Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1965/2014. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1965/2014 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 16-09-2014 în dosarul nr. 2951/216/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1965/2014
Ședința publică de la 16 septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: E. A.
Judecător: A. D.
Judecător: E. M. C.
Grefier: V. R. I.
S-a luat în examinare, spre soluționare, recursul declarat de recurenta-reclamantă N. E. împotriva sentinței civile nr. 68/18.03.2014 pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș, intimat-pârât fiind D. F., având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta-reclamantă, lipsă fiind intimatul-pârât.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că, la data de 3 septembrie 2014, recurenta-reclamantă a depus la dosarul cauzei note scrise, după care:
Se legitimează recurenta-reclamantă cu CI . nr._, CNP_.
Întrebată fiind, recurenta-reclamantă precizează că nu are alte cereri de formulat sau probe de solicitat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de solicitat, instanța constată terminată cercetarea procesului și acordă cuvântul pentru dezbateri asupra recursului.
Recurenta-reclamantă solicită admiterea recursului, modificarea sentinței Judecătoriei Curtea de Argeș și evacuarea pârâtului din imobilul proprietatea sa.
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului declarat de recurenta-reclamantă N. E. împotriva sentinței civile nr. 68/18.03.2014 pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș.
INSTANȚA
Asupra recursului civil de față, deliberând.
Constată că prin cererea înregistrată sub nr._ /03.11.2011, reclamanta N. E. a chemat în judecată pe pârâtul D. F. solicitând ca acesta să fie obligat să-i lase în deplină proprietate și pașnică folosință terenurile în suprafață de 1.300 mp și 2.800 mp situate în punctele „Acasă” și „V. Uzină” din ., ., cu motivarea că este proprietara exclusivă a celor două suprafețe de teren și a casei și anexelor gospodărești existente pe acestea, pe care pârâtul le posedă în prezent fără acordul său.
La data de 16.12.2011, pârâtul a depus întâmpinare în care a recunoscut faptul că reclamanta este proprietara celor două suprafețe de teren, însă a susținut că le-a adus îmbunătățiri substanțiale, pe cel din punctul „Acasă” edificând împreună cu soția sa, fiica reclamantei, în prezent decedată, o casă și alte anexe gospodărești. Cu aceeași ocazie, a formulat o cerere reconvențională prin care a solicitat ca reclamanta să fie obligat să-l despăgubească cu c/val. îmbunătățirilor aduse terenurilor și să fie instituit în favoarea sa un drept de retenție asupra acestora, fiind dobânditor de bună credință.
La data de 21.03.2012, reclamanta și-a completat acțiunea, solicitând ca pârâtul să fie obligat și la plata c/val. lipsei de folosință, pe ultimii trei ani, a terenurilor ce formează obiectul revendicării și pe care a estimat-o la suma de 1.000 lei. Totodată, a precizat că din suprafața de 1.300 mp din punctul „Acasă” face parte dintr-un trup de 1.600 mp proprietatea sa, iar o parte din construcțiile existente pe acesta au fost edificate și prin contribuția sa, restul fiind ridicate fără acordul său în perioada 1991-1995.
La data de 10.10.2012, judecata a fost suspendată prin acordul ambelor părți, potrivit art. 242 alin. 1 pct. 1Cod pr. civilă, fiind repusă pe rol la data de 17.09.2013, la solicitarea reclamantei.
În ședința publică din 20.11.2013, reclamanta a declarat că renunță la serviciile apărătorului ales și la capătul de cerere privind revendicarea imobiliară, iar în legătură cu cel de-al doilea capăt de cerere a precizat că dorește de fapt evacuarea pârâtului din imobilele proprietatea sa.
În replică, pârâtul, prin apărător, a arătat că renunță la plata c/val. îmbunătățirilor solicitate prin cererea reconvențională și că își menține doar cererea având ca obiect instituirea dreptului de retenție asupra acestora urmând ca, în temeiul art. 246 din codul de procedură civilă în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată, instanța să ia act de aceste renunțări.
S-au depus acte în legătură cu obiectul cauzei și s-a dispus atașarea dosarului nr._ având ca obiect evacuare, în care s-a pronunțat sentința de perimare nr. 1381/08.12.2008.
Prin sentința civilă nr.68/2014 pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș s-a luat act de renunțarea reclamantei N. E., domiciliată în ., satul Dobroț, județul Argeș, la cererea privind revendicarea terenurilor de 1.300 m.p. și respectiv 2.800 m.p. situate în punctele „Acasă” și „V. Uzină” de pe raza comunei Albeștii de Argeș, ..
