Pretenţii. Decizia nr. 2745/2013. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2745/2013 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 27-11-2013 în dosarul nr. 945/280/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILA Nr. 2745/2013
Ședința publică de la 27 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M.
Judecător G. D. N.
Judecător V. T.
Grefier G. G.
S-a luat în examinare pentru soluționare recursul formulat de reclamanți D. Nicușor și D. M. C., împotriva sentinței civile nr.9666/14.11.2012 a Judecătoriei Pitești în dosarul nr._, intimați-pârâți fiind G. R. A. și B. F. A., având ca obiect „pretenții”.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: avocat T. A. pentru recurenții-reclamanti și intimatul-pârât G. R. A. asistat de avocat P. L., intimata-pârâtă B. Farau A. fiind reprezentată de avocat P. L..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Avocații părților având pe rând cuvântul arată că nu au cereri prealabile de formulat în cauză.
Tribunalul acordă cuvântul pe probe.
Avocatul recurentului-reclamant solicită proba cu înscrisurile aflate la dosar.
Avocatul intimaților-pârâți solicită proba cu înscrisurile aflate la dosar.
Tribunalul încuviințează proba cu înscrisurile aflate la dosar solicitată de ambele părți prin avocați, în temeiul art.305 c.proc.civ. și ia act că proba a fost administrată.
Avocații părților având pe rând cuvântul arată că nu au cereri de formulat în cauză.
Tribunalul având în vedere actele și lucrările dosarului, constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbateri de fond asupra recursului.
Avocatul recurenților-reclamanți solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, potrivit motivelor depuse în scris la dosar și pe care le susține, modificarea în totalitate a sentinței de fond și pe fondul cauzei admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată. În acțiunea formulată, se face referire la prejudiciul moral și se pune problema daca a existat acest prejudiciu moral și în ce a constat el. Prima instanță a respins actiunea motivat de faptul că nu s-a făcut dovada prejudiciului cauzat, raportându-se în motivare la un singur aspect, din toate probele administrate și acela că, D. N. ar fi dat un răspuns la interogatoriu, la întrebarea 4, în care a fost întrebat dacă depunerea acelei foi de observații a dus la luarea deciziei de încredințare a minorei către tatăl său, iar el a răspuns că nu. Trebuie făcut o analiza completă a acestei situații și a se vedea dacă, o anumită persoana este prejudiciată prin faptul că alte persoane îi iau actele medicale într-un mod ilicit, se folosesc de ele într-un dosar, se fac afirmații în sala de judecată plină de oameni cu privire la bolile de care suferă atât o anumită persoana cat si cât ar suferi și o altă persoană respectiv recurenta D. M., fără să existe vreo referire la aceasta din urmă, și se folosește de aceste acte într-o instanță de judecată. Ulterior se fac afirmații la tot mediul cunoscut acestor două persoane, că ambele persoane suferă de aceasta boală. În aceste condiții se pune problema daca există sau nu un prejudiciu moral. Intimata B. A. nu avea dreptul să sustragă actele medicale si să se folosească de ele împotriva altor persoane. Părerea personală a unei terte persoane față de soluția data într-un dosar nu este relevantă pentru instanta de fond și să motiveze hotărârea pe acest răspuns. Instanța de fond ar fi trebuit să arate în mod clar, care ar fi fost lipsa acestui prejudiciu. Prejudiciul moral nu se poate demonstra decât cu martori. S-a audiat la fond martora D. A. care a fost prezentă în sala de judecată și care a declarat ca a auzit ca s-a afirmat public că D. Nicușor ar suferi de o anumită boala si ca si sora sa ar suferi de aceeași boala. Martora a arătat ca personal a luat la cunoștință de faptul că intimata D. M. a fost deranjata de afirmațiile făcute de către intimat in sensul că, peste tot, s-a adus la cunoștință persoanelor cunoscute faptul că ar suferi de aceasta boala, lucru infirmat de analizele medicale pe care a fost nevoită să le facă, de către învățătoarea fiicei sale care nu i-a mai permis accesul în școala sa-și vadă copilul încredințat intimatului de astăzi, datorită acestei boli. Arată că în aceste condiții, s-a adus un prejudiciu moral. Față de celălalt recurent D. Nicușor, nu doar că intimata B. A. a săvârșit un act ce nu ar fi trebuit să îl săvârșească în calitatea sa de asistent medical, pentru ca datele medicale sunt confidențiale. Dovada faptului că au fost extrase de către B. A. se regăsește chiar pe aceste foi de observație unde figurează la emitent numele acestei persoane. Asa cum rezultă din adresa emisă de Spitalul Județean Argeș, nimeni nu poate accesa aceste acte medicale daca nu are o parola care este individuală. Prejudiciul suferit nu este dosar un prejudiciu moral ci este și unul de imagine, adus demnității și onoarei fiecărei persoane. Probele administrate în dosarul cauzei sunt mai mult decât suficiente și solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată. Prin acțiune a arătat că nu s-a solicitat prejudiciul dosar pentru depunerea acestei foi de observație, ci a solicitat si daune morale pentru faptul că este vorba despre un prejudiciu de imagine.
