Grăniţuire. Decizia nr. 1117/2015. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1117/2015 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 09-04-2015 în dosarul nr. 1297/216/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ[*]
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1117/2015
Ședința publică de la 09 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. D.
Judecător A. M. P.
Grefier M. L.
S-a luat în examinare, pentru soluționare, apelul declarat de reclamantul G. I. G. împotriva sentinței civile nr. 198/25.02.2014, pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș în dosarul nr._, intimată fiind pârâta M. V.-N..
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima strigare a cauzei, a răspuns av. Nelus E. I. pentru apelantul reclamant, lipsă fiind intimata pârâtă. La a doua strigare a cauzei au răspuns: răspuns av. Nelus E. I. pentru apelantul reclamant și av. B. C. pentru intimata pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Prima strigare a cauzei .
Av. răspuns av. Nelus E. I. depune la dosar împuternicire avocațială emisă de Baroul Argeș pentru apelantul reclamant și chitanța nr. 102/2015, reprezentând dovada achitării onorariului de avocat. Totodată, solicită lăsarea cauzei la a doua stegare în vederea prezentării apărătorului intimatei reclamante, despre care arată că se află într-o altă sală de ședință.
Tribunalul, față de a cordul apărătorului apelantului reclamant, lasă cauza la a doua strigare în vederea prezentării apărătorului intimatei pârâte.
A doua strigare a cauzei.
Apărătorul apelantului reclamant rectifică în fața instanței, sub semnătură, numărul hotărârii atacate, precum și numărul dosarului în care s-a pronunțat această hotărâre.
Apărătorii părților, având pe rând cuvântul, învederează instanței că nu au de formulat cereri prealabile.
Apărătorul apelantului reclamant solicită proba cu expertiză topografică, proba cu interogatoriu intimatei pârâte, proba cu un martor respectiv S. C. – viceprimarul comunei Tigveni, persoană care a semnat procesul verbal din 6.12.2012, iar dacă este necesar și reaudierea martorului A. I. F.. Solicită ca expertul să stabilească în mod clar care este suprafața de teren ocupată de intimata pârâtă din terenul apelantului reclamant, în condițiile în care la momentul la care s-a construit, în urmă cu 20 de ani, gardul demolat de pârâtă exista un brad pe linia de hotar, iar în prezent acel brad se află în curtea intimatei pârâte. În ce privește solicitarea de audiere a martorului S. C., arată că teza probatorie este în sensul că martorul poate preciza dacă pârâta a prezentat la momentul la care s-a întocmit procesul verbal din 6.121.2012 o schiță cu privire la terenul pe care îl deține în baza testamentului, pretins de acesta ca fiind titlul său de proprietate, precum și cu privire la aspectul că pe linia de hotar se găsea acel brad, care în prezent este in interiorul curții intimatei pârâte.
Apărătorul intimatei pârâte solicită respingerea probelor solicitate de apărătorul apelantului reclamant, arătând că potrivit art. 479 alin 2 cpc instanța va dispune refacerea sau completarea probelor administrate în fața instanței de fond dacă apreciază necesar pentru soluționarea cauzei. În ce privește proba cu expertiză, învederează că nu este utilă soluționării cauzei, atâta timp cât în fața instanței de fond s-a efectuat o expertiză topografică și s-a răspuns obiectivelor stabilite, inclusiv dacă s-a ocupat sau nu o suprafață din terenul apelantului reclamant. Solicită și respingerea probei cu martori solicitată de apelantul reclamant, arătând că teza probatorie nu are relevanță și utilitate, având în vedere că se află în prezența unei acțiunii posesorii și nu a unei acțiuni în revendicare.
Tribunalul în raport de prevederile art. 479 alin 2 cpc apreciază că refacerea si completarea probatoriului nu se impune, probele administrate în primă instanță fiind concludente pentru formarea opiniei instanței.
Apărătorii părților, având pe rând cuvântul, învederează că nu mai au cereri de formulat .
Tribunalul constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra apelului.
Apărătorul apelantului reclamant G. I. G. solicită să se constate că hotărârea pronunțată de instanța de fond este nelegală și netemeinică pentru motivele expuse pe larg în cererea de apel, arătând că din probele administrate în cauză, respectiv declarațiile martorilor, înscrisule depuse, răspunsurile la interogatoriu, rezultă că în urmă cu 20 de ani, la momentul edificării gardului demolat de intimata pârâtă pe hotar exista un brad, care în prezent se află în curtea intimatei pârâte. Totodată, arată că din probe rezultă că pârâta a prezentat, la momentul la care s-a constatat situația reclamantă de apelant, o schiță arătând că este anexă la testamentul despre care susține că este titlul său de proprietate, din care rezultă că pârâta a restrâns latura de sud a terenului reclamantului cu 65 cm, motiv pentru care a rezultat deficiența de teren de 50 mp. Solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată.
