Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 703/2015. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 703/2015 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 30-09-2015 în dosarul nr. 703/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ[*]
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 703/2015
Ședința publică de la 30 Septembrie 2015
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE R. V.
Judecător D. D. A.
Judecător E. M. C.
Grefier A. M. S. P.
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta-reclamantă D. M. împotriva încheierii de admitere în principiu din data de 21.06.2013 și a sentinței civile nr._/ 31.10.2014 pronunțate de Judecătoria Pitești în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât D. Nicușor și intimata-intervenientă D. M. C., având ca obiect „partaj bunuri comune/lichidarea regimului matrimonial”.
Dezbaterile asupra recursului au avut în ședința publică de la data de 16.09.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când tribunalul având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea asupra recursului la data de 23.09.2015 și la data de azi, 30.09.205, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față, deliberând:
Constată că prin acțiunea înregistrată sub nr._ reclamanta D. M. în contradictoriu cu pârâtul D. N. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună partajarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei, în cota de 1/2, a imobilului apartament nr.8 situat în Pitești, ., jud. Argeș.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că părțile au fost căsătorite, iar prin sentința civilă nr.2833/14.05.2008 pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr.3098/280/ 2008 s-a dispus desfacerea căsătoriei. În timpul căsătoriei au dobândit imobilul apartament nr.8 situat în Pitești, ., ., astfel cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.3808/18.12.2001 la B.N.P. T. D. R..
În drept, au fost invocate disp. art.36 Cod fam.
S-au anexat acțiunii, în copie, înscrisuri (filele 3-9).
La data de 07.09.2011 pârâtul a depus întâmpinare și cerere reconvențională(filele 19-20) prin care a arătat că este de acord cu admiterea în parte a acțiunii, doar pentru cota de 20% pentru reclamantă și cota de 80% pentru el.
În motivare, pârâtul a susținut că părțile s-au căsătorit în 1991, iar în 18 decembrie 2001 acesta a făcut un credit pentru cumpărarea imobilului apartament; din valoarea apartamentului a achitat efectiv părinților săi doar banii ce i-a luat cu împrumut de la CEC respectiv suma de_ lei, părțile neavând bani pentru a achita încă_ lei părinților pârâtului pentru cumpărarea unui apartament anterior creditării. Creditul în valoare totală de_ lei nu este nici la momentul actual achitat în totalitate, ratele scadente fiind până în luna ianuarie 2011, inclusiv, apartamentul fiind ipotecat conform contractului de ipotecă nr.1012/28.12.2001.
Precizează că acest credit l-a achitat împreună cu reclamanta până în anul 2004, întrucât în luna septembrie, aceasta a plecat în Italia, după care doar el a plătit integral toate ratele de la apartament și le plătește și în continuare, reclamanta necontribuind la achitarea acestora.
Reclamanta nu a lucrat niciodată în timpul căsătoriei, decât anterior creditului, pentru a le fi acordat, din iunie 2001 și până în mai 2002 și apoi o perioadă asemănătoare până în septembrie 2004 când a plecat în Italia, salariul său lunar ca îngrijitoare la un cămin de copii fiind de 3-4 ori mai mic decât al pârâtului, care lucra în armată, acesta fiind cel care a întreținut familia în timpul căsătoriei.
A anexat întâmpinării și cererii reconvenționale înscrisuri (filele 21-119).
La data de 03.10.2011 reclamanta a depus cerere completatoare(filele 124-125) prin care a solicitat partajarea și a următoarelor bunuri comune:
- autoturism marca Cielo cu număr de înmatriculare_ ;
- mobila de bucătărie compusă din trei corpuri suspendate, trei corpuri din lemn și masă, patru scaune;
- mobila de sufragerie compusă din canapea și două fotolii, biblioteca, masa de 12 persoane cu scaune;
- mobila de dormitoare compusă din doua șifoniere și două paturi, noptiere ;
- lucrări de renovare apartament (zugrăveli și parchet);
- suma de 3.000 lei împrumutată de soți surorii pârâtului-reclamant și soțului acesteia:
A mai solicitat să se constate că are un drept de creanță în cota de 1/1 constând în suma de 4.400 lei reprezentând rest de plată rate bancă achitate de ea personal după despărțirea în fapt și în drept a soților;
- contravaloarea centralei de apartament;
- geamuri termopan;
- suma de 10.800 lei reprezentând pensia de întreținere pentru minorul D. P. așa cum s-a stabilit prin sentința de divorț nr.2833/14.05.2008 în sumă de 300 lei/lună, sumă ce arată că nu a fost niciodată achitată de pârât.
La data de 12.10.2011 pârâtul-reclamant D. Nicușor a solicitat introducerea în cauză a cesionarei D. M. C., în aceeași calitate ca și pârâtul.
A anexat cererii copie contract de cesiune a drepturilor litigioase din 31.05.2011 (fila 131).
A anexat înscrisuri (filele 132-172).
La data de 23.11.2011 pârâtul-reclamant a depus întâmpinare și cerere reconvențională la cererea completatoare (filele 177-179) prin care a arătat că neavând suficienți bani pentru a achita și creditul CEC, a contractat numeroase credite la multe bănci din Pitești, spre sfârșitul perioadei în care a conviețuit cu reclamanta, însă toate aceste credite, după plecarea reclamantei au fost achitate doar din salariul lui până la finalizare în 2006.
În acest sens arată că a contractat creditul din 07.08.2003 la B.C.R. pentru suma de 10.645.740 lei, pentru care a returnat 14.901.309 lei, folosit pentru nevoi comune în casă; creditul din 24.11.2003 de la B.R.D. pentru suma de 40.000.000 lei pentru care a returnat 62.718.339 lei, din acești bani chiar reclamanta folosind o parte pentru a pleca în Italia în 2004.