Avocatul intimaților-pârâți solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței de fond ca legală și temeinică, potrivit concluziilor scrise pe care le depune la dosar.
Avocatul intimaților depune la dosar concluzii scrise și chitanță reprezentând onorariu de avocat și solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței de fond ca legală și temeinică. Arată că în mod corect instanța de fond în baza probelor administrate a respins acțiunea, apreciind că nu sunt îndeplinite condițiile pentru antrenarea răspunderii civile delictuale, respectiv că nu există faptă ilicită, nu există prejudiciu, nu există o legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și nu există vinovăția pârâților. În ceea ce privește probele administrate, la interogatoriu la întrebarea 4, amândoi reclamanții precizează că depunerea acelei foi de observație nu a condus instanța de fond la reîncredințarea minorului către tată și că altele au fost condițiile pentru care minora a fost reîncredințată tatălui. Și din proba cu martori, respectiv din declarația martorei D. A. N., aceasta nu este o declarație obiectivă pentru că aceasta se contrazice. Spune că informațiile i-au parvenit de la pârâți, iar ulterior spune că a luat aceste informatii de la colegii de serviciu, nu personal de la pârâți. De asemenea, martora banuieste că ar fi răspândit acest zvon și nu știe direct de la pârâtul G. R. și nu cunoaste ca boala reclamanților să fi folosit aceste informații prin mijloacele mass-media. Mai spune că, față de intimata B. A., că între acestea nu a avut loc decât un conflict de muncă, strict profesionale. Potrivit înscrisurilor de la dosar, intimata B. A. nu avea cum să acceseze foaia de observație pe 17.10.2011, pentru că se pensionase cu o săptămână înainte. Și din răspunsul dat de Spitalul Județean la solicitarea instanței, se vede clar ca si alte persoane au accesat foaia de observație a reclamantului D. N., printre care chiar martora D. A. N. si soțul ei, care și eliberează aceasta adresa catre instanță. Motivarea cererii de chemare în judecată, se referă la faptul că prejudiciul de imagine suferit de reclamanți, a condus instanța la reîncredințarea minorului către tată. Ulterior, în recurs se vine cu o altă motivare, respectiv că acum D. M. invocă un prejudiciu de imagine vis- a-vis de faptul că intimatul G. R. ar fi acuzat-o că este bolnava în scopul înjosirii publice. Cererea de chemare în judecată are doar un caracter șicanator ca și celelalte acțiuni, și urmărește atingerea unui scop pecuniar. Este irelevant și lipsit de sens faptul că la termenul anterior de judecată, pentru recurenta-reclamantă se depune procesul verbal încheiat cu ocazia audierii minorei în camera de consiliu, în care aceasta spune ca în situația în care ar fi reîncredințată mamei, aceasta nu ar avea nu ar avea condițiile necesare și timpul necesar pentru a i-l acorda și ar fi de fapt îngrijită de bunică. Ca mama si cadru medical, se impunea sa-și pregătească minora de a-i furniza informații în legătură cu boala unchiului sau. Se arată clar că nu s-a produs un prejudiciu de imagine prin folosirea acestei foi de observație.
