Pretenţii. Sentința nr. 100/2013. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 100/2013 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 03-04-2013 în dosarul nr. 2555/109/2008*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
SENTINTA CIVILA Nr. 100/2013
Ședința publică de la 03 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. T.
Grefier G. G.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamantul G. G., în contradictoriu cu pârâta B.R.D. - G. SOCIETE GENERALE, interveniente fiind G. GHIORGHIȚA și T. E., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile
Procedura legal îndeplinită fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 20 Martie 2013, susținerile părților fiind consemnate în cuprinsul încheierii de ședință din aceea dată și care fac parte integrantă din prezenta sentința.
TRIBUNALUL
I. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 17.07. 2008 pe rolul Tribunalului Argeș reclamantul G. G. a solicitat în contradictoriu cu pârâții executor bancar P. M. și și B.R.D. - G. Societe Generale București ca instanța prin hotărârea ce o va pronunța să dispună repararea pagubelor cu caracter patrimonial și moral suferite de reclamant și create de pârâți, pagube evaluate la suma de 650.000 euro compusă din: 140.000 euro reprezentând valoarea apartamentului confort I cu trei camere, două balcoane, situat în Pitești, județul Argeș; 15.000 euro reprezentând contravaloarea bunurilor mobile distruse o dată cu evacuarea forțată efectuată de către executor judecătoresc la data de 25.01. 2007; 5.000 de euro reprezentând chiria pe care reclamantul a plătit-o persoanelor la care a locuit de la data evacuării până în prezent; 500.000 euro daune morale pentru suferințele cauzate de faptul că nu a mai fost solicitat să efectueze activități de contabilitate, nefiind ușor de găsit la noile adrese, și de afectarea încrederii în propriile capacități profesionale.
În motivarea cererii de chemare în judecată s-a arătat, în esență, că pârâții sunt vinovați de producerea prejudiciului cauzat prin punerea în executare a unui contract de credit și vânzarea la licitație publică a imobilului apartament în litigiu, pentru valorificarea creanței, deși bunul era unul comun, iar mai apoi au continuat executarea efectivă prin evacuarea familiei sale, cu toate bunurile mobile, deși procesul-verbal de licitație publică a fost anulat definitiv și irevocabil.
II. Prin cererile formulate la data de 30.03. 2009, reclamantul G. G., invocând dispozițiile art. 57 C. proc. civ., a chemat în judecată pe numitele T. E. și G. G. (fosta și actuala soție), arătând că fiecare dintre ele poate pretinde aceleași drepturi ca și reclamantul, anume cota de câte 1/2 din apartament, respectiv bunuri mobile, precum și din restul sumelor de bani, fiind bunuri comune dobândite în căsătoria avută pe rând cu reclamantul.
III. Conform art. 58 C. proc. civ., aceste persoane au fost citate în cauză în calitate de interveniente în interes propriu.
IV. Prin încheierea de ședință din data de 08.12. 2009 a Tribunalului Argeș s-a luat act de renunțarea reclamantului la judecata cauzei față de pârâtul P. M..
V. Prin sentința civilă nr.19/1.02.2010 a Tribunalului Argeș s-a respins cererea de chemare în judecată și cererea de intervenție ca nefondate:.
În motivarea sentinței s-a reținut că la data de 05.01.2004 reclamantul a încheiat cu pârâta contractul de credit nr._ prin care acesta a împrumutat o sumă de 60.000.000 lei vechi. Pentru că reclamantul nu a respectat clauzele contractuale în ceea ce privește plata, cel mai târziu la scadență, a ratei creditului împreună cu dobânda aferentă, întocmai cum s-a obligat prin contract, pârâta a declanșat executarea silită, mobiliară și, mai apoi, imobiliară, pentru valorificarea creanței, ajungându-se la scoaterea la licitație publică a imobilului apartament situat în Pitești, județul Argeș. În acest sens, la data de 11.08.2006 s-a încheiat procesul-verbal de licitație publică, iar la patru zile mai târziu bunul a fost adjudecat în favoarea lui I. R. M.. S-a mai reținut de instanța de fond că din acest moment încep să se deruleze două parcursuri diferite, paralele, care au favorizat ambele situația în care se află în prezent