Mai arată că după plecarea reclamantei a făcut credit la Bancpost în 28.09.2004 în valoare de 32.179.680 lei pentru care a returnat 45.146.450 lei cu care arată că a plătit termopanele și mobila de sufragerie, conform chitanțelor, acest credit arătând că a fost achitat doar de el din salariu.
Precizează că la începutul anului 2006 a făcut un credit la B.R.D., pentru suma de 19.500 lei pentru care trebuie să ramburseze 43.023 lei din care a plătit 10.000 lei pentru cumpărarea autoturismului Cielo, restul fiindu-i necesari pentru a achita celelalte credite anterioare cât și pentru a avea grijă de copil. Cu creditul de la B.C.R. din 22.11.2006 în valoare de 15.450 lei pentru care are de rambursat 31.116,70 lei a cumpărat mobila de dormitoare conform chitanțelor; la acest credit ca și la cel de la B.R.D. din 05.04.2006 și cel de la Banca Românească din 20.02.2008 plătind și acum rate de aproximativ 1.000 lei lunar.
Referitor la autoturismul Cielo, s-a arătat că acest bun este propriu fiind plătit cu bani din creditul de la B.R.D. pentru suma de 19.500 lei și cumpărat la data de 30.03.2006, deci când părțile erau despărțite în fapt și a fost vândut de pârât cu suma de 1.700 euro prin contractul de vânzare-cumpărare din 25.11.2009.
Referitor la mobila de bucătărie pârâtul a precizat că părțile au locuit împreună cu părinții acestuia în apartament timp de 2-3 ani după ce s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare, ei folosind întreaga mobilă a părinților; mobila din bucătărie este a mamei pârâtului, fiind mobilă veche, așa cum s-a întâmplat și cu cealaltă mobilă din apartament, mobila nefăcând parte din masa partajabilă.
În privința mobilei de sufragerie s-a arătat că nu există decât o canapea și bibliotecă, fără fotolii, masa de 12 persoane și scaunele fiind ale mameipârâtului, care le-a luat, dar canapeaua și biblioteca sunt cumpărate doar de pârât conform chitanțelor, fiind plătită cu creditul de la B. Post din 28.09.2004 pe care l-a plătit în 2006.
În ce privește mobila din cele două dormitoare (două paturi, două șifoniere și două noptiere) pârâtul a precizat că este cumpărată de acesta din creditul B.C.R. din 22.11.2006 după ce părțile s-au despărțit în fapt.
Nu s-a efectuat nicio zugrăveală în apartament, iar parchet există doar în dormitorul mic, fiind pus după despărțirea în fapt de reclamantă, aparținându-i pârâtului.
Totodată, s-a arătat că nu există suma de 3.000 lei pe care să o fi împrumutat surorii lui și soțului acesteia, ei divorțând în 14 mai 2008.
În privința termopanelor pârâtul a arătat că acestea au fost plătite de el prin creditele pe care le-a făcut.
Reclamanta a achitat suma de 4.400 lei reprezentând rest de plată din creditul CEC pentru apartament, în data de 16.09.2011, deci după începerea litigiului.
Precizează că singurul lucru pe care reclamanta l-a cumpărat este centrala termică.
Solicită pârâtul – reclamant să se constate că are un drept de creanță în cotă de 1/1 în ceea ce privește autoturismul Cielo; bunurile mobile ca și îmbunătățirile aduse apartamentului prin termopan, parchet, izolație termică exterioară; (suma de 1.500 lei împrumutată de reclamantă surorii lui și soțului acesteia neexistând niciodată ca și zugrăveala nouă a apartamentului).
A anexat înscrisuri (filele 180-332).
La data de 23.11.2011 reclamanta a depus note prin care a invocat excepția insuficientei timbrări a cererii reconvenționale și excepția lipsei calității de reprezentant a cesionarului cu privire la contractul de cesiune dar și a avocatului.
Prin încheierea de ședință din 23.11.2011 s-a dispus conceptarea în cauză în calitate de intervenient forțat a cesionarei D. M. C..
La data de 13.01.2012 reclamanta a depus răspuns la întâmpinarea pârâtului-reclamant (filele 344-348).
La data de 16.01.2012 pârâtul-reclamant a depus răspuns la excepțiile invocate de reclamanta-pârâtă (filele 349-350).
A anexat înscrisuri (filele 351-355).
Prin încheierea de ședință din 29.02.2012 (filele 397-398) s-a disjuns capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri, interogatoriu (filele 579, 580-583, 604-606), s-au audiat martorii I. I. G. (filele 585-586), V. D. (fila 629), Tantana E. L. (filele 636-637), s-au efectuat expertize specialitatea construcții și evaluări bunuri mobile.
Prin încheierea de admitere în principiu, pronunțată la data de 21.06.2013, instanța a reținut următoarele:
Părțile s-au căsătorit la data de 06.07.1991, căsătorie desfăcută prin sentința civilă nr.2833/14.05.2008 pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._ (filele 180-181), definitivă și irevocabilă la 28.08.2008.
Prin contractul de vânzare –cumpărare autentificat sub nr.3808/ 18.12.2001 (fila 40) D. Nicușor și D. M. au cumpărat apartamentul cu nr.8 situat în Pitești, ., ., jud. Argeș, la prețul de_ lei, în contract fiind făcută mențiunea că din prețul apartamentului s-a achitat suma de_ lei vânzătorilor la data autentificării, urmând ca diferența de_ lei să fie virată de CEC în contul curent al vânzătorilor în maxim 10 zile de la data autentificării.