Avocatul recurenților arată că se susține că nu s-a sustras aceea foaie de observație, dar atunci cum se explica semnătura și numele intimatei care figurează pe adresa de la dosar, ca accesat cu privire la foaia de observație. Potrivit răspunsului la interogatoriu, ambii reclamanți au spus în ce consta prejudiciul de imagine, moral și public.
Tribunalul rămâne în pronunțare asupra recursului.
TRIBUNALUL
I.Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești la data de 19.01.2012 reclamanții D. N. și D. M. C. au solicitat în contradictoriu cu pârâții G. R. A. și B. F. A. ca instanța prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâților la plata a 10.000 lei fiecare către cei doi reclamanți, reprezentând daune morale ca urmare a dobândirii în mod ilegal și folosirii în mod public a datelor confidențiale de sănătate cu scopul de a influența instanțele de judecată în defavoarea situației juridice a surorii sale, D. M., precum și constatarea caracterului ilicit al faptei săvârșite, încetarea încălcării drepturilor prin interzicerea pentru viitor a folosirii actelor medicale de către aceste persoane, în orice scop, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii s-a arătat că, în speță, B. F. A., fostă angajată a LSM Pitești, în calitate de asistent medical, acum pensionară, a extras din baza de date copii ale foilor de observație clinică generală ce îl privesc pe reclamant, respectiv FO nr._/1.06.2011 de internare de la Spitalul Județean Argeș - LSM Pitești și FO nr._ din 01 august 2011 de internare la Spitalul Județean Argeș - Secția Contagioase, documente personale ce îl privesc doar pe reclamantul D. Nicușor, fiind date confidențiale ce nu trebuiau să fie dezvăluite public cu atât mai mult să fie folosite ilegal într-un proces pentru a obține câștig de cauză de către G. R. A.. S-a mai susținut de către reclamanți că nu numai că pârâta B. F. A. nu avea voie să scoată din baza de date foile de observație mai sus menționate, ci mai mult acestea au fost înmânate lui G. R. A., care avea pe rolul instanțelor judecătorești din Pitești mai multe dosare cu reclamanta D. M. C., pentru reîncredințarea copilului lor, G. A. I., în vîrstă de 9 ani. S-a mai susținut că pârâtul G. R. a depus documentele personale ale reclamantului în instanță în Dosarul nr._/280/2011 având ca obiect reîncredințare minor, în care G. R. este reclamant, iar reclamanta este pârâtă. S-a mai susținut că reclamantei, D. M., i s-au adus acuzații în ședință publică, în fața unei săli întregi că are un frate bolnav de S., iar acest lucru a avut o influență majoră chiar și numai din punct de vedere moral asupra instanței de judecată, contribuind la pierderea custodiei copilului ce îi fusese încredințat anterior în mod irevocabil conform deciziei nr. 7/2011 a Tribunalului Argeș și deciziei nr.517/2011 a Curții de Apel Pitești. S-a mai precizat de reclamantul D. că prejudiciul ce i s-a produs a fost unul de imagine întrucât nimeni nu are dreptul de a folosi în mod public datele de sănătate confidențiale ale altei persoane, cu atât mai mult să le folosească din punct de vedere juridic, fiind vorba de divulgarea secretului profesional de către B. F. A..
În drept au fost invocate dispozițiile art.253 alin.(4), art.1347, art.1357-1359 NCPC.
II. La data de 28.03.2012 s-a depus întâmpinare de către pârâta B. F. A. prin care s-a arătat că a lucrat în cadrul Centrului de Sănătate Mintală din 1978, timp în care a avut acces la toate documentele medicale, dar pe care nu le-a folosit în alt scop, știind legislația în vigoare. S-a mai susținut de către pârâtă că din anul 2000 a avut acces la toate documentele și informațiile pacienților din tot Spitalul Județean Argeș, deoarece a fost introdus calculatorul, la care fiecare a avut parola proprie, dar care ulterior a devenit parolă cunoscută de toți cei știau cât de cât să folosească un calculator. S-a mai precizat de către pârâtă ca neavând CNP-ul lui D. Nicușor nu avea cum să imprime foile de observație și că perioada în care foile de observație au fost printate se suprapune cu perioada în care era pensionată.