Apărătorul intimatei pârâte M. V.-N. solicită respingerea apelului ca nefondat, învederând că nu s-au adus critici hotărârii primei instanțe, pentru netemeinicie sau nelegalitate, criticându-se ce a rezultat din administrarea probelor. Solicită să se observe că nu a fost formulată o acțiune în revendicare, ci o acțiune posesorie, iar în această situație trebuie făcută dovada că înainte de așa-zisa tulburare a stăpânit cel puțin un an terenul, respectiv dovada posesiei. Învederează că, din probele administrate, reclamantul nu a făcut dovada că ar fi stăpânit alt teren decât cel pe care îl stăpânește și în prezent și nici că intimata i-ar fi ocupat acestuia vreo suprafață de teren. Arată că din declarațiile martorilor rezultă că noul gard a fost edificat pe aliniamentul vechiului gard, iar cu referire la acel semn de hotar, care ar fi fost acel brad, arată că la interogatoriu administrat reclamantului, la întrebarea nr. 11 ( fila 61 verso) acesta recunoaște că acel brad exista și există în interiorul proprietății intimatei pârâte. Învederează că declarațiile martorilor sunt în același sens și cu concluziile raportului de expertiză, lucrare în care expertul a răspuns tuturor obiectivelor și a concluzionat că pârâta nu a ocupat vreo suprafață din terenul deținut de reclamant și că noul gard a fost edificat exact pe vechiul aliniament, iar linia de hotar între cele două proprietăți este dată de gardul edificat. Solicită respingerea apelului ca nefondat, fără cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Asupra apelului civil de față:
Constată că, prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 24.05.2013 sub nr. dosar_, astfel cum a fost rectificată, reclamantul G. I. G. a chemat-o în judecată pe pârâta M. V. N., solicitând instanței să dispună: obligarea pârâtei la a-i lăsa reclamantului în deplină posesie suprafața de aproximativ 50 mp teren, dintr-un teren cu livadă în suprafață de 0,65 ha proprietatea reclamantului, situat în pct. „Acasă” din com. Tigveni, ., jud. Argeș; obligarea pârâtei să își ridice pe cheltuiala ei gardul construit fără drept pe terenul proprietatea reclamantului și să îl amplaseze pe linia corespunzătoare; stabilirea liniei despărțitoare dintre terenurile învecinate, pe care pârâta le-a delimitat în mod unilateral; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că deține terenul de 0,65 ha livadă menționat, conform adeverințelor nr. 1932/25.03.2013 și nr. 2065/17.04.2013 eliberate de Primăria Comunei Tigveni din evidențele de rol agricol. Din acest teren face parte suprafața de circa 50 mp acaparată de pârâtă. Reclamantul stăpânește suprafețele de teren de peste 50 de ani prin moștenire de la autorii săi, exercitând o posesie neviciată și plătind impozit. Reclamantul nu deține un titlu de proprietate eliberat de primărie, deși a solicitat eliberarea unui astfel de titlu. În cursul lunii septembrie 2012, vecina M. V. N. a început construirea unei porțiuni de gard din sârmă ghimpată între terenurile proprietățile părților, pe o lungime de 45 m pe latura de est a terenului reclamantului. Reclamantul nu a fost anunțat și nu s-a respectat linia despărțitoare (vechiul gard) existentă dintotdeauna între proprietățile părților, fiind astfel tulburată posesia reclamantului asupra terenului. Pârâta nu a respectat lățimea de 15 m a laturii de sud a terenului proprietatea reclamantului, restrângând-o prin construirea gardului la lățimea de 14,35 m. Reclamantul i-a solicitat pârâtei să își mute gardul pe vechea linie de hotar, însă pârâta a continuat lucrarea fără a da curs cererii reclamantului. La solicitarea reclamantului, la data de 30.11.2012 s-au prezentat la fața locului din partea Primăriei Comunei Tigveni viceprimarul Z. C. și inginerul topograf P. C., care au constatat în prezența părților că pârâta a edificat noul gard fără a respecta vechiul gard ce exista de 20 de ani. Conform schițelor prezentate de pârâtă reprezentanților primăriei, latura de sud a terenului reclamantului trebuia să aibă 15 m, însă ca urmare a construirii noului gard are în prezent 14,35 m, rezultând o acaparare a peste 0,65 m din lățimea terenului reclamantului, care descrește pe toată lungimea de 45 m a laturii de vest a proprietății reclamantului, rezultând ocuparea de către pârâtă a suprafeței de peste 50 mp. Reprezentanții primăriei au efectuat măsurători în prezența părților și au consemnat constatările în procesul-verbal nr. 7201/6.12.2012.Gardul vechi era stabilit pe linia mediană a unor cioturi de arbori tăiați cu mult timp în urmă, arbori care în prezent sunt îngrădiți în interiorul gardului construit de pârâtă.
În drept, cererea a fost întemeiată pe art. 560, art. 949, art. 951 Cod civil.
În dovedire s-au solicitat probele cu înscrisuri, cu martorii P. C., Gadoiu N., planșe foto, expertiză topografică. La cerere au fost atașate înscrisuri (f.8-18).
La data de 6.06.2013 pârâta M. V. N. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.