Din înscrisul depus la fila 41 din dosar, respectiv contract de ipotecă nr.102/28.12.2001 autentificat sub nr.3981/28.12.2001 reiese că în vederea garantării creditului acordat de CEC, s-a constituit ipoteca asupra apartamentului nr.8 situat în Pitești, ., jud. Argeș.
Din înscrisurile depuse la filele 186-189 rezultă că la data de 18.03.2005 s-a întocmit comanda atelier tâmplărie nr.2570 (fila 187), în care se menționează valoarea totală a lucrării de 14.189.000 lei, avans 5.000.000 lei, rest de plată 9.189.000 lei, același mențiuni existând și în înscrisul din 21.03.2005 (fila 188):
Din înscrisul depus la fila 189 rezultă că la data de 05.06.2005 s-a achiziționat un geam ornament.
Din factura fiscală nr._/25.03.2005 (fila 190) reiese că la data de 25.03.2005 s-a achiziționat camera de tineret, achitată cu chitanța nr._/ 25.03.2005 (fila 191).
Prin contractul de vânzare-cumpărare din 30.03.2006 (fila 193) D. Nicușor a achiziționat autoturismul Cielo.
Din înscrisurile depuse la fila 194, respectiv copii chitanțe nr._/ 28.04.2007,_/05.12.2006 și nr._/02.12.2006 rezultă că s-a achiziționat mobilier de la ..
Din înscrisurile depuse la filele 392 și 393-396 reiese că la data de 14.11.2008 pârâtul a încheiat contractul de prestări servicii având ca obiect izolația fațadei imobilului situat în Pitești, ., ., jud. Argeș.
Din răspunsurile reclamantei la interogatoriu (fila 579) rezultă că lucrările de renovare a apartamentului au fost făcute în septembrie-octombrie 2002; că nu i-a împrumutat suma de 3.000 lei surorii pârâtului, ci a despăgubit-o cu 3.000 lei, bani dați de soțul ei; că centrala termică s-a montat în 2006 iar geamurile termopan în 2005.
Tot din răspunsurile reclamantei la interogatoriu (filele 580-583) reiese că în 2011 aceasta a achitat suma de 4.600 lei reprezentând rate credit apartament; că a lucrat dar că se retrăgea des de la serviciu pentru că pârâtul era gelos.
Din răspunsul la întrebarea nr.9 din interogatoriu (fila 581) rezultă că reclamanta a arătat că prețul plătit pentru apartament a fost de_ lei, din care suma de_ lei a fost credit iar suma de 30.000.000 lei a fost dată surorii pârâtului.
În privința sumei de 30.000.000 lei arată că îi aveau în casă; mai arată că în timpul conviețuirii cu ea pârâtul a luat un credit de la B.R.D. în 24.11.2003 care a fost lichidat în 2004; că nu a folosit pentru plecarea în Italia din banii împrumutați de la B.R.D., că i-a dat unchiul ei bani.
Din răspunsurile reclamantei la interogatoriu rezultă că aceasta a arătat că nu a achitat vreo rată pentru vreunul din creditele de la B.R.D., pentru că au fost contractate după 2004 și nu mai au legătură cu ea (fila 582).
Din răspunsul la întrebarea nr.31 din interogatoriu reiese că reclamanta a arătat că s-au despărțit în fapt din 2004; că nu o privesc creditele după 2004.
Din răspunsul pârâtului la întrebarea nr.nr.7 din interogatoriu (fila 605) reiese că în afara creditului contractat în vederea achiziționării apartamentului, reclamanta nu a mai contractat împreună cu el niciun credit, iar creditele pe care el le-a contractat au fost contractate după separarea lor în fapt.
Din depoziția martorei V. M. (fila 628) rezultă că din 2004 părțile nu au mai conviețuit împreună; că aceștia au cumpărat un apartament, iar după plecarea reclamantei ratele au fost achitate numai de către pârât și sora acestuia; că reclamanta nu a mai cumpărat nimic pentru că a plecat în străinătate în interes propriu și nu a trimis bani pârâtului, canapeaua și fotoliile fiind cumpărate de pârât; că nu s-au făcut lucrări de renovare la apartament; că există parchet doar într-un dormitor, dar că nu știe cine l-a montat.Mobila din bucătărie este cumpărată de părinții pârâtului din 1980, martora nu cunoaște aspecte legate de masa și scaunele din sufragerie; pârâtul avea o mașină pe care a achiziționat-o în 2006 după plecarea reclamantei, care nu i-a trimis bani pârâtului. Ratele la credit au fost achitate de pârât, iar diferența de 4.000 lei de reclamantă; părțile au locuit cu părinții pârâtului 2 ani după achiziționarea apartamentului de la aceștia; reclamanta când se întorcea în țară mergea la prietenele ei și nu se întorcea la apartamentul în care locuia pârâtul.
Din declarația martorului V. D. (fila 629) rezultă că din 2004 de când a plecat reclamanta, din 2004, aceasta nu s-a mai întors decât 2-3 zile pe an, în timpul verii; știe că părțile aveau mai multe credite la mai multe bănci pentru termopan și izolație termică.Termopanele există, dar că nu știe cu ce bani au fost puse; biblioteca și fotoliile au fost cumpărate după plecarea reclamantei, dar nu știe cu ce bani au fost cumpărare.În apartament este o zugrăveală veche, mobila de bucătărie aparține părinților pârâtului și crede că și masa și scaunele din bucătărie existau înainte de căsătoria părților; părinții pârâtului nu au luat mobila când s-au mutat la garsonieră.
