Revendicare imobiliară. Decizia nr. 822/2014. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 822/2014 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 02-04-2014 în dosarul nr. 3108/216/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILA Nr. 822/2014
Ședința publică de la 02 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. T.
Judecător A. M.
Judecător G. D. N.
Grefier G. G.
S-a luat în examinare pentru soluționare recursul formulat de reclamantii R. D. Ș. și R. V., împotriva sentinței civile nr.379 din data de 04.04.2013 pronunțată de Judecatoria Curtea de Argeș în dosarul nr._, intimați-pârâti fiind D. I. G. și D. I. A., având ca obiect „revendicare imobiliară”.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns intimații-pârâți personal, lipsind recurentii-reclamanti.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că a răspuns recurentul-reclamant R. D. S. personal, lipsind celelalte părti.
Recurentul-reclamant R. D. S. prezent personal, legitimat de instanță, depune la dosar taxa judiciară de timbru în suma de 42,00 lei și timbru judiciar în valoare de 2 lei, taxa aferentă recursului, și arată că nu are alte cereri de formulat, probe de solicitat sau excepții de invocat.
Tribunalul anuleaza taxa de timbru depusă la dosar la acest termen de judecată, și în raport de actele și lucrările dosarului, constată terminată cercetarea judecatorească și acordă cuvântul în dezbateri de fond asupra recursului.
Recurentul-reclamant R. D. S. solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, potrivit motivelor depuse în scris la dosar și pe care le susține și pe fond admiterea actiunii așa cum a fost formulată.
Tribunalul rămâne în pronunțare asupra recursului.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față,
Constată că,sub nr._ / 17 noiembrie 2011 s-a înregistrat pe rolul instanței acțiunea formulată de reclamanții R. D. Ș. și R. V. împotriva pârâților D. I. G. și D. I. A., prin care s-a solicitat obligarea pârâților să le lase reclamanților în deplină proprietate și posesie suprafața de cca. 1.252 mp teren situat în pct. „L. M.” din ., cu vecinii: E – moștenitorii M. G., V – R. Ș., S – C. E. și N – moștenitori Ciorobel G., precum și obligarea pârâților să-i despăgubească pe reclamanți cu lipsa de folosință a terenului până la data soluționării definitive și irevocabile a acestei acțiuni. S-au solicitat și cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că ei sunt proprietarii terenului situat în pct. „L. M.” din ., teren pe care l-au dobândit prin contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1269/27 martie 2003 de BNP G. A.. Au mai arătat că în jurul datei de 1 noiembrie 2011 pârâții, prin violență, au pătruns pe terenul reclamanților și l-au ocupat fără niciun drept, efectuând lucrările de arat, semănat, dislocându-i din posesia acestui imobil. Reclamanții au precizat că ei sunt persoane în vârstă de peste 70 de ani, așa încât nu au putut să opună nici un fel de rezistență în fața pârâților, persoane deosebit de periculoase și violente. În drept, au invocat art. 563, 566 Cod civil.
S-au depus înscrisuri în legătură cu obiectul cauzei (contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1269/27 martie 2003 de BNP G. A., schiță de plan) și s-au citat părțile.
La data de 10 ianuarie 2012 pârâții au depus la dosar întâmpinare, prin care au solicitat respingerea acțiunii, arătând că suprafața de 1.252 mp teren agricol este proprietatea lor, așa cum s-a stabilit prin sentința civilă nr. 569/24 mai 2007 definitivă și irevocabilă, terenul făcând parte din suprafața de 4.433 mp. Pârâții au mai arătat că nu au intrat pe terenul reclamanților, iar lucrările au fost făcute de un tractorist angajat, reclamanții fiind cei care au ocupat abuziv terenul din anul 1990 și până în toamna anului 2011, nerespectând hotărârea judecătorească și ignorând punerea în posesie a pârâților de către Primăria Tigveni.
