Pretenţii. Decizia nr. 1002/2015. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1002/2015 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 26-03-2015 în dosarul nr. 9267/280/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ[*]
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1002/2015
Ședința publică de la 26 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE ANDREEA MONICA PRUNARU
Judecător M. V.
Grefier N. P.
S-a luat în examinare, pentru soluționare, apelul declarat de pârâtul T. N. I. împotriva sentinței civile nr. 6172/18.06.2014, pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._, intimată fiind reclamanta . VIENNA INSURANCE GROUP SA, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic A. Attar pentru intimata reclamantă, lipsă fiind apelantul pârât.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Reprezentantul intimatei reclamante depune la dosar împuternicire de reprezentare juridică.
Totodată arată că nu are cereri de formulat.
Tribunalul, în raport de această împrejurare, declară cercetarea apelului încheiată și acordând cuvântul asupra acestuia.
Reprezentantul intimatei reclamante, având cuvântul, solicită respingerea apelului ca neîntemeiat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile pronunțată de instanța de fond, având în vedere că apelantul a achitat pretențiile după efectuarea expertizei juridice. Apreciază că instanța de fond în mod legal a acordat cheltuielile de judecată efectuate de către intimată.
INSTANȚA
Asupra apelului civil de față:
Constată că, la data de 07.05.2013 a fost depusă cerere de chemare în judecată de către reclamanta S.C. A. R. - ASIROM VIENNA INSURANCE GROUP S.A., cu sediul ales în mun. Pitești, ., județul Argeș, C.U.I._, în contradictoriu cu pârâtul T. N. I., domiciliat în ., având C.N.P._, prin care s-a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună: obligarea pârâtului la plata sumei de 3.034 lei, cu titlu de despăgubiri; obligarea pârâtului la dobânda legală stabilită de B.N.R. calculată de la data introducerii acțiunii și până la achitarea integrală a debitului; obligarea pârâtului la cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii s-a arătat: la data de 12.10.2008, paratul a circulat cu auto marca Ford cu nr. de inmatriculare_ in ., efectuând manevra de mers cu spatele fara a se asigura, intrând in coliziune cu auto cu nr. de inmatriculare_, producând avarierea acestuia; fapta generatoare de prejudiciu a paratului a fost constatata prin Procesul verbal . nr._ din 12.10.2008 întocmit de Post Politie Domnești, paratul recunoscandu-si fapta comisa; în condițiile in care auto avariat avea incheiata asigurare CASCO la societatea petentă, a fost deschis Dosarul de dauna 320/J/CD1/14.376/2008, in cadrul căruia a fost achitata păgubitului contravaloarea despăgubirii in suma de 3.034 lei pentru acoperirea prejudiciului cauzat acestuia din vina paratului, prin producerea evenimentului asigurat; paratul nu a făcut dovada ca a avut încheiata polița de asigurare de răspundere civila obligatorie valabila la data producerii accidentului, pentru auto pe care il conducea, fapt ce a fost consemnat si in procesul verbal încheiat de organele de politie, asigurarea acestuia fiind valabila pana la 08.07.2008; în temeiul art. 22 din Legea 136/1995 privind asigurările si reasigurările in România, prin efectuarea plații despăgubirii către păgubit, s-a subrogat in drepturile acestuia in contra paratului vinovat de producerea accidentului; in ceea ce privește culpa pârâtului in producerea evenimentului asigurat, aceasta a fost stabilita definitiv prin însemnările organelor de politie, sens in care, alăturat textelor de lege precizate anterior, devin incidente si dispozițiile Codului Civil, privind instituția răspunderii pentru fapta proprie.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 22 din Legea 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, art. 2210 din Noul Cod Civil, solicitându-se și judecata cauzei în lipsă.
Anexat acțiunii s-a depus un set de înscrisuri (filele 4-37), iar la data de 23.12.2013 s-a depus, de către pârât, cu domiciliul ales la S.C.A. Mitucă și Asociații în mun. București, . G., nr. 19, . 2, întâmpinare prin care s-a solicitat: admiterea excepției prescripției dreptului material la acțiune și, pe cale de consecință, respingerea cererii de chemare în judecată ca prescrisă; respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată; obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză.