În motivare pârâta a arătat că terenul reclamantului se învecinează pe latura de vest a proprietății pârâtei, pe care aceasta o deține în mod public, pașnic și sub nume de proprietar de peste 30 de ani. Cu privire la acest teren din pct. „Acasă” din com. Tigveni, ., jud. Argeș, pârâta are act de proprietate, un testament autentificat sub nr. 261/21.01.1992. Bunicul reclamantei, T. I. I., i-a testat suprafața de 8.353 mp, curți și grădină, pe care pârâta îl stăpânea cu mult înainte, iar testatorul îl stăpânea de peste 40 de ani de la părinții săi. Deoarece pe latura de vest a terenului pârâtei gardul se deteriorase, părțile au convenit să îl înlocuiască. La momentul edificării gardului dintre proprietăți, la fața locului a fost prezent și reclamantul, care nu a avut nici o obiecție cu privire la linia despărțitoare, deoarece pârâta a respectat întru totul vechiul aliniament.
Pârâta a mai arătat că a posedat terenul în aceleași limite de proprietate ca și în prezent. Reclamantul nu deține nici un titlu de proprietate pentru suprafața de 0,65 ha livezi, iar pârâta nu știe dacă înscrierea terenului la rolul fiscal s-a făcut în baza unor măsurători sau doar în baza unei simple declarații a reclamantului. Persoanele care au edificat gardul pot confirma că nu s-a schimbat vechea linie despărțitoare dintre cele două terenuri. La fața locului s-au prezentat doi reprezentanți ai Primăriei Comunei Tigveni, însă aceștia nu aveau cunoștință despre aliniamentul vechiului gard dintre proprietățile părților. Au făcut niște măsurători rudimentare cu ruleta doar în partea de sud a terenului. În mod eronat au menționat că pârâta ar trebui să se retragă în partea de sud cu gardul pe o distanță de 0,65 m. Linia dintre cele două terenuri nu este dată de cioturile unor arbori tăiați; au fost cinci arbori, trei pe terenul pârâtei și doi pe terenul reclamantului. Deoarece a edificat gardul pe vechea linie de hotar, nu există nici un temei pentru a fi obligată să îl ridice pe cheltuiala sa. Pârâta este de acord să se stabilească linia despărțitoare dintre cele două terenuri învecinate, în urma efectuării unui raport de expertiză tehnică.
În dovedire s-au solicitat probele cu înscrisuri, interogatoriu, martorii A. I. F. și U. R. A., expertiză topografică. La cerere au fost atașate înscrisuri (f.24-35).
La data de 26.06.2014 reclamantul a depus la dosar răspuns la întâmpinare (f.41-42).
Au fost citate părțile, iar în cursul cercetării judecătorești au fost interogați pârâta (f.49-50), reclamantul (f.61-62), au fost audiați martorii A. F. (f.66), Gadoiu N. (f.67), P. C. (f.69) și a fost încuviințată efectuarea unei expertize tehnice în specialitatea topografie; la data de 23.01.2014 expertul D. F. a depus la dosar raportul de expertiză tehnică judiciară în specialitatea topografie (f.93-95). Instanța a respins solicitarea reclamantului de completare a raportului de expertiză.
Prin sentința civilă nr. 198/25.02.2014, pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul G. I. G., în contradictoriu cu pârâta M. V.-N..
S-a stabilit hotarul între terenul stăpânit de reclamant și terenul stăpânit de pârâtă pe aliniamentul determinat de punctele 7-13-14-15-16-17-18-64-65, pe planul de situație întocmit de expert D. F. (f. 95).
Au fost respinse celelalte capete de cerere din acțiune, ca neîntemeiate.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului 50 de lei cu titlu de cheltuieli parțiale de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată reclamantul G. I. G. a formulat atât o acțiune posesorie întemeiată pe art. 949 și urm. Cod civil, pentru apărarea posesiei asupra unei suprafețe de teren de circa 50 mp din pct. „Acasă”, com. Tigveni, ., jud. Argeș, cât și o acțiune petitorie în grănițuire, întemeiată pe art. 560 Cod civil. Instanța apreciază că cele două acțiuni pot fi cumulate, având în vedere că acțiunea în grănițuire poate fi exercitată și de către posesor și de asemenea, ca și acțiunea posesorie, nu pune în discuție însăși existența dreptului real asupra imobilului.
Din dispozițiile art. 949 și urm. Cod civil, la care face trimitere art. 1002 C.pr.civ., reiese că titularul acțiunii posesorii trebuie să facă dovada că a posedat imobilul cel puțin un an înainte de tulburare sau deposedare; de asemenea, posesia trebuie să fi fost utilă, neviciată (cu excepția cazului special reglementat de art. 951 alin. 2 Cod civil, pentru ipoteza unei tulburări sau deposedări violente). În legătură cu a doua cerință, art. 922 alin. 2 cod civil stabilește că posesia este prezumată a fi utilă, până la proba contrară (ce trebuie făcută de cel ce invocă vicierea posesiei). Conform art. 951 alin. 1 Cod civil, acțiunea posesorie trebuie introdusă în cadrul unui termen de un an de la data tulburării sau deposedării (termen de prescripție extinctivă).