Din depoziția martorei Tantana E. L. (filele 636-637) reiese că este vecină și prietenă cu reclamanta și că știe că aceasta împreună cu soțul ei au cumpărat un apartament de la părinții pârâtului; în timpul căsătoriei au montat în apartament o centrală, au montat geamuri termopan la două camere (două dormitoare) și bucătărie, nu și la sufragerie; că au mai cumpărat mobila în dormitorul copilului; că au zugrăvit apartamentul, au spart un hol și au făcut o arcadă. Părțile au avut și un Cielo pe care nu-l mai au că l-a înstrăinat pârâtul; că reclamanta a fost angajată o perioadă scurtă; că nu lucra permanent; că pârâtul era angajat permanentc.Părâile au mai cumpărat o canapea și un fotoliu; mai aveau în sufragerie o bibliotecă cumpărată de ei; în celălalt dormitor aveau un pat de mijloc și un șifonier dublu, mobila era nouă.Părinții pârâtului și-au luat mobila lor după ce le-au vândut părților apartamentul.
Tot din depoziția martorei reiese că în bucătărie aveau masă, scaune, care erau de fapt un colțar și câteva corpuri suspendate; că au schimbat parchetul în camera copilului și parcă la ei în dormitor; că centrala au montat-o după ce a plecat reclamanta în Italia, dar nu erau despărțiți, la fel și geamurile; că reclamanta a venit din Italia și a plătit o sumă de 4000 lei pentru apartament; că trimitea bani să plătească ratele; că probabil banii erau trimiși prin transfer bancar.Nu știe când s-a zugrăvit apartamentul și când s-a făcut arcada; că autoturismul a fost cumpărat înainte ca reclamanta să plece în Italia; că cei doi au cumpărat mobila de bucătărie pentru că au schimbat-o pe cea veche; că nu știe de alte credite cu excepția celui contractat pentru apartament.
Prin contractul de împrumut nr._/480/14.12.2001 (filele 25-30) reiese că D. Nicușor a achitat un credit în sumă de_ lei pentru cumpărarea apartamentului nr.8 situat în Pitești, ., ., jud. Argeș.
Planul de rambursare credit este depus la filele 33-36, din acesta reieșind că valoarea totală a creditului în ianuarie 2022 este de_ lei.
Din înscrisul depus la filele 37-39 rezultă că la 27.09.2002 s-a întocmit un alt plan de rambursare după plata anticipată a sumei de 31.600.000 lei.
Ceea ce este semnificativ de reținut este faptul că în urma rambursării anticipate a sumei de 31.600.000 lei, valoarea totală a creditului s-a diminuat semnificativ, rămânând la suma de_ lei, astfel cum rezultă din înscrisul depus la filele 37-39.
Din adresa nr.701/15.07.2012 emisă de CEC BANK reiese că reclamanta a achitat în data de 16.09.2011 suma de 4.400 lei (fila 478).
Instanța s-a raportat la stabilirea totalului creditului la data achitării integrale, cum susțin ambele părți, coroborat cu adresa nr.701/15.07.2012 (fila 478), adică la data de 16.09.2011.
Din calculul sumelor achitate până la data rambursării anticipate a sumei de 31.600.000 lei (septembrie 2002, când s-a întocmit alt plan de rambursare) rezultă că s-a achitat până la acea dată suma de 27.941.495 lei.O altă perioadă ce a fost avută în vedere de instanță este octombrie 2002- septembrie 2004 (data separării în fapt), totalul sumelor achitate în această perioadă fiind de 57.499.344 lei.
În perioada octombrie 2004 - februarie 2006 suma achitată din creditul CEC este de 31.331.746 lei.
Din adresa nr.701/15.07.2012 emisă de CEC BANK reiese că în perioada februarie 2006 - septembrie 2011 suma depusă de D. Nicușor este de 5.367,72 lei, la care se adaugă suma de 140 lei achitată de D. M. C..
Suma totală achitată din credit până la data de 16.09.2011 (data plății efectuate de D. M. a sumei de 4.400 lei) este de_ lei vechi = 21.584,97 lei (RON) .
Instanța nu a reținut susținerea pârâtului privind valoarea totală a creditului menționată în întâmpinare, ca fiind de_ lei, pentru considerentele mai sus expuse.
Suma la care instanța s-a raportat la stabilirea cotei de contribuție la dobândirea apartamentului a fost cea achitată efectiv de părți, respectiv 21.584,97 lei (RON), iar nu suma menționată în planul de rambursare inițial.
Totodată instanța a avut în vedere perioadele mai sus menționate și deponenții sumelor.
Prin cererea completatoare reclamanta a solicitat să se rețină că au dobândit în timpul căsătoriei și bunurile pe care le menționează ca fiind:
- autoturism marca Cielo cu număr de înmatriculare_ ;
- mobila de bucătărie compusă din trei corpuri suspendate, trei corpuri din lemn și masă, patru scaune;
- mobila de sufragerie compusă din canapea și două fotolii, biblioteca, masa de 12 persoane cu scaune;
- mobila de dormitoare compusă din doua șifoniere și două paturi, noptiere ;
- lucrări de renovare apartament (zugrăveli și parchet);
- suma de 3.000 lei împrumutată de soți surorii pârâtului-reclamant și soțului acesteia
În privința solicitărilor reclamantei mai sus expuse, instanța a reținut că prin răspunsurile la interogatoriu reclamanta a arătat că s-au despărțit în fapt din 2004; că nu o privesc creditele după 2004.
Din probele administrate în cauză a rezultat că părțile au mai dobândit în timpul căsătoriei cu titlu de bunuri comune și mobila de dormitoare compusă din doua șifoniere și două paturi, noptiere; mobila de sufragerie compusă din canapea și un fotoliu, biblioteca, mobila de bucătărie(fila 636).