În motivarea întâmpinării s-a arătat: așa cum s-a reținut în cuprinsul Procesului-verbal de contravenție . nr._ întocmit la Postul de Poliție Domnești, la data de 12.10.2008 a avariat autovehiculul Skoda O. cu nr. de înmatriculare_ aparținând . condus de Varlan C.; în cuprinsul Autorizației de reparații nr._/12.10.2008 întocmit de același agent de poliție de la Postul de Poliție Domnești și înregistrat la Reclamanta . VIENNA INSURANCE GROUP S.A. - Centru de Lichidare Daune București sub nr_/28.11.2008 s-a constatat producerea următoarelor avarii: aripă dreapta spate ștearsă, portieră dreapta spate ștearsă și înfundată, bară spate dreapta agățată și zgâriată; de asemenea, conducătorul autovehiculul avariat, Varlan C., a declarat la data de 04.11.2008 Reclamantei - societatea de asigurare unde, conform Contractului de asigurare facultativă . nr._, avea încheiată o asigurare de tip CASCO - că i-a produs avarii la portiera dreaptă spate și aripa dreaptă spate; în Nota de constatare întocmită în dosarul de daune nr 320/J/CD1/_ la data de 04.11.2008 de către Reclamantă (pagină numerotată de către Reclamantă: 24) s-a menționat că părțile avariate au fost următoarele: aripă dreaptă spate și portieră dreaptă spate, aceleași părți avariate fiind reținute și în cuprinsul Procesului verbal de constatare a pagubelor la autovehicule întocmit la data de 04.11.2008 de către reprezentantul Reclamantei, B. G., (pagină numerotată de către Reclamantă: 35); prin Procesul verbal de constatare suplimentară întocmit la data de 27.11.2008, același reprezentant al Reclamantei, B. G., a constatat ca a fost avariată și bara spate; conform art. 201 Legea 71/2011 de punere în aplicare a NCC "prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului civil sunt și rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit", prin urmare raportului juridic dedus judecății îi este aplicabil Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă; art. 8 din Decretul nr. 167/1958 instituie momentul de la care începe să curgă termenul de prescripție extinctivă în cazul răspunderii civile delictuale: "prescripția dreptului la acțiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită, începe să curgă de la data cînd păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască, atît paguba cît și pe cel care răspunde de ea."; persoana vinovată de producerea faptei ilicite a fost cunoscută de către Reclamantă din data de 04.11.2008, iar întinderea pagubei cel mai târziu la data de 29.03.2010 când s-a formulat de către asiguratul . - prin reprezentant Varlan C., cerere de despăgubire la Reclamantă, înregistrată sub nr. 3193/29.03.2010 și la care a anexat și înscrisurile doveditoare, respectiv factură, deviz, nota de constatare; introducerea cererii de chemare în judecată s-a făcut la data de 07.05.2013, la mai mult de 3 ani de la data la care Reclamanta a cunoscut persoana vinovată și întinderea prejudiciului; avându-se în vedere dispozițiile art. 998-999 VCC privitoare la condițiile răspunderii civile delictuale pentru faptă proprie, înțelege să conteste caracterul cert al prejudiciului; astfel, a observat din înscrisurile depuse de către Reclamantă la dosarul cauzei că întinderea prejudiciului nu poate fi cea indicată de către aceasta luând în considerare că persoana asigurată, ., a beneficiat ulterior și de alte reparații ale unor părți ale aceluiași autovehicul care nu au fost avariate de către pârât; la dosarul cauzei s-au depus și următoarele înscrisuri: Nota de constatare în dosarul de daune nr. 320/J/CD1/2416 în care se menționează că a fost întocmit în baza Procesului verbal al Poliției CR_/10.04.2009 și părțile avariate sunt situate pe partea stângă a autovehiculului (aripă față stânga, capac roată față stânga, ușă față stânga și un alt element scris ilizibil, dar situat tot în stânga), Calcul reparație întocmit de . SRL unde se menționează că este întocmit în dosarul de daune nr. 320/J/CD1/2416, Factură . RMT nr. 2835/12.03.2010 emisă de . SRL unde se menționează dosarul de daune nr. 320/J/CD1/2416; având în vedere că dosarul de daune deschis ca urmare a avariilor produse are terminația_, iar înscrisurile de mai sus sunt din dosarul de daună ere are terminația 2416, acestea se referă la alte evenimente rutiere suferite de către același autovehicul cu alte ocazii, mai ales că se face mențiunea faptului că dosarul de daune nr. 2416 a fost deschis în baza PV întocmit de Poliție . nr._/10.04.2009, care este diferit de PV întocmit de Postul de Poliție Domnești . nr._/12.08.2008 prin care se constata că a fost vinovat de producerea accidentului; de asemenea, așa cum se reține și în Autorizația de reparații emisă de către agentul constatator cu ocazia accidentului de care este răspunzător, toate avariile se produseseră pe partea dreaptă a mașinii, pe când în dosarul de daună cu terminația 2416 toate avariile sunt produse pe partea stângă a mașinii; luându-se în considerare înscrisurile depuse de către Reclamantă prejudiciul nu este cert, întinderea lui fiind raportată la fapte ilicite produse de către alte persoane pentru care nu este ținut a răspunde civil delictual.
