Succesiune. Decizia nr. 152/2015. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Decizia nr. 152/2015 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 12-02-2015 în dosarul nr. 144/238/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A. operator 3207/2504
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 152
Ședința publică din data de 12 februarie 2014
Președinte N. C.
Judecător S. C. Ș.
Grefier M. I.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, apelul declarat de pârâtele C. D. și M. M., în contradictoriu cu reclamanta L. S., împotriva sentinței civile nr. 330/21.08.2014 pronunțată de Judecătoria Gurahonț în dosarul nr._, având ca obiect succesiune.
S-a făcut referatul cauzei, după care, văzând că părțile au pus concluziile în ședința publică din 5 februarie 2015, fiind amânată pronunțarea la data de 12 februarie 2015, constatând că la data de 11 februarie 2015 apelantele, iar la data de 12.02.2015 intimata, au depus la dosar concluzii scrise, tribunalul procedează la judecarea pricinii.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului înregistrat la data de 07.11.2015 la Tribunalul A. în dosarul nr._, constată că prin sentința civilă nr. 330 din 21.08.2014 pronunțată în dosar nr._, Judecătoria Gurahonț a admis acțiunea civilă exercitată de reclamanta L. S. împotriva pârâtelor C. D. și M. M. și în consecință:
A constatat că masa succesorală după defunctul L. V. se compune din cota de întregul imobil cu nr. top. 114-115, compus din intravilan în suprafață de 2160 mp, cu casă înscris în CF_ Ignești.
A constatat că vocație succesorală după defunct au defunctul L. Teodosie și pârâtele, în calitate de fiu și fiice și că doar defunctul L. Teodosie a acceptat tacit moștenirea, pârâtele fiind străine de moștenire și căruia îi revine întreaga masă succesorală.
A constatat că masa succesorală după defunctul L. Teodosie se compune din întregul imobil astfel cum a fost descris și că vocație succesorală după acesta au reclamanta, în calitate de soție supraviețuitoare și pârâtele în calitate de surori și că doar reclamanta a acceptat tacit succesiunea, căreia îi revine întreaga masă succesorală.
A dispus BCPI Gurahonț să facă cuvenitele modificări în CF după rămânerea definitivă a sentinței.
Nu s-au acordat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că masa succesorală după defunctul L. V. decedat la data de 22 ianuarie 1987 se compune din întregul imobil cu nr. top. 114-115, compus din intravilan în suprafață de 2160 mp, cu casă înscris în CF_ Ignești iar vocație succesorală după defunct au defunctul L. Teodosie și pârâtele, în calitate de fiu și fiice și că doar defunctul L. Teodosie a acceptat tacit moștenirea pârâtele fiind străine de moștenire.
Martorii B. M. – V. și Țica A. – C. confirmă faptul că după decesul lui L. V. întregul imobil a fost folosit în exclusivitate de către fiul său L. Teodosie împreună cu reclamanta care au rămas să locuiască în casă. Pârâtele nu au solicitat și nici n-au luat vreun bun din cele aparținând defunctului lor tată.
După decesul lui L. Teodosie, la data de 27 februarie 2012 în casă a rămas să locuiască soția acestuia, reclamanta care a luat în stăpânire toate bunurile rămase după acesta iar pârâtele nici de această dată n-au pretins parte din ele, împrejurări rezultate din declarațiile celor doi martori.
Concluzionând, instanța a reținut că în ambele situații moștenirea a fost acceptată tacit de către L. Teodosie și ulterior după decesul acestuia de către reclamantă și că pârâtele n-au adus nici o dovadă din care să rezulte acceptarea tacită sau expresă a succesiunii.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâtele C. D. și M. M., solicitând admiterea apelului astfel cum a fost formulat, iar pe cale de consecință, schimbarea în tot a sentinței apelate și respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind prematur introdusă, iar în situația în care nu se va admite această excepție să se constate că masa succesorală a defunctului L. V. decedat la data de 22 ianuarie 1987 se compune din cota de 1/1 a imobilului înscris în CF_ Ignești, moștenire culeasă în cote egale atât de către pârâte cât și de către defunctul L. V., iar cota de 1/3 din imobilul înscris în CF_ Ignești rămasă în masa succesorală a defunctului L. Teodosie revine în cotă de 1/2 numitei L. S. în calitate de soție supraviețuitoare, iar pârâtelor în cotă de 1/4 fiecare în calitate de surori ale defunctului și să se dispună înscrierea dreptului lor de proprietate în CF.
