Partaj judiciar. Decizia nr. 834/2015. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 834/2015 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 18-03-2015 în dosarul nr. 22584/280/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ[*]
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA nr. 834
Ședința publică de la 18 martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. R.
Judecător A. D. D.
Grefier C. G.
S-a luat în examinare, pentru soluționare, apelul declarat de apelanta-reclamantă N. G., împotriva sentinței civile nr. 6016/16.06.2014 pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._, apelante-pârâte Z. F. și P. I., având ca obiect partaj judiciar /succesoral.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelanta reclamantă N. G., personal și asistată de avocat M. C., în baza împuternicirii avocațiale pe care o depune la dosarul cauzei, și apelantele - pârâte Z. F. și P. I., personal.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează obiectul cauzei și stadiul de soluționare a cererii, menționând că nu s-a făcut de către apelantele-pârâte dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 1113 lei, aferentă cererii de apel depusă de către acestea, după care:
Instanța procedează la identificarea apelantei reclamante N. G., legitimată cu B.I. . nr._ și a apelantei-pârâte Z. F., legitimată cu C.I. . nr._.
Apelanta-pârâtă P. I. precizează, la interpelarea tribunalului, că nu se află în posesia cărții de identitate la acest termen de judecată.
Apelanta reclamantă, personal și apărătorul acesteia, precum și apelanta pârâtă Z. F. confirmă identitatea apelantei pârâte P. I..
Tribunalul pune în discuție împrejurarea că nu s-a făcut de către apelantele-pârâte Z. F. și P. I. dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 1113 lei, aferentă cererii de apel depusă de către acestea.
Apelantele-pârâte Z. F. și P. I. precizează, pe rând, că nu cunosc despre ce cerere de apel este vorba, neputând plăti suma de 1113 lei cu titlu de taxa judiciară de timbru.
Tribunalul prezintă celor două apelante-pârâte Z. F. și P. I. cererea de apel de la fila 4 dosarul cauzei, pe care acestea și-l însușesc, semnând cererea de apel în fata instanței de judecată.
Tribunalul invocă excepția netimbrării apelului depus de către apelantele-pârâte Z. F. și P. I..
Apărătorul apelantei-reclamante precizează că lasă la aprecierea instanței soluționarea excepției pusă în discuție. Nu mai are alte cereri de formulat și nici probe noi de administrat sau de solicitat, având în vedere tranzacția încheiată între părți cu privire la împărțirea bunurilor în litigiu.
Apelantele-pârâte Z. F. și P. I. precizează, pe rând, că lasă la aprecierea instanței soluționarea excepției pusă în discuție și nu pot pune concluzii cu privire la aceasta, întrucât nu au studii juridice și nu cunosc consecințele procesuale ale acesteia. De asemenea, precizează că nu mai au alte cereri de formulat și nici probe noi de administrat, înafara celor administrate în fața instanței de fond.
Tribunalul ia act că nu mai sunt alte cereri prealabile de formulat nici probe noi de administrat, motiv pentru care declară încheiată cercetarea procesului, acordând cuvântul pentru dezbateri asupra apelului.
Apărătorul apelantei-reclamante solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat de către apelanta-reclamantă. Se susține că instanța de fond a dispus respingerea acțiunii pentru motivul că nu s-a depus de către reclamantă titlul de proprietate obținut conform Legii nr. 18/1991. Se arată că în procedura de regularizare a cererii de chemare în judecată, introdusă odată cu . noului Cod de procedură civilă, instanța de fond nu i-a pus în vedere reclamantei să depună și titlul de proprietate, ci numai să timbreze cererea corespunzător valorii precizate de reclamantă pe baza grilelor notarilor publici. La dosarul cauzei fuseseră depuse odată cu cererea de chemare în judecată, hotărârea de validare a consiliului județean, adeverință care ținea loc de titlu de proprietate, procesul-verbal de punere în posesie și schițele cu suprafețele de teren. Se arată, în continuare, că la primul termen de judecată, reclamanta a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul stabilit după admiterea cererii de ajutor public judiciar formulată de reclamantă, precum și tranzacția încheiată între părți, potrivit voinței acestora, fără ca instanța să-i pună în vedere reclamantei dacă are sau nu titlu de proprietate, deși trebuia să o facă în baza rolului activ al judecătorului. Se apreciază că instanța putea, eventual, să dispună suspendarea cauzei în baza art. 155 VCPC, pentru ca ulterior, reclamanta să depună titlu de proprietate, însă acest lucru nu s-a întâmplat. Având în vedere tranzacția încheiată între părți, care reprezintă voința acestora cu privire la împărțirea bunurilor litigioase, se apreciază că s-a pronunțat de către instanța de fond o hotărâre cu încălcarea disp. art.438 NCPC și art. 1144 Cod Civil, iar potrivit art. 1143 cod civil nimeni nu poate fi obligat să rămână în indiviziune. Nu se solicită cheltuieli de judecată.
Apelantele-pârâte Z. F. și P. I. solicită, pe rând, să se dispună partajarea bunurilor în litigiu, potrivit voinței părților exprimată în cadrul tranzacției depuse în fața instanței de fond.