reclamantul, astfel: pe de-o parte, după adjudecare și în condițiile în care actul de adjudecare (act final al urmăririi silite imobiliare, constatând plata prețului și determinând transferul dreptului de proprietate asupra bunului adjudecat) a rămas valabil, acesta nefiind niciodată atacat, bunul a participat la circuitul civil, fiind înstrăinat către terți, toți - atât adjudecatarul, cât și subdobânditorii - fiind apreciați definitiv și irevocabil ca de bună-credință (a se vedea în acest sens dosarul nr._ ); pe de altă parte, prin Sentința civilă nr. 4677/20.09.2007 a Judecătoriei Pitești, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 573/R/27.03.2008 s-a dispus anularea procesului-verbal de licitație încheiat la data de 11.08.2006 emis în dosarul nr. 153/2005 al executorului Bancar P. M. cu motivarea că bunul supus urmăririi silite pentru o datorie personală a debitorului reprezenta bun comun al soților. S-a mai apreciat de instanța de fond că la momentul pronunțării sentinței de mai sus, toate faptele și actele juridice arătate anterior, anume adjudecarea și înstrăinarea, erau înfăptuite, astfel încât nu se poate reține cupla adjudecatarului ori a terților, ci mai degrabă a reclamantului care, înștiințat fiind de primele acte de executare, în speță proces-verbal de situație din 09.11.2005, a rămas în pasivitate sau nu a continuat demersul procesual juridic, acesta rămânând fără deznodământ favorabil, asumându-și toate consecințele ce derivă din acestea. S-a mai considerat că una din aceste consecințe a fost pierderea proprietății bunului imobil vândut la licitație publică, a cărei valoare pretinsă prin cererea de chemare în judecată nu a fost probată de către reclamant, întrucât acesta nu a solicitat administrarea în cauză a probei cu expertiză și nici intervenienta T. E. (fosta soție cu care reclamantul a achiziționat bunul imobil apartament în timpul căsătoriei, aceștia rămânând în devălmășie) nu a propus această probă.O altă consecință firească sunt actele de executare care și-au urmat cursul prevăzut de lege, ajungându-se - prin punerea în executare silită imobiliară directă a actului de adjudecare necontestat - chiar la evacuarea reclamantului din imobilul adjudecat, împreună cu bunuri mobile dobândite împreună cu cea de a doua intervenientă (soția reclamantului la acel moment). De asemenea s-a mai reținut de instanța de fond că prin probele administrate în cauză reclamantul nu a putut dovedi cu exactitate ce bunuri au fost deteriorate sau distruse și contravaloarea acestora, astfel încât și pe fond acest capăt de cerere s-a constatat a fi neîntemeiat. Cât despre chiria pe care ar fi achitat-o față de locatorul său, oricare ar fi fost acesta, instanța a constatat că reclamantul nu a depus la dosarul cauzei chitanțe reprezentând dovada achitării de sume cu acest titlu, ci doar un contract de închiriere încheiat cu un terț, fără dată certă, motiv pentru care nu a fost avut în vedere. Tribunalul a mai reținut că atingerea imaginii profesionale și scăderea încrederii în capacitățile reclamantului nu au fost probate în cauză. Dacă acestea s-ar putea deduce, la un moment dat, printr-o interpretare într-un sens prea larg a celor două concepte și a condițiilor cerute de lege pentru ca în cauză să fie privită ca admisibilă cererea de acordare de daune morale, având în vedere și situația financiară pe care o are reclamantul la acest moment, atunci se poate concluziona că acestea sunt rezultatul conduitei reclamantului care, deși a beneficiat de creditul în sumă de 60.000.000 lei vechi, acesta nu l-a restituit, răspunzând cu bunurile sale.
Împotriva sentinței civile nr. 19/1.02.2010 a Tribunalului Argeș au formulat în termen apeluri de către reclamantul G. G. și intervenienta G. G., precum și de către intervenienta T. E. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie care prin decizia civilă nr. 133A/3.11.2010 a Curții de Apel Pitești au fost respinse ca neîntemeiate.
Împotriva deciziei civile nr.133A/3.11.2010 a Curții de Apel Pitești a fost declarat recurs de către reclamantul G. G. și G. G. care prin decizia civilă nr.7306/19.10.2011 a Înaltei Curții de Casație și Justiție a fost admis dispunându-se rejudecarea de către tribunal.
