Fond funciar. Decizia nr. 312/2013. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 312/2013 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 06-02-2013 în dosarul nr. 17763/109/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 312/2013
Ședința publică de la 06 Februarie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE IOANA PARVU, judecător
Judecător M. P.
Judecător M. B.
Grefier E. R.
S-a luat în examinare pentru soluționare contestația în anulare formulată de contestator G. Ș. - prin procurator A. I. C. împotriva deciziei civile nr. 1566/18 05 2012 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr._ intimati fiind P. C. ȘUICI, C. JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR ARGEȘ, C. L. DE FOND FUNCIAR ȘUICI, B. D. M., B. M., S. C. C., S. D., ‚D. N. I., D. E., L. N., L. E., I. I., I. D., M. M. M., având ca obiect „fond funciar”.
Dezbaterile asupra contestației în anulare au avut loc în ședința publică de la 30 01 2013 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie.
Tribunalul pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 06 02 2013, când a decis următoarele:
TRIBUNALUL
Asupra contestatiei in anulare, deliberând, retine:
La data de 17.08.2012, contestatorul G. Ș. in contradictoriu cu intimații C. L. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATA ASUPRA TERENURILOR S., C. L. DE FOND FUNCIAR ȘUICI, P. C. ȘUICI - I. C., C. JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR ARGEȘ, B. D. M., B. M., S. C. C., S. D., D. N. I., D. E., L. N., L. E., I. I., I. D. și M. M. M., a formulat contestatie in anulare împotriva deciziei civile nr. 1566/18 Mai 2012 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr._, solicitind admiterea acesteia, anularea deciziei, cu consecinta rejudecarii recursului.
In motivarea contestatiei in anulare, invocindu-se disp. art. 318 alin.1 ambele teze C.proc.civ., s-a aratat ca instanta de recurs, dupa ce a analizat recursul CJFF Arges, a analizat recursul contestatorului impreuna cu recursurile CLFF S., fara a se pronunta cu privire la fiecare dintre motivele formulate de acesta.
Astfel, cererea de reconstituire a dreptului de proprietate a avut ca obiect terenurile ramase in succesiunea autoarei E. I. si nu cele ramase in succesiunea autorului A. Suiceanu la care s-a raportat instanta cind a apreciat asupra autoritatii de lucru judecat. Sintem in prezenta unor greseli materiale constind in confuzia privitoare la obiectul plingerii pentru ca instanta de recurs a avut in vedere unele suprafete de teren ce nu au format obiectul dosarului de fata. Mai mult, in urma unui calcul aritmetic simplu se putea observa ca daca in anul 1948 autoarea E. I. avea in proprietate suprafata de 64,75 ha, iar dupa decesul fratelui sau, A. Suiceanu, aceasta s-a marit la 76,5 ha, doar diferenta de 11,75 ha fusese mostenita de aceasta de la fratele sau. Or, instanta de recurs a retinut ca intreaga suprafata de 61,23 ha a apartinut autorului A. Suiceanu, invocindu-se fata de acest aspect autoritatea de lucru judecat.
O alta greseala materiala ar fi aceea ca desi se retine dobindirea in proprietate a 2 ha de catre G. M. prin cumparare, instanta face referire la retransmiterea succesorala de pe urma aceluiasi autor.
S-a mai sustinut ca instanta de recurs nu s-a pronuntat cu privire la fiecare dintre criticile formulate in motivul 1 de recurs si nu a analizat motivul de recurs referitor la schimbul de terenuri evidentiat in contractul nr. 50/24.02.1953.
Nu se pronunta, de asemenea, asupra retrocedarii suprafetei din pct. „ Valea Podenilor Cotofana” sau cu privire la terenurile din pct. „Visana” si pasunea aflata in domeniul public al . aplicabilitatii in cauza a disp. art. unic pct. 2 din Titlul V al Lg. nr. 247/2005.
S-a dispus atasarea dos. de fond nr._ .