Pârâții au depus la dosar și înscrisuri (sentința civilă nr. 569/24 mai 2007 pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș în dosarul nr._, decizia civilă nr. 1661/R/30 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr._, raport de expertiză întocmit de expertul P. I. în dosarul nr. 2173/2006, act de donație din 6 februarie 1941, declarație, schița terenului, proces-verbal de punere în posesie nr. 2502/29 mai 2009, titlul de proprietate nr._/8 iunie 2010 emis de Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Argeș, adresa nr. 2673/2 august 2010 a Primăriei Tigveni, adresa nr._/2 august 2011 a IPJ Argeș, adresa nr._/2 august 2011 a IPJ Argeș).
Reclamanții au mai depus înscrisuri (proces-verbal din 16 decembrie 2002, titlu de proprietate nr._/22 februarie 2002 emis de Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Argeș, schiță teren, certificat de moștenitor nr. 194/15 iunie 1999 eliberat de BNPA Curtea de Argeș, proces-verbal de punere în posesie din 14 iunie 1999, fișă, proces-verbal din 18 martie 2003, încheiere de îndreptare nr. 6648/3 august 2004 emisă de BNP G. A.).
S-a audiat martorul C. G., s-au interogat pârâții și s-a efectuat o expertiză în specialitatea topografie-cadastru de către experta D. G..
La data de 21 mai 2012 pârâții au mai depus la dosar o întâmpinare și înscrisuri (adresa nr. 42/III/6/9 ianuarie 2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Curtea de Argeș, sentința civilă nr. 451/8 aprilie 2009 pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș în dosarul nr._ ).
Reclamanții au depus și concluzii scrise.
Prin sentința civilă nr. 379 din data de 04.04.2013 pronunțată de Judecatoria Curtea de Argeș s-a respins acțiunea formulată de reclamanții R. D. Ș. și R. V., împotriva pârâților D. I. G. și D. I. A..
Pentru a dispune astfel s-a reținut de prima instanță că, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1269/27 martie 2003 de BNP G. A., frații N. I. V. și N. I. A., în calitate de vânzători, au vândut lui R. D. Ș., în calitate de cumpărător, terenul în suprafață de 1.252 mp, teren arabil, situat în pct. „L. M.” din extravilanul comunei Tigveni, județul Argeș, cu vecinii: E – moștenitori M. G., V – R. Ș., S – C. E. și N – moștenitori Ciorobel G.. În cuprinsul actului s-a menționat că vânzătorii au dobândit terenul prin moștenire de la defunctul lor tată, N. I., conform certificatului de moștenitor nr. 194/15 iunie 1999 emis în dosarul succesoral nr. 210/1999 al fostului BNPA Curtea de Argeș și prin partajul succesoral făcut cu ceilalți moștenitori. Potrivit titlului de proprietate nr._/22 februarie 2002 emis de Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Argeș, pe numele lui N. Gh. I. s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra 9.000 mp, teren situat pe teritoriul comunei Ciofrângeni, satul Lacurile, iar conform certificatului de moștenitor nr. 194/15 iunie 1999 eliberat de BNPA Curtea de Argeș, de pe urma defunctului N. I., decedat la data de 13 februarie 1999, au rămas ca bunuri mai multe terenuri în . singur teren, în suprafață de 3.000 mp, fânețe, situat în pct. „La Tigveni” din .: E – drum, V – C. C, S – D. și N – drum acces. Prin procesul-verbal de punere în posesie din 14 iunie 1999 eliberat de Comisia de fond funciar Ciofrângeni, au fost puși în posesie moștenitorii lui N. I., conform adeverinței nr. 668/11 iunie 1999, asupra mai multor terenuri, printre care un singur teren în Tigveni, în suprafață de 3.000 mp.