III. La data de 06.06.2012 s-a depus întâmpinare de către pârâtul G. R. A. prin care a solicitat respingerea acțiunii.
În motivarea întâmpinării s-a arătat că cererea este inadmisibilă întrucât legea nouă, în speța art. 253 si art. 252 N. C.civ invocate de reclamanți, nu poate reglementa situații juridice născute anterior intrării sale in vigoare. De asemenea s-a susținut de către acest pârât că cererea de chemare în judecata este inadmisibilă și în raport de faptul că cererea de acordare de daune morale ar trebuie să reprezinte o cerere accesorie a unui eventual petit principal, situație care nu se regăsește în speța. S-a mai precizat de către pârât că și cel de-al doilea capăt de cerere este inadmisibil atâta timp cât nu se înțelege ceea ce se solicită, instanța neputând constata, eventual, decât îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege prin dispozițiile anterioare art. 998-999 C.civ . S-a mai arătat de către pârât că acoperirea în bani a unor prejudicii "morale" nu înseamnă decât o acțiune punitivă, care nu are nimic de-a face cu funcția reparatorie a răspunderii civile delictuale. Astfel de acțiuni, întemeiate invariabil pe art. 998-999 C.civ. și pe textele constituționale sau convenționale referitoare la dreptul la propria imagine, pervertesc sau schimbă sensul originar al răspunderii reparatorii. Prejudiciul "moral " este în realitate tot un prejudiciu material. S-a mai arătat de către pârât că prezentarea foilor de observații a fost justificată de dispozițiile art.25 din Legea Sănătății.
IV. Prin sentința civilă nr. 9666/14.11.2012 a Judecătoriei Pitești s-au respins excepțiile invocate de pârâtul G. R. și s-a respins cererea de chemare în judecată.
În motivarea sentinței s-a reținut că reclamanta D. M.-C. și pârâtul G. R.-A. au fost căsătoriți, iar din relațiile de căsătorie a rezultat un copil, G. A.-I., născută la data de 22.01.2002, iar căsătoria a fost desfăcută prin divorț, conform sentinței civile nr.5997/02.07.2010 a Judecătoriei Pitești, pronunțată în dosarul nr.18._ . De asemenea s-a mai constatat de instanța de fond că prin aceeași sentință minora a fost încredințată spre creștere și educare tatălui, mama fiind obligată la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorei începând cu data de 02.07.2010 și până la majoratul acesteia. S-a mai constatat de instanța de fond că prin sentința civilă nr._/12.12.2011 a Judecătoriei Pitești, pronunțată în dosarul nr._/280/2011, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr.194/2012 s-a admis cererea de ordonanță președințială și s-a dispus ca exercitarea autorității părintești să se realizeze în mod exclusiv și provizoriu față de minoră de către tatăl acesteia, stabilindu-se totodată locuința minorei la tatăl-reclamant, până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr.17._ aflat pe rolul Judecătoriei Pitești. S-a mai reținut de instanța de fond că la data de 12.12.2011 pârâtul G. R.-A. a depus în dosarul nr.17._ atașat la prezenta cauză, în ședință publică, un borderou cu acte(f.96), printre care și o Foaie de observație clinică generală purtând antetul Spitalului județean Argeș Pitești – Secția: Centru de Sănătate Mintală privind pe reclamantul D. Nicușor.(f.95,96) și că astfel cum rezultă din analiza încheierii de ședință de la data depunerii borderoului cu acte a fost prezent în sală reclamanta D. M., pârâtul G. R., apărătorii acestora precum și martorii R. A. și D. A.. S-a mai observat de instanța de fond că în încheierea de ședință de la 12.12.2012, în motivarea sentinței civile nr._/12.12.2011 și în motivarea deciziei civile nr.194/2012 a Tribunalului Argeș, nu se face nicio trimitere la Foaia de observație clinică generală purtând antetul Spitalului județean Argeș Pitești – Secția: Centru de Sănătate Mintală privind pe reclamantul D. Nicușor.