Apelantele apreciază considerentele avute în vedere de prima instanță de judecată ca fiind nelegale și netemeinice pentru următoarele considerente:
În primul rând, se solicită a se avea în vedere că pentru pronunțarea sentinței civile nr. 330/21.08.2014 nu s-au avut în vedere prevederile art. 193 Cod procedură civilă, potrivit cărora „la sesizarea instanței cu dezbaterea procedurii succesorale, reclamantul va depune o încheiere emisă de notarul public cu privire la verificarea evidențelor succesorale prevăzute de Codul civil”. În susținerea acestei afirmații, solicită instanței de apel să țină seama că prin cererea de chemare în judecată se solicită să fie dezbătute două succesiuni, respectiv cea a defunctului L. V. decedat la data de 22.01.1987 și cea a defunctului L. Teodosie, decedat la data de 27.02.2012, motiv pentru care se apreciază că la dosarul de fond trebuia să existe pentru fiecare succesiune câte o încheiere emisă de notarul public cu privire la verificarea evidențelor succesorale. Însă, la o simplă analiză a dosarului se poate observa că pentru îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 193 Cod procedură civilă a fost depusă doar adresa nr. 94/04.02.2014 emisă de Camera Notarilor Publici Timișoara din care rezultă că succesiunea în urma defunctului L. V. nu a fost dezbătută, fără a exista o astfel de adeverință și pentru defunctul L. Teodosie.
În pronunțarea sentinței atacate prima instanță nu numai că în virtutea rolului său activ nu a înțeles să invoce din oficiu lipsa procedurii prealabile în ceea ce privește succesiunea defunctului L. Teodosie, dar nici cel puțin nu a ținut seama de apărările pe care pârâtele au înțeles să le formuleze prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei care făceau referire tocmai la această prematuritatea cererii de chemare în judecată. Astfel, în măsura în care instanța de judecată ar fi analizat apărările pârâtelor în mod cert trebuia să aprecieze că cererea de chemare în judecată a fost introdusă fără respectarea procedurii prealabile prevăzută de art. 193 Cod procedură civilă, motiv pentru care trebuia admisă excepția prematurițății, iar pe cale de consecință se impunea respingerea cererii de chemare în judecată ca prematur introdusă.
De asemenea, prin sentința apelată, s-a reținut în mod greșit faptul că „în ambele situații moștenirea a fost acceptată tacit de către L. Teodosie și ulterior după decesul acestuia de către reclamantă, iar pârâtele n-au adus nicio dovadă din care să rezulte acceptarea tacită sau expresă a succesiunii”. În acest sens apelantele arătă că defunctul L. Teodosie a decedat la data de 27.02.2012 motiv pentru care pentru dezbaterea succesiunii după acesta trebuie avute în vedere prevederile Noului Cod Civil.
Potrivit noului Cod Civil, renunțarea la moștenire trebuie să fie expresă și nu poate fi dedusă din anumite circumstanțe de fapt. În acest sens trebuie avute în vedere dispozițiile art. 1120 cod civil potrivit cărora renunțarea la moștenire nu se presupune, excepție făcând cazurile prevăzute în art. 1112 și art. 1113 alin. 2 Cod civil. Conform art. 1112 Cod civil, este prezumat până la proba contrarie că a renunțat la moștenire succesibilul care, deși cunoștea deschiderea moștenirii și calitatea sa de succesibil, ca urmare a citării sale în condițiile legii, nu acceptă moștenirea în termenul prevăzut la art. 1103 Cod civil care este de 1 an de la data deschiderii moștenirii. Această prezumție operează numai dacă citația i-a fost comunicată succesibilului cu cel puțin 30 de zile înainte de expirarea termenului de opțiune succesorală. Potrivit art. 1113 alin 2, succesibilul care nu optează în termenul stabilit de instanța judecătorească este considerat că a renunțat la moștenire.