În motivarea deciziei s-a reținut că persoana vătămată are posibilitatea de a obține satisfacție fie de la comitent (art. 1000 alin. (3) C. civ.), fie de la prepus (art. 998 - 999 C. civ.) fie de la comitent și prepus, în solidar (art. 1000 alin. (3) coroborat cu art. 998 - 999 C. civ.).Ceea ce este definitoriu pentru calitatea de comitent și prepus este existența unui raport de subordonare care își are temeiul în împrejurarea că, pe baza acordului lor de voință, o persoană fizică sau juridică a încredințat unei persoane fizice, o anumită funcție, o anumită însărcinare. Din această încredințare decurge posibilitatea pentru comitent, de a direcționa, îndruma și controla activitatea celeilalte persoane - denumită prepus - aceasta având obligația de a o urma îndrumările și directivele primite. Contractul de muncă, din care se nasc raporturi juridice cărora le este specifică subordonarea, constituie temei de naștere a raportului de prepușenie. Din interpretarea dispozițiilor art. 7, 12 și 18 din Statutul corpului executori bancari rezultă că aceștia sunt încadrați pe bază de contract de muncă, și sunt învestiți să îndeplinească orice activități legale în scopul realizării voluntare sau, când este cazul, prin executare silită a obligațiilor stabilite prin titlurile executorii ce aparțin băncilor, între bancă și executorul bancar fiind evident un raport de prepușenie. Răspunderea civilă a executorului bancar poate fi angajată, în condițiile legii, pentru cauzarea de prejudiciu prin încălcarea obligațiilor sale profesionale. În afară de răspunderea civilă și disciplinară în condițiile legii, poate fi angajată, după caz și răspunderea materială, administrativă sau penală a executorului bancar. Răspunderea civilă a executorului bancar trebuie analizată din perspectiva dispozițiilor art. 2 potrivit cu care executorul bancar are îndatorirea să-și execute atribuțiile și să efectueze orice act necesar îndeplinirii executării silite, cu respectarea strictă a dispozițiilor Codului de procedură civilă și a celorlalte reglementări aplicabile în materie. S-a mai apreciat de instanța de control judiciar că ambele instanțe nu au analizat existența sau inexistența faptei ilicite și a vinovăției din perspectiva actelor procesuale încheiate de executor în cadrul executării silite imobiliare, respectiv dacă au fost încheiate cu respectarea dispozițiilor art. 488 - 561 C. proc. civ. și s-a mărginit a analiza poziția procesuală a reclamantului față de actele de executare încheiate, reținând că acesta este în culpă exclusivă pentru că nu a exercitat căile de atac prevăzute de leg. Totodată s-a reținut că această analiză a instanței este greșită și străină de natura juridică a pricinii, întemeiată pe dispozițiile art. 1000 alin. (3) c.civ., constituind în fapt o necercetare a fondului cauzei, impunându-se a se analiza faptele și vinovăția executorului bancar și nu a reclamantului. S-a concluzionat de către instanța de control judiciar că se impune a analiza activitatea executorului bancar, începând cu prime sale acte de executare, când a formulat mai multe cereri de încuviințarea executării silite și când a avut reprezentarea că imobilul este coproprietate, când a continuat procedura executării deși prin încheierea din 31.09.2006 a Judecătoriei Pitești, pronunțată în dosarul nr. 9696/2006 s-a dispus suspendarea provizorie a executării silite; dacă actele de executare au fost încheiate cu respectarea termenelor prevăzute de lege etc.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Argeș la data de 12.09.2012.
Tribunalul analizând cererea de chemare în judecată și cererile de intervenție reține următoarele:
I. Pentru angajarea răspunderii civile delictuale este necesar conform art.998 c.civ. să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: existența unei fapte ilicite, existența unei legături de cauzalitate și existența unui prejudiciu.
A. În ce privește prima condiție a existenței unei fapte ilicite este de reținut că potrivit art. 42 alin (1) din Legea 188/2000 [în forma în vigoare la data executării silite-n.ns] „răspunderea civilă a executorului judecătoresc poate fi angajată, în condițiile legii civile, pentru cauzarea de prejudicii prin încălcarea obligațiilor sale profesionale”, iar conform art.51 din Legea 188/2000 „executorul judecătoresc își îndeplinește atribuțiile cu respectarea dispozițiilor prezentei legi, a statutului profesiei și a regulamentului de aplicare a prezentei legi, precum și ale Codului de procedură civilă și ale altor legi aplicabile în materie”. Față de creditor răspunderea executorului este de natură contractuală, fiind una corespunzătoare nerespectării regulilor ce derivă din contractul de mandat. În raport cu terții, în a căror categorie intră și debitorul, răspunderea executorului, atunci când ea intervine, nu poate fi decât delictuală. Condițiile răspunderii trebuie adecvate însă în toate cazurile, la nerespectarea obligațiilor de ordin profesional ale executorului judecătoresc. În ce privește dispozițiile art.51 din Legea nr.188/2000 este de observat că acestea consacră un principiu de maximă importanță și generalitate, acela al legalității. Astfel textul citat impune, ca, în activitatea lor, executorii judecătorești să se conformeze tuturor reglementărilor de drept substanțial și procesual aplicabile în materie de urmărire silită. Practic, paleta obligațiilor ce revin executorilor judecătorești și care decurge din principiul analizat, este extrem de largă, ele acoperind și toate formele de procedură ce trebuiesc urmărite în activitatea de executare silită. Legalitatea implică și cerința de maximă importanță a respectării tuturor drepturilor participanților la executarea silită, respectiv nu numai promovarea intereselor creditorilor care sunt și cei care solicită executarea și achită onorariul datorat pentru activitatea prestată, ci și a drepturilor legitime ale debitorilor. Acesta este și spiritul art.5 din Legea nr.188/2000, text potrivit căruia activitatea executorilor se înfăptuiește în condițiile legii, cu respectarea drepturilor și intereselor legitime ale părților și ale altor persoane interesate. În consecință, putem vorbi de o faptă ilicită a executorului oridecâteori cu vinovăție efectuează acte de executare silită prin care se încalcă principiul legalității, cauzându-se prejudicii persoanelor implicate în procedura execuțională.