(f.95,96). În ce privește excepția inadmisibilității invocată de pârât s-a apreciat de instanța de fond că este neîntemeiată întrucât pot fi invocate în cauză dispozițiile art.253 alin.(4), art.1347, art.1357-1359 NCPC deoarece înscrisul Foaia de observație clinică generală purtând antetul Spitalului județean Argeș Pitești – Secția: Centru de Sănătate Mintală privind pe reclamantul D. Nicușor a fost folosit după data de 01.10.2011, data intrării în vigoare a Noului Cod civil. S-a mai arătat de instanța de fond că pentru acordarea unor daune morale este necesar ca cel ce pretinde daune morale să producă un minimum de argumente și indicii din care să rezulte în ce măsură drepturile personale nepatrimoniale i-au fost afectate. S-a concluzionat de aceeași instanță că în cauză cei doi reclamanți nu au făcut dovada îndeplinirii condițiilor antrenării răspunderii civile delictuale a pârâților întrucât nu au făcut dovada că au suferit un prejudiciu în urma depunerii acelei foi de observație în dosarul atașat întrucât depunerea acelei foi de observație nu a fost de natură să aducă reclamanților atingere imaginii, demnității și reputației acestora.
V. Împotriva sentinței mai sus menționate a fost declarat recurs de către reclamanții D. Nicușor și D. M. care au apreciat că sentința este nelegală întrucât s-a realizat o greșită aplicare a legii și o greșită apreciere a probatoriului în condițiile în care s-a demonstrat existența prejudiciului moral precum ți implicarea pârâtei B. A..
V. Tribunalul analizând recursul reține că este fondat pentru următoarele considerente:
Dreptul la viață privată este considerat un element fundamental al societății, libertății și demnității umane. Astfel, în societatea contemporană, riscurile legate de concentrarea unor informații de vârf într-un cerc restrâns de subiecți publici și privați sau de difuzarea acestora la scară mondială au condus la evoluția dreptului la viață privată care, pe de o parte, depășește conotația individualistă în folosul celei sociale și, pe de altă parte, devine un concept complex cu o componentă specifică -dreptul la protecția datelor personale. Dreptul la protecția datelor personale, ca drept la autodeterminare informativă își găsește substanța în dreptul individului de a alege ceea ce este dispus să dezvăluie altora. În absența unei protecții puternice a propriilor informații, persoanele ar risca să fie discriminate pentru opiniile lor, credințele lor religioase ori condițiile de sănătate. Considerată un instrument util pentru protejarea dreptului la privacy, art.8 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale consacră dreptul persoanei la respectarea vieții sale private și de familie, a domiciliului și a corespondenței și îl protejează de amestecul autorităților publice, considerate legitime doar atunci când sunt prevăzute de lege și când acestea reprezintă o măsură necesară pentru a proteja unul sau mai multe interese enumerate cu precizie. În sistemul legislativ din România, art. 26 din Constituția României a statuat dreptul la viață intimă, familială și privată, în capitolul Drepturi și libertăți fundamentale, prevăzând că “Autoritățile publice respectă și ocrotesc viața intimă, familială și privată. Persoana fizică are dreptul să dispună de ea însăși, dacă nu încalcă drepturile și libertățile altora, ordinea publică sau bunele moravuri.”