Atâta timp cât în prezenta cauză nu s-a făcut dovada faptului că pârâtele au fost citate cu cel puțin 30 de zile înainte de expirarea termenului de opțiune succesorală, acestea apreciază că prima instanță de judecată în mod nelegal a apreciat că nu au făcut dovada acceptării succesiunii a defunctului L. Teodosie. În măsura în care în prezenta speță, astfel cum au arătat nu poate opera prezumția renunțării pârâtelor la succesiunea defunctului L. Teodosie, instanța de judecată trebuia să aprecieze că această succesiune a fost implicit acceptată de către pârâte.
În ceea ce privește moștenirea defunctului L. V., apelantele solicită instanței de apel să țină seama de faptul că prima instanță de judecată în mod greșit a apreciat că doar fratele acestora a făcut dovada acceptării tacite a succesiunii defunctului lor tată L. V. reținând că martorii B. M. V. și Țica A. „confirmă faptul că după decesul lui L. V. întregul imobil a fost folosit în exclusivitate de către fiul său L. V. împreună cu reclamanta care au rămas să locuiască în casă”. Aceste aprecieri ale primei instanțe de judecată nu țin seama de dispozițiile art. 689 din Vechiul Cod civil (aplicabil în ceea ce privește succesiunea defunctului L. V.) potrivit cărora, este acceptare tacită când eredele face un act, pe care n-ar putea să-l facă decât în calitatea sa de erede și care lasă a se presupune intenția sa de acceptare.
În raport de aceste dispoziții și de cele prevăzute de art. 690 din Vechiul Cod civil, actele pur conservatorii nu au valoarea unor acte de acceptare tacită prin ele însele, ci doar dacă sunt susținute și de alte elemente care vădesc intenția succesibilului de a se comporta ca proprietar și deci însușirea calității de moștenitor.
Astfel, simpla rămânere în imobilul situat în Ignești, nr. 67, jud. A. a fratelui pârâtelor după decesul defunctului L. V., nu poate fi interpretată ca un act de acceptare a succesiunii, în măsura în care din depozițiile celor doi martori audiați în fața instanței de fond nu rezultă că acesta a întreprins și alte acte în afara celor pur conservatorii.
Având în vedere aceste aspecte, în opinia apelantelor, în mod greșit prima instanță de judecată a apreciat că succesiunea după tatăl L. V. a fost acceptată tacit doar de către fratele lor, iar succesiunea rămasă în urma fratelui L. Teodosie a fost acceptată doar de către soția supraviețuitoare a acestuia, pârâtele fiind străine de moștenire.
În drept invocă art. 22, art. 193 și art. 460 și urm. Cod procedură civilă, art. 1112 și urm. din Codul Civil.
Intimata, prin întâmpinarea depusă la dosar, a solicitat respingerea apelului și menținerea în întregime a hotărârii instanței de fond care, în aprecierea sa, este rezultatul unei judicioase aprecieri a stării de fapt relevate prin probele administrate și o corectă aplicare a dispozițiilor legale în materie.
În ceea ce privește opinia apelantelor privind prematuritatea introducerii cererii, în condițiile în care nu a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de disp. art. 193 alin. 3 NCPC, intimata apreciază că aceasta trebuie respinsă, din următoarele considerente:
Niciuna dintre părți nu s-a prezentat în fața notarului pentru dezbaterea succesiunii deoarece, imediat după decesul lui L. Teodosie, pârâtele i-au transmis prin terțe persoane ca nu are niciun drept asupra imobilului în litigiu, fiind chiar amenințată cu evacuarea din imobil; poziția pârâtelor a apreciat-o ca fiind inacceptabila în condițiile în care ea a fost singura care s-a îngrijit, în ultima perioadă a vieții, de ambii defuncți, iar fiecăreia dintre pârâte le-a fost procurată câte o casă de către tatăl lor, defunctul L. V., în scopul desplătirii acestora și pentru ca acestea să nu mai ridice pretenții împotriva fratelui lor asupra imobilului în litigiu.