În ceea ce privește lucrările de renovare a apartamentului, instanța a reținut că părțile au efectuat și următoarele lucrări de îmbunătățire a apartamentului constând în tâmplăria termopan la două camere și bucătărie; zugrăvit apartamentul, montat parchet într-un dormitor (fila 636).
În ce privește autoturism marca Cielo cu număr de înmatriculare_, instanța nu a reținut acest bun la masa de partaj în condițiile în care a fost dobândit ulterior separării în fapt a soților, și ulterior înstrăinat, iar reclamanta nu a dovedit că a contribuit cu ceva la achiziționarea acestui bun.
În ceea ce privește suma de 3.000 lei în privința căreia reclamanta a arătat că a fost împrumutată de soți surorii pârâtului-reclamant și soțului acesteia, instanța a reținut că reclamanta nu a depus dovezi din care să reiasă acest aspect, al acordării sumei cu titlu de împrumut, martorii audiați în cauză relatând că au cunoștință despre o despăgubire, însă reclamanta nu a depus dovezi în privința sumei, situație în raport de care nu a reținut această sumă la masa partajabilă.
În ce privește solicitarea reclamantei de a se reține că are un drept de creanță în cota de 1/1 constând în suma de 4.400 lei reprezentând rest de plată rate bancă achitate de aceasta personal după despărțirea în fapt și în drept a soților și contravaloarea centralei de apartament, instanța a reținut că în privința centralei, din declarația martorei Tantana E. L. (fila 636) coroborat cu recunoașterea pârâtului, a reieșit faptul că reclamanta a achitat contravaloarea centralei termice montată în apartament, aspect ce a fost avut în vedere de expert la efectuarea lotizării.
Nu s-a reținut ca drept de creanță suma de 4.400 lei, în condițiile în care s-a solicitat partajarea apartamentului pentru plata căruia a fost achitată această sumă, cererile excluzându-se reciproc, în sensul că ori se solicita drept de creanță, ori se solicită partajarea bunului la plata căruia se pretinde că s-a contribuit.
Referitor la solicitarea pârâtului-reclamant de a se reține că are un drept de creanță în cotă de 1/1 în ceea ce privește autoturismul Cielo; bunurile mobile ca și îmbunătățirile aduse apartamentului prin termopan, parchet, izolație termică exterioară, instanța - în raport de considerentele expuse (referitoare la fiecare dintre bunurile în privința cărora pârâtul-reclamant solicită să se constate că are un drept de creanță), ținând seama și de modalitatea de dobândire a fiecăruia dintre bunurile solicitate de reclamantă la masa de partaj, - instanța a reținut că pârâtul-reclamant a efectuat cu contribuție exclusivă lucrările de termoizolație a apartamentului, raportat și la data contractării, lucrării de termoizolație, respectiv 14.11.2008, împrejurare ce a fost avută în vedere de expert la efectuarea lotizării.
În privința cotelor de contribuție a părților, instanța s-a raportat în principal la suma pretins invocată de reclamantă cu titlu de rate la apartament și recunoscută de pârât, la perioada relativ scurtă de conviețuire de la data dobândirii apartamentului, până la data separării în fapt, la faptul că pârâtul a fost permanent angajat, iar reclamanta doar o scurtă perioadă.
Nu poate fi negată contribuția reclamantei cu suma de 4.400 lei la achitarea ratelor creditului contractat în vederea achiziționării apartamentului solicitat a fi partajat, din calculele mai sus prezentate defalcat pe fiecare perioadă, reieșind că în raport de totalul achitat al creditului (21.584,97 lei) rezultă un procent de 20,38% (4.400 lei x 100: 21.584,97 lei = 20,38%).
La acest procent de 20,38% instanța a adăugat contribuția reclamantei prin munca prestată în gospodărie, precum și caracterul de bun comun al retribuției celuilalt soț pentru susținerea sarcinilor căsniciei, apreciind ca fiind echitabil a se reține o cotă de 35% pentru reclamanta și 65% pentru pârât la dobândirea bunurilor comune.
Având în vedere considerentele expuse, în raport de disp. art.673 ind.5 Cod proc. civ., instanța a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei următoarele bunuri comune:
- apartamentul nr.8 situat în Pitești, ., ., jud. Argeș,
- mobila de dormitoare compusă din doua șifoniere și două paturi, noptiere; mobila de sufragerie compusă din canapea și un fotoliu, biblioteca, mobila de bucătărie;
A constatat că părțile au efectuat următoarele lucrări de îmbunătățire a apartamentului constând în tâmplăria termopan la două camere și bucătărie; zugrăvit apartamentul, montat parchet într-un dormitor.
A constatat că părțile au avut o contribuțiede 35% reclamanta și 65% pârâtul la dobândirea bunurilor comune și la efectuarea îmbunătățirilor mai sus menționate.
A constatat că reclamanta a achitat contravaloarea centralei termice montată în apartament, iar pârâtul a efectuat lucrările de termoizolație a apartamentului, aspecte ce vor fi avute în vedre de expert la efectuarea lotizării.
Întrucât patrimoniul supus împărțelii este cel de la data partajului, la împărțirea bunurilor și în vederea stabilirii contravalorii cotei de proprietate asupra acestora a fiecărei părți, s-a stabilit să se ia în calcul valoarea lor de la acest moment, iar nu de la momentul intrării în comunitate. Prin urmare, s-a constatat că este necesar să se țină seama de valoarea de circulație ce se poate stabili prin expertize de specialitate.
În baza art. 673 ind. 6 C.pr.civ., s-a dispus efectuarea în cauză a expertizelor de identificare, evaluare si formare a loturilor, în specialitatea construcții și evaluări bunuri mobile, fiind depuse la dosar rapoartele întocmite de expert N. B.(f.773-776 ) și G. M. (f. 810-812).
