Cereri. Sentința nr. 37/2015. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 37/2015 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 04-02-2015 în dosarul nr. 9640/280/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 37/2015
Ședința publică de la 04 Februarie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE D. D. A.
Grefier E. R.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe reclamant R. F. A. și pe pârât . având ca obiect „legea 193/2000 - clauze abuzive”.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns părtile, reclamanta reprezentată de avocat N. D. A. și pârâta reprezentată de avocat D. A. D..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Ca o chestiune prealabilă, instanța pune în discuția părților competența
Tribunalului Argeș în soluționarea prezentei cauze.
Apărătorul ales al pârâtei invocă excepția necompetentei materiale a Tribunalului Argeș în soluționarea prezentei cauze, în raport de dispozițiile art. 94 din codul de procedură civilă, raportat la valoarea obiectului litigiului. Solicită admiterea acestei excepții și apreciază că în prezenta cauză competenta apartine Judecătoriei Pitești.
Apărătorul ales al reclamantei arată că aceasta este o încercare de tergiversare a judecății, având în vedere că în fața Judecătoriei Pitești pârâta prin avocat a apreciază că Tribunalul este competent material să soluționeze litigiul. Solicită admiterea excepției.
Tribunalul rămâne în pronunțare asupra acestei excepții.
INSTANȚA
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești la data de 08.04.2014 sub nr._, reclamanta R. F. A., în contradictoriu cu pârâtele ., . SUCURSALA P. 2 REPREZENTATA PRIN DIRECTOR S. B., a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută a clauzelor prevăzute la pct. 11 lit. i și j din condițiile speciale ale convenției de credit nr. 9/OD/30.07.2008 privind aplicarea dobânzii, comisioanelor și altor costuri aferente variantei standard a produsului de creditare la data încetării calității de salariat, obligarea pârâtei sa modifice convenția de credit nr. 9/OD/30.07.2008 în sensul stabilirii dobânzii fixe la un nivel inferior celui de 3,99%, obligarea pârâtei la restituirea sumelor de bani percepute în plus de la data acordării creditului ca diferență între dobânda de 3,99% și dobânda de 4,25% pe an, constatarea nulității absolute a clauzelor prevăzute la punctul 5 lit. a din condițiile speciale ale convenției de credit, obligarea pârâtei să îi restituie sumele percepute cu titlu de comision de risc, și ulterior cu titlu de comision de administrare, constatarea nulității absolute a clauzei prevăzute la punctul 3 lit. d din secțiunea condiții speciale, constatarea nulității absolute a clauzei prevăzute la punctul 8.1 lit. c și d din secțiunea condiții generale, obligarea pârâtei să modifice convenția de credit în sensul înlăturării clauzelor abuzive.
În fapt, reclamanta a arătat că creditul în valoare de_ CHF acordat conform convenției de credit nr. 9/OD/30.07.2008 avea ca destinație acoperirea unor cheltuieli curente și refinanțarea unor credite existente. Creditul a fost acordat în condiții de cost pentru salariați.
A mai învederat reclamanta că în iulie 2008 s-a constatat că pârâtele au acordat clienților credite cu o dobândă de 3,99%, în timp ce ei i s-a perceput o dobândă de 4,25%. De asemenea, clauza prevăzută la pct. 11 lit. i și j din condițiile speciale ale convenției reprezintă o clauză abuzivă, deoarece prin aceasta se limitează dreptul constituțional al libertății alegerii locului de muncă.
Reclamanta a invocat în susținerea acțiunii dispozițiile Legii 193/2000.
În probațiune a depus înscrisuri.
La data de 13.06.2014 pârâta . a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În susținerea întâmpinării a depus înscrisuri.
Reclamanții au formulat răspuns la întâmpinare.
Prin sentința civilă nr._/2014 Judecătoria Pitești a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Pitești și a declina competența de soluționare a acțiunii în favoarea Tribunalului Argeș.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele.
Din dispozițiile art. 94 coroborate cu cele ale art. 95 din C.pr.civ. reiese că actuala reglementare atribuie către tribunal, spre soluționare în primă instanță, toate cererile care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe, în timp ce judecătoria soluționează doar cererile care îi sunt expres încredințate spre competentă soluționare.
Potrivit art. 12 alin. 1 din Legea 193/2000 în cazul în care constată utilizarea unor contracte de adeziune care conțin clauze abuzive, organele de control prevăzute la art. 8 vor sesiza tribunalul de la domiciliul sau, după caz, sediul profesionistului, solicitând obligarea acestuia să modifice contractele aflate în curs de executare, prin eliminarea clauzelor abuzive. De asemenea, conform alin. 3 asociațiile pentru protecția consumatorului care îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 30 și 32 din Ordonanța Guvernului nr. 21/1992 privind protecția consumatorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, îl pot chema în judecată pe profesionistul care utilizează contracte de adeziune care conțin clauze abuzive, la instanța prevăzută la alin. (1), pentru ca aceasta să dispună încetarea folosirii acestora, precum și modificarea contractelor aflate în curs de executare, prin eliminarea clauzelor abuzive, pentru ca alin. 4 să prevadă că dispozițiile alin. (1) - (3) nu aduc atingere dreptului consumatorului căruia i se opune un contract de adeziune ce conține clauze abuzive de a invoca nulitatea clauzei pe cale de acțiune ori pe cale de excepție, în condițiile legii.
