Uzucapiune. Decizia nr. 558/2015. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Decizia nr. 558/2015 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 05-05-2015 în dosarul nr. 3411/246/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A. Operator 3207/2504
SECȚIA a I-a CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 558
Ședința publică din data de 05 mai 2015
Președinte O. Ș. S.
Judecător L. L.
Grefier A. C.
S-a luat în examinare, apelul exercitat de apelanta-reclamantă . SRL A., împotriva încheierii civile nr. 1800 din 18 decembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Ineu în dosarul nr._, având ca obiect uzucapiune.
La apelul nominal se prezintă reprezentanta apelantei-reclamante, avocat G. V. din Baroul A..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul este legal timbrat cu suma de 55,50 lei taxă judiciară de timbru.
S-a făcut referatul cauzei după care, reprezentanta apelantei învederează instanței că nu are cereri de formulat.
Nefiind alte probe de administrat și alte incidente de soluționat, președintele completului de judecată deschide dezbaterile asupra apelului.
Reprezentanta apelantei solicită admiterea apelului, modificarea încheierii atacate în sensul admiterii cererii formulate de către petent având în vedere că au trecut mai mult de 20 de ani de la decesul titularului de drept.
Instanța constată că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei și o reține pentru deliberare și pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului înregistrat pe rolul Tribunalului A. la data de 26 martie 2015, constată că prin încheierea civilă nr. 1800 din 18 decembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Ineu în dosarul nr._, s-a respins cererea formulată de reclamanta Societatea „R. S. G.R.” S.R.L. A. pentru înscriere drept de uzucapiune.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că în fapt că asupra imobilului înscris în CF nr.2417 Tauț, cu nr.top. 1113-1119/a.12/90, compus din teren arabil în suprafață de 8.800 mp., apare înscris ca și proprietar tabular sub B1, P. T. în cotă de 1/1 prin împroprietărire, proprietarul tabular care a decedat la data de 11.06.1959, cu ultimul domiciliu cunoscut în N., nr.17, . nr.829/13.11.2013 eliberat de Camera Notarilor Public Timișoara - Sediul secundar A., rezultă că nu figurează ca fiind dezbătută succesiunea acestuia pe cale succesorală notarială.
Din adeverința nr.2007/20.06.2013 eliberată de Primăria Tauț, rezultă că terenul extravilan aferent nr.top. 1113-1119/a.12/90, nu a făcut obiectul reconstituirii dreptului de proprietate și nu face parte din domeniul public al statului sau al unității administrativ teritoriale Tauț.
Prima instanță a considerat că, ÎCCJ, prin Decizia nr.86/2007 într-un recurs în interesul legii, a stabilit că în situația prescripțiilor achizitive începute sub imperiul Decretului-Lege nr.115/1938 și împlinite după . Legii nr. 7/1996, acțiunile în constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune în regim de carte funciară sunt guvernate de dispozițiile legii vechi, respectiv ale Decretului-lege nr. 115/1938.
Totodată a reținut că, potrivit art.82 din Legea de punere în aplicare a Legii nr.287/2009 privind codul civil, pentru posesia începută sub imperiul Decretului-lege nr.115/1938 sunt aplicabile prevederile referitoare la uzucapiune din Decretul-lege nr.115/1938.
Astfel, a apreciat că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 28 alin. 1 din Decretul - Lege nr.115/1938, conform cărora: ,,poate solicita înscrierea dreptului de proprietate prin uzucapiune cel care a posedat un bun imobil, în condițiile legii timp de 20 de ani de la moartea proprietarului înscris în cartea funciară”.
În ceea ce privește prescripția achizitivă, prima instanță a reținut că prevederile art.1847 cod civil vechi, prevede următoarele: ,,ca să se poată prescrie, se cere o posesiune continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar.,,
Totodată a mai reținut că, cerințele utilității posesiei apte de a duce la constatarea dreptului de proprietate prin uzucapiune, sunt menționate la art.1848-1853 din c.civil vechi.