S-a luat act de renunțarea pârâtului D. F., domiciliat în ., satul Dobroț, județul Argeș, la plata contravalorii îmbunătățirilor aduse celor două suprafețe de teren.
A fost respinsă cererea reclamantei N. E., domiciliată în ., satul Dobroț, județul Argeș, privind evacuarea pârâtului de pe cele două suprafețe de teren.
A fost respinsă, ca fiind rămasă fără obiect, cererea pârâtului D. F., domiciliat în ., satul Dobroț, județul Argeș, privind instituirea unui drept de retenție asupra terenurilor.
În considerentele sentinței se rețin următoarele:
Reclamanta N. E. este soacra pârâtului D. F..
Împreună cu fiica reclamantei, în prezent decedată, pârâtul are 6 copii din care 5 sunt minori, toți aflați în întreținerea tatălui.
În timpul vieții soției sale, cu acordul reclamantei, pârâtul a ridicat pentru familia sa, pe temelia unei case vechi, casa cu anexele gospodărești existente pe terenul de terenul din punctul „Acasă” și a împrejmuit și cultivat terenul din punctul „V. Uzină”, ambele proprietatea reclamantei situate in ., ..
Prin acțiunea de față așa cum a fost precizată, reclamanta solicită evacuarea pârâtului din aceste imobile, fără însă a face dovada că este și proprietara exclusivă a îmbunătățirilor aduse imobilelor construcții situate pe cele două suprafețe de teren și fără a ține cont de faptul că cei 5 copii minori au nevoie de supravegherea tatălui, care a rămas singurul reprezentant legal al acestora.
Probele administrate în dosarul perimat conduc la concluzia că lucrările de construcție au fost executate la solicitarea pârâtului, care a suportat și costul acestora și că acestea s-au făcut cu acordul tacit al reclamantei, ceea ce dovedește că pârâtul este proprietarul exclusiv al acestora.
În cauza de față, deși i s-a pus în vedere să-și completeze probatoriul, reclamanta a arătat că nu are alte probe de solicitat, în afara celei cu înscrisurile de la dosar și de interogatoriul pârâtului, în funcție de care și pârâtul și-a precizat apărarea.
Așa fiind, instanța a apreciat că cererea reclamantei de evacuare a pârâtului de pe cele două suprafețe de teren este neîntemeiată urmând a fi respinsă ca atare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie invocând următoarele motive:
Recurenta arată că în mod greșit instanța de fond nu a dispus evacuarea pârâtului întrucât acesta are propria locuință și se comportă violent atât față de aceasta cât și față de copiii săi minori.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs, funcție de probele administrate în cauză, tribunalul apreciază recursul ca nefondat.
Instanța de fond prin aprecierea și interpretarea corectă a probelor administrate în cauză a pronunțat o sentință legală și temeinică reținând că nu se impune evacuarea pârâtului atâta timp cât s-a făcut dovada că acesta a ridicat împreună cu soția sa imobilele construcții.
Tribunalul reține că instanța de fond a pronunțat o sentință legală și temeinică constatând că imobilele în litigiu au fost edificate de pârât împreună cu soția sa, este adevărat pe terenul proprietatea reclamantei dar cu acordul acesteia.
Mai mult decât atât, pârâtul este singurul reprezentant legal al celor 5 minori, minori ce își au domiciliul în imobilele din a cărei evacuare a pârâtului se solicită ori ținând seama și de această împrejurare nu este posibil să dispui evacuarea tatălui întrucât practic lași fără susținere pe toți cei 5 copii ai acestuia.
De asemenea, tribunalul reține că deși recurenta învederează instanței că pârâtul are o atitudine violentă față de aceasta nu înțelege să facă nicio dovadă în acest sens, iar în ceea ce privește atitudinea violentă față de minori nu rezultă din nicio probă că acesta ar fi fost decăzut din drepturile părintești, urmare a acestui comportament, că minorii ar fi fost luați din îngrijirea tatălui și față de aceștia s-ar fi luat măsuri de protecție.
Pentru aceste considerente, tribunalul în baza art.312 Cod pr.civilă urmează a respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă N. E. împotriva sentinței civile nr. 68/18.03.2014 pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș, intimat-pârât fiind D. F.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16 septembrie 2014.
Președinte, E. A. | Judecător, A. D. | Judecător, E. M. C. |
Grefier, V. R. I. |
Red.jud.ECM
Tehnored.C.E.C./2 exp.
29.09.2014.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 977/2014. Tribunalul ARGEŞ | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... → |
|---|