Reclamantul G. I. G. a susținut că stăpânește terenul de 0,65 ha livadă din pct. „Acasă”, com. Tigveni, ., jud. Argeș, de peste 50 de ani. Pârâta M. V. N. nu a contestat că reclamantul stăpânește un teren în pct. menționat, menționând în întâmpinare că „reclamantul se învecinează cu terenul său pe latura de vest a proprietății mele …”; de asemenea, în întrebarea nr. 13 din interogatoriul formulat pentru reclamant, pârâta face mențiune despre „terenul deținut de dvs., de 0,65 ha”.
Reclamantul a depus la dosar adeverințele nr. 2065/17.04.2013 și nr. 2066/17.04.2013 emise de Primăria Comunei Tigveni (f.12, 13), în care se menționează că acesta figurează înscris în Registrul agricol cu suprafața de 0,65 ha teren livezi în pct. „Acasă”, .; în acest punct mai figurează cu 0,30 ha teren arabil, 0,05 ha curți.
Pârâta M. V. N. deține un teren situat în vecinătatea vestică a terenului reclamantului, prezentând ca act justificativ de proprietate un testament autentificat sub nr. 261/21.01.1992 la notariatul de Stat Local Curtea de Argeș (f.24), emanând de la numitul T. I. I., în care se menționează că acesta îi lasă nepoatei sale T. N. V. suprafața de 8353 mp teren aferent curți și grădină, împreună cu cota de 5/8 din construcțiile de pe teren. Se menționează că terenul este situat în satul Bârseștii de Sus, ., având ca vecinătăți: E – N. D., V – G. G., S – G. G., N – drumul comunal Scăuș – G., cu precizarea că terenul este despărțit de un drum comunal.
Pârâta a depus la dosar copie de pe certificatul de căsătorie (f.25), din care reiese că înainte de căsătoria din 13.09.1993 avea numele de familie „T.”, tatăl său numindu-se T. G..
Reclamantul G. I. G. a susținut că pârâta a construit un gard despărțitor al terenurilor părților și prin această acțiune l-a deposedat de o suprafață de aproximativ 50 mp din terenul livadă de 0,65 ha.
Așa cum reiese din interogatoriile administrate părților, acestea au convenit cu privire la edificarea unui gard între terenurile stăpânite de ele, care să înlocuiască gardul vechi existent. Reclamantul a recunoscut că a fost prezent la fața locului, în timpul edificării noului gard de către pârâtă, însă a susținut că a avut obiecțiuni în sensul ca pârâta „să facă gardul drept și să respecte latura terenului, de 15 metri”.
În legătură cu edificarea gardului a fost audiat martorul A. I. F., propus de pârâtă, care a declarat că reclamantul și pârâta au terenuri învecinate în loc. Bârseștii de Sus; pe terenul reclamantului se află o plantație, iar pe terenul pârâtei este o casă bătrânească. Între cele două terenuri exista un gard din ulucă foarte vechi, care era deteriorat. În anul 2012 pârâta i-a cerut martorului să „strice” gardul, martorul edificând alt gard din sârmă ghimpată și bulumaci din lemn. Martorul a precizat că a făcut noul gard pe amplasamentul vechiului gard, însă pe unele porțiuni gardul a fost retras spre pârâtă, pentru ca gardul să fie în linie dreaptă. Exista ca semn de hotar un brad mare, ce era situat pe terenul pârâtei, iar martorul a edificat noul gard în linie dreaptă de la acel brad. A precizat că vechiul gard ce a fost demolat nu era în linie dreaptă. Martorul a apreciat că prin construirea noului gard nu s-a ocupat teren de la reclamantul G. G.. A mai arătat că atunci când s-a edificat noul gard a fost de față și reclamantul, care ar fi spus că este foarte bine cum este amplasat gardul.
Martorul Gadoiu N., propus de reclamant, a precizat că a fost de mai multe ori la terenul reclamantului, în calitate de primar, respectiv de viceprimar, în legătură cu neînțelegerile pe care reclamantul le avea cu vecinul T. G.. Hotarul nu era drept, iar în zonă existau niște plopi, iar fiecare parte își revendica acei plopi. După anul 2004 martorul nu a mai fost la acel teren.
Martorul P. C., propus de reclamant, este inginer la Primăria Comunei Tigveni. A declarat că reclamantul are în loc. Bârseștii de Sus un teren agricol pe care se află porumb și pomi fructiferi. Pârâta M. N. a construit un gard din sârmă pe bulumaci care separă terenul său de cel al reclamantului. În anul 2013 martorul a fost chemat de către reclamant la fața locului, împreună cu viceprimarul ., pentru a constata dacă pârâta a intrat cu gardul pe terenul reclamantului. Martorul a făcut măsurători în partea de sud și a constatat că se intrase cu acel gard pe terenul reclamantului, în partea de sud, pe o lățime de 15 cm sau 35 cm. Martorul a avut în vedere o schiță a terenului pârâtei, pe care aceasta o avea în original, în care erau menționate dimensiunile laturilor terenului. A susținut că schița se află la pârâtă, însă nu știe dacă schița face parte dintr-un testament.