a) În speță prin contractul de împrumut nr._/5.01.2004 (f.10-dosar fond inițial) reclamantul G. G. a contractat un credit de nevoi personale în cuantum de 60.000.000 ROL, prevăzându-se la art.8 din contract posibilitatea băncii de a declara scadent creditul în cazul neachitării ratelor.
b)Prin încheierea din data de 1.04.2005 a Judecătoriei Pitești, pronunțată în dosarul nr.3457/2005 (f.14-dosar fond inițial) s-a încuviințat executarea silită mobiliară împotriva debitorului G. G. pentru suma de 74.741.000 lei (ROL). Prin încheierea de ședință din data de 6.05.2005 a Judecătoriei Pitești, pronunțată în dosarul nr.4783/2005 (f.16-dosar fond inițial) s-a respins cererea de executare silită imobiliară formulată de creditoarea B. prin executor bancar asupra apartamentului situat în Pitești, ., ., jud.Argeș reținându-se că apartamentul este bun comun și că este în condițiile în care datoria este proprie este necesar ca creditorul să recurgă la procedura partajului conform art.493 c.proc.civ. Prin încheierea de ședință din data de 30.09.2005 a Judecătoriei Pitești, pronunțată în dosarul nr.9752/2005 (f.17-dosar fond) s-a admis cererea de încuviințare a executării silite formulată de creditoarea B. prin executor bancar și s-a dispus încuviințarea executării silite asupra apartamentului situat în Pitești, ., ., jud.Argeș. Prin urmare este cert că la data demarării celei de a doua proceduri execuționale imobiliare, executorul bancar P. M., precum și creditoarea B. aveau cunoștință de faptul că apartamentul ce face obiectul executării silite reprezintă un bun comun și că potrivit legii trebuiau să recurgă, în prealabil la procedura partajului judiciar, iar ulterior să continue executarea legii. În loc să urmeze această procedură legală, cu fraudarea legii, creditoarea B. prin executorul bancar a formulat o nouă cerere de încuviințare a executării silite imobiliare, ceea ce denotă reau credință a creditoarei B. și a executorului bancar P. M.. Prin urmare, nu poate fi reținută apărarea conform căreia creditoarea B. și executorul bancar au fost de bună-credință, întemeindu-se pe adresa nr.7793/4.03.2005 a Primăriei Pitești (f.6-dosar de executare) în condițiile în care această adresă nu era de natură a înlătura prezumția de comunitate a bunurilor prevăzută de art.30 c.fam știut fiind că înscrierea dreptului de proprietate asupra unui bun comun doar în favoarea unuia din soți, în evidențele fiscale sau de publicitate imobiliară, nu este de natură a atrage înlăturarea caracterului de bun comun. În plus, la data de 6.05.2005, executorul bancar P. M. și creditoarea B. aflaseră de impedimentul la executare derivat din existența unei codevălmășii asupra bunului comun, astfel că nu mai putea proceda în mod legal la continuarea executării silite.
c)În baza încheierii mai sus menționate s-a formulat dosarul de executare silită nr.153/2005 al executorului bancar P. M., atașat la prezenta cauza. În acest dosar de executare s-a întocmit procesul verbal de situație imobiliară din data de 9.11.2005 (f.14-dosar de executare), ocazie cu care a fost găsită d-na G. G., soția debitorului. De asemenea s-a întocmit publicația de vânzare din data de 7.03.2006 (f.22-dosar de executare), fiind evaluat imobilul la suma de_ lei (ROL), iar ulterior procesul verbal de licitație din data de 10.04.2006, când s-a amânat licitația pentru lipsă de ofertanți, pentru ca după mai multe termene de licitație, imobilul să fie adjudecat în data de 11.08.2006, ora 10.00, de către numitul I. R. pentru suma de 65.100 RON (f.36-dosar de executare), fiind emis actul de adjudecare din 15.08.2006 (f.40-dosar de executare). De menționat că astfel cum rezultă din analiza procesului verbal de licitație din data de 11.08.2006 (f.36-dosar fond) reclamantul G. G. mai datora creditoarei B. suma de 4835, 51 RON. Conform istoricului nr.56/5.01.2007 (f.32-dosar fond inițial) la data de 11.08.2006 reclamantul G. G. mai achitase suma de 2035, 51 RON, astfel că datoria supusă executării silite era mult mai mică. Prin procesul verbal de distribuție nr.91/10.02.2011 (f.48-dosar executare) s-a realizat distribuția prețului de 65.100 RON, astfel: 6889, 02 lei către creditoarea Asociația de proprietari nr. nr.161 Pitești ;_, 98 lei s-a consemnat la CEC la dispoziția debitorului G. G..