Prin încheierea de îndreptare nr. 6648/3 august 2004 emisă de BNP G. A. s-a dispus rectificarea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1269/27 martie 2003 de BNP G. A., respectiv paragraful corespunzător referitor la dobândirea terenului în suprafață de cca. 1.252 mp, astfel: terenul a fost dobândit de vânzători prin procesul-verbal de punere în posesie emis de Comisia de fond funciar Tigveni și a făcut obiectul titlului de proprietate nr._/22 februarie 2002 emis de Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Argeș pe numele lui N. Gh. I., fiind moștenit de vânzători de la defunctul lor tată, N. I., conform certificatului de moștenitor nr. 194/15 iunie 1999 eliberat de BNPA Curtea de Argeș, acest teren fiind reconstituit pe vechiul amplasament, adică între vecinătățile: E – moștenitori M. G., V – R. Ș., S – C. E. și N – moștenitori Ciorobel G..
În acțiunea în revendicare de față, reclamanții au invocat deci un drept de proprietate asupra terenului în litigiu, dobândit prin vânzare-cumpărare de la moștenitorii fostul proprietar căruia i s-a reconstituit dreptul de proprietate în baza legilor fondului funciar, pe vechiul amplasament. Pârâții, la rândul lor, au invocat un drept de proprietate asupra terenului în litigiu dobândit prin moștenire legală de la fostul proprietar, căruia i s-a reconstituit dreptul de proprietate în baza legilor fondului funciar, pe vechiul amplasament, așa cum este dovedit de actul primar, actul de donație din anul 1941.
Între reclamantul R. Ș. și pârâți a mai existat un litigiu referitor la terenul care face obiectul cauzei de față. Astfel, în dosarul nr._ al Judecătoriei Curtea de Argeș, soluționat prin sentința civilă nr. 569/24 mai 2007, s-a analizat dreptul de proprietate asupra terenului din pct. denumit „L. Tigveni - L. Ceair – L. M.” invocat atât de D. G. și D. A. cât și de R. Ș., acesta din urmă invocând existența unui schimb de terenuri între el și autorul reclamanților, D. N. I., în perioada 1959-1963. Prin hotărârea pronunțată s-a admis plângerea formulată de petenții D. G. și D. A. în contradictoriu intimatele Comisia Locală de Fond Funciar Tigveni, Comisia Județeană de Fond Funciar și intervenientul R. D. Ș., s-a modificat Hotărârea nr. 117/05.10.2006 a Comisiei Județene de Fond Funicar Argeș, în ceea ce îi privește pe petenți, în sensul reconstituirii dreptului de proprietate în indiviziune, pentru suprafața de 4.433 m.p. teren arabil, intravilan, situat pe raza comunei Tigveni, conform raportului de expertiză întocmit de expert inginer P. I., ce face parte integrantă din hotărâre (f.59 – 60 d., s-a respins cererea de intervenție în interesul Comisiei Județene de Fond Funicar Argeș formulată de intervenientul R. D. Ș., ca inadmisibilă și s-a constatat nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr._/19.08.1993, pentru suprafața de 3.525 m.p. teren cu vecinătățile din înscrisul de la fila 77 verso, emis pe numele R. D. Ș.. Prin decizia civilă nr. 1661/R/30 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr._ s-au respins ca nefondate recursurile declarate de intimata Comisia Locală de Fond Funciar Tigveni și de intervenientul R. D. Ș..
În acel dosar, în care R. D. Ș. a avut calitate de intervenient, s-au analizat toate susținerile și înscrisurile prezentate de părți în dovedirea dreptului de proprietate, stabilindu-se că terenul în litigiu, în suprafață de 4.433 m.p. teren arabil, intravilan, situat pe raza comunei Tigveni, așa cum a fost identificat în raportul de expertiză întocmit de expert inginer P. I., a aparținut autorului numiților D. G. și D. A., defunctul D. D. I., fiind dobândit prin act de donație din 6 februarie 1941. S-a dispus astfel, cu privire la terenul în discuție, pe de o parte reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea numiților D. G. și D. A. și pe de altă parte anularea titlului de proprietate emis pe numele lui R. D. Ș..