În drept, au fost invocate disp. Decr. nr. 167/1958, art. 998-999 V.C.C., art. 205-208 N.C.P.C.
La termenul de judecată din data de 19.03.2014 s-a renunțat de pârât la invocarea excepției și s-au admis cererile de probatorii ale părților, sens în care s-au administrat probele cu înscrisuri și expertiză tehnică, pentru ca la termenul de judecată din data de 18.06.2014 să se precizeze de către ambele părți, prin apărători, că s-a efectuat plata de către intimat, existând neînțelegeri numai asupra cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr. 6172/18.06.2014, pronunțată de Judecătoria Pitești a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. R. - ASIROM VIENNA INSURANCE GROUP S.A., în contradictoriu cu pârâtul T. N. I..
A fost obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 961,72 lei, către reclamantă.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanta a invocat o faptă delictuală a pârâtului, care a provocat o vătămare a drepturilor numitei S.C. Imsat International S.A., fiind astfel incidente dispozițiile art. 998, 999 din C. civ. (raportat la data săvârșirii faptei), care reglementează instituția răspunderii civile delictuale, cât și faptul că aceasta a achitat suma reprezentând contravaloarea prejudiciului, în baza unui contract de asigurare.
Astfel, reclamanta trebuie să dovedească cele 4 condiții generale necesare angajării răspunderii civile delictuale, respectiv: fapta ilicită, prejudiciul, vinovăția și legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu, cât și faptul că s-a subrogat în drepturile asiguratului contra persoanei vinovate de producerea pagubei (art. 22 din Lg. 136/1995 modificată – „În limitele indemnizației plătite, asigurătorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării contra celor răspunzători de producerea pagubei, cu excepția asigurărilor de persoane, iar în cazul în care în vigoare era o asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de vehicule, și împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia, conform art. 54.”).
S-a constatat că reclamanta a reușit să facă dovada existenței unei fapte ilicite săvârșite de pârât, respectiv prin procesul – verbal de constatare a contravenției cu . și nr._/12.10.2008 (fila 6), emis de Postul de Poliție Dărmănești (nerespectarea regulilor de circulație ce a dus la o coliziune a două vehicule).
În urma evaluării pagubelor s-a stabilit o valoare a acestora de 3.444,51 lei, prin factura fiscală cu . și nr. 2835/12.03.2010 (fila 7).
Astfel, prin acțiunea culpabilă a pârâtului, care din neatenție a produs accidentul, s-a cauzat prejudiciul.
În același timp s-a observat că pârâtul a efectuat plata sumei de 3.184 la data de 18.06.2014 (fila 106), primele două capete din acțiunea reclamantei rămânând fără obiect (s-a efectuat plata debitului principal și a dobânzii).
Plata a fost confirmată și de către apărătorul petentei.
Astfel, cererea reclamantei a rămas fără obiect, instanța respingând cele două capete de cerere, raportat și la disp. art. 192 din N.C.proc.civ.