d) Prin încheierea de ședință din data de 31.08.2006 a Judecătoriei Pitești, pronunțată în dosarul nr.9696/2006 (f.29-dosar fond inițial) s-a dispus suspendarea executării silite imobiliare indirecte desfășurată în dosarul nr.153/2005 al executorului bancar R. P.. Prin sentința civilă nr.5064/23.11.2006 a Judecătoriei Pitești, pronunțată în dosarul nr._ (f.23-dosar fond inițial) s-a admis excepția tardivității contestației formulată de contestatorul G. G. împotriva executării silite înseși, precum și excepția lipsei de interes a contestației la executare formulată împotriva procesului verbal de licitație din data de 11.08.2006, apreciindu-se că numai soția contestatorului poate invoca calitatea de bun comun a apartamentului ce face obiectul executării silite. Prin decizia civilă nr.581/16.04.2007 a Tribunalului Argeș, pronunțată în dosarul nr._ (f.36-dosar fond inițial) s-a admis recursul formulat împotriva sentinței civile nr.5064/23.11.2006 a Judecătoriei Pitești, dispunând-se casarea sentinței și rejudecarea cauzei, apreciindu-se că a fost soluționată în mod greșit excepția lipsei de interes. Cauza a fost reînregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești la data de 29.06.2007, fiind soluționată prin sentința civilă nr.4677/20.09.2007 a Judecătoriei Pitești, pronunțată în dosarul nr._ (f.38-dosar fond inițial), irevocabilă prin decizia civilă nr.573/27.03.2008 a Tribunalului Argeș, pronunțată în dosarul nr._ (f.39-dosar fond inițial) prin care s-a admis contestația la executare formulată împotriva procesului verbal de licitație din 11.08.2006, reținându-se că bunul este comun al debitorului G. G. și al soției acestuia G. E., apreciindu-se că creditoarea trebuia să solicite mai întâi împărțirea apartamentului și apoi să recurgă la procedura executării silite. Prin urmare, actul de executare reprezentat de procesul verbal de licitație din data de 11.08.2006 a fost anulat pentru același considerent pentru care se respinse cererea de încuviințare a executării silite din data de 6.05.2005, confirmându-se cu putere de lucru judecat nelegalitatea actelor de executare demarate de executorul bancar P. M. împotriva debitorului G. G. (reclamant în prezenta cauză-n.ns).
În concluzie, Tribunalul consideră că fapta executorului bancar P. M. de a continua executarea silită imobiliară, în condițiile în care luase la cunoștință de impedimentul la executare prevăzut de art.492-493 c.proc.civ. în baza încheierii de ședință din data de 6.05.2005 a Judecătoriei Pitești, pronunțată în dosarul nr.4783/2005 (f.16-dosar fond inițial), executarea silită fiind anulată pentru acest considerent potrivit sentinței civile nr.4677/20.09.2007 a Judecătoriei Pitești, pronunțată în dosarul nr._ (f.38-dosar fond inițial), irevocabilă prin decizia civilă nr.573/27.03.2008 a Tribunalului Argeș, pronunțată în dosarul nr._ (f.39-dosar fond inițial), constituie o faptă ilicită în accepțiunea art.998 c.civ. raportat la art.5 din Legea nr.188/2000 coroborat cu art.51 din Legea nr.188/2000.
B. În ce privește cea de-a doua condiție a existenței unei legături de cauzalitate este de subliniat că relevanță juridică în stabilirea unei legături de cauzalitate îl reprezintă analiza complexului cauzal și a complexului de cauze. Prin complex cauzal se înțelege mai multe acțiuni-inacțiuni care, potrivit clasificărilor uzuale, pot fi cauze directe, indirecte, imediate, mediate, principale, secundare, concomitente, succesive etc. sau condiții. Ceea ce dă unitate acestor acțiuni sau inacțiuni (săvârșite de o singură persoană sau de mai multe persoane) este faptul că ele concură ca un tot la producerea prejudiciului, astfel încât trebuie să recunoaștem eficiență cauzală fiecăruia dintre elementele complexului cauzal. Complexul de efecte (sau concursul de efecte) presupune că aceeași cauză (sau complex cauzal) generează mai multe rezultate care pot avea relevanță din punct de vedere juridic.