În baza hotărârilor judecătorești menționate, pârâții D. G. și D. A. au fost puși în posesie asupra terenului în suprafață de 4.471 mp din pct. „L. Ceair”, astfel: 2.887 mp în tarlaua 14, ..584 mp în tarlaua 27, conform procesului-verbal de punere în posesie nr. 2502/29 mai 2009 eliberat de Primăria Comunei Tigveni. S-a emis apoi pentru acest teren și titlul de proprietate nr._/8 iunie 2010 de către Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Argeș, pe numele lui D. G. și D. A., în calitate de moștenitori ai defunctei D. I. M..
Prin adresa nr. 2673/2 august 2010 a Primăriei Tigveni, reclamantul R. D. Ș. a fost înștiințat despre emiterea titlului de proprietate pe numele pârâților și i s-a pus în vedere să lase în deplină proprietate și posesie terenul din acest titlu de proprietate.
Potrivit adresei nr._/2 august 2011 a IPJ Argeș și adresei nr._/2 august 2011 a IPJ Argeș, reclamantul R. D. Ș. a fost înștiințat despre emiterea titlului de proprietate pe numele pârâților și i s-a pus în vedere să lase în deplină proprietate și posesie terenul din acest titlu de proprietate, atrăgându-i se atenția cu privire la consecințele nerespectării hotărârilor judecătorești.
Prin sentința civilă nr. 451/8 aprilie 2009 pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș în dosarul nr._ s-a respins cererea de revizuire formulată de R. D. Ș. împotriva sentinței civile nr. 569/24 mai 2007 pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș în dosarul nr._, irevocabilă prin decizia civilă nr. 1661/R/30 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Argeș.
Reclamanții sunt cei care au invocat deci modalități și proveniențe complet diferite pentru a justifica dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu. S-a dovedit însă că posesia terenului a fost într-adevăr până în toamna anului 2011 la reclamanți, dar că pârâții au intrat în posesia teren ului în mod legal, ca urmare a executării unor hotărâri judecătorești pronunțate în contradictoriu chiar cu reclamantul R. Ș. și după ce reclamanții fuseseră înștiințați și avertizați de organele și instituțiile îndreptățite.
Martorul C. G., care are și el teren în pct. „L. M.”, a relatat că îi știe pe reclamanți ca fiind vecinii lui dintotdeauna, aceștia stăpânind terenul până în toamna lui 2011, când un tractorist angajat de pârâtul D. G., numitul N. T., a arat și a semănat terenul, așa cum i l-a indicat pârâtul. A mai arătat că nici la arat și nici la semănat, reclamanții nu erau la teren, iar pe pârâți nu i-a văzut niciodată stăpânind vreun teren în pct. „L. M.”.
Reconstituirea dreptului de proprietate pentru pârâți a fost analizată de instanțele de judecată, care au reținut în acel dosar, finalizat printr-o hotărâre intrată în puterea lucrului judecat, că suprafața de teren în litigiu este proprietatea pârâților.
Experta D. G., raportat la toate înscrisurile prezentate de părți și în prezența lor, a identificat terenul din titlul de proprietate nr._/8 iunie 2010 și terenul din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1269/27 martie 2003, răspunzând obiectivelor stabilite de instanță. Experta a arătat că terenul de 1.252 mp este ocupat de pârâți în baza procesului-verbal de punere în posesie nr. 2502/29 mai 2009 și titlului de proprietate nr._/8 iunie 2010, terenul având categoria de folosință arabil, fiind amplasat în tarlaua 14, extravilan. Despre terenul înstrăinat prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1269/27 martie 2003, experta a arătat că nu are nici ca vecinătăți și nici ca suprafață nicio corespondență cu cea s-a reconstituit lui N. I., iar precizările din încheierea de îndreptare nr. 6648/3 august 2004, referitoare la reconstituirea pe vechiul amplasament între vecinătățile menționate, sunt în totală contradicție cu cele declarate de N. V. în 14 iulie 2004, în care se arată că terenul nu corespundea cu vechiul amplasament. Astfel, experta a concluzionat că titlul de proprietate se suprapune peste contractul de vânzare-cumpărare, pentru suprafața de 1.252 mp, care reprezintă terenul în litigiu, arătând că actele care au stat la baza contractului de vânzare-cumpărare nu au corespondență ca suprafață și vecinătăți cu terenul înstrăinat, iar prin încheierea de îndreptare s-a încercat să se facă o corespondență.