Examinind contestatia in anulare, prin prisma conditiilor de admisibilitate prev. de art. 317 si 318 C. proc. civ., Tribunalul va retine urmatoarele:
Potrivit art. 318 C. proc. civ., hotaririle instantei de recurs pot fi atacate cu contestatie cind dezlegarea data este rezultatul unei greseli materiale sau, cind instanta, respingind recursul sau admitindu-l numai in parte, a omis din greseala sa cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
In ceea ce priveste motivul de contestatie in anulare prevazut de teza a II-a art. 318 C. proc. civ, pentru a fi admisa o asemenea cerere trebuie indeplinite urmatoarele conditii concomitent: instanta de recurs sa fi omis sa cerceteze vreunul dintre motivele de casare si aceasta omisiune sa se fi produs din greseala si nu in mod deliberat.
În recursul său, petentul contestator G. S. a susținut dupa cum urmeaza:
1. Instanța nu a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pe vechile amplasamente și a omis să analizeze toate cererile petentului.
La o analiză atentă a probelor administrate în cauză, se constată că potrivit procesului verbal din 22.05.1971, M. N. a primit în schimbul suprafeței de 1,25 ha comasată, suprafața de 0,75 ha teren arabil în pct.”Letiția”, la marginea trupului de teren deținut de Ferma Șuici.
Însă, pct.”Letiția” este distinct de punctul în care se află terenul în litigiu, așa cum a fost identificat de expertul P. I..
În aceste condiții contractul de schimb din 06.04.1972 încheiat de M. Gh N. se referă la alt amplasament decât cel în litigiu.
Pe de altă parte, nu întreaga suprafață de 7.458 mp este ocupată de construcțiile proprietatea deținătorului M. Gh N., așa cum greșit a reținut prima instanță.
Cu privire la actul de schimb încheiat anterior anului 1990, urmează a se observa faptul că M. Gh N. a predat Fermei S. o suprafață totală de 12.500 mp și a primit în schimb suprafața de 7.500 mp, dar, terenul existent la 01.01.1990 în perimetrul Fermei Șuici, trebuia retrocedat fostului proprietar.
Cât privește suprafața de 6.466 mp (S3 și S4) deținută de I. G. și I. G., urmează a se observa că nu există un act autentic de schimb prin care să se fi dobândit terenul în litigiu de către deținătorii actuali.
Instanța a aplicat greșit legea, considerând nejustificat că înscrisul din data de 19.11.1985 dintre I. I G. și T. I., ar avea valoarea juridică a unui înscris autentic, translativ de proprietate.
Or, în 19.11.1985 erau în vigoare legile 58 și 59/1974, terenurile fiind scoase din circuitul civil, iar dobândirea dreptului de proprietate se putea realiza numai prin moștenire legală și eventualele schimburi de terenuri se realizau numai prin act autentic.
Terenul deținut de S. N C. prin contractul de întreținere autentificat sub nr.3932/23.07.1996, precum și acțiunile deținute la IAS pentru 0,5 ha, vizează terenul aflat în patrimoniul societății comerciale.
Suprafața de 10.246 mp nu reprezintă fostul amplasament al proprietății numitului P. N. ci face parte din proprietatea autorilor petentului.
În concluzie, petentul înțelege să solicite reconstituirea dreptului de proprietate pe vechiul amplasament, precum și suprafața de 24.170 mp în pct.”Spre râu”.
2. Recurentul este îndreptățit să obțină și suprafața de 3195 mp ocupată de terțe persoane în pct.”Spre râu nord” și ocupată de G. D D. – 2195 mp și M. G. – 1000 mp.
Instanța nu a motivat de ce nu a retrocedat această suprafață de teren petentului, fiind fără relevanță juridică stăpânirea exercitată de terțe persoane.
3. In ceea ce privește terenul din pct.”Peste șosea”, instanța de fond a omis să se pronunțe cu privire la diferența de 6,8 ha, fie în sensul discutării situației juridice actuale a acestui teren primit în schimb din fosta proprietate Lucreția S., fie să dispună reconstituirea dreptului de proprietate în mod generic.
4. Sentința este nelegală și pentru că instanța trebuia să retrocedeze în integralitate suprafața de teren din pct.”Grădina casei”.