În speță, pierderea apartamentului s-a realizat în baza actului de adjudecare emis la data de 15.08.2006 (f.40-dosar de executare) emis în favoarea adjudecatarului I. R.. Prin sentința civilă nr.999/4.02.2009 a Judecătoriei Pitești, pronunțată în dosarul nr._, irevocabilă prin decizia civilă nr.64/R/15.01.2010 a Tribunalului Argeș prin care s-a respins cererea de restabilirea situației anterioare, în ceea ce privește executarea efectuată de executorul Bancar M. P. în dosarul de executare nr. 153/2005, reținându-se în esență buna credință a terților dobânditori. Prin urmare rezultă indubitabil că pierderea apartamentului s-a aflat într-o legătură de cauzalitate directă cu fapta executorului P. de a demara procedura executării silite cu nerespectarea impedimentului la executare derivat din art.492 și 493 c.proc.civ. În ce privește celelalte pretenții solicitate de către reclamant Tribunalul apreciază că acestea au fost cauzate de fapte distincte, care nu fac parte din complexul cauzal care a determinat pierderea apartamentului. Astfel conform procesului verbal de executare silită întocmit de B. N. A. G. (f.91-dosar fond inițial) rezultă că evacuarea silită a reclamantului G. G. și a familiei acestuia din apartamentul situat în blocul nr.88, tronson A, etaj VII, scara A, ., Pitești s-a realizat la cererea creditorului I. M., astfel că pârâta B. nu poate fi ținută de eventuala nelegalitate a actelor de executare efectuate de N. A., astfel cum s-a învederat prin cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată. În plus, astfel cum rezultă din declarația martorilor B. C. (f.112-dosar fond inițial) și R. V. (f.113-dosar fond inițial) deteriorarea bunurilor mobile s-a datorat activității defectuoase desfășurate de executorii judecătorești, astfel că prejudiciul reclamat pentru deteriorarea bunurilor mobile nu se datorează activității executorului bancar P.. Totodată este de remarcat că prin încheierea de ședință din data de 25.05.2009 a Tribunalului Argeș (f.117-dosar fond) s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei B. pe capătul de cerere nr.II, iar acest aspect nu a făcut obiectul apelului conform art.295 alin (1) c.proc.civ. De asemenea în ce privește celelalte prejudicii nu s-a demonstrat de către reclamant sau de către intervenientele T. E. sau G. G. conform art.1169 c.civ. că acestea se află într-o legătură de cauzalitate cu executare silită efectuată în dosarul nr.153/2005 al executorului P..
În concluzie Tribunalul reține că se află într-o legătură de cauzalitate cu fapta ilicită a executorului P. doar prejudiciul reprezentat de contravaloarea apartamentului, iar nu și celelalte pretenții solicitate prin cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată.
C. Pentru ca prejudiciul să fie susceptibil de reparare este necesară întrunirea a două condiții: să fie cert și să nu fi fost reparat. Prejudiciul cert presupune atât existența lui sigură, neîndoielnică, cât și posibilitatea evaluării lui în prezent. Prejudiciu cert este întotdeauna cel actual, adică cel produs. De asemenea este cert și prejudiciul viitor, care este sigur că se va produce și este susceptibil de evaluare. Dacă nu este sigur că prejudiciul există, nu se poate ști nici dacă s-a născut un drept la reparație, iar dacă incertitudinea poartă asupra determinării întinderii pagubei, obiectul creanței în despăgubire nu poate fi stabilit. De asemenea un al criteriu de determinarea a certitudinii prejudiciului îl reprezintă caracterul direct al acestuia, respectiv pagubele să fie o consecință directă a faptei păgubitoare. Caracterul direct al prejudiciului este dedus din dispozițiile art. 1086 C. civ. care prin textul „daunele interese nu trebuie să cuprindă decât ceea ce este o consecință directă și necesară a neexecutării obligației”, dă o interpretare extensivă, aplicabilă și răspunderii civile delictuale. Prejudiciul indirect iese din sfera de aplicare a răspunderii deoarece el nu are legătură cauzală cu fapta ilicită. În acest sens, este de subliniat că prejudiciul direct nu este primul dintr-o succesiune de daune, însă el este legat de fapta ilicită printr-un raport neîndoielnic de cauzalitate pe când dauna indirectă este cea cu privire la care nu s-a izbutit să se stabilească un asemenea raport de cauzalitate și care, drept urmare, iese din câmpul răspunderii.