Acțiunea în revendicare presupune ipoteza în care reclamantul a pierdut posesia bunului proprietatea sa, bunul fiind posedat fără drept de către pârât, fiind esențiale deci atât stabilirea momentului în care proprietarul a pierdut posesia cât și a modalității în care pârâtul a intrat în posesia bunului.
În cazul de față, pârâții au intrat în posesia terenului în mod legal, dar reclamanții, prin concluziile scrise depuse la dosar, au invocat împrejurarea că sunt dobânditori de bună-credință, aflându-se într-o eroare comună și invincibilă și convinși de prerogativele vânzătorilor, că aceștia sunt titularii dreptului de proprietate pe care îl pot înstrăina legal către ei. Reclamanții au mai susținut că în anul 2003, când au cumpărat terenul, s-a urmat procedura reglementată de dreptul de preemțiune din legea circulației juridice a terenurilor, terenul fiind situat în extravilan, și pârâții nu și-au exercitat acest drept, pasivitatea fiindu-le imputabilă și trebuie interpretată ca o confirmare a dreptului vânzătorilor către reclamanți și o consolidare a efectelor actului de vânzare-cumpărare invocat de aceștia. S-a mai arătat că în litigiul anterior s-a analizat titlu de proprietate al lui R. Ș. din 1993 și nu contractul de vânzare-cumpărare din 2003, iar în dosarul anterior nu a fost parte și soția lui R. Ș., reclamanta R. V..
Potrivit disp. art. 563 Cod civil, care definește acțiunea în revendicare, proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la o altă persoană care îl deține fără drept, având de asemenea, dreptul la despăgubiri, dacă este cazul, iar dreptul de proprietate dobândit cu bună-credință, în condițiile legii, este pe deplin recunoscut.
Contractul de vânzare-cumpărare invocat de reclamanți ca titlu este încheiat în anul 2003, deci, potrivit art. 3 din Legea nr. 71 din 3 iunie 2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, care prevede că actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de . Codului civil nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor, în cauză sunt aplicabile cu privire la titlul reclamanților dispozițiile Codului civil în forma în vigoare anterior datei de 1 octombrie 2011. Astfel, conform disp. art. 1294 și urm. cod civil (în forma în vigoare anterior datei de 1 octombrie 2011) reclamanții nu puteau dobândi în proprietate, nici ca suprafață și nici ca amplasament, respectiv vecinătăți, un alt teren decât aveau în proprietate vânzătorii către ei. Din coroborarea probelor administrate rezultă că în contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1269/27 martie 2003 s-a menționat un alt teren decât cel pentru care vânzătorii justificau un drept de proprietate.
Nu se poate reține buna-credință a reclamanților, deoarece aceștia aveau obligația de a da dovadă de diligență atunci când au încheiat contractul de vânzare-cumpărare în anul 2003, or toate neconcordanțele evidențiate de probele din dosarul de față erau evidente și ușor de sesizat. Pe de altă parte, în dosarul anterior, la nivelul anilor 2006-2007, reclamantul R. Ș. a invocat o altă modalitate de dobândire a terenului în litigiu, respectiv prin reconstituirea dreptului de proprietate conform unui titlu emis în baza legii fondului funciar în anul 1993, ca urmare a unui schimb de terenuri din perioada 1959-1963 realizat de el cu tatăl pârâților, D. D. I., deci în nici un caz reclamantul nu credea în anul 2003 că terenul este proprietatea vânzătorilor N..