Tribunalul reține cauza spre soluționare în ceea ce privește excepția netimbrării apelului depus de către apelantele–pârâte și în ceea ce privește apelul declarat de către apelanta-reclamantă.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 18.10.2013 sub nr._, reclamanta N. G. în contradictoriu cu pârâtele Z. F. și P. I., a solicitat instanței să dispună ieșirea din indiviziune după autoarea lor O. G., decedată la data de 19.01.1988.
În motivare, a arătat că la data de 21.01.1988 numita O. G. a decedat, moștenitori fiind reclamanta și pârâtele. Conform Hotărârii 65/1991 anexa 3 poziția 314 s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 2 ha și 5556 mp extravilan și 4744 mp intravilan și prin procesul verbal din 13.12.2012 s-a făcut punerea în posesie.
A mai învederat că părțile s-au înțeles asupra împărțirii bunurilor.
În probațiune a depus înscrisuri.
A achitat taxă judiciară de timbru în cuantum de 1513 lei.
Prin sentința civilă nr. 6061&2014 Judecătoria Pitești a respins acțiunea, reținând următoarele:
La data de 19.01.1988 a decedat numita O. G. (certificat deces, fila 4), moștenitori fiind părțile Z. F., P. I. și N. G..
La data de 18.12.2012 s-a deschis procedura succesorală pentru defuncta menționată, astfel cum reiese din sesizarea nr. 6568 de la fila 25 dosar. Totodată, din adeverințele depuse la dosar (filele 27-28) și procesul verbal de punere în posesie nr. 45/13.12.2012 (filele 23-24), reiese că s-a demarat procedura reconstituirii dreptului de proprietate pentru defuncta O. G., pentru bunurile solicitate în acțiune (2 ha și 5556 mp extravilan și 4744 mp intravilan).
Părțile au depus o tranzacție (filele 36-37) prin care au convenit cu privire la modul de împărțire a bunurilor rămase de pe urma autoarei lor.
Potrivit art. 66 alin. 1 din Legea 71/2011 dispozițiile art. 669-686 din Codul civil sunt aplicabile convențiilor de partaj încheiate după . Codului civil, astfel că în prezenta cauză sunt aplicabile noile norme civile.
Conform art. 670 C.civ. partajul poate fi făcut prin bună învoială sau prin hotărâre judecătorească în condițiile legii. De asemenea, art. 557 C.civ. prevede modalitățile de dobândire a dreptului de proprietate, respectiv prin convenție, moștenire legală sau testamentară, accesiune, uzucapiune, ca efect al posesiei de bună-credință în cazul bunurilor mobile și al fructelor, prin ocupațiune, tradițiune, precum și prin hotărâre judecătorească, atunci când ea este translativă de proprietate prin ea însăși.
În prezenta cauză, instanța constată că pe numele defunctei O. G. nu s-au emis titluri de proprietate, astfel cum prevăd dispozițiile art. 8 din Legea 18/1991, ci s-au emis adeverințele de la filele 27-28 dosar și s-a realizat punerea în posesie a moștenitoarelor. Or aceste înscrisuri nu fac proba dreptului de proprietate. Adeverința și procesul verbal de punere în posesie au valoare provizorie, fiind acte emise pe parcursul procedurii prevăzute de Legea 18/1991, ca acte premergătoare emiterii titlului de proprietate, acesta din urmă reprezentând finalitatea procedurii instituite prin prevederile art. 26 din Legea fondului funciar (Decizia 2567/2005 a ICCJ, Decizia I din 30.06.1997 a Curții Supreme de Justiție, Secțiile Unite).
Simpla aptitudine de a deveni proprietar asupra unor suprafețe de teren, aptitudine demonstrată de emiterea actelor premergătoare reconstituirii sau constituirii dreptului de proprietate în baza dispozițiilor Legii 18/1991, nu echivalează cu . autoarei sau moștenitorilor acesteia, astfel încât practic, până la emiterea titlului de proprietate dreptul nu există, proprietarul eventual neputând dispune de el.
Cum tranzacția reprezintă un contract judiciar, prin care părțile înțeleg să stingă un litigiu prin concesii reciproce, însă doar cu privire la drepturile de care pot dispune în mod legal, în speță se constată că, cel puțin în legătură cu suprafețele de teren pentru care s-au emis doar adeverințe în procedura Legii nr.18/1991, convenția părților nu poate fi ratificata de instanță întrucât părțile, prin tranzacția încheiată, au înțeles să dispună cu privire la unele bunuri în legătură cu care nu au putut să demonstreze că le aparțin.
Având în vedere aceste considerente, dat fiind că părțile nu au făcut proba dreptului de proprietate asupra bunurilor supuse partajului, instanța constată nu poate lua act de tranzacția intervenită între reclamantă și pârâte, acțiunea urmând a fi respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței civile de mai sus a declarat apel atât reclamanta cât și pârâtele criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, motivele invocate în apelurile formulate fiind identice.