Prin sentința civilă nr._/ 31.10.2014 pronunțate de Judecătoria Pitești a fost admisă în parte cererea principală precizată formulată de reclamanta D. M., în contradictoriu cu pârâtul D. Nicușor.
A fost admisă în parte cererea reconvențională precizată formulată de pârâtul- reclamant D. Nicușor.
A fost admisă cererea de intervenție a numitei D. M. C..
S-a dispus sistarea comunității de bunuri a părților, omologând raportul de expertiză de lotizare efectuat în cauză și completat de către exp. G. M., în varianta III (filele 810 -812), care face parte integrantă din prezenta sentință.
L. 1
Intervenienta D. M. C. va primi apartamentul nr. 8 situat în Mun. Pitești, Cartier P., ..1, ., etaj.3, județul Argeș, în valoare de 122.447 lei, ce include îmbunătățirile
Pârâtul-reclamant D. Nicușor va primi bunurile mobile în valoare de 3063 lei, astfel:
-mobila de dormitoare compusă din două șifoniere și două paturi, noptiere- 2397 lei
- mobilă de bucătărie- 666 lei
Intervenienta D. M. C. va da sultă reclamantei D. M. suma de_ lei.
L. 2
Reclamanta-pârâtă D. M. va primi bunuri în valoare de 2213 lei, respectiv mobilă de sufragerie compusă din canapea și un fotoliu, bibliotecă(687 lei+1320 lei+206 lei)
Va primi sultă în valoare de_ lei, de la intervenienta D. M. C..
Au fost compensate cheltuielile de judecată avansate de părți.
În considerentele sentinței se rețin următoarele:
Potrivit disp.art.36 alin.1 C. fam, la desfacerea căsătoriei, bunurile comune se împart între soți, potrivit învoielii acestora. Dacă soții nu se învoiesc asupra împărțirii bunurilor comune, va hotărî instanța judecătorească.
Conform art. 6735 C. pr. civ. teza I, instanța va face împărțeala în natură.
Potrivit art. 6739 C. pr. civ., la formarea și atribuirea loturilor, instanța va ține seama, după caz, și de acordul părților, mărimea cotei-părți ce se cuvine fiecăreia ori masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărțeala, au făcut construcții, îmbunătățiri cu acordul coproprietarilor sau altele asemenea.
Pentru considerentele mai sus expuse, având în vedere criteriile prev. de art. 6735 C. pr. civ. teza I C.pr.civ., față de faptul că reclamanta-pârâtă are rezidență permanentă în Italia, numai pârâtul locuind, în mod statornic, în România, iar prin contractul de vânzare de drepturi litigioase autentificat sub nr. 546/10.04.2012 de BNP Teodox(f.405), intervenientei D. M.-C. i-au fost înstrăinate toate drepturile pe care pârâtul-reclamant D. Nicușor le are asupra apartamentului cu nr. 8 situat în Mun. Pitești, Cartier P., ..1, ., etaj.3, județul Argeș, aceasta subrogându-se, deci, în privința imobilului apartament, în drepturile și obligațiile pârâtului-reclamant, instanța va admite în parte cererea principală precizată, va admite în parte cererea reconvențională precizată, urmând a admite, în temeiul disp. art. 57 -58 rap la art 49 alin.2 C.pr.civ., și cererea de intervenție forțată a numitei D. M. C. dispunând sistarea comunității de bunuri a părților, omologând raportul de expertiză de lotizare efectuat în cauză și completat de expert G. M., în varianta III (filele 810 -812), care face parte integrantă din prezenta sentință
Împotriva încheierii de admitere în principiu din data de 05.12.2013 și a sentinței civile nr._/31.10.2014 pronunțate de Judecătoria P. a declarat apel reclamanta D. M., cale de atac ce a fost calificată ca fiind recurs prin încheierea de ședință din data de 16.09.2015 pronunțată de Tribunalul Argeș.
În motivarea recursului formulat, aceasta a solicitat repunerea sa în termenul de declarare a căii de atac, întrucât hotărârea primei instanțe nu a fost comunicată la domiciliul procesual ale de la sediul Cabinetului de Avocat C. V..
Precizează că dezlegarea dată de prima instanță cu privire la cotele de contribuție avute de părți la dobândirea bunurilor comune este rezultatul greșitei interpretări a probelor administrate în cauză, impunându-se constatarea unei cote de contribuție de 50% fiecare la dobândirea bunurilor comune.
Solicită să se constate că aceasta are un drept de creanță de 4.400 lei, reprezentând rest de plată rate aferent contractului de împrumut nr._/480/14.12.2001, asupra centralei termice de apartament și tâmplăriei de tip PVC.
Apreciază că în mod nelegal instanța de fond a atribuit intervenientei D. M.-C., în calitate de cesionară de drepturi litigioase, apartamentul nr.8 situat în Pitești, ., ., jud. Argeș, în condițiile în care prin încheierea de admitere în principiu nu i-a fost recunoscută această calitate, iar această măsură contravine criteriilor instituite de art.673 C.pr.civ.
Intimații D. Nicușor și D. M. C. au depus întâmpinare la data de 12.06.2015, prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
Analizând încheierea de admitere în principiu și sentința civilă recurate, în raport de criticile formulate, văzând și prevederile art.3041 Cod pr.civilă, tribunalul constată că recursul formulat de reclamantă este nefondat, în limita următoarelor considerente:
Cu caracter prealabil, tribunalul reține că sunt reale susținerile recurentei potrivit cărora sentința pronunțată de instanța de fond nu i-a fost comunicată la domiciliul procesual ales de aceasta de la sediul Cabinetului de Avocat C. V., indicat prin cererea de la fila 784 din dosar, împrejurare față de care termenul de exercitare a căii de atac nu a început să curgă de la data întocmirii dovezii de înmânare a hotărârii încheiată la data de 18.03.2015, ci de la data la care aceasta a luat efectiv la cunoștință de conținutul acesteia, pe o altă cale, astfel încât, pentru considerentele expuse, nu se impune analizarea cererii de repunere în termen, întrucât aceasta presupune împlinirea termenului de declarare a căii de atac, în prezenta cauză nefiind invocată de instanță din oficiu sau de către părțile adverse excepția tardivității recursului.