Cu atât mai mult cu cât a existat un litigiu între părți tocmai cu privire la terenul în litigiu, iar legile fondului funciar au un caracter reparator, nu se pot aprecia ca întemeiate susținerile reclamanților cu privire la pasivitatea pârâților sau la interpretarea acesteia ca fiind o confirmare a dreptului vânzătorilor către reclamanți și o consolidare a efectelor actului de vânzare-cumpărare invocat de aceștia.
O astfel de interpretare este determinată în primul rând de aspectul pozitiv al puterii lucrului judecat, în sensul că partea care a câștigat procesul se poate prevala de dreptul recunoscut prin hotărârea rămasă definitivă într-o nouă judecată, iar în al doilea rând de necesitatea asigurării principiului securității raporturilor juridice, care implică între altele ca soluția definitivă dată de o instanță cu privire la orice litigiu să nu mai fie repusă în discuție. Deci, pârâții care au triumfat în litigiul anterior soluționat irevocabil în favoarea lor, chiar în contradictoriu cu reclamantul R. Ș., pot invoca cu succes dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu recunoscut prin sentința civilă nr. 569/24 mai 2007 pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș în dosarul nr._, irevocabilă prin decizia civilă nr. 1661/R/30 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Argeș.
Pentru aceste argumente, raportat la situația de fapt, la buna-credință a reclamanților cumpărători, bună-credință care se prezumă, precum și la dispozițiile legii fondului funciar, prin compararea titlurilor de proprietate invocate de părți, se apreciază ca fiind preferabil, pentru respectarea principiului siguranței și stabilității circuitului juridic civil, titlul invocat de pârâți față de titlul invocat de reclamanți.
Nu le este imputabilă pârâților perioada mare de timp în care le-a fost soluționată cererea privind reconstituirea dreptului de proprietate și li s-au eliberat procesul-verbal de punere în posesie și titlul de proprietate, și nici împrejurarea că a fost necesar un proces civil pentru finalizarea demersurilor, iar legea fondului funciar a reglementat în mod expres situația în care cumpărătorul este protejat, or cazul de față nu se încadrează în această ipoteză, prevăzută în art. III alin. 2 indice 4 din Legea nr. 169/1997.
Vânzătorii către reclamanți nu au avut niciodată un titlu cu privire la terenul înstrăinat, titlul reclamantului R. D. Ș. a fost anulat, astfel că posesia exercitată de reclamanți nu a avut nici un suport legal, în timp ce pârâții au intrat în stăpânirea terenului ca urmare a recunoașterii dreptului lor de proprietate conform legii fondului funciar.
Față de toate cele menționate s-a apreciat că acțiunea în revendicare formulată de reclamanții R. D. Ș. și R. V. împotriva pârâților D. I. G. și D. I. A. este neîntemeiată, urmând ca în baza art. 563 Cod civil, să fie respinsă.
Pârâții nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței instanței de fond au declarat recurs reclamantii R. D. Ș. și R. V., recurs înregistrat pe rolul Tribunalului Argeș la data de 10.07.2013 sub nr._
Hotărârea primei instanțe a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii motiv de recurs prev. de art. 304 pct.9 C.pr.civ.
Fiind o acțiune în revendicare imobiliară în care se compară titlurile părților, titlul de proprietate al recurenților este emis anterior celui al pârâților ,dar și mai bine caracterizat . Cum pârâții au stat în pasivitate o lungă perioadă de timp recurenții solicită instanței de recurs să dea întâietate și să considere că titlul acestora este preferabil celui al pârâților care nu au făcut nici un demers spre punerea în posesie ce a avut loc în anul 2007, deci este evident ,ulterior actului de vânzare cumpărare invocat de recurenții – reclamanți .
În mod greșit prima instanță a respins cel de-al doilea capăt al cererii principale, acela de obligare a pârâților la despăgubiri, respectiv lipsa de folosință a terenului.