În ceea ce privește exercitarea posesiunii, prima instanță a considerat că aceasta trebuie circumscrisă cerințelor art.1846 și următoarele c.civil vechi, aplicabile în virtutea art.6 din Noul c.civil, și anume cerințelor utilității, cerințe menționate la art.1847 c.civil vechi, astfel :,,ca să se poată prescrie, se cere o posesiune continuă, neîntreruptă, netulburată și sub nume de proprietar.
Prin urmare, față de dispozițiile legale de mai sus, pentru constatarea dobândirii dreptului de proprietate pe titlu de uzucapiune, se cer a fi întrunite două condiții: existența unei posesii a imobilului timp de 20 de ani de la moartea proprietarului tabular, respectiv existența unei posesii utile și anume ca aceasta să fie: continuă, neîntreruptă, netulburată și sub nume de proprietar.
Astfel, prima instanță a avut în vedere probele administrate în cauză, respectiv declarația martorului O. I. și R. I., potrivit cărora terenul ce face obiectul cererii reclamantei, reprezintă teren arabil situat în afara vetrei satului, în zona cunoscută Valea Cimercea, în locul numit popular ,,Brazi”, teren ce a fost folosit de către numitul S. I., locuitor din satul N., din anul 1960-1961 care l-a vândut numitului D. G. din A. înainte de Revoluția din anul 1989, iar din anul 2006 sau 2008, terenul a fost folosit de R. G., care-l folosește și în prezent și care administrează societatea R. S..
Prima instanță a reținut că potrivit art. 1860 C.civ. vechi, orice posesor posterior are facultatea, spre a putea invoca dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, să unească posesiunea sa cu posesiunea autorului sau dacă: între aceștia a existat un raport juridic iar posesorul anterior nu a fost proprietarul imobilului.
Astfel, chiar în condițiile în care D. G. și S. I. și reclamanții au exercitat o posesie utilă cu privire la imobilul în cauză, prima instanță a apreciat nu se poate reține întrunirea cerințelor necesare uzucapării prin joncțiunea posesiei, întrucât, pentru a se putea opune unirea posesiei trebuie să fie îndeplinite cumulativ două condiții și anume: să fie vorba de o posesie propriu-zisă iar posesorul actual să fi dobândit posesia bunului pe baza unui raport juridic. În acest sens s-a pronunțat și practica judiciară( Î.C.C.J., secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia civilă nr.1483 din 25 februarie 2005) reținându-se că ,,Pentru a opera dobândirea proprietarii prin uzucapiune, conform art. 645 și art. 1837 C.civ., trebuie îndeplinite condițiile rezultând din art. 1846-1847 din același cod și anume exercitarea unei posesii utile. Posesia este utilă daca este neîntrerupta, netulburată, publică și exercitată sub nume de proprietar, conform art. 1846-1847 C.civ. În temeiul art. 1860 C.civ., orice posesor posterior are facultatea, spre a putea invoca dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, să unească posesiunea sa cu posesiunea autorului sau dacă: între aceștia a existat un raport juridic iar posesorul anterior nu a fost proprietarul imobilului.,,
Astfel, în ceea ce privește cea de-a doua condiție pentru a putea opera joncțiunea posesiei, este necesar ca reclamantul (posesorul actual) să facă dovada transmiterii posesiei de la autorul său către sine pentru bunul pentru care cere să fie constatat dreptul de proprietate prin uzucapiune, transmitere care să aibă loc în temeiul unui raport juridic civil născut în urma unui act sau fapt juridic licit concret în care sunt implicate cele două părți.
Or, reclamanta nu a făcut dovada existenței vreunui raport juridic în virtutea căruia a exercitat în nume propriu posesia începând cu anul 2009 și în virtutea căruia să fie îndreptățită la unirea posesiei proprii cu cea a posesorilor D. G. și S. I., așa cum se arată la art. 1860 C.civ.vechi, cererea reclamantei apărând ca neîntemeiată.
Pe de altă parte, prima instanță a considerat că nu pot fi reținute ca întrunite cerințele prevăzute de art.28 din Decretul-lege nr.115/1938, și anume posesia reclamantei timp de 20 de ani de la moartea proprietarului tabular, deoarece, așa cum se arată în cererea introductivă și după cum a rezultat din depozițiile martorilor și cum se arată în considerentele cererii introductive, reclamanta a început posesia în anul 2009.