Cu ocazia expertizei efectuate de P. I., petentul a contestat legalitatea și valabilitatea pretinsului contract de vânzare cumpărare prezentat de moștenitorii lui B. D D., deoarece în realitate nu a existat o asemenea vânzare a terenului în suprafață de 5.000 mp .
5. Terenul din pct.”Lângă cămin” nu a fost donat de către A. Suiceanu liber și nesilit de nimeni, ci donația a fost impusă autorului petentului sub amenințarea arestării și condamnării astfel că donația este lovită de nulitate absolută.
Pe de altă parte, pentru diferența de 1446 mp luată în considerare de către instanța de fond ca teren ce nu poate fi retrocedat în natură pe vechiul amplasament, trebuie să se aibă în vedere că acest teren va deveni retrocedabil ca urmare a desființării și mutării Postului de Poliție S..
6. Terenurile din pct.”Vișana” și „Plaiurile lui Suiceanu”, în suprafață de 15,2587 ha pășune și respectiv 19,5623 ha pășune, nu au fost retrocedate petentului iar instanța nu și-a motivat soluția.
Aceste două suprafețe de teren au fost trecute abuziv în domeniul public al comunei, în condițiile în care exista cerere de retrocedare.
7. Instanța de fond nu a dispus nimic în legătură cu posibilitatea reconstituirii dreptului de proprietate pentru terenurile din pct.”Valea podenilor” și „Punticele”.
In contestatia in anulare formulata s-a sustinut ca instanta de recurs nu s-a pronuntat cu privire la fiecare dintre criticile formulate in motivul 1 de recurs si nu a analizat motivul de recurs referitor la schimbul de terenuri evidentiat in contractul nr. 50/24.02.1953.
Nu s-a pronuntat, de asemenea, asupra retrocedarii suprafetei din pct. „ Valea Podenilor Cotofana” sau cu privire la terenurile din pct. „Visana” si pasunea aflata in domeniul public al . aplicabilitatii in cauza a disp. art. unic pct. 2 din Titlul V al Lg. nr. 247/2005.
Tribunalul constata ca instanta de recurs desi a analizat impreuna recursul contestatorului cu cel al comisiei locale, a expus pe larg toate argumentele ce conduc la solutia data facind referire atit la actele primare de proprietate cit si la actele ulterioare de schimb si vinzare cumparare intocmite cu privire la fiecare punct aratat de contestator pentru terenurile ce au apartinut autoarei I. E..
De asemenea, cu privire la terenurile din pct. „ Valea Podenilor Cotofana” sau cu privire la terenurile din pct. „Visana” precum si pasunea aflata in domeniul public al . recurs a aratat ca pentru suprafața de 10 ha în pct.”Valea Podenilor Cotofana”, s-a facut dovada cu contractul de schimb autentificat sub nr.6608/1903 prin care autoarea I. E. a dobândit acest teren.
Din acest teren recurentul a recunoscut (f.317 vol.II) că a înstrăinat 73.373 mp.
Restul terenului din pct. Valea Podenilor Cotofana” nu a fost identificat de către expert (f.237-dosar rejudecare), iar cu privire la acest aspect, recurentul nu a formulat obiecțiuni.
În pct.”Vișana”, recurentul a pretins 37,5 ha dobândit de autoarea sa I. E. prin contractul de schimb autentificat sub nr.6608/1903.
Expertul a identificat acest teren ca fiind în suprafață de_ mp, din care 289.274 teren forestier, iar 143.825 mp pășune.
În limitele învestirii, cu respectarea principiului disponibilității tribunalul a analizat numai terenul pășune, deoarece recurentul petent nu a criticat HCJ 42/2006 sub aspectul terenului forestier.
Terenul în suprafață de 143.823 mp a fost identificat de către expert ca având destinația de pășune comunală. P. urmare, s-a stabilit de catre instanta de recurs ca acest teren aparține domeniului public conform art.5 din HG 113/1992 și Legii 213/1998.