În ceea ce privește critica privind greșita interpretarea a probelor administrate de către instanța de fond referitoare la stabilirea cotelor de contribuție a părților la dobândirea bunurilor comune, tribunalul constată că este nefondată.
Astfel, din analiza actelor și lucrărilor dosarului, tribunalul reține că reclamanta, până în anul 2004, când a intervenit separația în fapt a acestora, aspect confirmat de ambele părți (răspunsul la întrebarea nr.31 din interogatoriul administrat acesteia) nu a lucrat decât o perioadă scurtă de timp, iar, ulterior, după plecarea în Italia, nu a făcut dovada existenței și cuantumului veniturilor câștigate de aceasta, din depoziția martorei Tantana E. L. rezultând că aceasta, spre deosebire de pârât, nu a avut un loc de muncă stabil și nu a obținut în mod constant venituri.
Depoziția martorei sub acest aspect se coroborează atât cu fișele fiscale depuse de către pârât, cât și cu Dispoziția nr.382/06.08.2004 emisă de Direcția Generală pentru Protecția Drepturilor Copilului Pitești și Dispoziția nr.47/04.02.2002 emisă de Direcția Generală pentru Protecția Drepturilor Copilului Pitești, din care rezultă caracterul permanent al activității desfășurate de pârât și veniturile încasate de acesta, în cuantum vădit superior celor câștigate de reclamantă.
În ceea ce privește susținerea potrivit căreia reclamanta a contribuit cu numeroase sume de bani pentru achiziționarea bunurilor mobile și pentru achitarea datoriilor comune, aceasta nu poate fi primită, în condițiile în care depozițiile martorelor I. I. G. și Tantana E. L., sub acest aspect, sunt evident contradictorii, atât în ceea ce privește modalitatea de trimiterea a banilor către pârât de către reclamantă, cât și de achiziționare a bunurilor și efectuare a îmbunătățirilor, martora I. I. G. arătând că lucrările la apartamentul bun comun se efectuau când reclamanta venea în țară, aceasta trimițând pârâtului și sume de bani prin intermediul său pentru diverse cheltuieli, respectiv telefon, întreținere (fără însă a preciza cuantumul acestor sume și nici perioada în care i-ar fi înmânat aceste sume pârâtului), pe când martora Tantana E. L. a precizat că reclamanta îi trimitea pârâtului bani, cel mai probabil prin transfer bancar, pentru a plăti ratele și pentru a cumpăra centrala și monta geamurile de tip termopan.
Ori, este de neînțeles motivul pentru care, în ipoteza în care lucrările de îmbunătățire a apartamentului și de achiziționare a bunurilor s-au realizat în prezența reclamantei (astfel cum a susținut martora I. I. G.), pe facturile fiscale emise cu privire la acestea apare numai numele pârâtului.
Totodată, tribunalul reține că din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, reclamanta a probat că a efectuat doar 2 transferuri bancare către pârât, la datele de 09.06.2006 și 17.07.2006, în cuantum total de 150 EURO, sumă infimă față de bunurile achiziționate în timpul căsătoriei.
Pe de altă parte, tribunalul reține că, astfel cum rezultă din susținerile pârâtului, exprimate prin cererea de divorț, și confirmate de reclamanta din prezenta cauză, minorul D. P.-T., s-a aflat de la data plecării acesteia în Italia (august-septembrie 2004) și până în anul 2007 în grija tatălui, împrejurare față de care, reținând și că bunul imobil a fost dobândit la 18.12.2001, ca urmare a încheierii unui contract de credit, iar celelalte bunuri mobile și lucrări de îmbunătățire au fost achiziționate și efectuate în perioada 2005-2007, conform facturilor fiscale emise cu privire la acestea, în mod corect prima instanță a apreciat munca desfășurată de aceasta în gospodărie raportat la perioada scursă între data dobândirii apartamentului și cea a separării în fapt, acesta fiind intervalul de timp în care părțile au locuit împreună, ulterior, potrivit depozițiilor martorilor, reclamanta venind rar la domiciliul comun, de 2-3 ori pe an, pentru o perioadă scurtă de timp.
Mai mult, nu pot fi primite afirmațiile sale potrivit cărora nu au relevanță contractele de credit încheiate de pârât, în condițiile în care toate acestea (în număr de 6) au fost încheiate în perioada căsătoriei dintre părți, iar acestea au fost utilizate, cel puțin în parte, la dobândirea bunurilor mobile de către părți și la efectuarea lucrărilor de îmbunătățire a apartamentului (depoziția martorilor V. M. și Tantana E. L. sub aspectul că acesta ar fi contribuit la dobândirea bunurilor mobile și la efectuarea îmbunătățirilor coroborându-se cu conținutul facturii fiscale nr._/25.03.2005, chitanțelor nr._/ 28.04.2007,_/05.12.2006 și nr._/02.12.2006 și a comenzii atelier tâmplărie nr.2570/18.03.2005, în cuprinsul cărora pârâtul apare menționat ca fiind cumpărător).
În ceea ce privește planșele fotografice depuse de către reclamantă, tribunalul reține, pe de o parte, că acestea sunt neclare, majoritatea nefiind datate, iar, pe de altă parte, existența anumitor bunuri în apartamentul părților, nu fac dovada contribuției soților la dobândirea acestora.