a)Potrivit contractului de construcției nr.1834/25.08.1972 (f.5-dosar fond inițial) și a procesului verbal de predare-primire din 1.09.1972 reclamantul G. G. a dobândit dreptul de proprietate asupra apartamentului situat în blocul nr.88, tronson A, etaj VII, scara A, ., Pitești. Astfel cum s-a reținut prin sentința civilă nr.4677/20.09.2007 a Judecătoriei Pitești, pronunțată în dosarul nr._ (f.38-dosar fond inițial), irevocabilă prin decizia civilă nr.573/27.03.2008 a Tribunalului Argeș, pronunțată în dosarul nr._ (f.39-dosar fond inițial) apartamentul ce a format obiectul executării silite imobiliare realizată de executorul P. M. era bun comun, aspect recunoscut și de reclamant prin răspunsul la întrebarea nr.1 din interogatoriu administrat (f.129-dosar fond inițial).
b)Prin raportul de expertiză realizat de expertul C. C. (f.65-dosar apel) s-a stabilit valoarea de circulație a apartamentului, ce a format obiectul executării silite, ca fiind de 220.000 lei, iar astfel cum rezultă din analiza încheierii din data de 27.10.2010 a Curții de Apel Pitești (f.138-dosar fond) părțile nu au formulat obiecțiuni cu privire la această valoare.
c) Conform sentinței civile nr.5238/16.11.2004 a Judecătoriei Pitești, pronunțată în dosarul nr.4378/2005 (f.87-dosar fond ulterior) reclamantul G. G. a fost obligat la plata către Asociația de Proprietari nr.161 Trivale a următoarelor sume de bani: 31.758.812 lei (ROL) cu titlul de cheltuieli comune restante pe perioada octombrie 2002-iulie 2004; suma de 12.161.428 lei (ROL), cu titlul de penalități debitului anterior; suma de 1563.220 lei (ROL) fond de rulment restant și suma de 1.178.741 lei cu titlu de penalități aferente debitului în cuantum de 14.728.100 lei stabilit prin sentința civilă nr.289/2004, deci în total suma de 54.162.201 ROL, adică 5416, 22 RON, ce a format acoperită în urma distribuirii prețului conform procesului verbal din data de 10.02.2011 (f.49-dosar de executare), împreună cum suma de 1472, 81 lei, datorată în baza sentinței civile nr.289/21.01.2004 a Judecătoriei Pitești. Nu se poate reține apărarea reclamantului conform căreia o asemenea plată nu ar fi fost valabilă ca urmare a intervenirii prescripției extinctive, constată prin sentința civilă nr._/21.12.2011 a Judecătoriei Pitești, pronunțată în dosarul nr._/280/2010, întrucât sentința mai sus menționată privește pretenții ale Asociației de Proprietari pe perioada iulie 2006-ianuarie 2007, ulterioare debitului reținut prin sentințele judecătorești mai sus menționate. În plus, este reținut că reclamantul G. G. nu a făcut contestație la distribuția prețului, astfel că plata acestor creanțe a fost valabilă conform art.1092 c.civ., neintrând in sfera prejudiciului solicitat reclamantul G. G. și de intervenienta T. E..
d) Astfel cum rezultă din analiza procesului verbal de distribuție nr.91/10.02.2011 (f.49-dosar de executare) suma de_, 98 lei a fost consemnată la dispoziția reclamantului G. G., aspect confirmat și de adeverința nr.5788/9.03.2011 emisă de CEC, astfel că reclamantul putând dispune de această sumă, Tribunalul apreciază că nu se impune includerea acesteia în calcul prejudiciului cauzat prin executarea silită nelegală.
În concluzie Tribunalul apreciază că prejudiciul cauzat reclamantului G. G. și intervenientei T. E., ca urmare a faptei ilicite a executorului bancar P. M., este reprezentat de suma de 158.500 lei [ reprezentând diferența dintre suma de 220.000 lei (evaluarea imobilului realizată de expert C. C. la f.66-dosar apel) și suma de 61.500 lei ( rezultată în urma licitației conform procesului verbal de licitație din data de 11.08.2006 de la fila 21-dosar fond)]. Celelalte sume de bani, solicitate de reclamant, reprezentând prejudicii indirecte, neaflându-se într-o legătură de cauzalitate directă cu fapta culpabilă a executorului bancar P. M., nu pot fi solicitate de la pârâta B., în calitate de comitent, urmând ca aceste pretenții să fie solicitate de la persoanele direct responsabile, dacă este cazul.