Constatind ca instanta de recurs s-a pronuntat asupra motivelor de recurs mentionate mai sus, Tribunalul va retine ca nu sint indeplinite conditiile legale de admisibilitate a contestatiei pe acest motiv, deoarece cea de-a doua teza a art. 318 C. proc. civ. are in vedere numai omisiunea de a examina unul din motivele de casare prevazute de art. 304 C. proc. civ. iar nu argumentele de fapt si de drept invocate de parte.
Lecturind motivele de recurs se constata ca cele sustinute reprezinta tocmai astfel de argumente care se subsumeaza, chiar pe larg dezbatute, motivului de casare pe care se sprijina.
Astfel, instanta de recurs nu este obligata sa raspunda la argumentele folosite de recurent in dezvoltarea unui motiv de casare, ci este indreptatita sa grupeze aceste argumente, pentru a raspunde la motivul de casare printr-un considerent comun. Tot astfel, instanta de recurs nu este tinuta a examina fiecare recurs in parte, daca motivele de recurs invocate sint similare dar contrare, pentru ca prin motivarea solutiei de respingere a unuia din motive se motiveaza si solutia de admitere a motivului oponent corespunzator.
Motivul de contestatie in anulare prevazut de art. 318 teza a II a nu poate fi primit atunci cind instanta s-a pronuntat asupra motivelor de recurs insa considerentele sale nu conving prin expunere.
In ceea ce priveste motivul de contestatie in anulare prevazut de teza I a art. 318 C. proc. civ, Tribunalul retine ca aceasta prevedere potrivit careia o hotarire data in recurs poate fi retractata daca a fost rezultatul unei greseli materiale, se refera la erori materiale evidente, in legatura cu aspectele formale ale judecarii recursului, ca respingerea gresita ca tardiv a unei recurs, anularea gresita ca netimbrat, ori facut de o persoana fara calitate si altele asemanatoare, pentru verificarea carora nu este necesara reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.
Legea nu a urmarit sa deschida partilor calea recursului la recurs, care sa fie solutionat de aceeasi instanta, sub motivul ca s-a stabilit eronat situatia de fapt.
Motivul invocat de contestator, ca fiind greseala materiala, respectiv aprecierea nejustificata asupra imprejurarii ca cererea de reconstituire a dreptului de proprietate a avut ca obiect terenurile ramase in succesiunea autoarei E. I. si nu cele ramase in succesiunea autorului A. Suiceanu la care s-a raportat instanta cind a apreciat asupra autoritatii de lucru judecat precum si imprejurarea ca desi se retine dobindirea in proprietate a 2 ha de catre G. M. prin cumparare, instanta face referire la retransmiterea succesorala de pe urma aceluiasi autor, nu se incadreaza categoriei de greseli de fapt mentionate exemplificativ mai sus, ci poate fi eventual greseala de judecata, de apreciere a probelor, ce nu poate deschide calea contestatiei in anulare.
Pentru aceste motive, in baza art. 317 si urm. C. proc. civ., Tribunalul urmeaza a respinge contestatia in anulare formulata împotriva deciziei civile nr. 1566/18 Mai 2012 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr._ .
In baza art. 274 C. proc. civ., urmeaza a fi obligat contestatorul la plata către intimatii-persoane fizice a sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestația în anulare formulată de contestator G. Ș. - prin procurator A. I. C. împotriva deciziei civile nr. 1566/18 05 2012 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr._ intimati fiind P. C. ȘUICI, C. JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR ARGEȘ, C. L. DE FOND FUNCIAR ȘUICI, B. D. M., B. M., S. C. C., S. D., ‚D. N. I., D. E., L. N., L. E., I. I., I. D., M. M. M., având ca obiect „fond funciar”.
Obligă contestatorul la plata către intimatii-persoane fizice a sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 06 Februarie 2013, la Tribunalul Argeș, sectia civilă.
Președinte, I. P. | Judecător, M. P. | Judecător, M. B. |
Grefier, E. R. |
Red.M.P./18.02.2013
Tehn.E.N./2 ex
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 1620/2013. Tribunalul ARGEŞ | Pretenţii. Decizia nr. 2745/2013. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