În privința cheltuielilor de judecată se rețin prevederile art. 453 și 454 din N.C.proc.civ. („ART. 453. Acordarea cheltuielilor de judecată. (1) Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată. (2) Când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părți poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată. Dacă este cazul, judecătorii vor putea dispune compensarea cheltuielilor de judecată.”; „ART. 454. Exonerarea pârâtului de la plată. Pârâtul care a recunoscut, la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate, pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, cu excepția cazului în care, prealabil pornirii procesului, a fost pus în întârziere de către reclamant sau se afla de drept în întârziere. Dispozițiile art. 1.522 alin. (5) din Codul civil rămân aplicabile.”).
Astfel, pentru ca pârâtul să nu fie obligat la plata cheltuielilor de judecată era necesar să recunoască la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate pretențiile reclamantei, ceea ce acesta nu a făcut.
Plata s-a efectuat la al treilea termen de judecată, iar prin întâmpinare nu s-a precizat nici cel puțin o recunoaștere parțială a pretențiilor; s-a invocat excepția prescripției și lipsa de certitudine a creanței invocate; nu s-a invocat doar o determinare greșită a creanței, ci chiar lipsa obligației (avarii ulterioare și pentru care nu există obligația de plată).
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul T. N. I., care susține, în esență, următoarele:
Apelantul a renunțat la excepția prescripției extinctive a dreptului material la acțiune imediat după ce reclamanta a depus OP-ul de plată a contravalorii pagubelor. Deși reclamanta ar fi putut depune OP-ul de plată a contravalorii pagubelor în cadrul procedurii de regularizare, aceasta l-a depus la dosar la primul termen de judecată.
Apelantul a achitat voluntar despăgubirile imediat după ce s-a lămurit situația vizând cele două numere de dosare de daună ce apăreau pe înscrisurile depuse de reclamantă.
Este adevărat că apelantul a căzut în pretenții, dar nu este în culpă procesuală deoarece atitudinea intimatei reclamante este cea care l-a condus să continue demersurile judiciare și să nu recunoască pretențiile acesteia.
În speța de față, însăși atitudinea intimatei reclamante i-a încălcat apelantului drepturile procesuale astfel încât aceasta și-a exercitat drepturile cu rea credință, atitudine ce nu este imputabilă apelantului.
Apelul nu este întemeiat.
În mod corect instanța de fond l-a obligat pe pârâtul T. N. I. la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 961,72 lei către reclamantă.
Așa cum rezultă din extrasul de cont nr. 402 din data de 3.09.2014, apelantul a virat societății intimate această sumă.
Pe de altă parte, în aplicarea dispozițiilor art. 454 NCPC, instanța de fond a avut în vedere faptul că anterior introducerii acțiunii, apelantul a fost pus în întârziere de către reclamanta intimată așa încât, recunoașterea prin întâmpinare a pretențiilor acesteia, nu-l exonerează de plata cheltuielilor de judecată avansate în proces.
De altfel, această recunoașterea a pretențiilor pe care o invocă apelantul pârât, nu a avut loc la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate, ci la al treilea termen la care a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune și inexistența creanței.
D. urmare, nu se poate susține cu temei faptul că sunt îndeplinite condițiile art. 454 NCPC privind exonerarea pârâtului de plata cheltuielilor de judecată, în condițiile în care sunt incidente prevederile art. 1522 alin. 5 din Codul civil, care reglementează punerea în întârziere de către creditor, a debitorului.
Reținând aceste considerente, tribunalul în temeiul art. 480 alin.1 NCPC, va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâtul T. N. I. având C.N.P._, cu domiciliul ales la S.C.A. Mitucă și Asociații în mun. București, . G., nr. 19, . 2, împotriva sentinței civile nr. 6172/18.06.2014, pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._, intimată fiind reclamanta S.C. A. R. - ASIROM VIENNA INSURANCE GROUP S.A., cu sediul ales în mun. Pitești, ., județul Argeș, C.U.I._
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 26.03.2015.
Președinte, A. M. P. | Judecător, M. V. | |
Grefier, N. P. |
red.M.V.
dact.C.E.C./4 exp.
12.05.2015.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 693/2015.... | Partaj judiciar. Decizia nr. 834/2015. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