În ceea ce privește soluția instanței de fond, consideră că aceasta în mod corect a reținut starea conflictuală existentă între părți, stare care împiedică orice demers amiabil pe cale notarială, înlăturând apărarea pârâtelor privind prematuritatea cererii.
Se arată că imobilul în litigiu compune masa succesorală a defunctului L. V., proprietar tabular al acestuia în cota de 1/1, fiind în discuție doar modul de transmitere al acestui bun prin succesiune; în consecință, în procedura de regularizare a cererii, apreciază că instanța, în mod corect, i-a solicitat o încheiere notarială doar pentru acest defunct, depunerea acesteia înlăturând nulitatea procedurală;
Dispozițiile art.193 alin. 3 nu impun obligativitatea îndeplinirii prealabile a procedurilor notariale și condiția ca acestea să eșueze, ci doar o verificare a evidențelor notariale, condiție pe care intimata arată că a îndeplinit-o.
În ceea ce privește fondul cauzei, consideră neîntemeiate criticile pe care apelantele le aduc hotărârii instanței de fond în condițiile în care prezentul litigiu a fost promovat după împlinirea termenului de opțiune succesorală prevăzut de disp. art. 1103 NCC, cu consecința că în speță se poate discuta doar despre acceptarea moștenirii în condițiile art. l110 NCC (respectiv art. 689 și art. 700 din vechiul cod civil), nu și despre renunțarea la moștenire pe care o neagă apelantele, act care poate fi exercitat doar înlăuntrul termenului de opțiune succesorală.
În ceea ce privește faptul acceptării succesiunii, instanța de fond în mod corect a reținut ca doar reclamanta-intimată a acceptat tacit succesiunea, pârâtele nedovedind existența niciunui act de acceptare expresă sau tacită a succesiunii. Soluția instanței de fond se întemeiază pe depozițiile martorilor audiați în cauză care au declarat ca doar soțul intimatei, defunctul L. Teodosie, și cu intimata, au folosit după decesul tatălui său, patrimoniul succesoral al acestuia și doar intimata s-a îngrijit de defunctul L. Teodosie în ultima perioada a vieții sale, folosindu-l în mod exclusiv bunurile după deces. Aceiași martori au declarat și faptul ca pârâtele au fost desplătite de tatăl lor, defunctul L. V., acesta procurându-le câte o casă fiecăreia.
Intimata solicită să se rețină faptul că succesiunea defunctului L. V. s-a deschis sub imperiul Codului civil de la 1864, fiind guvernată de normele acelui cod, pârâtele fiind străine de succesiune în condițiile art. 700 Cod civil, neefectuând niciun act de acceptare din cele evidențiate de disp. art. 689 Cod civil; este evident că, rămânând în stăpânirea patrimoniului succesoral după moartea tatălui său, soțul intimatei, defunctul L. Teodosie a efectuat acte indubitabile de acceptare a moștenirii acestuia, dispunând de acest patrimoniu după cum a crezut de cuviință și procedând la confuziunea patrimoniului succesoral în propriul său patrimoniu, acte pe care pârâtele nu le-au putut exercita, ramânând străine de moștenire; menționează faptul că, pe timpul vieții fratelui lor, L. Teodosie, pârâtele s-au abținut să ridice vreo pretenție asupra succesiunii tatălui lor sau să exercite acte de luare în stăpânire vreunei părți din patrimoniul succesoral, toți cunoscând faptul și condițiile desplătirii pârâtelor; este de notorietate în localitate faptul, relevat și de martori, că pârâita M. M. și-a valorificat prin vânzare casa primită de la tatăl ei în momentul în care s-a mutat din localitate prin căsătorie.