II. În ce privește cererea de intervenție formulată de numita T. E. Tribunalul urmează a o admite având în vedere că astfel cum s-a arătat la pct.I, apartamentul, ce a format obiectul executării silite imobiliare, era bun comun al reclamantului G. G. și al intervenientei T. Elema, urmând ca părțile pe baza unui partaj convențional sau judiciar să-și stabilească cotele ce le revin din acest bun. Este real că această intervenientă nu a exercitat calea de atac a apelului și a recursului împotriva hotărârilor judecătorești, prin care i s-au respins pretențiile, însă Tribunalul apreciază că această intervenientă beneficiază de dispozițiile art.48 alin (2) c.proc.civ. având în vedere existența stării de devălmășie asupra apartamentului ce a format obiectul executării silite.
III. În ce privește cererea de intervenție a numitei G. G. având în vedere că aceasta nu are calitatea de coproprietar asupra apartamentului situat în blocul nr.88, tronson A, etaj VII, scara A, ., Pitești, iar în ce privește celelalte pretenții, astfel cum s-a arătat, acestea nu se află într-o legătură de cauzalitate cu fapta ilicită am executorului P..
Pentru aceste considerente Tribunalul în baza art.998 c.civ. raportat la art.1000 alin (3) c.civ. va admite, în parte, cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată ; va admite, în parte, cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta T. E., va obliga pârâta B.-GSG-SA prin G. Pitești la plata către reclamantul G. G. și intervenienta T. E. a sumei de 158.500 lei [ reprezentând diferența dintre suma de 220.000 lei (evaluarea imobilului realizată de expert C. C. la f.66-dosar apel) și suma de 61.500 lei ( rezultată în urma licitației conform procesului verbal de licitație din data de 11.08.2006 de la fila 21-dosar fond)]; va resspinge celelalte capete de cerere din cererea de chemare în judecată și din cererea de intervenție ca neîntemeiate și va respinge cererea de intervenție formulată de intervenienta G. G. ca neîntemeiată.
În baza art.276 c.proc.civ. va fi admisă, în parte, cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, proporțional cu pretențiile admise.
În temeiul art.18 din OUG nr.51/2008 va fi obligată pârâta B.-GSG-SA prin G. Pitești la plata către Stat a sumei de 9.562 lei, reprezentând ajutor public acordat de Stat către reclamantul G. G., proporțional cu pretențiile admise.
În temeiul art.18 din OUG nr.51/2008 va fi obligată pârâta B.-GSG-SA prin G. Pitești la plata către Stat a sumei de 507 lei, reprezentând ajutor public acordat de Stat către intervenienta T. E..
În baza art.19 din OUG nr.51/2008 ajutorul public acordat de Stat către reclamantul G. G. în cuantum de 27.862,8 lei, constând în scutirea de plata taxei de timbru, va rămâne în sarcina Statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite, în parte, cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată formulată de reclamantul G. G., cu domiciliul procesual ales în Cartierul Trivale, ., ., . Argeș în contradictoriu cu pârâta B.-GSG, cu sediul în București, sector 1, ..1-7, . E., cu domiciliul în comuna Buzoiești, . și intervenienta G. G., cu domiciliul procesual ales în Cartierul Trivale, ., ., . Argeș.
Admite, în parte, cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta T. E..
Obligă pârâta B.-GSG-SA prin G. Pitești la plata către reclamantul G. G. și intervenienta T. E. a sumei de 158.500 lei.
Respinge celelalte capete de cerere din cererea de chemare în judecată și din cererea de intervenție ca neîntemeiate.
Respinge cererea de intervenție formulată de intervenienta G. G. ca neîntemeiată.
Admite, în parte, cererea reclamantului și a intervenientei T. E. de acordare a cheltuielilor de judecată.
Obligă pârâta B.-GSG-SA prin G. Pitești la plata către reclamantul G. G. a cheltuielilor de judecată de 1320 lei și către intervenienta T. E. de 553 lei.
În temeiul art.18 din OUG nr.51/2008 obligă pârâta B.-GSG-SA prin G. Pitești la plata către Stat a sumei de 9.562 lei, reprezentând ajutor public acordat de Stat către reclamantul G. G., proporțional cu pretențiile admise.
În temeiul art.18 din OUG nr.51/2008 obligă pârâta B.-GSG-SA prin G. Pitești la plata către Stat a sumei de 507 lei, reprezentând ajutor public acordat de Stat către intervenienta T. E..
În baza art.19 din OUG nr.51/2008 ajutorul public acordat de Stat către reclamantul G. G. în cuantum de 27.862,8 lei, constând în scutirea de plata taxei de timbru, rămâne în sarcina Statului.
Cu apel în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 3.04.2013.
Președinte, V. T. | ||
Grefier, G. G. |
Red.VT/Tehnored.VT
2 ex/3.05.2013
| ← Pretenţii. Decizia nr. 310/2013. Tribunalul ARGEŞ | Exequator. Recunoaștere înscris / hotărâre străină.... → |
|---|