A mai menționat martorul că în partea de est a terenului reclamantului se află un brad, plantat de „tatăl pârâtei și reclamantului”, pe hotarul dintre cele două terenuri ale părților, iar în prezent bradul se află pe terenul pârâtei.
La dosar a fost depusă copie de pe procesul-verbal nr. 7201/6.12.2012 încheiat de viceprimar Z. C. și inginer P. C., din cadrul Primăriei Comunei Tigveni (f.16), în care se menționează că aceștia s-au deplasat în data de 30.11.2012 în satul Bârseștii de Sus, la solicitarea lui G. G., pentru a se constata dacă vecina sa M. N. s-a introdus pe proprietatea reclamantului, în urma refacerii gardului de pe hotar. Se menționează că la refacerea gardului pe latura de sud nu s-a respectat dimensiunea de 15 metri, așa cum este schița terenului proprietatea lui M. N., rezultând prin măsurarea cu ruleta dimensiunea de 14,35 m. Pe hotar se găsesc arbori tăiați cu ani în urmă, având cioatele putrede.
La întrebarea formulată de reclamant în cadrul interogatoriului, referitoare la prezentarea unei schițe de către pârâtă reprezentanților primăriei, pârâta a răspuns că nu a prezentat nici o schiță. Instanța reține însă că prin declarația martorului P. C., coroborată cu mențiunile din procesul-verbal nr. 7201/6.12.2012, reclamantul a făcut dovada că pârâta a deținut o schiță privitoare la terenul său învecinat cu al reclamantului, schiță pe care a prezentat-o cu ocazia măsurătorilor făcute de reprezentanții Primăriei Comunei Tigveni. Deși pârâtei i s-a pus în vedere de către instanță să prezinte această schiță, pârâta nu s-a conformat; astfel reclamantul a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 295 C.pr.civ., conform cărora dacă, după ce s-a dovedit deținerea înscrisului, partea nu se conformează ordinului dat de instanță de a-l înfățișa, instanța va putea considera ca fiind dovedite afirmațiile făcute cu privire la conținutul acelui înscris de partea care a cerut înfățișarea.
Instanța, făcând aplicarea dispozițiilor art. 295 C.pr.civ., a reținut că pârâta deține o schiță a terenului său din com. Tigveni, ., jud. Argeș, teren învecinat cu cel al reclamantului, iar în acea schiță figurează o latură din partea de sud a terenului, cu o lungime de 15 m. Pe de altă parte, nu s-a făcut dovada că schița respectivă era aferentă testamentului autentificat sub nr. 261/21.01.1992 la Notariatul de Stat Local Curtea de Argeș. De asemenea, instanța nu are date cu privire la cine a întocmit acea schiță, în ce condiții, și nu poate aprecia cu privire la exactitatea acelei schițe.
În ce privește poziționarea bradului la care au făcut referire martorii A. I. F. și P. C., instanța a reținut că însuși reclamantul a recunoscut la interogatoriu că în interiorul proprietății pârâtei exista un brad de peste 30 de ani, plantat de autorul pârâtei, T. I. (întrebarea nr. 11). Recunoașterea reclamantului se coroborează cu declarația martorului A. I. F. și contrazice declarația martorului P. C.. Astfel, instanța reține că bradul menționat se afla și înainte de refacerea gardului pe terenul pârâtei, și nu pe linia de hotar dintre terenurile părților.
În cauză a fost efectuată o expertiză tehnică judiciară în specialitatea topografie de către expert D. F., iar în raportul de expertiză întocmit expertul a întocmit un plan de situație al terenurilor învecinate stăpânite de părți în com. Tigveni, .. Expertul a precizat că reclamantul nu deține acte de proprietate cu privire la teren, însă figurează în registrul agricol cu suprafața totală de 1 ha în punctul în litigiu – 0,30 ha arabil, 0,65 ha pomi, 0,05 ha curți construcții. Expertul a identificat în planul de situație terenul stăpânit de reclamant, ce este împrejmuit cu gard pe toate laturile; acesta măsoară 8869 mp, din care 1557 mp teren curți construcții, 1820 mp teren arabil și 5492 mp livadă. Expertul a identificat în schiță și terenul stăpânit de reclamantă în baza testamentului autentificat sub nr. 261/21.01.1992, acesta măsurând 8243 mp, din care 148 mp teren curți construcții, 2471 mp teren fânețe și 5624 mp teren arabil.
Expertul a menționat că ambele părți dețin suprafețe mai mici decât cele menționate în înscrisurile prezentate. Expertul a trasat și linia de hotar dintre terenurile părților, evidențiată în planul de situație; a menționat că această linie de hotar „asigură” reclamantului suprafața de 8869 mp, iar pârâtei suprafața de 8243 mp. A concluzionat că „pârâta nu a ocupat vreo porțiune de teren din proprietatea reclamantului, având în vedere că nu deține teren în plus față de îmscrisurile prezentate”. A mai menționat că „reclamantul a declarat pe teren că distanța dintre punctele 15-16 nu ar fi fost de 14,35 m ci de 15 m, dar nu a prezentat nici o schiță cu dimensiuni a terenului pârâtei și nici pârâta nu a prezentat o astfel de schiță”.