În motivare s-a susținut că atât reclamanta cât și surorile sale s-au înțeles să împartă bunurile mobile ce au aparținut mamei lor, iar în acest sens au depus o tranzacție în care au specificat împărțirea bunurilor.
S-a invocat lipsa de rol activ a instanțe de fond care instanța le-a pus în vedere să timbreze și nimic altceva.
Se apreciază că reclamanta a depus toate actele de proprietate pentru terenuri și că nu poate fi încălcată voința lor și să fie sancționate numai pentru faptul că forma actului nu le-a fost eliberată de Comisia de fond funciar Albota iar în prezent conform Legii nr. 165/2013 nu se mai eliberează titluri de proprietate.
La termenul de astazi, instanta de apel a pus in discutie, din oficiu, excepția netimbrării apelului depus de către apelantele-pârâte Z. F. și P. I. ce urmeaza a fi analizata cu prioritate si cu privire la care retine urmatoarele:
Prin rezoluțiile din data de 19.01.2015 și 13.02.2015 instanta de apel a dispus citarea apelantele-pârâte Z. F. și P. I. cu mentiunea achitarii, în solidar, a taxei judiciare de timbru, conform art.23 din OUG nr.80/2013, sub sancțiunea anularii apelului, ca netimbrat.
La termenul de astazi, instanta de apel a pus in discutie, din oficiu, exceptia netimbrarii apelului formulat de aceste părți, ce urmeaza a fi analizata cu prioritate si cu privire la care retine urmatoarele:
Conform art. 33 alin.1 din OUG nr.80/2013, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat. Neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea apelului, conform art.470 alin.3 teza a II-a C.pr.civ.
În cazul de fata, se constata ca la momentul formularii apelului, nu s-a indeplinit obligatia de a timbra corespunzator art.23 din OUG nr.80/2013, si anume cu o taxa judiciara de timbru in cuantum de 1.113 lei.
Cum apelantele-pârâte Z. F. și P. I. nu au achitat, în solidar, taxa judiciara de timbru la momentul formularii apelului, tribunalul le-a pus in vedere indeplinirea acestei obligatii, fiind citate corespunzator însă până în prezent nu și-au îndeplinit aceste obligații.
Prin urmare, fata de art.470 alin.3 teza a II-a C.pr.civ, urmeaza a proceda la anularea apelului, ca netimbrat.
Analizand apelul declarat de reclamanta N. G. impotriva acestei sentinte, tribunalul constata ca in raport de considerentele hotararii si de probele administrate in cauza, acesta este nefondat, intrucat concluziile instantei de fond sunt legale si temeinice si sunt rezultatul unei corecte interpretari si aplicari a legii la situatia de fapt relevata de actele dosarului.
Tribunalul reține că în mod corect instanța de fond a dispus respingerea acțiunii pe considerentul că în baza înscrisurilor depuse nu se poate stabili . a suprafețelor de teren a căror partajare s-a solicitat.
Adeverința eliberată de comisia locală instituită în temeiul Legii nr. 18/1991 și procesul verbal de punere în posesie nu pot fi asimilate, ca valoarea probatorie, cu titlul de proprietate ce conferă dreptul real de proprietate asupra terenului și este opozabil erga omnes în cadrul raporturilor juridice civile.
Cu privire la susținerea că instanțe de fond nu a avut rol activ tribunalul reține că în cauză potrivit art. 254 alin. 1 cod proc. civ probele se propun, sub sancțiunea decăderii, de către reclamant prin cererea de chemare în judecată iar potrivit alin.6 din același articol părțile nu pot invoca în căile de atac omisiunea instanței de a ordona din oficiu probe pe care nu le-au propus și administrat în condițiile legii.
Mai mult, tribunalul reține că deși avea posibilitatea să solicite în fața instanței de control judiciar administrarea altor probe decât cele administrate în fața instanței de fond, apelanta-reclamată nu a procedat în acest mod.
Faptul că în prezent părțile din cauză sunt în imposibilitate de a depune titlul/titlurile de proprietate pentru suprafețele a căror partajare se solicită nu poate fi imputat instanței de fond atâta timp cât în cauză, în urma verificării înscrisurilor nu se poate constata că bunurile solicitate a fi partajate fac parte din masa succesorală.
Față de considerentele expuse având în vedere și dispozițiile art. 480 alin.1 cpc, tribunalul va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția netimbrării apelului formulat de către pârâtele Z. F. domiciliată în P., Calea București nr. 12, ., . și P. I., domiciliată în . Văii, jud. Argeș, invocată din oficiu.
Anulează apelul declarat de către pârâte, ce netimbrat.
Respinge apelul formulat de reclamanta N. G., domiciliată în P., Calea București nr. 14, ., . ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 18 martie 2015, la Tribunalul Argeș –Secția Civilă.
Președinte, Judecător,
V. R. A. D. D.
Grefier,
C. G.
Red. D.D.A
Dact. NE/ 4 ex
27.04.2015
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1002/2015. Tribunalul ARGEŞ | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... → |
|---|