Reglementarea mijloacelor juridice de protejare a drepturilor nepatrimoniale este cuprinsă în art.252-257 NCC, iar procedura de principiu prevăzută de Cod este aplicabilă la orice fel de drept nepatrimonial, indiferent de norma care îl reglementează, în lipsa unor dispoziții speciale. În concret, în vederea protecției acestor drepturi, persoana vătămată, fie că este persoană fizică sau juridică, poate formula o acțiune în justiție, în baza art.253 NCC, prin care să solicite printre altele interzicerea încălcării pe viitor și acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul, chiar nepatrimonial, ce a fost cauzat dacă vătămarea este imputabilă autorului faptei prejudiciabile. Astfel spus, titularul dreptului vătămat poate solicita daune materiale și morale de la autorul faptei. Dacă măsurile de prevenire și de încetare a încălcării unui drept nepatrimonial pot fi dispuse de către instanță independent de vinovăția autorului, acordarea daunelor interese este condiționată de vinovăția autorului faptei ilicite, concluzia la care duce formularea textului special (...dacă vătămarea este imputabilă autorului), cât și principiile generale, desprinse din art.1353 NCC și art.1357 NCC. În ce privește prejudiciul moral materializat într-o suferință, el trebuie să depășească măsura a ceea ce este normal suportabil; trebuie evaluată greutatea suferinței, și nu neaparat greutatea atingerii: pentru că o atingere gravă poate să nu justifice o reparare a prejudiciul moral dacă ea nu are drept consecințe decât repercursiuni fizice sau psihice minore pentru victimă. Pe de altă parte, caracterul ilicit al atingerii rezidă în încălcarea unei interdicții de a vătăma sau de înlătura „starea de bine” a altei persoane în absența unor motive legitime. Or, drepturile personalității fiind drepturi absolute, orice atingere care le-ar fi adusă este prohibită și, ca urmare, ilicită. Așadar, dacă în prima etapă victima unei atingeri trebuie să dovedească faptul că a suferit o atingere a personalității, în cea de-a doua etapă, aparține autorului atingerii să aducă dovada unui motiv justificativ. Având în vedere aceste considerente, precum și particularitățile drepturilor personalității propriu zise (dreptul la onoare, demnitate, viață privată, imagine, voce etc.) și mai ales noua lor reglementare, Tribunalul reține că există o ușurare a probei, simpla atingere făcând să se prezume prejudiciul și vinovăția; victima unor astfel de atingeri nu trebuie să facă dovada vinovăției, aceasta fiind prezumată prin atingerea care a fost adusă dreptului său.
În plus, este de reținut că potrivit art.22 din Legea nr.46/2003 informațiile cu caracter confidențial pot fi furnizate numai în cazul în care pacientul își dă consimțământul explicit sau dacă legea o cere în mod expres. În practica constituțională (Curtea Constituțională a României, decizia nr.162 din 26 februarie 2008 publicată în M.Of.nr.263 din 3 aprilie 2008) s-a reținut că legea se referă la "informațiile privind starea pacientului, rezultatele investigațiilor, diagnosticul, prognosticul, tratamentul, datele personale". Acest tip de informații privind sănătatea persoanei intră în noțiunea de viață privată, fiind prin urmare un mod de a realiza protecția drepturilor prevăzute de art. 26 din Constituție, consacrate în egală măsură și în art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. În acest sens, trebuie amintită și Hotărârea pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în speța "Z. contra Finlandei" (1997) în care s-a arătat că "protecția datelor personale, nu în ultimul rând a datelor cu caracter medical, este de o importanță fundamentală pentru ca o persoană să se poată bucura de dreptul său la respectarea vieții private și a vieții de familie așa cum este acesta garantat de art. 8 din Convenție. [...] În lipsa unei asemenea protecții, persoanele care necesită îngrijire medicală nu ar mai fi dispuse să furnizeze informații cu caracter personal și intim, necesare prescrierii tratamentului apropiat pentru boala de care suferă sau să consulte un medic, ceea ce ar fi de natură să le pună viața în pericol, iar, în caz de boli transmisibile, un asemenea pericol poate exista pentru colectivitate. [...] De aceea, legislația internă a statelor trebuie să cuprindă garanții adecvate pentru a împiedica orice comunicare sau divulgare de date cu caracter personal privitoare la sănătatea persoanei, în conformitate cu dispozițiile art. 8 paragrafului 1 al Convenției".