Instanța, având în vedere specificul prezentei cauze, ce privește o acțiune posesorie și o acțiune în grănițuire, în care nu se analizează întinderea dreptului de proprietate al fiecărei părți (ca în acțiunea în revendicare imobiliară), s-a apreciat că nu are relevanță aspectul învederat de expert, că părțile stăpânesc mai puțin teren decât este menționat în înscrisurile prezentate. De asemenea, justificarea expertului, în sensul că pârâta nu a ocupat teren de la reclamant, deoarece ea însăși posedă mai puțin teren decât e menționat în testament, nu poate fi reținută de instanță, atât pentru motivul expus în fraza anterioară, cât și pentru faptul că determinarea eventualei ocupări a unei porțiuni din terenul reclamantului trebuie făcută prin raportare la situația hotarului dintre cele două terenuri.
Instanța a reținut că expertul a trasat linia de hotar urmând amplasamentul gardului nou din bulumaci și sârmă ghimpată, construit de pârâtă. Din declarația martorului A. I. F., care a participat efectiv la demolarea vechiului gard și la construirea gardului nou, reiese că amplasamentul noului gard a urmat amplasamentul gardului vechi, cu excepția unor porțiuni unde noul gard a fost retras spre terenul pârâtei.
Așa cum menționează expertul, reclamantul a susținut că latura sudică, comună terenurilor părților, evidențiată în planul de situație între punctele 15-16, ar avea lungimea de 15 metri, și nu de 14,35 metri, cât a măsurat expertul. Astfel, reclamanta i-ar fi ocupat din teren, pe o lățime de 0,65 metri. Reclamantul invocă în acest sens măsurătoarea făcută de reprezentanții primăriei la data de 30.11.2012. Instanța a reținut însă că nu s-a depus la dosar vreo schiță întocmită de ing. P. C. cu privire la linia de hotar dintre terenurile părților, care să însoțească procesul-verbal nr. 7201/6.12.2012. Inginerul a avut în vedere doar o schiță prezentată de pârâtă, a cărei exactitate este incertă, așa cum s-a arătat mai sus. De asemenea, reclamantul nu a prezentat o schiță proprie, referitoare la terenul pe care l-a stăpânit.
Având în vedere aceste aspecte, instanța a reținut că traseul liniei de hotar dintre cele două terenuri, evidențiat în planul de situație anexă la raportul de expertiză întocmit de expert D. F., nu implică ocuparea unei porțiuni din terenul reclamantului de către pârâtă. Din ansambul probelor administrate nu se poate reține că reclamantul a făcut dovada ocupării de către pârâtă a vreunei porțiuni din terenul stăpânit de el. Reclamantul a solicitat completarea raportului de expertiză, pentru a se stabili „…care este suprafața de teren la care pârâta a recunoscut că a renunțat pe toată latura de Nord – Drumul Comunal, prin modificarea hotarului pe această latură…”, însă instanța apreciază că ce a făcut pârâta cu privire la latura de nord, vecină cu drumul comunal, nu are relevanță în prezenta cauză.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul G. I. G., care susține:
Sentința este netemeinică și nelegală deoarece instanța a interpretat greșit probele administrate și a aplicat greșit disp.art.295 Cod pr.civilă.
Astfel, din depoziția martorului A. I. F. rezultă că pârâta a stricat vechiul gard dintre proprietățile părților și a edificat un gard nou, care nu a respectat vechiul hotar, deoarece pe unele porțiuni gardul a fost retras în interiorul proprietății pârâtei, pentru a fi în linie dreaptă. Martorul a precizat și că semnul de hotar dintre proprietățile părților era un brad mare, care era situat pe terenul pârâtei. Însă, martorul ulterior a precizat că prin construirea gardului nu s-a ocupat teren de la reclamant.
În răspunsurile la întrebările 4 și 5 din interogatoriu, pârâta a recunoscut că pe toată latura de nord a înțeles să renunțe la întreaga suprafață de teren pe care se aflase cândva albia pârâului și care făcea parte din terenul testat de tatăl său prin testamentul autentificat sub nr.261/21.01.1992.
De altfel, și martorul A. I. F. relatează că reconstruirea gardului s_a făcut cu renunțarea la întreaga suprafață de teren a albiei pârâului de pe latura de nord.
Depoziția acestui martor și recunoașterile pârâtei trebuiau să conducă la ideea că pârâta a ocupat terenul de aproximativ 50 mp cerut de reclamant.
Bradul, de la care trebuia să pornească în linie dreaptă gardul, a fost plantat pe linia de hotar în urmă cu 30 ani de către autorii celor două părți, însă pârâta nu a respectat linia dreaptă, ci a intrat în interiorul terenului deținut de ea.