Instanța constată astfel că, în cazul în care acțiunea având ca obiect constatarea caracterului abuziv al unor clauze dintr-un contract de adeziune este formulată de organele de control sau de asociațiile pentru protecția consumatorului, competența aparține tribunalului în primă instanță, textul de lege neprevăzând nimic în legătură cu situația în care consumatorul este titularul acțiunii. În această situație, se reține în primul rând că nu există niciun raționament pentru care legea ar face distincția ca în funcție de titularul acțiunii, competența să aparțină tribunalului sau judecătoriei, iar în al doilea rând, astfel cum s-a menționat anterior, tribunalul este instanța de drept comun conform noului cod de procedură civilă.
Mai mult decât atât, analizând dispozițiile art. 94 C.pr.civ., instanța constată că printre cauzele enumerate nu se numără și acțiunile formulate de un consumator în temeiul Legii 193/2000, astfel că, având în vedere considerentele mai sus expuse, instanța constată că nu este competentă material să soluționeze prezenta cauză.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Arges-Sectia civila.
Tribunalul in temeiul art.132 C.pr.civ. raportat la art. 237 alin.1 și alin.2 pct. 1din același cod, analizând cu prioritate excepția referitoare la competența materială a acestei instanțe, constată că excepția este întemeiată și, pe cale de consecință, o va admite, pentru considerentele care succed:
Conform art. 129 alin. alin.2 pct.3 C.pr.civ necompetenta este de ordine publica atunci cand litigiul este de competenta unei instante de un alt grad (necompetenta materiala), iar, potrivit art.94 lit.j C.pr.civ., sunt de competenta judecatoriei, in prima instanta, orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei inclusiv, indiferent de calitatea părților, profesioniști sau neprofesioniști.
Capetele de cerere având ca obiect nulitatea absolută a clauzelor abusive sunt evaluabileîn bani, astfel cum s-a retinut si de ICCJ in decizia nr.32/9.06.2008, pronuntata in recurs in interesul legii, indiferent dacă se formulează și petitul accesoriu privind restituirea prestațiilor deja efectuate. Cererea de chemare in judecata vizeaza nulitatea absoluta partiala a contractului de credit, fiind vorba de o actiune unitara, patrimoniala, evaluabila in bani. Clauzele supuse analizei instantei de judecata sunt inserate . credit, act juridic evaluabil in bani, clauzele producand efecte directe in patrimoniul partilor contractante, astfel in cat nu s-ar putea retine ca unele dintre ele nu sunt evaluabile in bani
Valoarea obiectului cererii de chemare in judecata nu poate fi alta decat valoarea sumelor ce ar trebui restituite și eventual nu ar mai trebui achitate de reclamanți valori ce se situeză sub limita de 200.000 lei .
Așadar obiectul acțiunii în cauza de față îl constituie constatarea nulității unor clauze considerate abuzive de reclamanți și restituirea sumelor de bani încasate în temeiul acestor clauze.
Tribunalul constată că reclamanții au calitatea de consumatori și că acțiunea directă a acestora de constatare a nulității clauzelor abuzive are natură civilă și nu poate fi calificată a avea natură contravențională.
Referirile instanței de fond privind aplicarea dispozițiilor art.12 din Legea nr.193/2000 nu pot fi reținute întrucât aceste dispoziții legale se aplică litigiilor care au o natură administrativă, respectiv o natură administrativă specială – contencios contravențional, față de faptul că titularii acțiunii sunt autorități statale și nu consumatorii părți ai contractului.
Făcând o analiză a dispozițiilor art.12 din Legea nr.193/2000 tribunalul constată că daca la alin.1 se mentioneaza expres competenta tribunalului in prima instanta, iar în alin.3 se face trimitere la instanta prevazuta la alin.1, în cel din urma paragraf al articolului 12 din lege se prevede că nulitatea clauzei abuzive se poate invoca de catre consumator in conditiile legii, ceea ce semnifica legea de drept comun aplicabila actiunilor in constatarea nulitatii unui act juridic, respectiv Codul de procedura civila.
Concluzionând asupra analizei acestor didispoziții in art.12 din Legea nr.193/2000 rezultă că acesta nu cuprinde norme exprese care sa prevada competenta tribunalului de a solutiona in prima instanta cereri patrimoniale, evaluabile in bani, avand o valoare pecuniara a obiectului dedus judecatii sub 200.000 lei.
Având în vedere toate argumentele expuse anterior, raportat la valoarea capetelor de cerere, de pana in 200.000 lei, tribunalul constata ca nu este competent material sa solutioneze cauza, urmand ca in temeiul art.131, 132 rap. la art.129 alin.1 pct.2 si art.94 lit.j C.pr.civ., sa admita exceptia necompetentei materiale, invocata din oficiu, si sa decline competenta solutionarii litigiului in favoarea Judecatoriei P..
Intrucat solutia ce se va pronunta conduce la aparitia unui conflict negativ de competenta, in sensul art.133 pct.2 C.pr.civ., urmeaza a fi sesizata instanța imediat superioara si comună Judecatoriei P. si Tribunalului Arges pentru solutionarea conflictului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetentei materiale.
Declină competenta soluționării cauzei privind pe reclamant R. F. A. domiciliată în Pitești, ., ., ., și domiciliul procesual ales la CIA N. D. A. în Pitești, .. 18, jud. Argeș în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul procesual ales la Societatea civilă de avocați M. Kehaiyan în București, . nr. 44 bis, ., ., sector 3 în favoarea Judecătoriei Pitești.
Constată ivit conflict negativ de competentă și înaintează cauza Curtii de Apel Pitești în vederea soluționării lui.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 Februarie 2015
Președinte, D. D. A. | ||
Grefier, E. R. |
Red. D.D.A
Dact. NE/ 4 ex
09.02.2015
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 64/2015.... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 89/2015. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