Aceeași conduita de reținere de la exercitarea unor acte clare de acceptare tacită a moștenirii au avut-o pârâtele-apelante și după decesul defunctului L. Teodosie, acestea neefectuând niciunul din actele enumerate de disp. art. 1110 alin. 1 și alin. 2 NCC prin care să-și afirme intenția de acceptare a succesiunii acestuia. Nu poate fi primită nici ipoteza ca pârâtele au fost confruntate cu vreo împiedicare în acceptarea moștenirii, împiedicare venită din parte intimatei, în condițiile în care, în această ipoteză, pârâtele aveau posibilitatea manifestării voinței printr-un act de acceptare expresă.
În ceea ce o privește, intimata a fost cea care s-a îngrijit, fără niciun ajutor, de defunctul L. Teodosie într-o lungă perioadă de timp în care acesta era imobilizat la pat pe perioada ultimei sale boli, iar după decesul acestuia a rămas în stăpânirea patrimoniului său, de care a dispus conform nevoilor sale, efectuând acte clare de acceptare a moștenirii acestuia, în condițiile art. 1110 alin. 2 NCC.
Se arată că din probele testimoniale administrate în cauză a rezultat cu claritate ca doar defunctul L. Teodosie a exercitat folosința și administrarea definitivă a patrimoniului succesoral în litigiu, iar după decesul acestuia aceste acte au fost exercitate de reclamanta-intimată, fiind îndeplinite condițiile art. 1110 alin. 2 NCC. În ceea ce privește criticile pe care apelantele le aduc hotărârii instanței de fond prin prisma dispozițiilor Noului cod civil, dispoziții aplicabile succesiunii defunctului L. Teodosie, intimata apreciază că se încearcă denaturarea efectelor și semnificației normelor legale invocate, deoarece în speță nu se discută despre renunțare la moștenire ci despre neacceptare în condițiile art. 1108-1110 NCC și în termenul prevăzut de art. 1103 NCC; solicită a se observa faptul că prezenta acțiune a fost promovată după împlinirea termenului de opțiune succesorală; acest aspect lipsește de eficiență, în speță, orice discuție despre disp. art. 1112 NCC, notificarea respectivă având efect doar asupra prezumției de renunțare la moștenire dar nu produce niciun efect asupra acceptării tacite a moștenirii, termenul de opțiune fiind împlinit la data promovării acestui litigiu.
În ceea ce privește disp. art. 1113 NCC, acestea oferă posibilitatea scurtării termenului de opțiune succesorala prevăzut de disp. art. 1103 NCC, în anumite condiții, și nu au nicio incidență în prezenta speță în care se discută situația succesibililor după împlinirea termenului de opțiune succesorală.
Apelul este fondat, urmând a fi admis în baza art. 480 alin. 2 Cod procedură civilă, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Reclamanta și-a conceput acțiunea succesorală prin invocarea acceptării tacite de către soțul său, defunctul L. Teodosie, a succesiunii după tatăl acestuia, defunctul L. V., precum și prin invocarea acceptări tacite, în ce o privește, a succesiunii după defunctul său soț L. Teodosie.
Motivarea faptică a acceptării tacite a constat doar în faptul că ultimul domiciliu al ambilor defuncți coincide cu adresa acesteia, în timp ce pârâtele și-au întemeiat alte gospodării, fiind desplătite de tatăl lor cu ocazia căsătoriei.
Prima instanță a reținut că după decesul lui L. V., întregul imobil a fost folosit în exclusivitate de către fiul său L. Teodosie împreună cu reclamanta, care au rămas să locuiască în casă, în timp ce pârâtele nu au solicitat și nici nu au luat vreun bun din cele aparținând defunctului lor tată, iar după decesul lui L. Teodosie în casă a rămas să locuiască reclamanta care a luat în stăpânire toate bunurile rămase, pârâtele nici de această dată nesolicitând parte din ele.
Judecătoria a reținut că pârâtele nu au adus nicio dovadă din care să rezulte acceptarea tacită sau expresă a succesiunii, însă în combaterea acestui considerent, în apel pârâtele au solicitat administrarea probei testimoniale pentru a demonstra că nu numai reclamanta și defunctul său soț au făcut acte de acceptare tacită, ci și pârâtele.
Astfel, în apel au fost audiați martorii T. I. și U. S., care arată că înainte de decesul lui L. V., în casă a venit să locuiască și pârâta M. M. împreună cu fiica sa M., care au rămas în locuință câțiva ani după decesul lui L. V..