Instanța a apreciat greșit că reclamantul ar fi recunoscut la interogatoriu că bradul se afla în interiorul terenului deținut de pârâtă, când în realitate reclamantul a susținut că bradul era punctul de reper al liniei de hotar.
Cu depoziția martorului P. C., inginer în cadrul Primăriei Tigveni și semnatar al procesului verbal nr.7201/06.12.2012, s-a probat faptul că pârâta a deținut o schiță a terenului proprietatea sa, pe care a refuzat să o mai prezinte instanței. Această schiță era relevantă deoarece în raport de ea, rezulta că latura de sud a terenului reclamantului trebuia să aibă o lățime de 15 ml.
Nu avea relevanță dacă această schiță făcea sau nu parte integrantă din testamentul prezentat de pârâtă, după cum nu avea relevanță nici cine a întocmit această schiță.
În privința expertizei topografice, instanța trebuia să constate că expertul a măsurat terenul pârâtei în limita gardului edificat de aceasta, fără să transpună în teren testamentul pârâtei și să ia în considerare răspunsurile pârâtei la întrebările 4 și 5 din interogatoriu, declarațiile martorilor A. I. F. și P. C. și procesul verbal din 06.12.2014.
Deși reclamantul a solicitat completarea raportului de expertiză, pentru transpunerea în teren a actului pârâtei, instanța de fond a respins această solicitare pe motiv că s-ar fi elucidat asupra acestui diferend.
Apelantul reclamant solicită în apel probe: interogatoriul intimatei, martorul Z. C. și reaudierea martorului A. I. F..
În drept, apelul a fost întemeiat pe disp.art.466 și urm.Cod pr.civilă.
Intimata pârâtă a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului, arătând în esență că din probatoriul administrat rezultă că prin edificarea noului gard nu s-a acaparat din terenul apelantului reclamant, iar linia de hotar a fost stabilită de expert cu respectarea posesiei părților.
Examinând actele dosarului și sentința apelată, tribunalul va reține:
Apelantul reclamant G. I G. a învestit instanța cu soluționarea unor cereri întemeiate pe disp.art.949 - 951 și 560 Cod civil, solicitând ca intimata pârâtă M. N. să-i respecte posesia unui teren în suprafață de 50 mp și să se stabilească linia de hotar, cu respectarea dreptului de proprietate al părților, urmând ca intimata pârâtă să-și ridice, pe cheltuiala ei, gardul edificat cu nerespectarea liniei de hotar.
Potrivit art.949 Cod civil, cel care a posedat un bun cel puțin un an poate solicita instanței de judecată prevenirea ori înlăturarea oricărei tulburări a posesiei sale sau, după caz, restituirea bunului.
Conform art.951 alin.1 Cod pr.civilă, în caz de tulburare ori de deposedare, pașnică sau violentă, acțiunea posesorie se introduce în termenul de prescripție de un an de la data tulburării sau deposedării.
Apelantul reclamant a susținut că deține în pct.”Acasă” 0,65 ha teren, iar în luna sept.2012, intimata pârâtă a construit un gard nou, fără a respecta aliniamentul vechiului gard și acaparându-i aproximativ 50 mp din teren.
Din susținerile părților rezultă indiscutabil că apelantul reclamant stăpânește terenul din punctul în litigiu de peste 50 ani, astfel că sunt respectate prev.art.949 Cod civil privind exercitarea posesiei asupra terenului cu cel puțin un an înainte de promovarea prezentei acțiuni.
Din analiza probelor administrate, tribunalul reține că nu s-a dovedit faptul deposedării apelantului reclamant cu suprafața de 50 mp.
Astfel, apelantul reclamant deține în dovedirea întinderii suprafeței sale adeverința de rol agricol în care se precizează că plătește impozit pentru o suprafață de 0,65 ha în pct.”Acasă” (f.12).
Intimata pârâtă deține testamentul autentificat sub nr.261/21.01.1992, prin care a fost gratificată cu suprafața de 8353 mp teren curți construcții și grădină de către testatorul T. I I. (f.24).
Din susținerile părților în cuprinsul acțiunii, întâmpinării și răspunsurilor la interogatorii (f.49-50, 61-62) coroborate cu depozițiile martorilor audiați în cauză (f.66, 67, 69), rezultă că în luna sept.2012, intimata pârâtă, cu înștiințarea apelantului reclamant, cu acordul și în prezența acestuia, a dărâmat vechiul gard și a edificat unul nou.
Așa cum rezultă din depozițiile martorilor, intimata pârâtă a stricat gardul din sârmă ghimpată, pe butuci de lemn și a făcut un gard nou în linie dreaptă, pe vechiul amplasament al gardului distrus. Pe unele porțiuni gardul a fost retras pe proprietatea intimatei pârâte.
Noul gard a fost edificat în linie dreaptă de la bradul mare. La momentul edificării noului gard de față a fost și apelantul reclamant, care a precizat că noul gard este bine amplasat.
În urma edificării noului gard, apelantul reclamant a chemat reprezentanții Primăriei Tigveni pentru a efectua măsurătorile terenurilor deținute de părți, invocând faptul că prin edificarea noului gard intimata pârâtă l-a deposedat de o suprafață de teren.