Chiar dacă reclamanta, după pronunțarea sentinței de divorț nr.2833/14.05.2008, a efectuat plata sumei de 4.400 lei, achitând în integralitate restul ratelor datorate de părți în temeiul contractului de împrumut, conform înscrisurilor aflate la filele 285 și 478 din dosarul de fond, tribunalul apreciază că, în condițiile în care această plată a fost avută în vedere la momentul stabilirii cotei de contribuție a acesteia la dobândirea bunurilor comune, astfel cum rezultă din încheierea de admitere în principiu, cum această soluție este în mod evident în favoarea sa (întrucât această cotă se raportează la întreg patrimoniul soților, iar nu doar la bunul imobil), față de împrejurarea că în cauză se impune a fi respectat principiul neagravării situației în propria cale de atac, statuat prin art.316 și art.296 C.pr.civ., reținerea dreptului de creanță având ca efect micșorarea cotei de contribuție la dobândirea bunurilor de la 35% la 14,62%, raportat la criteriile avute în vedere de prima instanță prin încheierea de admitere în principiu (suma de 4.400 lei echivalând cu un procent de 20,38%, ce a fost apreciat nu numai în raport cu bunul imobil, ci față de întregul patrimoniu comun al soților), cum acest drept nu poate fi valorificat de două ori, atât în ceea ce privește participarea la dobândirea bunurilor, cât și ca drept de creanță, tribunalul apreciază că și această critică este nefondată.
În ceea ce privește centrala termică, tribunalul reține că, potrivit încheierii de admitere în principiu din data de 21.06.2013, s-a constatat că reclamanta a achitat contravaloarea acesteia, raportat la declarația martorei Tantana E. L. (fila 636) și recunoașterea pârâtului, iar prin raportul de expertiză în specialitatea construcții astfel cum a fost refăcut, întocmit de expertul G. M., aceasta a fost evaluată la suma de 450 lei și a fost inclusă în cuantumul contribuției acesteia la dobândirea bunurilor comune, fiind avută în vedere în momentul formulării propunerilor de lotizare, împrejurare față de care această critică apare ca fiind lipsită de interes.
Având în vedere că din declarațiile martorilor audiați în cauză nu rezultă contribuția exclusivă a reclamantei cu privire la achiziționarea și montarea tâmplăriei PVC (martora Tantana E. L. folosește pluralul în momentul în care relatează despre acestea – au montat geamuri termopan, și precizează că bunurile au fost cumpărate cu banii trimiși de reclamantă și cu economiile pârâtului, iar martorul V. D. a arătat că părțile aveau contractate mai multe credite la mai multe bănci pentru termopan și izolație termică), reținând și împrejurarea că în contractul de atelier tâmplărie nr.2570/22.03.2005 la rubrica client apare numele pârâtului, tribunalul apreciază că în mod corect instanța de fond a reținut contribuția comună a părților la efectuarea acestei lucrări.
Contrar susținerilor recurentei, tribunalul reține că instanța de fond a respectat criteriile prevăzute art.741 alin.1 Cod civil privind atribuirea în natură a imobilului apartament și pe cele stabilite de art.673 ind.9 C.pr.civilă, având în vedere că bunul s-a aflat în posesia pârâtului, acesta având o cotă majoritară la dobândirea bunurilor comune, inclusiv în ceea ce privește lucrările de îmbunătățire la acesta, iar reclamanta locuiește în Italia, având rezidența în această țară, astfel încât,având în vedere și principiul evitării, pe cât posibil, a sultelor între coindivizari (ca o consecință a principiului egalității între aceștia) și față de existența contractului de vânzare de drepturi litigioase autentificat sub nr. 546/10.04.2012 de BNP Teodox(f.405), în mod corect i-a fost atribuit acest bun intervenientei D. M.-C., care, prin înscrisurile depuse în fața instanței de recurs, a probat, de altfel, că nu deține nici un alt bun imobil în proprietate.
Totodată, în mod corect prima instanță a apreciat că încheierea de admitere în principiu nu trebuia pronunțată în contradictoriu cu această persoană, întrucât nu avea calitatea de coproprietar, numai procedura partajului judiciar impunându-se a se efectua și cu participarea sa.
Pentru aceste considerente, tribunalul consideră ca prima instanță a dat o legală și temeinică soluționare tuturor motivelor invocate de recurenta reclamantă, impunându-se, în conformitate cu dispozițiile art.312 C.pr.civ., respingerea recursului formulat de aceasta ca nefondat.
Potrivit art.274 Cod procedură civilă, va dispune obligarea recurentei la plata către intimatul D. Nicușor a sumei de 1200 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentate de onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge recursul formulat de recurenta-reclamantă D. M., cu domiciliul procesual ales la AV. C. V.
din Pitești, ., ., județul Argeș împotriva încheierii de admitere în principiu din data de 21.06.2013 și a sentinței civile nr._/ 31.10.2014 pronunțate de Judecătoria Pitești în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât D. Nicușor, domiciliat în Pitești, Aleea Pieței P., ., etaj.3, . și intimata-intervenientă D. M. C. domiciliată în Pitești, ., ., ., ca nefondat.
Obligă recurenta la plata către intimatul-pârât D. Nicușor a sumei de 1.200 lei, reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30.09.2015.
Președinte, R. V. | Judecător, D. D. A. | Judecător, E. M. C. |
Grefier, A. M. S. P. |
red.R.V.
dact. R.V./2 exp.- 30.10.2015
| ← Ordin de protecţie. Decizia nr. 2970/2015. Tribunalul ARGEŞ | Pensie întreţinere. Decizia nr. 3332/2015. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