Expertul cauzei a concluzionat că lipsa de folosință a terenului ocupat din 01.11.2011 și până în prezent se cifrează la nivelul sumei de 600 lei, solicitând admiterea recursului și în ceea ce privește și acest capăt de cerere, modificarea hotărârii și pe fond obligarea pârâților la plata sumei de 600 lei reprezentând lipsa de folosință a terenului de care au fost deposedați fără drept.
Analizând sentința recurată în raport de criticile formulate,văzând și disp.art.304 ind. 1 C.pr.civ. în raport de actele și lucrările dosarului,tribunalul constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente de fapt și de drept:
Instanța de fond s-a investit cu o acțiune în revendicare imobiliară care așa cum invocă și recurenții presupune compararea titlurilor de proprietate invocate de către părți ,însă așa cum corect a reținut și instanța de fond față de materialul probator administrat în fața instanței de fond și suplimentat prin înscrisuri în fața instanței de recurs, se impune respingerea acțiunii în revendicare formulată de reclamanții R., față de pârâții D. .
Obiectul acțiunii în revendicare îl reprezintă terenul de 1252 mp situat în pct. „L. mare „ . cu obligarea pârâților și la lipsa de folosință a acestei suprafețe de teren .
Instanța de fond a reținut în mod corect prin considerentele hotărârii judecătorești recurate care este modul de dobândire a dreptului de proprietate între părțile între care se poartă litigiul de față și a considerat că titlul de proprietate prezentat de către pârâți este preferabil față de contractul de vânzare cumpărare încheiat în anul 2003 de către reclamanți cu vânzătorii N. I. V. șiNiculescu I.A. în calitate de moștenitori ai autorului N. Ghe. I. față de care s-a reconstituit dreptul de proprietate prin titlul de proprietate nr._/2002 emis de către Comisia Județeană de Fond Funciar și a procesului verbal de punere în posesie emis de către Comisia de Fond funciar Tigveni, jud, Argeș.
Tribunalul reține puterea de lucru judecat a sentinței civile nr.569/24.05.2007 prin care s-a admis plângerea formulată de petenții, D. G. și D. A., în contradictoriu intimatele Comisia Locală de Fond Funciar Tigveni, Comisia Județeană de Fond Funciar și intervenientul R. D.Ș.; s-a modificat Hotărârea nr.117/05.10.2006, a Comisiei Județene de Fond Funicar Argeș, în ceea ce îi privește pe petenți, în sensul reconstituirii dreptului de proprietate în indiviziune, pentru suprafața de 4433 m.p. teren arabil, intravilan, situat pe raza comunei Tigveni, conform raportului de expertiză întocmit de expert inginer P. I., ce face parte integrantă din hotărâre, si s-a respins cererea de intervenție în interesul Comisiei Județene de Fond Funicar Argeș formulată de intervenientul R. D.Ș., ca inadmisibilă.
S-a constatat totodata nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr._/19.08.1993, pentru suprafața de 3525 m.p. teren cu vecinătățile din înscrisul de la fila 77 verso, emis pe numele R. D.Ș..
Așadar, la pronunțarea acestei hotărâri judecătorești s-a analizat în contradictoriu cu intimatul Rozoiu D.Ș. care are calitatea de reclamant în dosarul de față având ca obiect acțiunea în revendicare imobiliară, îndreptățirea reclamantului D. Gh. și D. A. la reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul în suprafață de 4433 mp pe raza comunei Tigveni ,conform raportului de expertiză întocmit de expert P. I., omologat de către instanța de judecată și s-a dispus declararea nulității absolute a titlului de proprietate nr.,_/1993 pentru suprafața de 3525 mp ,titlu emis pe numele R. D.Ș., iar instanța de judecată a considerat că sunt neîntemeiate susținerile comisiei locale în sensul că autorul reclamantului D. ar fi făcut un act de schimb pentru terenul de 0,30 ha cu intervenientul R. D.Ș..
De altfel, cererea de intervenție formulată în acel litigiu de către intervenientul R. Ș. privea respingerea cererii formulată de către petenții D. în considerarea îndreptățirii intervenientului la reconstituirea dreptului de proprietate .