S-a întocmit de către reprezentanții Primăriei Tigveni procesul verbal din 06.12.2012 (f.16), în baza unei schițe a terenului proprietatea intimatei pârâte M. N. și în urma măsurătorii terenurilor cu o ruletă. Reprezentanții primăriei au constatat că terenul apelantului reclamant nu mai are pe latura de sud dimensiunea de 15 ml ci de 14,35 ml. Tot reprezentanții primăriei au constatat și faptul că pe hotar se găsesc arbori tăiați cu mai mulți ani în urmă, cioatele acestora fiind putrede.
Pentru a verifica susținerile apelantului reclamant, în cauză s-a întocmit o expertiză tehnică de către ing.D. F., care în lucrarea depusă la dosar (f.93-95) a precizat că ambele părți dețin o suprafață de teren mai mică decât cea indicată în acte, respectiv în adeverința de rol agricol a apelantului reclamant și în testamentul intimatei pârâte.
Totodată expertul a stabilit linia de hotar dintre terenurile părților pe aliniamentul dat de pct.7-13-14-15-16-17-18-64-65, care asigură apelantului reclamant suprafața de 8869 mp, iar intimatei pârâte suprafața de 8243 mp, față de 8353 mp cât are în testament.
La această lucrare, apărătorul apelantului reclamant a formulat obiecțiuni, în sensul că expertul nu a luat în considerare actele părților și nu a răspuns dacă intimata pârâtă ocupă sau nu vreo suprafață din terenul apelantului reclamant. De asemenea, expertul nu a ținut seama de depozițiile martorilor și răspunsul părților la interogatoriu.
Tribunalul apreciază că respingerea acestor obiecțiuni s-a realizat în mod temeinic și legal de către prima instanță, deoarece expertul a identificat suprafețele deținute de părți în raport de reperele indicate de acestea, în condițiile în care niciuna dintre părți nu are o schiță tehnică a suprafeței pe care o deține .
Apelantul reclamant era acela care trebuia să dovedească întinderea și dimensiunile pe fiecare latură a terenului său, aspectul din urmă nefiind probat (art.249 Cod civil).
Expertul nu putea să facă o interpretare a răspunsurilor date de părți la interogatoriu și nicio sinteză a depozițiilor martorilor, întrucât doar instanța putea să interpreteze coroborat toate probele administrate în cauză, aspect pe care l-a și realizat.
Apelantul reclamant s-a apărat susținând că prima instanță trebuia să dea eficiență procesului verbal întocmit de reprezentanții primăriei, care au făcut referire la o schiță prezentată de intimata pârâtă, schiță în raport de care au măsurat terenurile cu ruleta.
Tribunalul apreciază că procesul verbal întocmit de reprezentanții primăriei nu are putere absolută, ci trebuie analizat în contextul tuturor probelor administrate în cauză. Atât la judecata în primă instanță, cât și în apel, intimata pârâtă nu a prezentat schița arătată reprezentanților primăriei.
Tribunalul reține că acea schiță nu este utilă soluționării cauzei, în condițiile în care nu s-a indicat ce anume era redat în schița respectivă, cum era efectuată acea schiță și de către cine.
Cel mai important aspect care să conducă la ideea că schița nu este concludentă, constă în faptul că nu s-a probat că schița ar fi anexă la testamentul intimatei pârâte.
Toate aceste probe conduc la ideea că prin edificarea noului gard intimata pârâtă nu l-a deposedat pe apelantul reclamant, situație în care acțiunea posesorie este neîntemeiată, în raport de prev.art.949 – 951 Cod civil.
Cât privește grănițuirea terenurilor posedate de părți, tribunalul reține că aceasta s-a făcut pe aliniamentul stabilit de expert, în condițiile în care apelantul reclamant a fost consultat de intimata pârâtă înainte de edificarea noului gard cu privire la amplasamentul acestuia și a fost de acord și prezent la momentul ridicării gardului.
Pe de altă parte, așa cum s-a mai arătat, o delimitare a terenului posedat de apelantul reclamant nu se poate realiza cu exactitate în absența unei schițe tehnice care să fi stat la baza mențiunilor din registrul agricol.
Pentru considerentele expuse, în baza art.480 Cod pr.civilă, apelul va fi respins ca nefondat.
Se va lua act că intimata pârâtă nu solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul G. I. G. CNP_, domiciliat în . de Sus, județul Argeș împotriva sentinței civile nr. 198/25.02.2014, pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș în dosarul nr._, intimată fiind pârâta M. V.-N. CNP_, domiciliată în . de Sus, numărul 84, județul Argeș
Ia act că intimata nu solicită cheltuieli de judecată.
Definitivă
Pronunțată în ședința publică de la 09 Aprilie 2015
Președinte, C. D. | Judecător, A. M. P. | |
Grefier, M. L. |
red.C.D.
dact.C.E.C./4 exp.
14.04.2015.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1107/2015. Tribunalul ARGEŞ | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1508/2015. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