Prima instanță, față de cele expuse, văzând în drept prevederile art. 28 alin. 1 din Decretul Lege nr.115/1938, art.1848-1853, art.1860 c.civil vechi, a apreciat că se impune respingerea cererii reclamantei, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a formulat cerere de apel reclamanta solicitând admiterea apelului și pe cale de consecință admiterea cererii astfel cum a fost formulată.
In motivare apelanta, după expunerea stării de fapt și a considerentelor reținute de prima instanță, consideră că prima instanță a reținut în mod greșit că nu a făcut dovada existenței vreunui raport juridic în virtutea căreia a exercitat în nume propriu posesia începând cu anul 2009, și în virtutea căruia este îndreptățită la unirea posesiilor.
Apelanta arată că potrivit art. 1846 și 1859 Cod civil, joncțiunea, ca instituție de drept civil, operează numai în cazul în care nu este vorba și de o posesie exercitată de titularul dreptului de proprietate.
De asemenea potrivit dispozițiilor art. 1860 Cod civil rezultă că cel care invocă uzucapiunea poate uni posesia exercitată de el cu posesiunea exercitată de autorul său. Prin „autor” în scopul acestei prevederi legale, se înțelege persoana care, ca și cel care invocă uzucapiunea, nu este titularul dreptului real pentru că numai într-o asemenea situație are sens joncțiunea.
Potrivit art. 1846 Cod civil, orice prescripție este fondată pe faptul posesiunii.
Or, apelanta consideră că a dovedit împrejurarea că este înregistrată în registrul Agricol de pe lângă Primăria Tauț cu această suprafață de teren achitând an de an impozitul aferent, iar martorii audiați în cauză declarând că apelanta a cumpărat terenul de la D. G. precum și faptul că din anul 2007 este cunoscut ca si proprietar.
În drept apelanta invocă disp. art. 470 și urm. Cod pr. civilă.
Analizând apelul prin prisma dispozițiilor art. 476 – 479 Noul Cod de Procedură Civilă, tribunalul apreciază că nu este fondat.
Instanța de fond în mod corect a reținut că în prezenta cauză nu este întrunită condiția pentru joncțiunea posesiei, întrucât între societatea R. S. GR SRL și numitul R. G. care administrează această societate nu există niciun raport juridic prin care persoana juridică posedă imobilul obiect al uzucapiunii.
Simpla înscriere în Registrul agricol al terenului obiect al uzucapiunii nu face dovada unui raport juridic prin care s-a transmis posesia imobilului.
În concluzie, tribunalul stabilește că instanța de fond în mod corect a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile privind posesia propriu zisă precum condiția dobândirii bunului in baza unui raport juridic
Față de aceste considerente reținem că potrivit art. 28 din Decretul Lege nr. 115/1938 posesia reclamantei a început în anul 2009 și din aceste motive urmează să respingă apelul formulat de apelanta-reclamantă . SRL A. împotriva încheierii civile nr. 1800/18.12.2014 a Judecătoriei Ineu pronunțată în dosarul nr._ .
Văzând că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul exercitat de apelanta-reclamantă . SRL A. împotriva încheierii civile nr. 1800/18.12.2014 a Judecătoriei Ineu pronunțată în dosarul nr._ .
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 05 mai 2015.
Președinte,Judecător,Grefier,
O. Ș. S. L. L. A. C.
Red. jud. OSS/tehnored: AC
3 ex./28.05.2015/1 .
Se comunică cu:
- apelanta-reclamantă - Societatea ,,R. S. G.R. ,,S.R.L.cu sediul procesual ales la Cabinet de Avocat G. V., cu sediul profesional în A., ., nr.4, .
Instanța de fond: Judecătoria Ineu, judecător L. M.
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 99/2015. Tribunalul ARAD | Expropriere. Sentința nr. 491/2015. Tribunalul ARAD → |
|---|