Tribunalul constată că în mod corect s-a reținut valoarea probatorie a raportului de expertiză specialitatea topografie – cadastru, întocmit în fața instanțe de fond de către expert D. G.
Astfel, expertul cauzei a procedat la identificarea terenului deținut de către pârâți în baza titlului de proprietate nr._/2010 precum și în baza actului de donație ce a stat la baza emiterii acestui titlul de proprietate, precum și în baza sentinței civile nr. 569/2007 pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș, iar referitor la terenului reclamantilor s-au avut în vedere și actele de proprietate ale autorilor reclamanților,respectiv titlul de proprietate nr._/2002 emis pe numele autorului N. I. și procesul verbal de punere în posesie din anul 1999, iar vânzătorii nu puteau înstrăina dreptul de proprietate decât în limitele reconstituirii dreptului de proprietate, astfel cum terenul s-a identificat în procedura de reconstituire și punere în posesie, prin procesul verbal de punere în posesie în care în pct. Tigveni sunt menționați 3000 mp și nu 4400 mp, prin urmare prin încheierea ulterioară de îndreptare a eroii materiale a vecinatatilor din contractul de vânzare cumpărare din anul 2003, s-a încercat să se facă o corespondență a terenului vindut .cu terenul ocupat în fapt de către reclamanți.
Prin urmare, expertul D. G. a concluzionat că titlul de proprietate nr._/08.06.2010, se suprapune peste contractul de vânzare cumpărare nr. 1269/27.03.2003 pentru suprafața de 1252 mp înscrisă în contract, în fapt terenul în litigiu iar actele care au stat la baza contractului de vânzare cumpărare nr. 1269/27.03.2003 nu au corespondența ca suprafață și vecinătăți cu terenul înstrăinat . De altfel, în fața instanței de fond, avocatul ales a declarat pentru reclamanți că nu are obiecțiuni la raportul de expertiză ,expertul răspunzând obiectivelor stabilite de către instanța de judecată.
Tribunalul nu va găsi fondată critica recurenților privind respingerea acțiunii în revendicare față de buna credință a cumpărătorilor bunului imobil ,respectiv a celor 2 recurenți .
Acțiunea în revendicare este cel mai energic mijloc de apărare a dreptului de proprietate, pentru că ea apare ca posibilitate juridică ce îi permite titularului să își apere dreptul său real asupra bunului și să pretindă restituirea lui de la cel care îl stăpânește fără temei .
Așadar, față de situația de fapt expusă în considerentele anterioare, titlul de proprietate al pârâților este preferabil indiferent de buna credință a reclamanților, pe care aceștia s-au invocat-o, iar disp.art.563 alin.3 NCPC conform cărora dreptul de proprietate dobândit cu bună credință în condițiile legii ,este pe deplin recunoscut, se aplică la situațiile în care buna credință duce la dobândirea dreptului de proprietate prin ea însăși ,ceea ce nu este cazul în speță ,așadar, doar acțiunea în revendicare formulată împotriva unei persoane care a dobândit dreptul de proprietate ca efect al posesiei de bună credință va fi respinsă, ipoteza neîntrunita în speță.
Față de cele reținute și în raport de disp.art. 312 C.pr.civ. tribunalul urmează să respingă recursul, ca nefondat .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamantii R. D. Ș. și R. V., împotriva sentinței civile nr.379 din data de 04.04.2013 pronunțată de Judecatoria Curtea de Argeș în dosarul nr._, intimați-pârâti fiind D. I. G. și D. I. A. .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 02.04.2014.
Președinte, V. T. | Judecător, A. M. | Judecător, G. D. N. |
Grefier, G. G. |
Red. G.D.N
Tehn D.T. 2 ex
01.05.2014
| ← Cereri. Decizia nr. 2173/2014. Tribunalul ARGEŞ | Pretenţii. Decizia nr. 1532/2014. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