În speță, folosirea fără drept a datelor medicale ale reclamantului Drăgoio Nicușor, în cazul litigiului dintre reclamanta D. M. și G. R., precum și prezentarea publică a conținutului acestor date reprezintă o atingere a dreptului la viață privată al reclamanților D. Nicușor și D. M. conform art.74 alin (1) lit.g) NCC. Astfel conform borderoului cu acte din data de 12.12.2011 depuse în dosarul nr._/280/2011 reclamantul G. R. a utilizat fără drept și două foi de observații clinice aparținând reclamantului D. Nicușor, deși acestea conțineau date de sănătate personale. De asemenea conform declarației martorei D. N. (f.56-dosar fond) pârâtul D. Nicușor a afirmat în sala de judecată că reclamanții sunt bolnavi de ., deși nu avea dreptul legal de a divulga, în mod public, datele medicale ale reclamanților. De asemenea aceeași martoră a relatat că reclamantul D. Nicușor nu mai iese din casă întrucât îi este rușine de afirmațiile făcute la adresa lui de către reclamantul G. R., iar reclamanta are o atitudine de „izolare” după respectiva divulgare, aspect constatat de toți cunoscuții. De asemenea este de remarcat că astfel cum rezultă din mențiunile de pe foile de observații nr._ și_ acestea au fost imprimate de către pârâta B. A. la data de 17.10.2011 conform adresei nr._/16.08.2012 (f.42-dosar fond). Totodată din aceeași adresă rezultă că fiecare angajat avea o parolă și un cont de acces unice și că utilizarea contului de către alte persoane nu se putea face decât cu acordul titularului de cont. Prin urmare nu poate fi primită susținerea intimatei B. că nu ar imprimat foile de observații în raport de materialul probator mai sus menționat. Împrejurarea că potrivit deciziei nr._/11.10.2011 (f.64-dosar fond) pârâta B. s-a pensionat nu constituie o cauză de exonerare de răspundere întrucât aceasta avea posibilitatea de a extrage datele personale din baza de date iar aceasta pârâtă nu a făcut dovada că la data de 11.10.2011 i s-a interzis accesul la baza de date medicale. De asemenea nu prezintă relevanță juridică împrejurarea dacă datele medicale prezentate au fost de natură a influența instanța de judecată ce a soluționat acțiunea de încredințare a minorului întrucât legea nu condiționează repararea prejudiciului morale de producerea unui anumit rezultat fiind suficient să se dovedească existența unei atingeri ilicite a dreptului la viață privată conform art.74 NCC. Nu se poate reține apărarea intimatului-pârât S. R. de exonerare a răspunderii pe considerentul că sunt aplicabile dispozițiile art.25 alin (2) din Legea nr.46/2003 întrucât faptul că o persoană este infestată cu . nu reprezintă un pericol pentru sănătatea publică. În ce privește cuantumul prejudiciului Tribunalul reține că suma de solicitată nu este justificată în raport de atingerile aduse și de faptul că s-a constatat prin respectiva decizie caracterul ilegal al utilizării datelor medicale, astfel că această sumă urmează a fi cenzurată de către Tribunal.
Pentru aceste considerente Tribunalul în baza art.312 c.proc.civ. va admite recursul, va modifica sentința în sensul că va admite, în parte, cererea de chemare în judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 9666/14.11.2012 a Judecătoriei Pitești formulat de reclamanții D. N., cu domiciliul în mun. Pitești, Aleea Pieței P., ., . și D. M. C., cu domiciliul în mun. Pitești, Aleea Caminelor, ., jud. Argeș în contradictoriu cu pârâții G. R. A., cu domiciliul în mun. Pitești, Calea Bascov, ., . și B. F. A., cu domiciliul în mun.Pitești, .. B15, ., jud. Argeș.
Modifică sentința, în sensul că admite, în parte, acțiunea.
Obligă pârâții, în solidar, la plata către reclamant a sumei de 3000 lei, daune morale, iar către reclamantă a sumei de 1000 lei.
Interzice pârâților folosirea pe viitor a actelor medicale ale reclamantului.
Obligă pârâții la plata către reclamanți a sumei de 2400 lei, cheltuieli de judecată la fond și recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 27.11.2013.
Președinte, A. M. | Judecător, G. D. N. | Judecător, V. T. |
Grefier, G. G. |
Red. VT/Tehnored.VT
2 ex/27.12.2013
Jud. fond: G.I.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 312/2013. Tribunalul ARGEŞ | Cereri. Sentința nr. 459/2013. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