Așadar, folosință imobilului ca act de acceptare a succesiunii după defunctul L. V. profită celor doi copii care au locuit în imobil și după decesul lui L. V. (M. M. și L. Teodosie), iar nu doar lui L. Teodosie.
În schimb, nu s-a probat existența vreunui act de acceptare tacită din partea celui de-al treilea copil al defunctului L. V., pârâta C. D..
La fel, din probele administrate în primă instanță și în apel rezultă că după decesul lui L. Teodosie, în imobil a locuit doar soția acestuia (reclamanta), în timp ce pârâtele nu au făcut vreun act de acceptare a succesiunii după fratele lor.
Celelalte motive de apel, ce tind la respingerea acțiunii în integralitatea sa, sunt nefondate.
Potrivit art. 91 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Codului civil, moștenirile deschise înainte de . Codului civil sunt supuse legii în vigoare la data deschiderii succesiunii.
În speță, verificările evidențelor succesorale prevăzute de Codul civil au fost realizate sub aspectul existenței unor alte cereri de dezbatere a succesiunii, de către Camera Notarilor Publici Timișoara, rezultând că nu s-a efectuat procedura succesorală notarială după cei doi defuncți; în ce privește existența unor testamente ori acte de acceptare expresă a succesiunilor, niciuna dintre părți nu a învederat instanței atare aspecte, de natură a le prejudicia interesele în cazul în care ar fi omise.
În fine, în speță nu s-a pus problema valorificării unor renunțări la succesiune, ci a accederii părților la moștenirea lăsată de defuncți ca urmare a efectuării unui act de acceptare a succesiunii, act de acceptare pe care pârâta C. D. nu l-a făcut în privința primei succesiuni, iar ambele pârâte nu l-au făcut în privința celei de-a doua succesiuni.
Pentru aceste considerente, Tribunalul va schimba în parte sentința apelată în sensul că va admite în parte acțiunea reclamantei L. S..
Va constata că și pârâta M. M. a acceptat tacit succesiunea după defunctul L. V., astfel încât masa succesorală după defunct se va împărți în mod egal între defunctul L. Teodosie și această pârâtă, în calitate de moștenitori legali-copii.
Va constata că masa succesorală rămasă după defunctul L. Teodosie și care revine reclamantei în calitate de moștenitor legal - soț supraviețuitor - se compune din cota de 1/2 din imobil.
Va menține restul dispozițiilor sentinței apelate.
În temeiul art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă, va obliga pe intimata L. S. să plătească apelantei M. M. suma de 641,5 lei cheltuieli de judecată în apel.
PENTRU ACEST MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de pârâtele C. D. și M. M. împotriva sentinței civile nr. 330 din 21.08.2014 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Gurahonț pe care o schimbă în parte și în consecință:
Admite în parte acțiunea reclamantei L. S..
Constată că și pârâta M. M. a acceptat tacit succesiunea după defunctul L. V., astfel încât masa succesorală după defunct se împarte în mod egal între defunctul L. Teodosie și această pârâtă, în calitate de moștenitori legali-copii.
Constată că masa succesorală rămasă după defunctul L. Teodosie și care revine reclamantei în calitate de moștenitor legal - soț supraviețuitor - se compune din cota de 1/2 din imobil.
Menține restul dispozițiilor sentinței apelate.
Obligă intimata L. S. să plătească apelantei M. M. suma de 641,5 lei cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 12 februarie 2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
N. C. S. C. Ș. M. I.
Red. S.S.C.
Tred. M.I.
5 ex/12.03.2015
3 . comunică cu:
apelantele - pârâte
C. D. - A., I. V. - la dom. ales la cab. av. C. M. O., nr. 1, .
M. M. - A., I. V. dom. ales la cab. av. C. M. O., nr. 1, .
intimata - reclamantă
L. S. - Ignești, nr. 67, J. A.
Prima instanță: Judecătoria Gurahonț, judecător G. T.
| ← Modificări acte constitutive persoane juridice. Decizia nr.... | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
