngrijește de copil, singura schimbare intervenind în viața pârâtei, în sensul că actualmente aceasta locuiește în mod stabil în România, în condițiile în care anterior, pârâta locuia succesiv o lună în România și o lună în Austria. În plus, este de menționat că pârâta și-a exprimat acordul ca locuința minorei să fie la domiciliul tatălui cu ocazia judecării acțiunii civile ce a făcut obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei L., fapt ce denotă că aceasta avea încredere în abilitățile parentale ale acestuia.
Față de cele expuse anterior, considerând legală și temeinică hotărârea primei instanțe, tribunalul, în baza art. 480 al. 1 Cod procedură civilă va respinge ca nefondat apelul declarat de pârâta E. A. împotriva sentinței civile nr. 446 din 24.06.2015, pronunțată de Judecătoria L. în dosarul nr._ .
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de pârâta E. A. împotriva sentinței civile nr. 446 din 24.06.2015, pronunțată de Judecătoria L. în dosarul nr._ .
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 29 octombrie 2015.
Președinte, Judecător,
C. N. Ș. S. C.
Grefier,
I. M.
Red. NC
Thred. MI
4 ex./23.11.2015
2 . comunică cu:
apelanta - pârâtă E. A. - L., ., nr. 49, J. A.
intimatul - reclamant D. S.-C. - L., .. 36, ., J. A.
Prima instanță - Judecătoria L. - Judecător I. D.
| ← Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 3865/2015.... | Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 842/2015. Tribunalul ARAD → |
|---|
